Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 331/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 331
Ședința publică de la 10 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE I - -
JUDECĂTOR 1: Iulia Elena Ciobanu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Chirilă
GREFIER
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.91/A din 24.04.2008 a Tribunalului Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Av. pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului formulat de inculpat a se avea în vedere că inculpatul se face vinovat de săvârșire infracțiunii de " abuz de încredere" și nu " furt calificat". Solicită achitarea inculpatului pentru infracțiunea de abuz încredere.
În subsidiar, în cazul în care se va reține infracțiunea de " furt calificat" solicită redozarea pedepsei, aplicarea art. 18 ind.1 din Codul penal.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că încadrarea juridică este corect stabilită. Formulează concluzii de respingere a recursului ca nefundat și menținerea deciziei atacate, ca fiind legală și temeinică.
CURTEA DE APEL
Analizând actele și lucrările dosarului constată:
Prin sentința penală nr.1698/26 octombrie 2007 Judecătoriei Vasluia fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208 al.1, art.209 al.1 lit. e și i Cod penal.
S-au aplicat dispozițiile art.71 și 64 lit. a, b, Cod penal.
În baza art.81 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată pe durata prevăzută de art.82 Cod penal și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
În baza art.75 al.5 Cod penal, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii.
S-a constatat recuperat prejudiciul și a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus prima instanță a reținut:
În dimineața zilei de 4/5.04.2007, în jurul orei 4:00, partea vătămată se afla în fața blocului 27 de pe strada - împreună cu martorii și. La un moment dat și-a făcut apariția inculpatul care a observat asupra părții vătămate un telefon mobil marca Motorola V - 3, motiv pentru care i-a cerut telefonul părții vătămate pentru a asculta niște muzică. Partea vătămată nu a fost de acord, dar inculpatul i-a luat din mână telefonul mobil, după care s-a urcat într-un autoturism taxi și a plecat.
A doua zi, inculpatul s-a întâlnit cu partea vătămată care i-a cerut să-i restituie telefonul mobil, însă acesta i-a precizat că nu îl mai are.
Prejudiciul creat în dauna părții vătămate în sumă de 383,80 RON a fost recuperat integral, motiv pentru care partea vătămată a precizat că nu se mai constituie parte civilă în cadrul procesului penal.
În cursul cercetării judecătorești, inculpatul a încercat să acrediteze ideea că a avut o înțelegere, respectiv ca partea vătămată să-i împrumute telefonul, însă această versiune nu a putut fi primită de instanță pentru următoarele motive:
Martorii și, au avut o poziție oscilantă în sensul că fără motive plauzibile, și-au retractat declarațiile date în cursul urmăririi penale, însă în chiar declarațiile date de cei doi în fața instanței de judecată, există contradicții (între declarațiile celor doi și între declarațiile martorilor și cea dată de inculpat).
A susținut inculpatul, că după ce au coborât din taxi, pe strada -, acesta și-a continuat drumul, el rămânând împreună cu partea vătămată și cei doi martori.
Discuția dintre el și partea vătămată a fost percepută în mod direct și nemijlocit de și, ca de altfel și îndepărtarea lui după ce a luat telefonul mobil.
În ceea ce-l privește pe martorul, acesta a susținut că a coborât din taxi și s-a îndepărtat de grupul format din partea vătămată, inculpat și și că în momentul în care s-a întors inculpatul plecase de la fața locului cu taxiul.
Martorul a susținut, în declarația dată în cursul cercetării judecătorești, că din taxi au coborât toți și au mai stat de vorbă, acesta fiind momentul când inculpatul i-a cerut părții vătămate telefonul și au perceput momentul înmânării acestuia.
După ce partea vătămată i-a încredințat inculpatului telefonul, el și au plecat, lăsându-i pe cei doi împreună.
Declarațiile martorilor și, din cursul cercetării judecătorești au fost apreciate de instanță ca nesincere, făcute pro cauza în favoarea inculpatului, și pe cale de consecință, vor fi înlăturate în măsura în care nu se coroborează nici între ele și nici cu declarația inculpatului.
