Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 307/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.307/R/2008
Ședința publică din 14 mai 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Ana Covrig JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Claudia Ilieș
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ REPREZENTAT PRIN PROCUROR: --
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.14/A din 19 februarie 2008 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect infracțiunea de furt calificat, prev.de art.208, 209 alin.1 lit.e și g pen. și conducere fără permis, prev.de art.78 alin.1 din OUG 195/2002.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul și partea vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-au depus la dosar motivele de recurs.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate anterior și rejudecând cauza, să se dispună achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de furt calificat, în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d pr.pen. iar în ceea ce privește infracțiunea de conducere fără permis, solicită achitarea inculpatului în baza art.10 lit.b/1 pr.pen. și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ. Inculpatul nu avea intenția să sustragă autoturismul, ci s-a deplasat la domiciliul său, împreună cu un martor, pentru a lua bani, dar la întoarcere s-a comis accidentul de circulație. Dacă dorea să sustragă autoturismul, nu ruga pe cineva să se deplaseze cu el la domiciliul său. Partea vătămată a arătat că nu i-a dat cheile autoturismului pentru ca inculpatul să aducă bani de acasă, ci pentru a-i aduce niște CD-uri din mașină. Sunt serioase dubii cu privire la declarația părții vătămate. Nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, nici în ce privește latura obiectivă, nici subiectivă. În ce privește infracțiunea de conducere fără permis, este real că inculpatul nu posedă permis, deci fapta există, dar se poate aplica o sancțiune cu caracter administrativ. Susține și motivele de recurs depuse în scris la dosar de către apărătorul ales al inculpatului. Cu onorar avocațial din.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor pronunțate anterior. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a luat cheile autoturismului părții vătămate pentru a săvârși infracțiunea de furt și a rulat pe drumurile publice fără a avea permis de conducere. Ambele instanțe au considerat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale celor două infracțiuni, că vinovat se face inculpatul și că aceste învinuiri sunt susținute de probe. Declarația părții vătămate care a susținut că nu i-a dat inculpatului cheile, se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză. Ca atare nu se impune pronunțarea unei soluții de achitare. Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 39 din 28 februarie 2007 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul penal nr- a fost condamnat inculpatul AN, CNP--, fiul lui și, născut la 30 mai 1982 în N, județul B-N, recidivist, domiciliat în -,- județul B-N, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev de art. 208 alin 4 Cod penal, în condițiile alin 1 din același articol din Codul penal, raportat la art. 209 lit e și g Cod penal cu aplicarea art. 74 lit b,c Cod penal raportat la art. 76 lit c Cod penal la 3 luni închisoare.
Același inculpat a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prev și ped de art. 78 alin 1 din OUG nr. 195/2002 (art. 86 alin 1 din OUG nr. 195/2002-renumerotat după republicare), cu aplicarea art. 74 lit b și c Cod penal raportat la art. 76 lit d Cod penal, la 3 luni închisoare.
În baza at. 33 lit a Cod penal s-a constatat că cele două infracțiuni au fost comise în concurs real, astfel că în temeiul art. 34 lit b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 3 luni închisoare.
În temeiul art. 83 Cod penal s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 591/15 decembrie 2004 Judecătoriei Năsăud, pronunțată în dosarul penal nr. 3227/2004, pentru comiterea infracțiunilor prev de art. 78 alin 1 și art. 79 alin 1 din OUG nr 195/2002, cu aplicarea art. 33 lit a Cod penal.
S-a dispus executarea pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 591/2004 a Judecătoriei Năsăud, alături de pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, astfel încât inculpatul va executa pedeapsa totală de 1 an și 3 luni închisoare cu privare de libertate.
S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit a,b,c Cod penal.
S-a constatat că prejudiciul cauzat părții vătămate, CNP- -, domiciliat în -,-, județul B-N a fost recuperat.
Inculpatul a fost obligat să plătească statului 160 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
În seara zilei de 25 iulie 2006, partea vătămată s-a deplasat cu autoturismul marca Hunday cu nr. de înmatriculare MA-8387-CX, proprietatea sa, la un restaurant din orașul -, unde a consumat băuturi alcoolice cu mai mulți prieteni, printre care și inculpatul an. În jurul orei 2, între inculpat și partea vătămată a survenit o discuție în legătură cu necesitatea deplasării inculpatului la domiciliul său pentru a lua o sumă de bani.
În aceste circumstanțe, inculpatul deși nu avea permis de conducere s-a deplasat în parcarea în care se afla autoturismul părții vătămate, a deschis portiera cu cheia sustrasă de la partea vătămată, s-a urcat la volan și s-a deplasat cu autovehiculul până la domiciliul său, avându-l ca pasager pe numitul.
