Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 31/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 31
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Elena Zăinescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul fiul lui G și, născut la data de 20.07.1969, domiciliat în comuna, județul P împotriva deciziei penale nr. 227 pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 01.10.2008 prin care s-au respins apelurile formulate de inculpații și împotriva sentinței penale nr. 107 din 18 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Câmpina.
Prin sentința penală nr. 107 din 18 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în baza disp. art. 221 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b cod penal, inculpatul fiul lui G și, născut la data de 20.07.1969, domiciliat în comuna, județul P, cetățean român, studii 10 clase, necăsătorit, recidivist, CNP - la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire. S-au aplicat disp. art. 71 și 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
Prin aceeași hotărâre a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 14.07.1980 în baza disp. art. 208 - 209 alin. 1 lit. e,g cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza disp. art. 14, 346 Cod proc. penală rap. la art. 998 și 1003 cod civil au fost obligați inculpații, în solidar să plătească părții civile suma de 150 lei despăgubiri civile.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul personal și asistat de apărător ales din Baroul Prahova, conform împuternicirii avocațiale din 08.01.2009 și intimatul parte civilă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care arată că la dosar s-au depus motive de recurs de către inculpatul, după care:
Avocat având cuvântul pentru inculpatul arată că nu are cereri de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Intimatul parte civilă având cuvântul nu are cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul nu are cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu sunt cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru inculpat solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și aplicarea pe fond a disp. art. 51 Cod penal.
În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.1Cod proc. penală cu aplicarea art. 18 Cod penal, solicită achitarea inculpatului pe motiv că fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.
Precizează că la momentul când inculpatul a dat banii inculpatului, acesta din urmă nu cunoștea faptul că suma provenea dintr-o infracțiune. Inculpatul locuiește în casa inculpatului, muncește cu ziua pentru acesta iar suma de bani a primit - o ca plată a muncii prestate. Ulterior inculpatul a restituit suma primită.
Inculpatul de altfel a recunoscut că a primit suma de bani și că nu știa de unde provin aceștia, în acest sens neexistând probe. La momentul comiterii furtului, inculpatul nu era cu inculpatul.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor, pe fond achitarea inculpatului sau aplicarea unei amenzi.
Intimatul parte civilă având cuvântul arată că inculpații și au fost amândoi în mașină în ziua comiterii faptei, fiind greu de crezut că inculpatul nu a știut de unde sunt banii pe care i-a primit. Cu privire la recursul declarat de inculpatul lasă la aprecierea instanței.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că inculpatul a sustras de la partea civilă suma de 300 lei pe care a împărțit-o cu inculpatul, acesta din urmă cunoscând de unde provin banii.
Cu privire la aplic. disp. art. 181Cod penal, aceasta nu se impune raportat la situația de fapt, împrejurările comiterii faptei și starea de recidivă postexecutorie în care se afla inculpatul. Concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Avocat având cuvântul în replică precizează că la momentul comiterii furtului inculpatul nu se afla lângă partea vătămată, acest lucru rezultând și din depoziția conducătorului de taxi care i-a transportat cu taxi-ul pe cei doi. Inculpatul se afla lângă partea vătămată.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt regretă fapta comisă, arătând că este nevinovat și solicită admiterea recursului.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 107 din 18 martie 2008, Judecătoria Câmpinaa condamnat pe inculpatul fiul lui și, născut la data de 14.07.1980, cetățean român, neșcolarizat, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, domiciliat în Câmpina,-, județul P, CNP -, recidivist, la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208, 209 alin. 1 lit. e,g cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal.
În baza art. 61 alin. 1 Cod penal, s-a revocat liberarea condiționată a pedepsei de 714 zile rămasă neexecutată din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința nr. 656/05.12.2000 a Judecătoriei Câmpina și s-a dispus contopirea acesteia cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute conform art. 34 lit. b cod penal, pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.
Prin aceeași sentință a fost condamnat și inculpatul fiul lui G și, născut la data de 20.07.1969, domiciliat în comuna, județul P, cetățean român, studii 10 clase, necăsătorit, recidivist, CNP - la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prev. de. 221 alin. 1 cu aplic. art. 37 lit. b cod penal.
