Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 305/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.305/
Ședința publică de la 12 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 2: Viorica Costea Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Maria Uzună
Grefier - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror
S-a luat în examinare recursul penal formulat de inculpatul - domiciliat în comuna, județul T, împotriva deciziei penale nr.26 din 4 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.1318 din 23 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.208 cod penal, art.279 cod penal.
În conformitate cu disp.art.297 cod pr.penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa:
- recurentului inculpat, pentru care se prezintă avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.53418/2008, emisă de Baroul C;
- intimatului parte civilă.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea disp.art.176-181 cod pr.penală.
În conformitate cu disp.art.301 cod pr.penală, părțile arată că nu au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 cod pr.penală, constată îndeplinite cerințele art.38511cod pr.penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prev. de art.38513cod pr.penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, în susținerea motivelor de recurs, arată că primul motiv vizează nelegala sesizare a instanței de judecată de către parchet, cu încălcarea disp.art.263-264 cod pr.penală, art.238 alin.3 cod pr.penală, sens în care, apreciază că sunt incidente disp.art.3859alin.1 pct.2 cod pr.penală.
În primul ciclu procesual din 22.11.2004, Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulceaa dispus punerea în mișcare și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.208 alin.1 cod penal și art.279 alin.1 cod penal în stare de concurs.
Prin decizia penală nr.290 din 26.05.2006 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚAs -a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe langă Judecătoria Tulcea pentru prezentarea materialului de urmărire penală și pentru refacerea urmăririi penale cu respectarea dreptului la apărare.
Cum rezultă din dosarul de urmărire penală, după restituire, organul de urmărire penală nu a făcut altceva decât să încheie un proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, în lipsa apărătorului și fără a se efectua un alt act de urmărire penală, dispunându-se din nou trimiterea în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.208 alin.1 cod penal și art.279 alin.1 cod penal.
Cu rezultă din procesul verbal din 26.11.2003 aflat la fila 3 din dosarul de urmărire penală s-a început urmărirea penală împotriva recurentului pentru infracțiunea prev. de art.208 alin.1 cod penal în referire la art.209 lit.a,b cod penal și art.2791cod penal.
Apreciază că, deși, potrivit deciziei Curții de APEL CONSTANȚA era obligatorie refacerea urmăririi penale cu respectarea dreptului la apărare, procurorul a încălcat această obligație și a întocmit rechizitoriul și sesizat instanța de judecată.
În mod greșit s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracțiunea prev. de art.2791cod penal, iar trimiterea în judecată s-a făcut pentru infracțiunea prev. de art.279 cod penal, față de care nu s-a dispus începerea urmăririi penale.
Urmează a se aprecia cu acest motiv de recurs, în sensul că, deși, s-a început urmărirea penală față de mai multe infracțiuni și față de mai multe persoane, prin rechizitoriul procurorului din data de 6.02.2007 nu s-a pronunțat nici o soluție în legătură cu celelalte persoane și celelalte infracțiuni pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, acesta vizează greșita condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1 cod penal și art.279 alin.1 cod penal, în condițiile în care nu există probe certe, neechivoce, în legătură cu sustragerea acelui bun de către inculpat.
Ambele instanțe nu au lămurit pe bază de probe, condițiile în care au avut loc evenimentele. Cat timp nu există nici o probă în legătură cu proprietatea animalului sacrificat, simpla bănuială în legătură cu posesia acelui animal, conduce la lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii de furt calificat. Martorii indicați în scris motivele de recurs indică această împrejurare, în sensul că animalul nu a putut fi identificat cu certitudine.
Apreciază că se impune achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.208 alin.1 cod penal, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d cod pr.penală, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii. Solicită a se dispune achitarea și pentru infracțiunea prev. de art.279 alin.1 cod penal, în baza aceluiași temei, neexistând nici o probă care să dovedească că inculpatul a folosit o armă de foc, nu au fost indicate nici folosirea unei astfel de arme asupra animalului sacrificat, nu există nici o probă în legătură cu caracteristicile acestei arme.