La întoarcere, datorită neadaptării vitezei într-o curbă la stânga, lipsită de vizibilitate, inculpatul a pierdut controlul volanului și a colizionat cu un stâlp de energie electrică de pe marginea carosabilului, autoturismul suferind avarii substanțiale ( în proporție de 80 %).
Partea vătămată sesizând absența autoturismului său din parcarea localului, i-a solicitat unui prieten să-l transporte cu mașina sa pentru a-l căuta pe inculpat pe străzile orașului -.
În consecință, partea vătămată a observat în zona Poștei, autoturismul său răsturnat și avariat. Ajungând la locul accidentului, partea vătămată l-a ajutat pe inculpat să iasă dn autoturism și datorită stării de nervozitate provocate de circumstanța dată și de avarierea autoturismului, i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona capului, imputându-i totodată acestuia, că a uzat de cheile autoturismului și s-a deplasat cu acesta fără acordul său.
În această situație, inculpatul a fugit de la locul accidentului, ulterior fiind transportat de o cunoștință la Spitalul Orășenesc N în vederea acordării primelor îngrijiri medicale.
Inculpatului i-au fost recoltate probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, constatându-se că acesta nu avea alcool în sânge la data comiterii faptei.
Din adresa nr. -/2 august 2006 emisă de B-N rezultă că inculpatul nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule.
Instanța de fond a precizat că din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul are antecedente penale, aflându-se în termenul de încercare de 3 ani, al unei suspendări condiționate a unei pedepse de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 591/15 decembrie 2004 Judecătoriei Năsăud pentru comiterea unor fapte prevăzute de art. 78 alin 1, 79 alin 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 33 lit a Cod penal.
Din declarația dată de partea vătămată, instanța de fond a reținut că între inculpat și partea vătămată a intervenit o înțelegere în vederea recuperării prejudiciului cauzat prin avarierea autoturismului, prin care inculpatul a predat părții vătămate un teren în valoare de 12.000 Euro, astfel încât partea vătămată nu a mai ridicat pretenții civile în cauză.
Deși inculpatul a susținut pe parcursul derulării procesului penal că între el și partea vătămată ar fi existat o înțelegere cu privire la cumpărarea autoturismului Hunday de la partea vătămată, survenind discuții cu privire la săvârșirea faptei de furt, instanța de fond a apreciat că în speță, raportat la starea de fapt expusă, sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni de furt calificat, prev de art. 208 alin 4, art. 209 alin 1 lit e,g Cod penal.
În temeiul acestui text de lege coroborat cu dispozițiile art. 345 Cod procedură penală și cu reținerea circumstanțelor atenuante prev de art. 74 lit b și c Cod penal, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare.
Prima instanță a reținut totodată, că fapta aceluiași inculpat de a conduce pe drumurile publice un autovehicul fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev de art. 78 alin 1 din OUG nr. 195/2002.
În baza acestui text de lege coroborat cu dispozițiile art. 345 din Codul d e procedură penală și cu aplicarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit b,c, art. 76 lit d Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art. 33 lit a Cod penal s-a constatat că infracțiunile au fost comise în concurs real, astfel încât în temeiul art. 34 lit b din Codul penal s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 3 luni închisoare.
În baza dispozițiilor art. 83 Cod penal s-a dispus revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 1 an închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 591 din 15 decembrie 2004 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul penal nr. 3227/2004, aplicată pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 78 alin 1, art. 79 alin 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 33 lit a Cod penal.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 83 aln 1 Cod penal s-a dispus executarea pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 591/2004 a Judecătoriei Năsăud alăturat pedepsei de 3 luni închisoare aplicată în prezenta cauză, dispunându-se ca inculpatul să execute în total pedeapsa rezultantă de 1 an și 3 luni închisoare cu aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit a,b,c Cod penal.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond s-a raportat la prevederile art. 72 Cod penal ce evidențiază criteriile generale de individualizare a pedepselor, respectiv gradul de pericol social al faptelor, circumstanțele comiterii acestora, persoana inculpatului.
În baza art. 14,15,345 Cod procedură penală coroborat cu art. 998 Cod civil, s-a constatat că prejudiciul cauzat părții civile, estimat la suma de 6.000 Euro, a fost recuperat integral de către inculpat.
În temeiul art. 189,191,349 Cod procedură penală, instanța de fond l-a obligat pe inculpat să plătească în favoarea statului 160 lei, cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul legal, inculpatul an, solicitând admiterea acestuia în baza art. 379 pct 2 lit a Cod procedură penală, desființarea sentinței atacate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună în baza art. 11 pct 2 lit a raportat la art. 10 lit a Cod procedură penală, achitarea sa de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de furt calificat prev de art. 208 alin 4, raportat la art. 209 lit e,g Cod penal, iar în temeiul art. 11 pct 2 lit a raportat la art. 10 lit b1Cod procedură penală, achitarea și sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 78 alin 1 din OG nr. 195/2002 și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ conform art. 181Cod penal.