În baza art. 71 Cod penal li s-au interzis inculpaților drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
Deși legal citat inculpatul nu s-a prezentat la niciunul din termenele acordate în cauză și din procesele verbale de executare a mandatelor de aducere întocmite de Poliția Municipiului Câmpina rezultă că acesta a plecat în Spania,
În latură civilă inculpații au fost obligați în solidar, în baza art. 14 rap. la art. 346.C.P.P. și art. 998 și 1003 Cod civil, la despăgubiri civile în sumă de 150 lei către partea vătămată constituită parte civilă în cauză.
De asemenea, inculpații au mai fost obligați la câte 550 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 250 lei reprezentând onorariu pentru apărătorii din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, întrucât în seara zilei de 18 ianuarie 2007, în jurul orei 20,00 deposedat-o pe partea vătămată de suma de 300 lei și vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire întrucât a primit de la inculpatul suma de 150 lei cunoscând că provine din săvârșirea unei infracțiuni.
Pe situația de fapt, se reține că inculpații și au consumat băuturi alcoolice în barul SC 2000 SRL Câmpina, împreună cu partea vătămată, pe cheltuiala acestuia, deși nu o cunoscuseră anterior.
În jurul orelor 20.00 inculpații și partea vătămată au părăsit localul pentru a se deplasa la domiciliile lor, inculpatul convingând-o pe partea vătămată să se deplaseze cu un taxi.
Ajunși în cartierul, la intersecția Bulevardului cu str. -, inculpatul i-a solicitat părții vătămate suma de 7 lei pentru a plăti cursa efectuată de taximetrist.
Întrucât nu dorea să coboare deoarece domiciliul său se afla în altă zonă, inculpatul l-a tras de pe bancheta din spate a autoturismului, moment în care i-a sustras din haine suma de 300 lei.
Datorită stării de ebrietate partea vătămată a căzut pe asfalt și cu ajutorul inculpatului au ridicat-o de pe asfalt și după plecarea autoturismului au abandonat-o în apropierea unui gard, după care i-a dat suma de 150 lei inculpatului.
În cursul urmăririi penale, partea vătămată prin organele de anchetă a recuperat de la inculpatul suma de 150 lei și în temeiul art. 14 rap. la art. 346.C.P.P. și art. 998 și 1003 Cod civil, inculpații au fost obligați în solidar către partea vătămată la plata sumei de 150 lei despăgubiri civile reprezentând c/val. sumei sustrase și nerecuperate.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului și întrucât acesta a săvârșit fapta dedusă judecății pe durata liberării condiționate, s-a dispus revocarea pedepsei de 714 zile rămasă neexecutată din pedeapsa de 7 ani închisoare la care a fost condamnat anterior și contopirea acesteia cu pedeapsa aplicată în cauză.
Față de inculpatul s-a reținut starea de recidivă postexecutorie și având în vedere dispoz. art. 72 Cod penal s-a aplicat acestuia o pedeapsă orientată către minimul special prevăzut de textul încriminator, interzicându-li-se ambilor inculpați pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe durata executării pedepselor aplicate.
Împotriva hotărârii de condamnare inculpații au declarat apel, susținând că nu sunt vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost condamnați.
Tribunalul Prahova prin decizia nr. 227 din 01 octombrie 2008 respins apelurile declarate ca nefondate, cu motivarea că probele administrate în cauză au dovedit vinovăția inculpaților și în declarațiile date la urmărirea penală, aceștia au arătat în detaliu modalitatea de săvârșire a faptei.
Împotriva ambelor hotărâri inculpatul a declarat recurs, în termen legal, criticându-le ca fiind nelegale și netemeinice, solicitând în esență achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.1și C.P.P. art. 181Cod penal și aplicarea unei sancțiuni administrative, întrucât fapta reținută în sarcina sa nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.
Recurentul a mai susținut că în momentul în care a primit banii, nu a cunoscut că inculpatul a sustras vreo sumă de bani de la partea vătămată și întrucât locuiește în casa acestuia și muncește pentru el, a considerat că suma primită reprezintă plata muncii prestate.
