Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 c.p.p.). Decizia 34/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 34
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
JUDECĂTORI: Elena Negulescu, Elena Zăinescu Ioana Nonea
- - -
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de condamnatul, fiul lui și al născut la 21.06.1978, deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva deciziei penale nr. 312 din data de 17 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-, prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de condamnat împotriva sentinței penale nr. 1745 din data de 04 septembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care în baza art. 5221C.P.P. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de rejudecare formulată de condamnat.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-condamnat, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat ales, din Baroul Prahova, potrivit delegației aflată la fila 18 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, cu permisiunea instanței, a luat legătura cu recurentul arestat, după care arată că nu mai are alte cereri de formulat; depune la dosar o caracterizare pentru condamnat.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru condamnat, solicită instanței admiterea recursului, casarea soluțiilor pronunțate în cauză și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Ploiești, pentru o nouă judecată, pentru a nu se încălca principiul triplului grad de jurisdicție.
Hotărârile pronunțate în cauză sunt nelegale și netemeinice, întrucât art. 5221.C.P.P. prevede rejudecarea celor judecați în lipsă, în caz de extrădare și detaliază că " 1) în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecată și condamnată în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului; 2) rejudecarea de către prima instanță este obligatorie cu condiția să existe o cerere a condamnatului; 3) fiind vorba de o inițiativă lăsată la dispoziția celui extrădat, nu se poate pune problema existenței unei cereri formulată de către cel judecat, condamnat în lipsă și extrădat; 4) în măsura existenței condamnării în lipsă, deoarece legea nu distinge, nu se poate face discuție, cererea apărea inadmisibilă numai dacă condamnatul a fost prezent la judecarea cauzei în fond, apel sau recurs; 5) instanța trebuia să constate și a făcut-o, doar că inculpatul nu a vrut să fie prezent și că a avut cunoștință de existența dosarului.
Rejudecarea cauzei după extrădarea condamnatului este o nouă procedură de judecată, care are ca scop asigurarea dreptului la apărare a condamnatului.
Consideră că au fost încălcate dispozițiile art. 5221.C.P.P. că nu a fost realizată o rejudecare a cauzei după extrădare, deși erau realizate toate cerințele prevăzute de lege.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, menținerea soluțiilor pronunțate în cauză, ca fiind legale și temeinice.
Condamnatul a avut cunoștință de proces, la primul termen de judecată a fost prezent personal și a solicitat termen în vederea angajării unui apărător. A fost reprezentat de apărător ales și a avut dreptul la un proces echitabil.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită instanței admiterea recursului, achiesând la concluziile formulate de apărătorul său.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.1745/4.09.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în baza disp. art.5221pr.pen. a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de rejudecare formulată de condamnatul, fiul lui și al născut la 21.06.1978, în prezent deținut în Penitenciarul Ploiești, iar în baza art.192 alin.2 pr.pen. condamnatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut pe baza probatoriilor administrate în cauză, următoarele:
Condamnatul a solicitat în temeiul disp. art.5221rap.la art.403-408 pr.pen. rejudecarea sa după extrădare în cauza ce a format obiectul dosarului nr.16128/2002 al Judecătoriei Ploiești, susținând că prin sentința penală nr.196/23.01.2003 a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 4 luni, cu executare, în condițiile în care nu a fost prezent la judecata pe fond a cauzei și nici la judecarea apelului și apoi a recursului.
Instanța de fond a constatat că la judecata în fond a cauzei condamnatul nu a fost prezent în instanță, respectiv la termenele de judecată din 28.11.2002, 19.12.2002 și 23.01.2003, fiind reprezentat de apărător ales, iar ulterior condamnatul a promovat calea de atac a apelului, ce a fost respins prin decizia penală nr.576/2003 a Tribunalului Prahova fără ca el să fie prezent la judecarea acestei căi de atac.