În ceea ce privește cel de-al treilea motiv de recurs, dacă se va înlătura motivele invocate în legătură cu primele două motive de recurs, privește reindividualizarea pedepsei, în sensul aplicării unei pedepse reduse față de cuantumul la care s-a oprit instanța de fond.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, cu privire la primul motiv de recurs invocat, solicită a se observa că prima decizie a Curții de Apel prin care s-a dispus restituirea cauzei la procuror a vizat exclusiv dreptul inculpatului, în legătură cu care, la acel moment nu exista dovada chemării la organele de urmărire penală, a ascultării sale și a prezentării materialului de urmărire penală. După restituire, procurorul a procedat la ascultarea inculpatului, declarația acestuia aflându-se la fila 73 dosar urmărire penală, s-a procedat la prezentarea materialului de urmărire penală - fila 74 dosar urmărire penală, inculpatul precizând că nu are mijloace financiare pentru a-și angaja un apărător ales. Asistența juridică este garantată dar nu este obligatorie în cursul urmăririi penale, nu ne aflăm in prezența cerințelor prev. de art.174 cod pr.penală, nu se impunea desemnarea unui apărător atât timp cat inculpatul a precizat expres că dorește avocat ales, i s-au acordat mai multe intervale de timp, înlăuntrul cărora nu a făcut aceste demersuri, astfel încât, s-a dispus trimiterea sa în judecată.
Se mai impută organului de urmărire penală că nu s-a dispus prin același rechizitoriu și soluțiile de netrimitere în judecată pe care le-a dispus față de alți făptuitori, situație care nu se poate circumscrie cerințelor art.332 în actuala reglementare și art.263 cod penal care prevăd expres ce trebuie să cuprindă rechizitoriul, fapta, încadrarea juridică, probele pe care se sprijină inculparea.
Nu vede cum ar putea fi atrasă incidența art.197 alin.2 cod pr.penală, care ar fi dreptul încălcat inculpatului, atât timp cat nu poate face parte nici din persoanele interesate potrivit art.2781cod pr.penală, iar încadrarea juridică a fost aceeași si în primul ciclu procesual - art.208 alin.1 cod penal, art.279 alin,1 cod penal cu reținerea stării de recidivă.
In ceea ce privește solicitarea de achitare a inculpatului, in sensul că acesta s-a aflat într-o eroare, fiind convins că animalul sacrificat aparține socrului său, această apărare este infirmată de declarațiile a trei martori - G, și, în prezența cărora inculpatul a împușcat acel animal.
Pe cale de consecință, față de argumentele expuse, apreciază că recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
A,
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține că prin sentința penală nr.1318/23.11.2007 pronunțată în dosarul penal nr- Judecătoria Tulceaa dispus:
A condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la 17.07.1975 în comuna, județ T, CNP - cu domiciliul în comuna, județ T, la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru o infracțiune de furt, prev. și pedepsită de art. 208 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal.
Prin aceeași hotărâre, inculpatul a fost condamnat și la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru o infracțiune de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prev. și pedepsită de art. 279 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal.
In temeiul prev. art. 33 și art. 34 Cod penal, cele două pedepse aplicate inculpatului au fost contopite în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, ce s-a dispus a fi executată în final.
Totodată, inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal pe durata executării pedepsei.
Pe latură civilă s-a luat act de împrejurarea că partea civilă a renunțat la pretențiile civile.
Inculpatul a fost obligat să plătească statului 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, instanța de fond examinând și coroborând probatoriul administrat în cauză, a reținut în fapt următoarele:
La data de 12.10.2003, inculpatul însoțit de două persoane s-a deplasat în zona cuprinsă între Dunărea Veche și "" pentru a căuta animalele socrului său.
Pe drum, cei trei au întâlnit un "" de aprox. 30 vite, care nu erau ale inculpatului însă acesta le-a mânat către Cantonul nr. 32.
Pe drum, cei trei s-au întâlnit și cu martorii Sistemil și și, împreună, toți cinci au mânat respectivele vite la deal, până când acestea au început să se separe, iar cei care le mânau nu se mai puteau vedea între ei.
Conform declarațiilor martorilor Sistemil și, s-au auzit la un moment dat focuri de armă și imediat martorii l-a observat pe inculpatul, care le-a cerut să-l însoțească până la un loc situat la aprox. 100 metri distanță unde inculpatul împușcase un taur. Ajunși acolo, inculpatul i-a cerut martorului Sistemil să acopere urmele de sânge lăsate de animal, lucru pe care acesta l-a făcut, deși inițial solicitarea inculpatului i-a creat suspiciuni.
Conform declarațiilor martorilor Sistemil și, când au ajuns la locul unde se afla un taur în agonie, inculpatul a luat din boscheții din apropiere o armă de vânătoare, cu care a mai tras un în capul animalului omorându-l, iar imediat după aceasta i-a tăiat urechile și le-a aruncat în iarbă.
Inculpatul a procedat apoi la tranșarea animalului, după care a transportat cu ajutorul martorilor pulpele din spate ale animalului împușcat spre o barcă ce era la mal și cu care veniseră în zona respectivă și Numai o parte din carnea animalului sacrificat de inculpat a fost transportată la barcă deoarece la un moment dat, inculpatul și însoțitorii săi au fost surprinși de numitul moment în care inculpatul le-a cerut celorlalți să fugă.