Curtea, analizând hotărârile recurate, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate și din oficiu în limitele prev. de art. 3859alin. 3.C.P.P. constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Situația de fapt reținută de instanța de fond și de instanța de apel este confirmată de probele administrate în cauză, respectiv plângerea și declarația părții vătămate, procesul verbal de recunoaștere din grup, proces verbal de confruntare, declarațiile martorilor și, care se coroborează cu declarațiile inculpaților, în sensul că în seara zilei de 18 ianuarie 2007, în jurul orelor 20.00 inculpatul, la refuzul părții vătămate de a coborî din taxi a tras-o pe aceasta afară de pe bancheta din spate a autoturismului, moment în care a deposedat-o de suma de 300 lei și din aceasta inculpatul a primit suma de 150 lei, deși cunoștea că banii provin din săvârșirea unei infracțiuni.
Susținerea recurentului că nu a cunoscut proveniența sumei de bani primită de la inculpatul este infirmată de propriile sale declarații pe care le-a dat la urmărirea penală și în fața instanței de fond, unde a arătat în detaliu modalitatea de săvârșire a faptei și a recunoscut că la momentul primirii banilor cunoștea faptul că inculpatul îi sustrăsese de la partea vătămată.
Recurentul a încercat să-și ușureze situația juridică declarând la prima instanță de control judiciar că a primit suma de bani cu patru ore înainte ca inculpatul să o sustragă de la partea vătămată și apoi a revenit asupra declarației afirmând că i-a fost înmânată de inculpat la 15 minute după sustragerea din buzunarul părții vătămate, iar la instanța de recurs a susținut că nu a avut cunoștință de faptul că suma primită provine din săvârșirea unei infracțiuni, ceea ce dovedește lipsa de sinceritate a inculpatului și dorința sa de a nu răspunde penal.
Susținerea inculpatului că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 181Cod penal, întrucât fapta comisă nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni nu poate fi primită, întrucât la stabilirea în concret a gradului de pericol social trebuie să se țină seama de modul și mijloacele de comitere a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce precum și de persoana și conduita făptuitorului așa cum se arată în aliniatul 2 de sub articolul arătat.
În speță, inculpatul recurent împreună cu celălalt inculpat profitând de starea avansată de ebrietate a părții vătămate, a convins-o pe aceasta să se deplaseze cu taxiul și profitând de întuneric și de faptul că nici o persoană nu se mai afla de față, a tras-o cu forța de pe bancheta din spate, deși aceasta a refuzat să coboare, moment în care inculpatul i-a sustras din buzunar suma de 300 lei din care 150 lei i-a înmânat inculpatului.
Modalitățile și împrejurările de săvârșire a infracțiunii, scopul urmărit - primirea unei sume de bani, persoana și conduita inculpatului, recidivist, anterior fiind condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar aflată la fila 43 dosar, relevă că fapta comisă de inculpat prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, întrucât prin conținutul ei concret s-a adus atingere valorilor sociale ocrotite prin lege - patrimoniului persoanei fizice.
În consecință, critica recurentului că fapta comisă nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, urmează a fi respinsă.
Pedeapsa aplicată de 6 (șase) luni închisoare răspunde cerințelor prev. de art. 72 și 52 cod penal, având drept scop reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și modalitatea de executare în regim de detenție este legală, inculpatul fiind recidivist dintr-o pedeapsă de 4 ani închisoare.
Concluzionând, Curtea constată că hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice sub toate aspectele și în consecință, criticile formulate fiind neîntemeiate recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b cu C.P.P. obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 al. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, domiciliat în, județul P, împotriva deciziei penale nr. 227/1.10.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și a sentinței penale nr. 107 din 18 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Câmpina,
Obligă recurentul la plata sumei de 100 cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător,
Grefier,
Red. ZE
Tehnored. GM
2 ex./22.01.2009
Dosar apel nr- Tribunalul Dâmbovița
Judec. apel /
Dosar fond nr- Judec. Câmpina
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Ioana Nonea, Elena Zăinescu