A mai reținut judecătoria că inculpatul a declarat apel atât personal cât și prin apărător, astfel cum rezultă din cele două cereri aflate în dosarul nr.4576/2003 al Tribunalul Prahova și că la primul termen de judecată, respectiv din data de 8.05.2003, apelantul-inculpat, personal, a solicitat un termen în vederea angajării unui apărător iar ulterior nu s-a mai prezentat în instanță și nici nu a fost reprezentat de avocat.
Prin decizia penală nr.576/26.05.2003 Tribunalul Prahovaa respins ca nefondat apelul inculpatului, iar împotriva acestei decizii inculpatul personal a declarat recurs, ce a fost respins de Curtea de Apel Ploiești prin decizia penală nr.860/06.08.2003.
După rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare petentul a formulat contestație în anulare, admisă de Curtea de Apel Ploiești prin decizia penală nr.1448/10.12.2003, dispunându-se rejudecarea recursului cu legala citare a condamnatului, iar în final, prin decizia penală nr.110 din 6.02.2004 Curtea de Apel Ploieștia respins din nou, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
A mai reținut prima instanță că încă din faza de urmărire penală inculpatul a avut cunoștință de dosarul cauzei, așa cum rezultă din declarația dată de el în această fază procesuală și aflată la fila 12 din dosarul de urmărire penală.
Pentru executarea mandatului nr.302/8.08.2003 emis de către Judecătoria Ploiești în baza sentinței de condamnare a fost emis mandat european de arestare, condamnatul fiind reținut la data de 12.06.2006 în Marea Britanie, de unde ulterior a fost extrădat în România la data de 13.07.2007, în prezent fiind încarcerat în Penitenicarul
Se concluzionează de către instanța de fond că în raport de actele și lucrările dosarului susținerile condamnatului din cererea de rejudecare, în sensul că nu avut cunoștință de judecarea procesului în care a fost condamnat și astfel nu a avut posibilitatea administrării de probe în apărarea sa, se dovedesc fi nereale, motive pentru care a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile nici măcar pentru admiterea în principiu a cererii de rejudecare, neputând fi vorba de o eventuală suspendare a executării hotărârii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului, s-a susținut că potrivit disp.art.5221pr.pen. rejudecarea cauzei de către instanța care a soluționat cauza în fond este obligatorie, în condițiile în care există o cerere celui judecat, condamnat în lipsă, și extrădat.
A mai arătat apelantul că instanța de fond trebuia să constate numai lipsa acestuia la judecata în fond, în apel și în recurs, neavând dreptul să pretindă că acesta nu a vrut să fie prezent la judecată și că a avut cunoștință de existența dosarului atât la urmărirea penală cât și la instanțe.
Prin decizia penală nr.312/17.10.2007 Tribunalul Prahovaa respins ca nefondat apelul declarat de inculpat și a dispus obligarea apelantului la cheltuieli judiciare către stat.
La pronunțarea hotărârii, instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Judecătoria a realizat o justă interpretare și apreciere a probelor administrate în toate fazele procesului penal, din acestea rezultând netemeinicia cererii de rejudecare formulată de condamnatul .
S-a reținut că potrivit disp. art.5221pr.pen. în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecată și condamnată în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului.
De asemenea, s-a motivat că din actele și lucrările dosarului reiese că petentul a fost judecat și condamnat în lipsă, iar ulterior a fost extrădat din Spania, în vederea executării în România a mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.302/2003 emis de Judecătoria Ploiești.
Cu toate acestea, reține tribunalul că în mod corect prima instanță a apreciat că deși condamnatul nu a fost prezent la judecata pe fond a cauzei, acesta a fost reprezentat de apărătorul ales, iar după pronunțarea hotărârii de condamnare declarat apel, atât personal cât și prin apărător și mai mult, fost prezent la primul termen de judecată la instanța de apel, ocazie cu care a solicitat amânarea în vederea angajării unui apărător.
De asemenea, după ce Tribunalul Prahova prin decizia penală nr.576/26.05.2003 a respins ca nefondată calea de atac a apelului, inculpatul personal a declarat recurs, așa cum rezultă din cererea aflată în dosarul nr.5965/2003 al Curții de Apel Ploiești.
