Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 303/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR.303
Ședința publică din data de 27 aprilie 2009,
PREȘEDINTE: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 2: Ștefana Anghel
JUDECĂTOR 3: Gabriela Diaconu
GREFIER: - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 05 mai 1959, domiciliat în comuna Urechești, sat S, județul B, împotriva deciziei penale nr.22/22 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău și a sentinței penale nr.351/18 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Sărat, prin care în baza art.208 - art.209 alin.2 lit.b penal cu aplicarea art.37 lit.b penal a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare, cu aplicarea art,71 - 64 lit.a teza a II-a și lit.b penal.
A fost obligat inculpatul la 1500 lei prejudiciu nerecuperat către partea civilă și la 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurentul-inculpat pentru care din oficiu a răspuns avocat din cadrul Baroului P și intimata-parte civilă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat învederează instanței că a fost contactată de recurentul-inculpat acesta comunicându-i că se află în imposibilitate financiară, nu poate să-și angajeze apărător și nici să se prezinte în fața instanței din lipsă de fonduri.
Alte cereri nu are de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public declară că nu are cereri de formulat.
Constatând că nu sunt chestiuni prealabile de invocat, în temeiul art.385/13 pr.penală Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat, arată că inculpatul a înțeles să critice atât decizia penală nr.22/22 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, cât și sentința penală nr.351/18 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Sărat, în latură civilă, considerând că prejudiciul reținut în sarcina sa este prea mare. Susține că prejudiciul real este de 500 lei și ca atare solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și pe fond obligarea inculpatului la 500 lei prejudiciu neacoperit.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpat, sentința penală nr.351/18 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Sărat și decizia penală nr.22/22 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, fiind legale și temeinice.
În actul de sesizare al instanței s-a reținut că inculpatul a sustras geanta aparținând părții vătămate, în care se afla un telefon mobil și bunuri, iar prejudiciul a fost evaluat la suma de 2000 lei, din care s-a recuperat doar suma de 500 lei.
Ca atare, în mod corect instanța de fond l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de prejudiciu, hotărârea criticată fiind legală.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față constată:
Prin sentința penala nr.351 din 19.11.2008 pronunțata de Judecătoria Rm. in dosarul nr- s-a dispus in baza art.208-209 alin.2 lit.b cod penal cu aplicarea art.37 lit.b cod penal condamnarea inculpatului în baza art. 208- 209 alin.2 lit.b Cod pen. cu aplicarea art. 37 lit.b Cod pen. la 3 ani închisoare.
S-au aplicat dispozițiile art.71-64 lit.a teza a II a si lit.b cod penal.
A fost obligat inculpatul la 1500 lei despăgubiri civile către părțile civile si la 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut in fapt că în ziua de 24.04.2008 inculpatul aflat pe raza municipiului Rm.S in timp ce se întorcea de la Spitalul, pentru a ajunge în județul B, a pătruns în sediul Administrației Financiare pentru a face rost de bani, a urcat la etaj unde a observat un birou cu ușa deschisă unde nu se afla nici o persoana, dintr-un fișet a sustras geanta parții vătămate după care a părăsit sediul instituției.
Ajuns în stradă a căutat în geantă unde a găsit numai suma de 30 lei, doua telefoane mobile, acte de identitate și alte documente, a păstrat geanta și telefoanele abandonând celelalte bunuri.Unul din telefoanele furate a fost vândut numitului din orașul Adjud, care ulterior a fost ridicat de la cumpărător și restituit părții vătămate.
Instanța de fond a reținut ca fiind exactă declarația părții vătămate în care se arata că în geantă avea acte de identitate, carduri bancare, 2 telefoane mobile, bonuri valorice și suma de 480 lei, prejudiciul total fiind evaluat la 2000 lei din care s-a recuperat un telefon mobil în sumă de 500 lei. Chiar inculpatul în declarația sa a relatat că geanta sustrasă avea mai multe compartimente și a fost posibil ca unele bunuri să fie în compartimentele pe care nu le-a controlat.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere principiile generale de individualizare prevăzute de art.72 penal, pericolul social concret al faptei relevat de împrejurările comiterii ei și circumstanțele personale ale inculpatului, care este recidivist, dar și starea precară a sănătății lui, observându-se în acest sens că potrivit actelor medicale acesta prezintă diagnosticul "epilepsie"; ulcer gastro-duodenal operat, tuberculoză pulmonară secundară.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie susținând că suma de bani la care a fost obligat cu titlu de despăgubiri civile este prea mare, partea civila nedovedind existența acestui prejudiciu, solicitând reducerea cuantumului despăgubirilor civile la suma de 500 lei plus contravaloarea refacerii actelor părții vătămate.
