Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 33/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 33
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTORI: Elena Negulescu, Elena Zăinescu Ioana Nonea
- - -
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui G și ns. la 21.02.1981 ,deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva deciziei penale nr. 320 din 24 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-, prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 1218 din data de 31 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 al.1 - 209 al.1 lit. i cu Cod Penal aplic. art. 41 alin.2 și Cod Penal art. 37 lit. a Cod penal.
Aplică art. 71 și 64 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - inculpat, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova,potrivit delegației nr. 7628/2007, aflată la fila 10 dosar,lipsind intimatul-parte civilă
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat a luat legătura cu inculpatul arestat, cu permisiunea instanței și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru inculpat solicită instanței admiterea recursului, casarea soluțiilor pronunțate în cauză și completarea probatoriilor și audierea a doi martori, care cunosc împrejurarea că la data de 29 ianuarie 2007 acesta se afla la serviciu la B și nu putea comite fapta reținută în sarcina sa.
În subsidiar, solicită admiterea recursului,casarea în parte a soluțiilor pronunțate în cauză, în sensul achitării inculpatului pentru infracțiunea de furt calificat reținută a fi comisă de acesta la data de 29.01.2007, întrucât la data respectivă acesta se afla în mun. În ce privește infracțiunea comisă de
inculpat la data de 08.02.2007, se solicită reducerea pedepsei aplicate, pe care o consideră prea aspră.
Într-un al doilea subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea în parte a soluțiilor pronunțate și reducerea pedepselor aplicarea unor pedepse orientate către minimul prevăzut de lege.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, menținerea soluțiilor pronunțate în cauză, ca fiind legale și temeinice.
Din întreg materialul probator rezultă vinovăția inculpatului. Martora l- identificat pe inculpat la recunoașterea din grup și aceasta a precizat că inculpatul este cel care a predat bunurile sustrase de la
În ce privește cuantumul pedepselor aplicate acestuia, pedepsele sunt corect individualizate în raport de prevederile art. 72 Cod penal, inculpatul având de executat un rest de pedeapsă de 458 zile.
Se solicită computarea la zi a duratei reținerii și arestării preventive, de lsa 08.02.2007, la zi.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită instanței admiterea recursului și audierea celor doi martori,întrucât nu recunoaște decât comiterea faptei din 08.02.2007.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, retine următoarele:
Prin sentința penală nr.1218 din 31 mai 2007, Judecătoria Ploieștia condamnat pe inculpatul, fiul lui G și, născut la21.02.1981, domiciliat în P- A și fără forme legale în- jud.P, CNP -, recidivist, deținut în Penitenciarul Ploiești, la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșierea infracțiunii de furt calificat prev de art.208 al.1, art.209 al.1 lit.i cu aplic.art.41 al.2 și art.37 lit.a Cod penal.
În baza art.61 al.1 cod penal s-a revocat beneficiul liberării conditionate pentru pedeapsa de 458 zile închisoare rămasă neexecutată din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.517/2003 a Tribunalului Prahova și s-a dispus contopirea acesteia cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 4 ani închisoare, făcându-se aplicarea disp.art.71 și art.64 lit.a-b Cod penal.
Conform art.350 al.1 Cod penal s-a mentinut starea de arest a inculpatului,iar ăn baza art.88 cod penal s-a computat din pedeapsa de executat durata retinerii și arestării preventive de la 8 februarie 2007, la zi.
S-a admis actiunea civilă formulată de G, parte vătămată constituită parte civilă în cauză și în baza art. 14, art.346 Cod pr.penală și art.998 și urm.Cod civil inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile în sumă se 1500 lei reprezentând prejudiciu neacoperit.
