Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 326/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
( 2807/2009 )
DECIZIA PENALĂ NR.326R
Ședința publică de la 22 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Cioată- -
JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 3: Lucia Rog
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror .
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de către inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 587A/30.10.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr- și a sentinței penale nr. 115/12.06.2009 a Judecătoriei
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurentul-inculpat, cercetat în stare de libertate, personal și asistat de avocat desemnat din oficiu desemnat din oficiu R, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. -/27.12.2009, atașată la fila 8/dosar, lipsind intimata-parte civilă .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită în temeiul art. 385/9 pct.14 Cod procedură penală admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și rejudecând redozarea pedepsei sub aspectul reducerii cuantumului acesteia, având în vedere atitudinea inculpatului anterior săvârșirii faptei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârilor atacate ca legale și temeinice, considerând că instanța de fond a făcut o corectă individualizare a pedepsei în raport de criteriile prev. de art. 72 Cod penal, de natura infracțiunii comise și de antecedentele penale ale inculpatului.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, solicită reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față
Prin sentința penală nr.115/12.06.2009, pronunțată de Judecătoria C-Județul I, în dosarul penal nr-, s-au hotărât următoarele:
În baza art.208 al.1 - 209 al.1 lit.i cu Cod Penal aplic. art.37 al.1 lit.a a Cod Penal fost condamnat inculpatul, la 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.37 rap. la art.34.Cod Penal a fost contopită pedeapsa aplicată inculpatului, cu restul de pedeapsă rămas neexecutat de 213 zile din pedeapsa de 3 ani închisoare, stabilită prin sentința penală nr.40/02.10.2007, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 281/25.02.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI.
Inculpatul are de executat pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.71.Cod Penal, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a și b
Cod PenalÎn baza art. 350.p Cod Penal, s-a menținut măsura arestării inculpatului.
În baza art.88 s Cod Penal-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului, de la data de 03.02.2009 la zi.
În baza art.118 alin.1 lit.b Cod Penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei șurubelnițe mecanice tip cap de stea, având de plastic și a unei perechi de mănuși din material textil, de culoare neagră, conform dovezii seria - nr. -/11.03.2009.
În baza art. 14 și 346.C.P.P. rap.la art. 998.civ. a fost obligat inculpatul la 6000 lei către partea vătămată, reprezentând contravaloarea unui lănțișor, unui și unei brățări din aur, precum și distrugerea unui geam, a unei jaluzele, bibelouri sparte.
În baza art. 191.C.P.P. a fost obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 03.02.2009, în jurul orelor 10.30, organele de poliție ale orașului au fost sesizate telefonic de o persoană de sex masculin, care nu și-a declinat identitatea, că un tânăr, după ce a escaladat gardul prin forțarea unui geam, a pătruns în locuința situată în orașul,-, jud.
Organele de poliție din cadrul Poliției orașului s-au deplasat la adresa indicată unde au reușit prinderea în flagrant a inculpatului, în prezența martorului asistent -.
S-a reținut că la data de 03.02.2009, în jurul orei 10,00, inculpatul, după ce în prealabil și în scopul comiterii unor fapte de furt, a vizionat strada C, din orașul, jud. I, și-a îndreptat atenția către imobilul cu nr.27, aparținând părții vătămate -, întrucât a observat că nu este nimeni acasă.
Prin escaladarea gardului și ulterior prin forțarea unei ferestre a pătruns în interiorul locuinței părții vătămate, unde a căutat bunuri de valoare sau bani.
Astfel, acesta s-a oprit asupra unui laptop marca pe care și 1-a însușit, scoțându-l pe fereastra din spatele locuinței, aferentă bucătăriei.
În timp ce căuta și alte bunuri inculpatul a fost surprins de organele de poliție, venite în urma sesizării telefonice anonime.
La vederea lucrătorilor de poliție, a încercat să-și asigure scăparea, sărind printr-un geam din bucătărie, pe gardul ce despărțea proprietatea de la nr. 27 de cea învecinată, fiind imobilizat de către polițiști.
La percheziția corporală asupra învinuitului au fost găsite o șurubelniță cu din plastic de culoare neagră cu galben, o pereche de mănuși din material textil de culoare neagră, despre care acesta a afirmat că-i aparțin și un din metal de culoare galbenă sub formă de fluture.