În plus, se arată că nu numai în instanțele de fond, apel sau recurs condamnatul a avut cunoștință de învinuiri, ci și în faza de urmărire penală, astfel cum rezultă din declarația acestuia din 3.03.2002 și aflată la fila 12 dosar urmărire penală, ulterior fiind dat în urmărire generală prin Ordinul nr.S -/7.08.2002, întrucât s-a sustras cercetărilor efectuate în cauză.
În raport de considerațiile arătate, tribunalul a concluzionat că norma potestativă reglementată de disp.art.5221pr.pen." cauza putea fi rejudecată" trebuie circumscrisă bunei-credințe a condamnatului judecat și condamnat în lipsă, care pe tot parcursul ciclului procesual, de la urmărirea penală până la pronunțarea unei hotărâri definitive, nu a avut cunoștință de procedurile de acuzare derulate împotriva sa, fiind în imposibilitatea vădită de a-și exercita apărarea.
Or, după cum s-a arătat anterior, în toate fazele procesuale derulate, condamnatul a avut cunoștință de învinuirile aduse, exercitându-și dreptul la apărare prin angajarea unui avocat și prin exercitarea căilor ordinare și extraordinare de atac, așa încât a considera aplicabilitatea imediată a rejudecării în caz de extrădare indiferent de circumstanțele fiecărei cauze, ar însemna pe de o parte, a repune în discuție autoritatea de lucru judecat a acestor hotărâri judecătorești, iar pe de altă parte, a crea o inechitate relativ la inculpații judecați și condamnați în lipsă, dar care nu au " beneficiat" de instituția extrădării.
În concluzie, apelul declarat de condamnat a fost respins ca nefondat.
Împotriva ambelor hotărârii a declarat recurs condamnatul, care a criticat soluțiile pronunțate de nelegalitate și netemeinicie, fără a arăta în scris motivele pentru care a promovat această cale de atac, astfel cum cer disp. art.38510alin.1 și 2 pr.pen.
Cu ocazia dezbaterilor orale, condamnatul, prin apărător ales, a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărârii și trimiterea cauzei la Judecătoria Ploiești pentru o nouă judecată susținând că în mod greșit s-a respins cererea de rejudecare, după extrădare, deși erau îndeplinite toate cerințele impuse de art.5221pr.pen.
S-a susținut astfel că art.5221pr.pen. prevede rejudecarea cauzelor pentru persoanele judecate și condamnate în lipsă, după extrădarea acestora, în toate situațiile în care există cererea condamnatului în acest sens, rejudecarea de către prima instanță fiind obligatorie, așa încât fiind vorba de o inițiativă lăsată la dispoziția celui extrădat nu se poate pune problema existenței vreunei cereri formulată de cel judecat, condamnat în lipsă și extrădat.
De asemenea, s-a susținut că ori de câte ori s- dispus condamnarea în lipsă a unei persoane nu se poate aprecia că cererea de rejudecare este inadmisibilă, decât în măsura în care condamnatul ar fi fost prezent la judecarea cauzei în fond, apel sau recurs, că instanțele deși au constatat că inculpatul a fost judecat și condamnat în lipsă, în mod greșit au apreciat că nu a dorit să fie prezent și că a avut cunoștință de existența dosarului.
În final, s- motivat că rejudecarea cauzei după extrădarea condamnatului este o nouă procedură de judecată care are ca scop asigurarea dreptului la apărare al condamnatului, așa încât fiind îndeplinite toate cerințele prevăzute de lege a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
Curtea, examinând hotărârea recurată, în raport de criticile invocate, circumscrise cazului de casare prevăzut de art.3859pct.18 C.P.P. pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, în limitele prev. de art.3859alin.3 și 4 C.P.P. constată că recursul declarat de condamnat este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit disp. art.5221din Codul d e procedură penală, în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecată și condamnată în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului.
Interpretarea logică și sistematică a dispozițiilor legale precitate conduc la concluzia că rejudecarea unei cauze, după extrădare, va putea avea loc când s-a promovat o cerere în acest sens, însă cu condiția să se facă dovada că persoana respectivă a fost judecată și condamnată în lipsă.