De asemenea, inculpatul a mai fost obligat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a retinut pe baza probelor administrate în cauză, că în ziua de 29 ianuarie 2007, prin escaladarea gardului,
inculpatul a pătruns în curtea imobilului situat în P-, apartinând părtii vătămate G, iar prin fortarea încuietorilor a păstruns în podul casei de unde a sustras mai multe bunuri - cablu electric, inox, damigene sticlă, butoaie plastic, ventilator electric, iar din curte mai multi stâlpi din teavă metalică folositi la sustinerea viței de vie.
În baza aceleiași hotărâri infractionale, la data de 8 februarie 2007, în aceeași modalitate, prin escaladarea gardului - inculpatul a pătruns în curtea aceluiași imobil, unde cu ajutorul unui patent a tăiat mai multe sârme și apoi a sustras stâlpi de fier folositi penetru sustinerea viei, fiind surprins de organele de politie în timp ce transporta bunurile sustrase.
Bunurile sustrase la data de 29.01.2007 au fost valorificate la Centrul de colectare a fierului vechi SC, SERV, SRL P, conform adeverinței de primire-predare nr.01611/2007. În cursul urmăririi penale partea vătămată le-a recunoscut ca fiind bunuri sustrase din gospodăria sa, o parte au fost recuperate, iar pentru celelalte bunuri nerecuperate inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile.
La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere criteriile prev.de art.72 Cod penal, conduita inculpatului, precum și antecedentele penale ale acestuia, actele materiale de sustragere fiind săvârșite în stare de recidivă post condamnatorie, împrejurări în raport de care instanța a aplicat o pedeapsă orientată către minimul special, a revocat beneficiul liberării conditionate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat din condamnarea anterioară, dispunându-se executarea pedepsei în regim de detenție.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit a fost condamnat pentru infracțiunea comisă la data de 29 ianuarie 2007, deoarece nu este el autorul faptei, nefiind în localitate, iar cu privire la infracțiunea de furt săvârșită la 8 februarie 2007 invocat netemeinicia pedepsei aplicate, motivând că aceasta este prea aspră față de circumstantele sale personale.
Tribunalul Prahova, prin decizia penală nr.320 din 14 oct.2007 a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, a mentinut starea de arest și a dedus durata prevenției la zi, începând cu data de 08 februarie 2007.
În considerentele deciziei se retine că vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt comisă la 29 ianuarie 2007 fost dovedită cu plângerile și declarațiile părtii vătămate, declaratiile martorilor audiati în cauză, iar pedeapsa aplicată este legală față de gravitatea faptelor săvârșite și de cerințele prev.de art.72 cod penal.
Nemultumit de hotărârile pronunțate inculpatul a declarat recurs, în termen legal, reiterând critica din apel privind nevinovăția sa pentru infractiunea de furt comisă la data de 29 ianuarie 2007, motivând că la această dată se afla în O altă critică se referă la netemeinicia pedepsei aplicate, pentru fapta săvârșită la 8 februarie 2007, întrucât aceasta este prea aspră față de conduita sinceră și regretul manifestat.
Se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor, achitarea pentru actul material de sustragere de la data de 29 ianuarie 2007 și reducerea pedepsei pentru fapta săvârșită la 08 februaarie 2007.
Curtea, examinând hotărârile recurate, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de criticile invocate și din oficiu în limitele prev. de art.385/9 al.3 Cod pr.penală, constată că recursul este nefondat pentru următoarele consisderente:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infractiuni de furt calificat in formă continuată, retinându-se în sarcina sa că în baza aceleiași hotărâri infractionale, în mod repetate, la data de 29 ianuarie 2007 și 08 februarie 2007, singur, pe timp de zi, prin efractie și escaladare, a pătruns în curtea imobilului situat în P- apartinând părtii vătămate G, și din podul casei, prin forțarea încuietorilor, a sustras mai multe bunuri, iar din curte mai multi stâlpi din țeavă metalică folositi la sustinerea vitei de vie, pe care i-a valorificat la Centrul de colectare a materialelor neferoase.