Cercetările efectuate ulterior de organele de poliție au stabilit că taurul sacrificat de inculpat prin împușcare aparținea lui, care s-a constituit inițial parte civilă cu suma de 14 milioane lei (vechi).
Apărările inculpatului potrivit cărora el a sacrificat animalul prin înjunghiere și nu prin împușcare, deoarece a crezut că este al socrului său au fost înlăturate ca fiind contrazise de probele administrate în cauză.
Astfel, martorii Sistemil și au declarat că au auzit un foc de armă iar apoi când au ajuns la locul unde i-a chemat inculpatul și unde se afla un taur în agonie, inculpatul a luat o armă și a mai tras un foc în capul animalului, omorându-
Conform declarațiilor martorilor Sistemil și, s-au auzit la un moment dat focuri de armă și imediat martorii l-au observat pe inculpatul, care le-a cerut să acopere urmele de sânge lăsate de animal. Ulterior, martorii l-au văzut pe inculpat atunci când a luat o armă de vânătoare, și a mai tras un foc în capul animalului omorându-
Instanța de fond a reținut că modalitatea în care a procedat inculpatul așa cum rezultă din declarațiile martorilor amintiți dovedește fără dubiu că acesta a cunoscut împrejurarea că animalul nu-i aparține.
Raportat la situația de fapt, prima instanță a apreciat că fapta inculpatului de a-și însuși pe nedrept un taur ce aparținea părții vătămate întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt prev. și pedepsită de art. 208 alin. 1 Cod penal.
Raportat la aceeași situație de fapt, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului de a folosi o armă de vânătoare fără a avea autorizație în acest sens, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prev. și pedepsită de art. 279 alin. 1 Cod penal.
Pe baza datelor din fișa de cazier judiciar a inculpatului instanța de fond a reținut că faptele ce fac obiectul prezentei cauze au fost săvârșite în stare de recidivă postexecutorie, primul termen al recidivei constituindu-l condamnarea la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului, prin nr. 1667/1999 a Judecătoriei Tulcea, din a cărei executare a fost liberat condiționat la data de 1 noiembrie 2006 cu un rest de 217 zile.
Reținând că cele două fapte au fost săvârșite în concurs real, prima instanță a făcut aplicarea prev. art. 33 și 34 Cod penal contopind cele două pedepse aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare ce s-a dispus a fi executată.
Totodată, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, pe durata executării pedepsei.
Urmare declarației părții civile în sensul că nu mai are pretenții de la inculpat, instanța de fond a luat act de renunțarea la pretențiile civile.
Inculpatul a fost obligat să plătească statului 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din care 100 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu.
Împotriva sentinței penale nr. 1318 din 23 noiembrie 2007 Judecătoriei Tulceaa declarat apel în termen legal, inculpatul criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Inculpatul apelant a criticat hotărârea instanței de fond pentru greșita sa condamnare susținând că probatoriul administrat a conturat faptul că el s-a aflat în eroare cu privire la proprietatea animalului sacrificat, despre care a crezut că aparține socrului său, și într-o atare împrejurare, se impunea achitarea sa pentru infracțiunea de furt.
A mai arătat inculpatul apelant că la sacrificarea animalului a folosit un cuțit, și nicidecum o armă de vânătoare, și într-o atare împrejurare se impunea achitarea sa și pentru infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor.
In concluzie, inculpatul apelant a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii de fond și achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. e Cod proc. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1 Cod penal, și în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 pct. 1 lit. c Cod proc. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 279 alin. 1 Cod penal.
Prin decizia penală nr.26 din 4.03.2008, Tribunalul Tulceaa admis apelul declarat de inculpatul, a desființat în parte sentința penală nr. 1318 din 23 noiembrie 2007 Judecătoriei Tulcea doar cu privire la aplicarea pedepsei accesorii și rejudecând:
In baza art. 71 Cod penal,
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
In baza art. 192 alin. 3 Cod proc. pen.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 100 lei se va deconta din fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocați T pentru avocat.
In termen legal, împotriva deciziei penale nr. 26 din 4.03.2008, Tribunalul Tulcea și a sentinței penale nr. 1318/23.11.2007 a Judecătoriei Tulceaa declarat recurs inculpatul criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivele de recurs invocate de inculpat prin apărător ales vizează:
- nelegala sesizare a instanței de către parchet cu încălcarea disp.art.263 - 264 cod pr.penală - caz de casare prev. de art.3859alin.1 pct.2 cod pr.penală;
- greșita condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.208 alin.1 cod penal și art.279 cod penal în condițiile în care nu există probe certe, neechivoce în legătură cu sustragerea animalului de către inculpat și că acesta ar fi folosit o armă de foc. Se solicită achitarea inculpatului pentru cele două infracțiuni în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d cod pr.penală și în subsidiar reindividualizarea pedepsei în sensul aplicării unei pedepse reduse față de cuantumul aplicat de instanța de fond.