Procedura rejudecării în caz de extrădare a fost introdusă în Codul d e procedură penală prin Legea nr.281/2003 în scopul garantării exercitării dreptului la apărare al inculpaților care au lipsit pe întreaga durată a procedurii de judecată până la rămânerea definitivă a hotărârii, respectiv atât la judecata și pronunțarea în primă instanță, cât și la judecata în apel și recurs, în măsura în care au fost exercitate în cauză aceste căi ordinare de atac.
Deși legiuitorul nu a prevăzut expres cele reținute anterior este evident că voința sa a fost în acest sens, având în vedere că în principiu hotărârile judecătorești definitive se bucură de autoritatea de lucru judecat și prin urmare se execută ca atare iar această autoritate nu poate fi înfrântă decât în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege, cum este și situația reglementată prin art.5221C.P.P. când se poate dispune rejudecarea cauzei dar numai în cazul persoanelor judecate și condamnate în lipsă, condițiile impuse fiind cumulative iar nu alternative.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă, așa cum în mod corect au reținut și instanțele anterioare, că în cauză nu sunt aplicabile disp.art.5221C.P.P. considerentele avute în vedere de instanța de fond și menținute în apel fiind corespunzătoare probelor administrate în cauză și dispozițiilor legale incidente.
Astfel, reiese din înscrisurile aflate la dosar că inculpatul a lipsit la judecata și condamnarea sa de către instanța de fond, fiind reprezentat însă de apărător ales, iar după pronunțarea sentinței penale nr.196 din 23.01.2003, acesta personal a promovat calea de atac ordinară a apelului și s-a prezentat în instanță la termenul din 8 mai 2003, fila 6 dosar apel, când a solicitat amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător.
De asemenea, inculpatul personal a declarat recurs împotriva deciziei penale nr.576/26.05.2003 a Tribunalul Prahova, cale de atac respinsă prin decizia penală nr.860/06.08.2003.
Ulterior, după rămânerea definitivă a sentinței de condamnare, a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr.860/2003 a Curții de Apel Ploiești ce a fost admisă prin decizia penală nr.1448/10.12.2003, iar după rejudecarea recursului, cu procedură legal îndeplinită la domiciliul indicat în contestație, prin decizia penală nr.110/6.02.2004 recursul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat, constatându-se că soluțiile pronunțate sunt legale și temeinice.
În raport de cele expuse anterior, se constată că deși a fost condamnat în lipsă la toate instanțele, el nu a fost judecat fără să aibă cunoștință de procedurile derulate împotriva sa, cererile formulate personal de acesta și prezența sa în fața instanței de apel dovedind contrariul celor susținute în cererea de rejudecare, așa încât respingerea cererii întemeiată pe disp.art.5221C.P.P. este pe deplin justificată.
Nu poate fi reținută susținerea recurentului în sensul că procedura instituită prin art.5221C.P.P. este condiționată numai de cererea formulată de către condamnatul extrădat, atât pentru considerentele expuse anterior cât și față de împrejurarea că textul invocat conține norme dispozitive iar nu imperative pentru instanță, stipulând că în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecată și condamnată în lipsă,cauza va putea fi rejudecatăde către instanța care a judecat în primă instanță.
Pentru considerentele expuse, Curtea, constatând că soluțiile pronunțate sunt legale și temeinice, iar criticile invocate de condamnat nu se justifică, așa încât, în baza disp.art.38515pct.1 lit.b C.P.P. va respinge recursul ca nefondat, cu obligarea recurentului la cheltuieli judiciare către stat, conform disp. art.192 alin.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul, fiul lui și al născut la 21.06.1978, deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva deciziei penale nr.312 din data de 17 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova și a sentinței penale nr.1745 din 4 septembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Obligă recurentul-condamnat la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 14 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Elena Negulescu, Elena Zăinescu Ioana Nonea
GREFIER
Red./.red.
4 ex./18.01.2008
. Fond - Jud.
Judecător fond
. Apel -
Judecători apel
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu, Elena Zăinescu Ioana Nonea