În dezvoltarea motivelor de apel, inculpatul a invocat că, în opinia sa, hotărârea primei instanțe este netemeinică și dată cu încălcarea esențială a legii. În concret, inculpatul a susținut că în sarcina sa nu poate fi reținută infracțiunea de furt calificat deoarece anterior incidentului, a purtat discuții cu partea vătămată cu privire la încheierea unei convenții de vânzare-cumpărare a autoturismului. Din acest motive, partea vătămată i-a remis cheile autoturismului pentru a se deplasa la domiciliu să aducă o sumă de bani. Apelantul a relevat că această împrejurare rezultă din probațiunea testimonială administrată în cauză și că susținerea părții vătămate, în sensul că i-a remis cheile doar pentru a-i aduce din mașină niște CD-uri este, fiind determinată de conduita organelor de urmărire penală, care cu ocazia cercetărilor i-au adus la cunoștință faptul că inculpatul nu deținea permis de conducere și din acest motiv riscă să răspundă penal. În acest context, partea vătămată a declarat inițial că nu i-a dat cheile autoturismului, iar ulterior a revenit într-o oarecare măsură, afirmând că i le-a dat, dar nu pentru a conduce autoturismul.
Raportat la aspectele relevate, inculpatul a susținut că nu sunt întrunite cumulativ elementele constitutive ale infracțiunii de furt prev de art. 208 alin 4 Cod penal, întrucât lipsește latura subiectivă.
În ce privește infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis, inculpatul apelant a susținut că sunt îndeplinite cerințele art 181Cod penal, considerent pentru care a solicitat aplicarea unei sancțiuni administrative.
Prin decizia penală nr. 14/A/ 19.02.2008 a Tribunalului Bistrița -N, s-a admis apelul inculpatului și, a fost desființată sentința judecătoriei, doar sub aspectul conținutului pedepsei accesorii, în sensul că, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.71 pen. rap. doar la art.64 lit.a,b pen.
Au fost menținute restul dispozițiilor hotărârii atacate, iar cheltuielile judiciare în apel, s-a dispus a rămâne în sarcina statului.
Tribunalul a constatat că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală, stabilind corect starea de fapt și vinovăția inculpatului, pe baza unor probe concludente, legal administrate și temeinic apreciate. S-a făcut o încadrare juridică corectă a faptelor reținute în sarcina inculpatului.
Apărarea inculpatului nu a fost reținută de instanța de apel, fiind în contradicție cu primele declarații și conduita părții vătămate imediat după incident.
Apelul inculpatului a fost apreciat admisibil, doar sub aspectul conținutului pedepsei accesorii aplicate inculpatului, respectiv interzicerea dreptului prev. de art.64 lit.c pen. - dreptul de a ocupa o funcție, de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul la comiterea infracțiunii. Deoarece, faptele reținute în sarcina inculpatului nu au fost comise în legătură cu vreo funcție, profesie sau activitate de care să se fi folosit acesta - s-a constatat că, nu se justifică în cauză interzicerea acestui drept, motiv pentru care au fost înlăturate dispozițiile art.64 lit.c pen.
Împotriva deciziei Tribunalului Bistrița -N, în termen legal, a declarat recurs inculpatul solicitând casarea hotărârilor pronunțate în cauză și, rejudecând, să se dispună achitarea sa pentru infracțiunea de furt calificat - în baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.d pr.pen. iar pentru infracțiunea de conducere fără permis - în baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.b/1 pr.pen. și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
S-a criticat hotărârea atacată ca fiind nelegală, deoarece a menținut soluția primei instanțe, deși din probațiunea administrată nu rezultă cu certitudine, comiterea infracțiunii de furt de către inculpat. Între acesta din urmă și partea vătămată, au existat, anterior incidentului, discuții privind cumpărarea autoturismului de către inculpat. Din declarațiile martorilor audiați, rezultă că partea vătămată a dat inculpatului cheile autoturismului pentru ca acesta să se deplaseze la domiciliu, însă partea vătămată și-a schimbat ulterior declarațiile, deoarece i s-a adus la cunoștință de către organele de poliție că inculpatul nu posedă permis de conducere și, pe cale de consecință, ar putea fi și ea trasă la răspundere penală. Inculpatul a luat autoturismul cu acordul tacit al părții vătămate și nu are relevanță în cauză că aceasta s-a răzgândit ulterior.
Cu privire la infracțiunea de conducere fără permis, se apreciază că inculpatului i se poate aplica o sancțiune cu caracter administrativ, având în vedere împrejurările în care s-a comis fapta și consecințele acesteia.