Prin decizia penală nr.22/22.01.2009 Tribunalul Buzău a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr.351/18.11.2008 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Sărat și l-a obligat pe apelant la 220 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu apărător din oficiu
Pentru a hotărî astfel instanța de control a constatat că prima instanță a reținut corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptei, vinovăția inculpatului, și că la individualizarea pedepsei, au fost aplicate criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 cod penal respectiv, limitele de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatului care este recidivist și a recunoscut fapta comisă, aplicând o pedeapsa situată la limita minimă prevăzută de textul de lege incriminator.
În legătură cu critica apelantului inculpat care a susținut că despăgubirile civile nu au fost corect stabilite, instanța de apel a observat că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 1500 lei deoarece prejudiciul cauzat prin comiterea faptei este de 2000 lei din care s-a recuperat doar suma de 500 lei.
Partea vătămată a precizat că în geanta sustrasă avea mai multe bunuri, respectiv acte, carduri, 2 telefoane mobile, suma de 490 lei, bonuri valorice în sumă de 300 lei, parfum, pudră, etc.
Inculpatul a abandonat geanta lângă un gard, după ce în prealabil a luat mai multe bunuri din aceasta, însă nu pe toate.
În aceste condiții instanța de control a observat că partea civilă nu a recuperat geanta și nici celelalte bunuri aflate în geantă, astfel încât valoarea prejudiciului total a fost corect stabilită și pe cale de consecință și despăgubirile civile.
Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs inculpatul, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în motivele scrise de recurs că hotărârea instanței de apel este greșită (ca de altfel și a primei instanțe), deoarece judecata s-a desfășurat fără participarea inculpatului. S-a mai invocat și împrejurarea că hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, astfel că soluția de respingere ca nefondat a apelului se sprijină doar pe motivarea instanței de fond, impunându-se sus acest aspect casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Deși i-a fost încuviințată la primul termen de judecată amânarea cauzei pentru angajarea unui apărător ales, ulterior recurentul-inculpat nu s-a mai prezentat la judecată și nici nu și-a desemnat un apărător ales.
Apărătorul desemnat din oficiu a criticat hotărârile susținând în esență că în mod greșit cele două instanțe au stabilit valoarea prejudiciului ca fiind 1500 lei, acesta fiind de numai 500 lei.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și reducerea cuantumului despăgubirilor civile.
Curtea examinând hotărârile recurate, în raport de criticile formulate, dar și din oficiu, în limitele motivelor de casare prevăzute de art.385/9 alin.3 pr.penală, constată că recursul este nefondat, cum se va arăta în continuare:
Instanțele au reținut în mod corect și complet situația de fapt și au realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză, în cele două faze ale procesului penal, din care rezultă atât existența faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, cât și săvârșirea acesteia cu vinovăție, în forma cerută de lege de către inculpat.
Au fost avute astfel în vedere plângerea și declarațiile părți vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșele fotografice demonstrative încheiat de lucrătorii de poliție, depoziția martorului, declarațiile inculpatului, fișa de cazier judiciar a acestuia.
Pe baza acestor mijloace de probă, în mod judicios s-a reținut și rezultă că la 24.04.2008 inculpatul a sustras dintr-un birou situat în incinta Administrației Financiar Râmnicu Sop oșetă aparținând părții vătămate, lucrător în cadrul acestei instituții, poșeta conținând carduri bancare, 2 telefoane mobile, acte de identitate, suma de 480 lei, bonuri valorice în valoare de 300 lei și produse cosmetice personale.
După însușirea poșetei, inculpatul a luat din aceasta cele 2 telefoane mobile și suma de bani, fiind recuperat un telefon mobil în sumă de 500 lei, care a fost restituit părții vătămate.
Partea vătămată a evaluat prejudiciul la suma totală de 2000 lei astfel încât a precizat în cursul urmăririi penale (fila 24 verso) că se constituie parte civilă cu suma de 1500 lei, reprezentând contravaloarea celorlalte bunuri sustrase.
Încadrarea juridică a faptei este corectă și corespunde situației de fapt și formei de vinovăție cu care a acționat inculpatul, astfel încât soluția de condamnare a acestuia este legală.
În același sens se observă că în mod judicios prima instanță a reținut la încadrarea juridică a faptei pluralitatea infracțională reprezentată de recidiva post executorie prev. de art.37 lit.b cod penal, al cărei prim termen constituie pedeapsa anterioară de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.874/2004 a Judecătoriei Alba -I tot pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în a cărei executare inculpatul a fost pus în libertate condiționată la 30.08.2006, astfel încât restul neexecutat de 371 zile închisoare apare ca fiind împlinit până la data săvârșirii faptei deduse judecății.