Verificând legalitatea si temeinicia hotărârilor penale recurate în raport de criticile aduse și din oficiu, curtea constată următoarele:
Critica privind neregularitatea sesizării instanței este neîntemeiată.
Din conținutul rechizitoriului nu lipsește nici unul din elementele obligatorii de fapt și de drept prev. de art.263-264 cod pr.penală.
Se constată că nu sunt motive care să atragă incidența prevederilor art.197 alin.2 cod pr.penală, privind nulitatea absolută a actului de sesizare a instanței.
Pe fond, față de materialul probator administrat atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești, instanțele au stabilit corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptelor comise de către inculpat și vinovăția acestuia.
Din declarațiile martorilor Sistemil și, G rezultă fără dubiu împrejurarea că inculpatul nu a fost în eroare cu privire la proprietatea animalului în momentul sacrificării acestuia, motiv pentru care, le-a cerut martorilor să acopere urmele de sânge, tăind urechile animalului și aruncându-le în tufiș.
Primii doi martori l-au văzut pe inculpat când a tras un foc de armă în capul acestuia, omorându-
Recursul inculpatului este fondat cu privire la individualizarea pedepselor aplicate.
Astfel, potrivit art.72 alin.1 și art.74 cod penal, la stabilirea pedepsei se ține seama între altele de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează răspunderea penală; între acestea din urmă putând fi considerate stăruința depusă pentru repararea pagubei, comportarea sinceră în cursul procesului penal, precum, și alte împrejurări luate în considerare de instanță.
În raport de aceste prevederi ale legii, stabilirea pedepsei de 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art.208 alin.1 și de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev.de art.279 cod penal, ambele cu aplicarea artr.37 lit.b cod penal, nu constituie o corectă individualizare a pedepselor, având în vedere că inculpatul în cursul procesului penal a avut o comportare adecvată, fiind cooperant, nu s-a sustras de la urmărire penală și nici de la judecată, a reparat prejudiciul cauzat părții civile, are loc de muncă, este căsătorit și are un copil minor.
Aceste împrejurări, justifică aplicarea de pedepse sub minimul special prevăzut de lege, respectiv diminuarea pedepsei de la 1 an la 8 luni închisoare pentru infracțiunea de furt și de la 2 ani închisoare la 6 luni închisoare pentru infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor.
Față de cele ce preced, curtea, în baza art. 38515pct.2 lit.d cod pr.penală cu referire la art.3859pct.14 cod pr.penală, va admite, ca fondat, recursul formulat de inculpatul, va casa, în parte, sentința penală și decizia penală și, rejudecând se va reține în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art.74-76 cod penal, urmând a reduce pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de furt prev. de art.208 alin.1 cod penal cu art.37 lit.b cod penal, la pedeapsa de 8 ( opt ) luni închisoare și, pentru infracțiunea prev. de art.279 alin.1 cod penal cu art.37 lit.b cod penal la pedeapsa de 6 ( șase ) luni închisoare.
Inculpatul execută pedeapsa de 8 ( opt ) luni închisoare.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.2 lit.d cod pr.penală cu referire la art.3859pct.14 cod pr.penală,
Admite, ca fondat, formulat de inculpatul - domiciliat în comuna, județul T, împotriva deciziei penale nr.26 din 4 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.1318 din 23 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul penal nr-.
Casează, în parte, sentința penală și decizia penală și, rejudecand:
Reține în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art.74-76 cod penal și reduce pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de furt prev. de art.208 alin.1 cod penal cu art.37 lit.b cod penal, la pedeapsa de 8 ( opt ) luni închisoare și, pentru infracțiunea prev. de art.279 alin.1 cod penal cu art.37 lit.b cod penal la pedeapsa de 6 ( șase ) luni închisoare.
Inculpatul execută pedeapsa de 8 ( opt ) luni închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2008.
Președinte, Ptr.Judecător,
- - - - -, conform
art.312 cod pr.penală, semnează
Președinte de complet,
- -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond -
Jud.apel - /
Red.dec.jud. - -
Tehnodact.gref.
3 ex./23.06.2008
Președinte:Zoița FranguJudecători:Zoița Frangu, Viorica Costea Grigorescu, Maria Uzună