Verificând hotărârea atacată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, Curtea constată următoarele:
În baza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, s-a stabilit de către prima instanță, o stare de fapt corespunzătoare realității, constând în aceea că, în data de 26 iulie 2007, pe timp de noapte, inculpatul an, folosind cheile încredințate de partea vătămată, a luat autoturismul acestuia, parcat în loc public în localitatea, cu scopul de a-l folosi pe nedrept și, apoi, a condus acest autoturism pe drumuri publice din această localitate, fără a poseda permis de conducere.
Este dovedită această stare de fapt cu: declarațiile părții vătămate și parțial ale inculpatului; declarațiile martorilor,; proces-verbal de cercetare la fața locului cu planșele fotografice anexe; adresă poliție privind lipsa permisului de conducere.
Apărarea inculpatului - în sensul că ar fi avut acordul părții vătămate de a lua autoturismul acesteia pentru a se deplasa la domiciliu - în mod corect nu a fost primită de către instanțe, întrucât nu se coroborează nici cu declarațiile inculpatului date imediat după incident ( de altfel, singurele declarații date de acesta, pentru că ulterior, a plecat în străinătate și nu a mai putut fi audiat ), nici cu declarațiile inițiale ale părții vătămate și ale martorului.
Astfel, audiat în ziua incidentului - 26.07.2007 - inculpatul a declarat că a solicitat părții vătămate cheile mașinii sale, pentru a se deplasa acasă, însă nu a primit din partea acestuia nici un răspuns, nici de aprobare, dar nici de refuz (filele 14-16 dosar ).
Partea vătămată, audiată și ea imediat după incident, a declarat doar că, la un moment dat a constatat că îi lipsesc de pe masă, cheile autoturismului și, însoțit de martorul, a plecat în căutarea inculpatului - variantă susținută și de martor ( filele 11-13 și 23 dosar ).
Faptul că în fața instanței, partea vătămată și martorul și-au nuanțat declarațiile, în sensul că i-ar fi dat inculpatului cheile pentru a-i aduce din mașină un CD ( primul ) și, respectiv, că nu a auzit ca inculpatul să ceară părții vătămate cheile de la mașină pentru a se deplasa la domiciliu, deși așa a arătat în prima declarație (al doilea) - nu sunt de natură să confirme apărarea inculpatului, fiind dovedit în cauză că, inculpatul a luat mașina părții vătămate pentru a se deplasa cu ea, fără drept, neavând consimțământul acesteia în sensul acesta, de a folosi cheile în acest scop (și dacă s-ar reține această ultimă ipoteză, că partea vătămată i-ar fi remis totuși cheile mașinii, dar nu pentru a se deplasa cu ea, ci pentru a-i aduce ceva din mașină).
Așa fiind, corect au reținut cele două instanțe, întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de furt calificat și au constatat vinovăția inculpatului, în comiterea acesteia.
În ceea ce privește infracțiunea de conducere fără permis, pe care inculpatul a recunoscut-o, de asemenea, întemeiat s-a reținut că, nu se poate aplica inculpatului o sancțiune administrativă pentru comiterea acesteia, urmare a achitării sale - în baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.b/1 pr.pen. Aceasta, deoarece, raportat la - modul și mijloacele de săvârșire a faptei (prin comiterea unei alte infracțiuni), urmarea produsă ( avarierea însemnată a autoturismului părții vătămate) sau care s-ar fi putut produce ( fiind vorba de o infracțiune de pericol, acest pericol rezultând din însăși faptul comiterii infracțiunii), persoana inculpatului - recidivist ( chiar dacă prima instanță a omis a reține și incidența dispozițiilor art.37 lit.a pen. făcând totuși operațiunile juridice corespunzătoare stării de recidivă), perseverând deci în activitatea infracțională, condamnarea anterioară fiind tot pentru infracțiuni la regimul circulației rutiere - raportat deci, la toate aceste elemente, nu se poate spune că, s-a adus o atingere minimă valorilor apărate de lege și că, deci, fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Oricum, instanța a dat dovadă de mult prea multă clemență reținând în favoarea inculpatului ca circumstanțe atenuante, împrejurări ce nu au corespondent în realitate și, coborând pedepsele pentru cele două infracțiuni, mult sub minimul special prevăzut de lege. Fiind însă în calea de atac a inculpatului, nu i se poate agrava acestuia situația, prin înlăturarea acestora de către instanța de control judiciar.
În consecință, hotărârea atacată, care a confirmat soluția primei instanțe, este legală și temeinică, iar recursul în cauză este nefondat, urmând a fi respins, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen.
În baza art.189 pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 100 lei, onorariu apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul AN domiciliat în orașul -- județul B-N împotriva deciziei penale nr. 14 din 19 februarie 2008 Tribunalului Bistrița N.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 14.05.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
3 ex./2.06.2008
Președinte:Ana CovrigJudecători:Ana Covrig, Vasile Goja Claudia Ilieș