Astfel, pedeapsa aplicată de prima instanță apare ca fiind just proporționalizată, fiind orientată de altfel, la limita minimă specială cu respectarea tuturor cerințelor în art.52 și art.72 cod penal, avându-se în vedere pericolul social concret al faptei, dar și persoana inculpatului care deși a adoptat o conduită procesuală sinceră, are statutul de multiplu recidivist, în fișa sa de cazier judiciar figurând nu mai puțin de 15 condamnări aplicate începând din 1990 până în prezent.
În legătură cu criticile recurentului, Curtea observă sub un prim aspect că nu au fost încălcate dispozițiile legale ce reglementează citarea și prezența părților la judecată, nici în cursul soluționării în fond a cauzei și nici la judecata apelului.
Astfel, la judecata în primă instanță inculpatul a fost prezent la termenul din 18 noiembrie 2008, când de altfel a fost și audiat și au avut loc dezbaterile asupra fondului cauzei, fiind pronunțată sentința atacată.
Inculpatul a fost prezent și în fața instanței de apel la termenul de judecată din 22 ianuarie 2009 când a fost pronunțată decizia de către Tribunalul Buzău, aspect care rezultă din partea introductivă a acestei decizii.
De altfel, procedura de citare cu apelantul-inculpat a fost legal îndeplinită pentru termenul de judecată din 22 ianuarie 2009, dovada de îndeplinire a procedurii de citare fiind semnată personal de către inculpat (fila 8 dosar apel).
În aceste condiții, critica vizând absența inculpatului de la judecată atât la instanța de fond, cât și la instanța de apel, nu este întemeiată deoarece din partea introductivă a ambelor hotărâri atacate rezultă că inculpatul a fost prezent la judecată și prin urmare, nu au fost încălcate dispozițiile legale ce reglementează acest aspect, neimpunându-se așadar casarea cu trimitere spre rejudecare așa cum a susținut recurentul în motivele scrise de recurs.
Nu este fondată nici critica ce vizează absența motivelor pe care se întemeiază decizia instanței de apel deoarece se constată că aceasta este complet motivată atât în fapt cât și în drept, instanța de control judiciar analizând critica inculpatului care privea greșita soluționare a laturii civile a cauzei, expunând pe larg argumentele pentru care această critică a fost apreciată ca neîntemeiată.
Nici ultima critică care vizează soluționarea laturii civile a cauzei, nu este fondată, deoarece prima instanță a stabilit în mod corect întinderea despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul, în raport de valoarea prejudiciului produs prin săvârșirea infracțiunii deduse judecății.
Astfel, valoarea totală a prejudiciului este de 2000 lei, sumă în care a fost inclusă atât contravaloarea poșetei, cât și contravaloarea celorlalte bunuri aflate în poșetă, fiindu-i restituit părții vătămate doar un telefon mobil în sumă de 500 lei, astfel încât aceasta a exercitat acțiune civilă în procesul penal pentru diferența neacoperită de 1500 lei.
Împrejurarea că potrivit propriilor sale declarații, date în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, inculpatul a aruncat poșeta sustrasă după ce și-a însușit din interiorul ei cele 2 telefoane mobile și suma de 30 lei, nu înlătura obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile reprezentând contravaloarea tuturor celorlalte bunuri ce nu au fost restituite părții vătămate.
O atare soluție corespunde pe deplin exigențelor impuse de principiul reparării integrale a prejudiciului aplicabil în materia răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, astfel încât Curtea constată că atât prima instanță, cât și instanța de apel au realizat o judicioasă aplicare în cauză a disp. art.998 - 999 cod civil.
Așa fiind, critica ce vizează greșita soluționare a laturii civile a cauzei este apreciată ca nefondată și cum alte aspecte de nelegalitate ori netemeinicie nu au fost evidențiate în cauză, recursul va fi respins ca nefondat, conform art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală.
Văzând și disp. art.192 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 5 mai 1959, domiciliat în comuna Urechești sat S, jud.B, împotriva deciziei penale nr. 22/22 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău și sentinței penale nr.351/18 noiembrie 2008 a Judecătoriei Rm.S.
Obligă recurentul la 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 27 aprilie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
fiind plecată din instanță
semnează
Președintele completului
Grefier,
- -
-
-
2 ex./05.05.2009
f-
Judecătoria Râmnicu Sărat
,
Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Cristina GeorgescuJudecători:Cristina Georgescu, Ștefana Anghel, Gabriela Diaconu
