Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 324/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-( 282/2010 )
DECIZIA PENALĂ NR. 324
Ședința publică de la 22 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Cioată
JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 3: Lucia Rog
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror .
Pe rol soluționarea recursului declarat de către inculpatul împotriva încheierii de ședință pronunțată la data de 15.01.2010 de către Tribunalul București - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul-inculpat, în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat desemnat din oficiu desemnat din oficiu, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. -/04.02.2009, atașată la fila 6/dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței atașarea dosarului de fond nr- al Tribunalului București - Secția I Penală.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat,având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință atacată și pe cale de consecință revocarea măsurii arestării preventive și judecarea recurentului-inculpat în stare de libertate, considerând că la acest moment procesual nu mai subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, iar lăsarea acestuia în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Reprezentantul Ministerului Public,având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de către inculpat împotriva încheierii de ședință pronunțată la data de 15.01.2010 de către Tribunalul București - Secția Penală în dosarul nr-, ca nefondat, menținerea încheierii recurate ca legală și temeinică, apreciind că în mod legal s-a menținut arestarea preventivă față de acest inculpat, întrucât lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică față de natura și gravitatea faptei săvârșite.
Recurentul-inculpat,în ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prinîncheierea de ședință din data de 15.01.2010 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală în dosarul nr-în baza art.300/2 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului.
În baza art.160/b Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului - fiul lui și, ns.21.05.1989 în B, domiciliat în comuna Tunari, sat Tunari, jud.I, CNP--, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr.123/08.08.2009 emis de Judecătoria Sector 2
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt, că, în ziua de 14.07.2009, în jurul prânzului, se afla în B, sectorul 2, pe, prin forțarea portierei autoturismului marca Daewoo Tico, proprietatea părții vătămate lulius, a reușit să pătrundă în autoturism și a sustras din bord un radiocasetofon marca Panasonic și de sub scaunul conducătorului auto fața detașabilă a acestuia din interior a mai sustras două încărcătoare de telefoane mobile și două perechi de ochelari de.
Față de inculpat s-a luat măsura arestării preventive prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 08.08.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B fiind emis nr.l23/UP, apreciindu-se că sunt întrunite condițiile prev de și 148 lit. f Cod proc.pen.
In speță, analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul constată că mandatul arestării preventive este legală și temeinică, fiind dispusă cu respectarea condițiilor prev. de art. 143.proc.pen. și art. 148 lit. f proc.pen.
Astfel, Tribunalul a apreciat că în cauză există indicii temeinice în sensul prevăzut de art.143 proc.pen. care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată, în acest sens fiind atât probele administrate în cursul urmăririi penale, cât și probele administrate în faza cercetării judecătorești.
De asemenea, Tribunalul constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f proc.pen. pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea infracțiunii reținute în sarcina acestuia, împrejurările concrete de comitere, numărul mare de acte materiale, precum și persoana inculpatului, care a dat dovadă de perseverență infracțională.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, care a arătat că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării sale preventive, întrucât lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul formulat de inculpat nu este fondat, hotărârea atacată fiind legală și temeinică.
Într-adevăr, probatoriul administrat până în prezent, atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de fond, nu a făcut să înceteze presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de furt calificat pentru care a fost trimis în judecată, fiind așadar întrunite în continuare cerințele art.143 Cod procedură penală. De altfel, recurentul inculpat nici nu a contestat aceste aspecte, în condițiile în care a adoptat o atitudine procesuală sinceră, de recunoaștere a faptei comise.
Tot astfel, se menține și temeiul prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, căci pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.e, i Cod penal este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele sale personale. În acest sens, Curtea are în vedere faptul că, în pofida vârstei sale tinere și a atitudinii procesuale sincere, inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală, în sarcina sa fiind reținută starea de recidivă postcondamnatorie; mai mult, fapta dedusă judecății a fost comisă după liberarea condiționată a inculpatului dintr-o pedeapsă anterioară, dar mai înainte de considerarea ei ca executată. Or, în raport de aceste aspecte, dar și de împrejurarea că inculpatul nu are o sursă licită de venituri și este dependent de droguri - comițând fapta tocmai pe acest fond, există oricând riscul săvârșirii unor noi astfel de fapte.
În acest context, nu se justifică luarea de măsuri alternative, singură arestarea preventivă a inculpatului putând conduce la atingerea scopului prev. de art.136 alin.1 Cod procedură penală, acela al bunei desfășurări a procesului penal.
Pe de altă parte, Curtea constată că durata de timp scursă de la momentul arestării preventive a inculpatului (de circa 5 luni) nu are un caracter nerezonabil, în raport de diligențele sporite cu care au acționat organele judiciare, cauza aflându-se în prezent în apel.
Ca atare, cum temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului impun în continuare privarea sa de libertate, în mod corect instanța de apel a dispus menținerea acestei măsuri în temeiul dispozițiilor art.300/2 Cod procedură penală rap. la art.160/b alin.3 Cod procedură penală. Prin urmare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, soluție în raport de care îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 15.01.2010 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală.
Obligă recurentul-inculpat la 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariu apărătorului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
GREFIER,
Red.AC-26.02.2010/Dact.EA-10.03.2010/2ex
-Jud.
Președinte:Andreea CioatăJudecători:Andreea Cioată, Silvia Cerbu, Lucia Rog