Faptele inculpatului sunt probate prin: plângerea și declarațiile părții vătămate; proces verbal de depistare; proces verbal de cercetare la fața locului și planșe foto, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, procese-verbale de recunoaștere din grupul de fotografii, planșe foto; dovadă de predare primire bunuri, fișe cazier, proces verbal nr.- încheiat la data de 20.03.2009 în conformitate cu disp. art. 250.C.P.P. împuternicire avocațială.
Privitor la persoana inculpatului, s-a reținut prin actul de sesizare al instanței că este cunoscut cu multiple antecedente penale pentru săvârșirea de fapte de furt calificat, acesta aflându-se în stare de recidivă postcondamnatorie. Are 5 clase, nu are ocupație, este necăsătorit și are un copil.
Pe parcursul procesului a avut o poziție relativ sinceră.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs, inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate în ceea ce privește latura penală și latura civilă.
Cu privire la latura penală a solicitat încadrarea juridică a faptei ca tentativă și micșorarea pedepsei, avându-se în vedere faptul că inculpatul a recunoscut și a cooperat cu organele de poliție, are o familie organizată, are un copil minor în întreținere, a încercat să își câștige în mod cinstit existența lucrând fără carte de muncă, întrucât era recidivist.
Pe latură civilă, inculpatul a arătat că dorește să despăgubească partea civilă însă nu la suma pe care a stabilit-o instanța de fond, apreciind că prejudiciul nu a fost dovedit în totalitate. S-a solicitat a se constata că din probele existente la dosar nu rezultă că inculpatul ar fi sustras în totalitate bunurile pe care partea civilă le menționează.
Examinând hotărârea apelată prin prisma criticii formulate de inculpat, dar și din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.371 proc.pen. Tribunalul a reținut următoarele:
În urma unei judicioase analize a întregului materialului probator administrat în cauză, prima instanță a reținut corect atât situația de fapt cât și vinovăția inculpatului.
În fapt, în ziua de 03.02.2009, în jurul orelor 10.30, organele de poliție ale orașului au fost sesizate telefonic de o persoană anonimă, care a învederat că un tânăr, după ce a escaladat gardul prin forțarea unui geam, a pătruns în imobilul situat în orașul,-, jud.
Deplasându-se la fața locului, organele de poliție au surprins în flagrant pe inculpatul.
Înainte de sosirea poliției la locuința părții vătămate, inculpatul a căutat bani sau alte bunuri de valoare.
Din locuința părții vătămate, inculpatul și-a însușit un laptop marca și un stick, pe care le-a scos pe fereastra bucătăriei și le-a așezat pe sol. În locuință s-a constatat că bunurile erau răvășite, obiectele din îmbrăcăminte erau aruncate pe pardoseală în dreptul șifonierului, iar în bucătărie și sufragerie erau urme de cioburi.
La apariția organelor de poliție, inculpatul a încercat să-și asigure scăparea, sărind printr-un geam din bucătărie, pe gardul ce despărțea proprietatea de la nr. 27 de cea învecinată, insă a fost imobilizat imediat.
La percheziția corporală, asupra inculpatului au fost găsite o șurubelniță cu din plastic de culoare neagră cu galben, o pereche de mănuși din material textil de culoare neagră, despre care acesta a afirmat că-i aparțin, și un din metal de culoare galbenă sub formă de fluture.
De asemenea, din locuința părții vătămate s-a constatat lipsa mai multor bijuterii.
Fiind audiat de organele de anchetă și de către judecător, inculpatul a recunoscut parțial comiterea faptei, precizând că nu a apucat să mute sau să scoată obiecte din casă, fiind surprins în flagrant de polițiști.
Tribunalul nu a putut ține seama de această apărare, locul unde s-a găsit laptopul marca, în care se afla atașat un stick, dovedește cu prisosință luarea acestor bunuri din posesia părții vătămate și imposedare nelegitimă a inculpatului.
Cu privire la ul de aur în formă de fluture, Tribunalul a considerat că probele administrate în cauză confirmă sustragerea acestuia de inculpat, fiind aproape imposibil de primit susținerea că organele de anchetă aveau nevoie de probe în acuzare și că bijuteriile, care lipseau din cutia în care erau ținute, nu au intrat în posesia inculpatului.