Cu privire la încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul nu poate fi primită apărarea acestuia, că în cauză raportat împrejurărilor în care a intrat în posesia telefonului este vorba de infracțiunea de abuz de încredere pentru următoarele considerente:
Pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere, este necesară existența situației premise, constând în titlul în baza căruia făptuitorul deține bunul.
În cauza de față, acest titlu nu se regăsește, deoarece raportul juridic civil nu poate lua naștere în baza unei manifestări de voință unilaterale.
Astfel, nu există acel mutuus consensus nu a luat naștere raportul juridic patrimonial prin care inculpatul să devină detentor precar, din moment ce acesta a acționat cu intenția de a-și apropia bunul.
Din modalitatea de operare, rezultă cu evidență, că inculpatul a avut de la început intenția de a-și însuși telefonul mobil și nu de a-l împrumuta.
Articolul 208 alin. 1 Cod penal, prevede două elemente ale laturii subiective: lipsa consimțământului părții vătămate și scopul însușirii pe nedrept, condiții îndeplinite în prezenta cauză ( ezitarea părții vătămate de a încredința inculpatului telefonul, momentul următor este cel în care inculpatul l-a luat din mâna părții vătămate și s-a îndepărtat de acesta).
Fapta inculpatului care i-a cerut părții vătămate telefonul mobil pentru a asculta muzică, după care a dispărut cu telefonul întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat întrucât partea vătămată a pierdut doar pentru moment contactul material cu bunul, însă nu a înțeles nici o clipă să cedeze în legătura cu acesta nici corpus și nici să renunțe la animus.
Astfel, elementul material al acestei infracțiuni constă în acțiunea inculpatului de a lua în posesia sa telefonul mobil care se află în stăpânirea legitimă a părții vătămate, determinând producerea unui rezultat socialmente păgubitor pentru patrimoniul acestuia, constând în lipsirea părții vătămate de prerogativele pe care legea le recunoaște în calitate de proprietari.
Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că atitudinea subiectivă a inculpatului, față de fapta săvârșită și urmările acesteia se caracterizează prin intenție directă, deoarece a prevăzut și a urmărit producerea unui prejudiciu în patrimoniul părții vătămate, prin sustragerea bunului.
În modalitatea reținută, fapta comisă de inculpatul întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de și sancționată de art. 208 alin. 1 Cod penal, art. 209 alin. 1 lit. e și g Cod penal.
Săvârșirea faptelor și vinovăția inculpatului a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: plângerea și declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor și - declarații pe care instanța le-a reținut ca fiind obiective și care s-au coroborat cu declarația părții vătămate, declarațiile inculpatului, probe care fac dovada certă a existenței faptei și a vinovăției inculpatului.
Reținând vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii mai sus-menționate, instanța l-a condamnat la o pedeapsă cu închisoarea, în limitele prevăzute de textul incriminator.
Potrivit dispozițiilor art. 72 Cod penal, text de lege care stipulează criteriile generale de individualizare a pedepsei, la stabilirea și aplicarea acesteia, s-a ținut seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în textul incriminator, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Din examinarea textului de lege invocat, rezultă că aceste criterii sunt obligatorii și trebuie avute în vedere în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei.
Pe de altă parte, art. 52 Cod penal, prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Raportând acestei prevederi, se reține că un rol primordial în aprecierea stabilirii și aplicării pedepsei, îl are pericolul social al faptei, sens în care valorile ocrotite de legea penală prin incriminarea faptelor trebuie evidențiate atât pentru restabilirea ordinei de drept, cât și pentru educarea inculpatului.
Pentru ca pedeapsa să-și realizeze funcțiile și scopul, definite de legiuitor în cuprinsul art. 52 Cod penal, aceasta trebuie să corespundă sub aspectul duratei și naturii sale gravității faptei comise, potențialului de pericol social pe care în mod real, îl prezintă persoana inculpatului, dar și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.
Vor fi, de asemenea avute în vedere datele personale ale inculpatului, respectiv faptul că acesta nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind cunoscut cu antecedente penale.