Instanațele anterioare, printr-o analiză completă a probelor administrate in cauză, respectiv a procesului verbal de recunoaștere din grup, declarațiilor martorilor și, procesului verbal de prindere în flagrant și declaratiilor părtii vătămate, au reținut în mod temeinic situația de fapt și vinovăția inculpatului pentru infractiunea dedusă judecății.
Martora, vânzătoare la Centrul de colectare a fierului vechi, arată în declarațiile date, atât la urmărirea penală, (fila 31) cât și în fața instanței ( fila 48) că la data de 29 ianuarie 2007, în jurul orelor 17,00, inculpatul a predat mai multe deșeuri metalice, respectiv 2. țeavă de 1,5 țoli cu lungimea de cca 2 și o bucată de cornier galvanizat pentru care a încasat suma de 28,43 lei, conform chitanței nr.01611.
La recunoașaterea din grup martora l-a indicat, fără ezitare, pe inculpat ca fiind persoana care a predat fierul vechi, potrivit planșelor fotografice aflate la fila 35 dosar urmărire penală.
De asemenea, partea vătămată a recunoscut la centrul la care inculpatul predase bunurile sustrase că acestea provin din gospodăria sa.
Așadar, susținerea recurentului-inculpat că nu el este autorul actului material de sustragere comis la data de 29.01.2007 este neîntemeiată, fiind infirmată de probele sus-arătate, vinovăția inculpatului fiind dovedită pe deplin.
Afirmația inculpatului că la acea dată nu se afla în localitatea P reprezintă o încercare a acestuia de reducere a răspunderii penale, vinovăția inculpatului fiind dovedită fără putință de tăgadă de întregul material probator administrat în cauză, motiv pentru care critica formulată este lipsită de temei.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, curtea constată că disp.art.72 și 52 Cod penal au fost corect aplicate și interpretate, ținându-se seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, modalitatea comiterii, precum și de persoana inculpatului care este recidivist. Din fișa de cazier judiciar aflată la fila 45 dosar urmărire penală, rezultă că inculpatul pentru fapte de același gen a suferit mai multe condamnări, ultima fiind pedeapsa de 4 ani închisoare și în perioada liberrării condiționate acesta a continuat să comită fapte de același gen, ceea ce demonstrează perseverența sa infracțională, precum și faptul că scopul preventiv educativ al pedepsei nu s-a realizat, programele educaționale desfășurate la locul de detenție nu și-au atins rolul de reeducare și resocializare, astfel că pentru încadrarea inculpatului în normele de conduită socială cuantumul pedepsei aplicate este pe deplin justificat fiind proporțional cu pericolul social con al faptei comise.
Așa fiind, pedepsa 4 ani închisoare este legală și față de modalitățile de comitere a faptelor și de datele ce caracterizează persoana inculpatului arătate mai sus, nu se justifică reindividualizarea pedepsei, aceasta fiind situată în apropierea minimului special prevăzut de textul incriminator.
Concluzionând, curtea constată că nu subzistă cazurile de casare prev.de art.385/9 pct.14 și 18 Cod pr.penală și pe cale de consecință, criticile formulate fiind neîntemeiate, recursul inculpatului va fi respins ca nefondfat, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală.
Recurentul-inculcpat a fost judecat în stare de arest preventiv și potrivit art.383 al.2 Cod pr.penală și art.88 Cod penal se va computa detentia preventivă de la data de 8 februarie 2007, la zi.
Conform art.192 al.2 Cod pr.penală, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui G și ns. la 21.02.1981 ,deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva deciziei penale nr. 320 din 24 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova și a sentinței penale nr.1218 din 31 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 08 februarie 2007, la zi.
Obligă recurentul- inculpat la 160 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 14 ianuarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Negulescu, Elena Zăinescu Ioana Nonea
Grefier
Red.EZ
Tehnored.MP
2 ex/18.01.2008
3779/281/07 Judecătoria Ploiești
3779/281/07 Tribunal
Operator de date cu caracter personal nr.notificare 3113/2006.
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Elena Zăinescu Ioana Nonea