Existența bijuteriilor și găsirea pe patul din dormitor a cutiei goale, în care ele erau păstrate, sunt confirmate de declarația părții vătămate coroborată cu declarațiile martorilor, și de martorul, fiind neadevărate susținerile inculpatului cu privire la situația de fapt și la încadrarea juridică a faptei ca tentativă.
Tribunalul a reținut că, și dacă s-ar accepta că, în momentul percheziționării sale de către organele de poliție, inculpatul nu avea asupra lui nicio bijuterie, este cert că anterior acestui moment, inculpatul a deținut bijuteriile, iar în timpul încercării acestuia de a fugi a pierdut sau a aruncat aceste bunuri tocmai pentru a lăsa impresia unei tentative.
Prin urmare, atât în cazul laptopului, cât și în cazul bijuteriilor, a avut loc deposedarea părții vătămate și imposedare nelegitimă a inculpatului.
Situația de fapt expusă pe scurt de tribunal rezultă cu evidență din declarațiile părții vătămate date cursul procesului penal coroborate cu declarațiile inculpatului, cu declarațiile martorilor, cu proces verbal de depistare, cu procesul verbal de cercetare la fața locului, cu fotografiile judiciare, cu procesele verbale de recunoaștere, cu dovadă de predare primire bunuri și cu celelalte acte administrate în cauză.
Faptul că nici partea vătămată și nici martori nu îl cunosc pe inculpat și nu au fost în relații conflictuale cu acesta reprezintă o garanție solidă că aceștia au fost pe deplin obiectivi și au relatat exact ceea ce au perceput cu privire la fapta imputată inculpatului.
Fapta inculpatului, astfel cum a fost mai sus reținută de Tribunal, întrunește atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 al.1 - 209 al.1 li.1 cu Cod Penal aplic. art. 37 al.1 lit.a Cod Penal, fapta fiind săvârșită prin escaladare și în timpul liberării condiționate, astfel cum bine a reținut și instanța de fond. Astfel, inculpatul este recidivist postcondamnatoriu, fiind condamnat prin sentința penală nr.40/02.10.2007 a Judecătoriei C, definitivă prin decizia penală nr.281/25.02.1008 a Curții de APEL BUCUREȘTI, la 3 ani închisoare, fiind arestat la 29.11.2006 și eliberat la 05.01.2009, cu un rest de executat de 213 zile.
Tribunalul a reținut că greșit judecătoria a făcut aplicare art. 37 rap. la art. 34.Cod Penal și a contopit pedeapsa aplicată cu restul rămas neexecutat de 213 zile din pedeapsa de 3 ani închisoare, stabilită prin sentința penală nr.40/02.10.2007, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 281/25.02.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI.
Fiind vorba de săvârșirea unei infracțiuni în timpul liberării condiționate, judecătoria trebuia să facă aplicare art.61 alin 1.pen.
Cum însă este vorba de apelul inculpatului, iar Tribunalul a considerat că se impunea revocarea liberării condiționate, contopirea restului rămas neexecutat cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvârșită, precum și sporirea pedepsei aplicate în cauză (dată fiind săvârșirea faptei la mai puțin de o lună de la data acordării liberării condiționate), principiul neagravării situației în propria cale de atac impune menținerea contopiri făcute de judecătorie.
Având în vedere criteriile generale de individualizare, împrejurările faptei, pericolul social al faptei, periculozitatea făptuitorului, care este recidivist, fiind condamnat tot pentru infracțiuni de furt, ținând seama că inculpatul nu a recunoscut sincer fapta, nu a despăgubit în niciun fel pe partea civilă pentru prejudiciul cauzat, Tribunalul a apreciat că nu se impuneau a fi reținute circumstanțe atenuante, astfel că prima instanță a aplicat inculpatului o pedeapsă într-un cuantum corespunzător pericolului social concret al faptei și periculozității făptuitorului, nefiind vorba nicidecum de o pedeapsă prea severă.
Pe latură penală, Tribunalul a mai constatat că în mod corect prima instanță a făcut aplicare dispozițiilor legale privind pedepsele accesorii, privind menținerea măsurii arestării preventive și confiscarea specială.
