Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 328/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (410/2010)
DECIZIA PENALĂ NR. 328R
Ședința publică de la 22 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Cioată
JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 3: Lucia Rog
GREFIER - - -
Cu participarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de către inculpatul împotriva încheierii de ședință din 25.01.2010 pronunțată de către Tribunalul București - Secția a-II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul-inculpat, în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat desemnat din oficiu, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.-/22.02.2010, atașată la fila 6/dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La interpelarea instanței, recurentul-inculpat precizează că este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu și nu solicită termen pentru angajarea unui apărător ales. De asemenea, precizează că insistă în soluționarea recursului formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință atacată și pe cale de consecință revocarea măsurii arestării preventive și judecarea recurentului-inculpat în stare de libertate, considerând că la acest moment procesual nu mai subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, iar lăsarea acestuia în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Reprezentantul Ministerului Public,având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de către inculpat ca nefondat, menținerea încheierii recurate ca legală și temeinică, apreciind că subzistă în continuare temeiurile care au determinat arestarea preventivă, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, față de natura și gravitatea faptei săvârșite.
Recurentul-inculpat,în ultimul cuvânt, arată că lasă pronunțarea soluției la aprecierea instanței.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prinîncheierea de ședință din 25.01.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-în baza art. 3001raportat la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală a menținut starea de arest a inculpatului - fiul lui și, născut la 13.04.1991 în B și a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpat.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut următoarele:
In conformitate cu art.3002.C.P.P. în cauzele in care inculpații sunt arestați, instanța legal sesizată este datoare sa verifice periodic in cursul judecații, legalitatea si temeinicia arestării preventive în vederea respectării drepturilor prevăzute de art.5 paragraful 4 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (CEDO).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit principiul generai în această materie în hotărârea Wemhoff: "detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile independent de faptul că ea se va imputa sau nu din pedeapsă".
Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete de ale fiecărei cauze pentru a se vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate" (Labita Italiei).
Din oficiu, in conformitate cu art. 300 ind.2 C.P.P. verificând legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive a apelantului inculpat, s-a reținut că rin p. rechizitoriul nr. 15228/P/2009 al Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 3 B - s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin 2 lit. c Cp rap la art. 74 lît. a Cp. cu aplicarea art. 76 lit b Cp, constând în aceea că la data de 23.06.2009, în jurul orelor 17:00 inculpatul a urmărit partea vătămată la scara imobilului în care acesta locuiește (B,--29, se. C,. 4,. 19, sector 3) și l-a deposedat prin violență de suma de 45 lei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că inculpatul a fost arestat preventiv în baza mandatului de arestare nr. 163/24.10.2009 emis de Judecătoria Sectorului 3 B reținându-se că acesta a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză, respectiv art.1491rap.C.P.P. la art.136 și art. 148 lit.f p Cod Penal, fapta pentru care a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, fiind gravă și cu un grad ridicat de pericol social.
Constatând legalitatea măsurii arestării preventive, Tribunalul a apreciat că în cauză subzistă temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri, fiind întrunit cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit.f C.P.P. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, având în vedere modalitatea de comitere a infracțiunii.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 300 Cod procedură penală raportat la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală, Tribunalul a menținut măsura arestării preventive dispusă față de apelantul inculpat, apreciind că subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestuia.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, care a arătat că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării sale preventive, întrucât lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul formulat de inculpat nu este fondat, hotărârea atacată fiind legală și temeinică.
Într-adevăr, probatoriul administrat până în prezent, atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de fond, nu a făcut să înceteze presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de tâlhărie pentru care a fost trimis în judecată, fiind așadar întrunite în continuare cerințele art.143 Cod procedură penală. De altfel, recurentul inculpat nici nu a contestat aceste aspecte, în condițiile în care a adoptat o atitudine procesuală sinceră, de recunoaștere a faptei comise.
Tot astfel, se menține și temeiul prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, căci pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.c Cod penal este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintăîn continuareun pericol concret pentru ordinea publică. La aprecierea acestei din urmă condiții prevăzute de lege, judecătorul fondului s-a raportat în mod corect la gravitatea ridicată a faptei presupus comise de inculpat, astfel cum este conturată aceasta de împrejurările și modalitățile comiterii (inculpatul urmărind partea vătămată până în scara imobilului unde locuiește, unde a deposedat-o de o sumă de bani, prin exercitarea de violențe), căci atât în doctrina, cât și în practica judiciară (inclusiv în jurisprudența Curții, în special cu referire la unele cauze împotriva Franței, printre care și ) s-a admis că, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita "o tulburare a societății", de natură să justifice o detenție preventivă.
Raportându-se la timpul scurt scurs de la momentul luării măsurii arestării preventive (24.10.2009), de circa 3 luni, Curtea constată că acesta nu este de natură a atenua în mod semnificativ impactul negativ pe care l-ar avea asupra opiniei publice judecarea inculpatului în stare de libertate pentru infracțiuni de o asemenea gravitate. Pe de altă parte, acest interval de timp nu are nici un caracter nerezonabil, prin prisma diligențelor sporite depuse de organele judiciare în soluționarea cauzei, care se află în prezent în apel.
Cât privește circumstanțele personale favorabile ale inculpatului (tânăr, fără antecedente penale, cu atitudine procesuală sinceră), acestea, deși relevante, nu pot fundamentaîn mod exclusivaprecierea instanței asupra pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta judecarea acestuia în libertate, prin ignorarea gravității faptelor presupus a fi fost comise de inculpat.
Cum temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului nu au încetat, ci se mențin neschimbate, cererea acestuia de revocare a măsurii arestării preventive a fost respinsă în mod întemeiat, nefiind întrunite cerințele art.139 alin.2 Cod procedură penală.
Pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, soluție în raport de care îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 25.01.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu, avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-4.03.2010
Președinte:Andreea CioatăJudecători:Andreea Cioată, Silvia Cerbu, Lucia Rog