Având în vedere că inculpatul a recuperat prejudiciul cauzat, prezența acestuia la fiecare termen de judecată, vor fi reținute în favoarea acestuia circumstanțele prevăzute de art. 74 lit. b și c Cod penal, și ca efect al reținerii acestora va coborî pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege (art.74 lit. c Cod penal).
Având în vedere aceste aspecte, instanța a apreciat că o pedeapsă de 1(un) an și 6(șase) luni închisoare este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal.
Pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal.
Instanța, având în vedere că inculpatul a recuperat prejudiciul,condiție familială pozitivă, căsătorit, copii minori în întreținere), apreciază că sunt suficiente temeiuri că inculpatul se va putea îndrepta și fără executarea efectivă a pedepsei aplicate.
Raportat considerentelor mai sus expuse, instanța a apreciat că există suficiente temeiuri de îndreptare a inculpatului în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni și al reintegrării în societate și a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare 3 (trei) ani și 6(șase) luni, fixat în condițiile art. 82 Cod penal.
Având în vedere dispozițiile art. 71 alin 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
Potrivit dispozițiilor art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate în cazul comiterii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, termen care începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
S-a constatat că prejudiciul cauzat în dauna părții vătămate a fost recuperat integral.
Văzând și dispozițiile art. 189 și 191 al. 1 Cod procedură penală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie cu motivația că, în cauză, față de împrejurările concrete în care a acționat, nu sunt îndeplinite condițiile de existență a laturii obiective și nici a laturii subiective a infracțiunii de furt.
În subsidiar, susține că fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, fiind lipsită, în mod vădit de importanță.
Prin decizia penală nr.91/24.04.2008, Tribunalul Vasluia admis apelul inculpatului, a reținut circumstanțe atenuante și a coborât pedeapsa la 3 luni închisoare. S-a înlăturat pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de la art.64 lit. "a" teza I Cod penal.
S-au menținut dispozițiile cu privire la modalitatea de executare.
Tribunalul a reținut că prima instanță a stabilit corect situația de fapt, dar a făcut o greșită încadrare juridică, și a aplicat o pedeapsă prea severă.
Reține tribunalul că față de împrejurările săvârșirii faptei și de conduita inculpatului în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.181Cod penal.
S-a reținut de asemenea că fapta se circumscrie conținutului infracțiunii prevăzută de art.209 alin.1 lit. e și i Cod penal, nu art.209 alin.1 lit. e și g Cod penal.
S-a reținut de asemenea că nelegal s-a interzis inculpatului dreptul enumerat la art.64 lit. "a" teza
Față de dispozițiile art.72 Cod penal, 52 Cod penal s-a apreciat că pedeapsa este prea mare.
În termen, decizia a fost recurată de inculpat cu motivarea că fapta realizează elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere, că fapta nu realizează elementele constitutive ale unei infracțiuni, că pedeapsa aplicată este prea mare.
Recursul formulat nu este fondat.
Din probele administrate rezultă fără echivoc că inculpatul a luat telefonul mobil al părții vătămate fără a avea consimțământul acesteia, situație de fapt care circumscrie acțiunea conținutului infracțiunii de furt și nu abuz de încredere.
Față de antecedentele penale ale inculpatului, multiple condamnări pentru fapte similare, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.181Cod penal.
Pedeapsa aplicată, corectată de instanța de apel prin reținerea circumstanțelor atenuante, este prea blândă față de conduita generală a inculpatului care deși a mai suferit condamnări la pedepse privative de libertate nu și-a corectat conduita.
Pentru aceste motive, în baza art.38515pct.1 lit. "b" Cod procedură penală, recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.192 al.2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.91/A/24.04.2008 a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Obligă recurentul la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei către Baroul d e Avocați I, reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu se avansează din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Aurel
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
- -
-
16.VI.2008.-
2 ex.-
Președinte:Iulia Elena CiobanuJudecători:Iulia Elena Ciobanu, Mihaela Chirilă, Aurel