De asemenea, corect, prin încheierea de îndreptare din 31.07.2009, judecătoria a făcut deducerea din durata pedepsei aplicate a rețineri de la 03.02.2009 până la data de 04.02.2009 și a perioadei arestului preventiv de la data de 26.02.2009 la zi.
În ceea ce privește latura civilă, Tribunalul a considerat că în mod justificat prima instanță a stabilit prejudiciul cauzat părții civile la suma de 6000 lei, aceasta fiind o reparație minimă pentru prejudiciul constând în contravaloarea unui lănțișor, a unui și unei brățări din aur, precum și pentru distrugerea unui geam, a unei jaluzele, a bibelourilor sparte și a gardului deteriorat.
Temeinicia pretențiilor părții vătămate a rezultat și din nesolicitarea de aceasta a unor daune morale, care în speța de față erau pe deplin justificate, date fiind distrugerile cauzate de acțiunile inculpatului întreprinse pentru identificarea și sustragerea de bani și alte bunuri valoroase.
Pentru aceste considerente prin decizia penală nr.587/A/30.10.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală în dosarul nr- s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.115/12.06.2009, pronunțată în dosarul penal nr- al Judecătoriei
S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada rețineri de la 03.02.2009 până la data de 04.02.2009 și perioada arestului preventiv de la data de 26.02.2009 la data de 20.08.2009.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei, onorariul pentru apărătorul din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Împotriva acestor hotărâri a formulat recurs inculpatulsolicitând redozarea pedepsei, arătând că aceasta este mult prea ridicată în raport de circumstanțele sale personale.
Recursul nu a fost motivate în termenul prevăzut de dispozițiile art. 38510alin. 2.proc.pen. cazul de casare în care se încadrează criticile recurentului, respectiv art. 3859alin. 1 pct. 14.proc.pen. putând fi luat însă în considerare din oficiu, conform art. 3859alin. 3.proc.pen.
Analizând hotărârile recurate atât din perspective criticilor formulate și a cazului de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 14.proc.pen. dar și din perspectiva cazurilor de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Curtea apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului de instanța de fond și menținută în apel (în lipsa apelului parchetului) a fost în mod nejustificat orientată către minimul prevăzut de lege (3 ani și 6 luni închisoare), în condițiile în care aplicarea criteriilor de individualizare prev. de art. 72.pen. la circumstanțele cauzei conduceau în mod automat la o pedeapsă mult mai ridicată. Astfel, fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prezintă un grad de pericol social extrem de ridicat, furt din locuință, inculpatul este recidivist, fiind cunoscut cu mai multe condamnări pentru fapte de același gen, infracțiunea din prezenta cauză fiind săvârșităla interval de numai o lună de la data liberării sale condiționate(05.01.2009) din executarea unei pedepse de 3 ani închisoarea aplicată prin sentința penală 40/2008 a Judecătoriei C, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 208-209 alin. g, i pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. împrejurare ce demonstrează perseverența sa infracțională și faptul că scopul condamnărilor anterioare nu a fost nicidecum atins.
De asemenea Curtea reține că recuperarea prejudiciului s-a datorat surprinderii inculpatului în flagrant de organele de poliție și nicidecum atitudinii acestuia, astfel această împrejurare nu ar putea justifica orientarea pedepsei spre minimul prevăzut de lege.
Desigur că, doar în calea de atac a inculpatului, acestuia nu i se poate înrăutăți situația, însă aspectele mai sus reținute reprezintă totodată argumente pentru care criticile formulate de către recurent sunt apreciate ca fiind total neîntemeiate.
n raport de aceste considerente și constatând că în cauză nu sunt incidente cazuri de casare ce ar putea fi invocate din oficiu, Curtea urmează a respinge ca nefondat recursul formulat de inculpat.
Dat fiind soluția de respingere a recursului, conform art. 191 alin. 2.proc.pen. acesta va fi obligat și la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.115/2009 a Judecătoriei C și a deciziei penale nr.587/2009 a Tribunalului București, Secția I penală.
Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei onorariul avocat oficiu avansat din fondurile Ministerul Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.LR.-26.02.2010/Dact.EA-04.03.2010
- Jud.;
Președinte:Andreea CioatăJudecători:Andreea Cioată, Silvia Cerbu, Lucia Rog
