Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 351/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.351
Ședința publică de la 14 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Ene
JUDECĂTOR 2: Gabriel Crîșmaru
JUDECĂTOR 3: Monica Vadana
*
GREFIER - - -
***
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentant de PROCUROR -
La ordine a venit soluționarea recV. declarata de inculpatul împotriva deciziei penale nr.21/AP din 29.01.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul-inculpat, asistat de avocat ales G, lipsă fiind intimata-parte civilă Asociația de proprietari nr.44
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Apărătorul a depus un xerocopii de pe un set de înscrisuri, respectiv de pe: adresele nr.- din 12.11.2007 și - din 21.10.2008 ale Poliției Municipiului R, procesul-verbal din 25.05.2004 încheiat cu ocazia ședinței comitetului de scară, plângerea formulată de din 14.10.2008, adresată comandantului poliției, adresa nr.10420/04.11.2008 a ON M Furnizare R, adresa nr.3598/21.02.2007 a Primăriei Municipiului R, extras din Ziarul de R din 3.11.2008, invitația la adunarea generală extraordinară a Asociației de proprietari nr.44.
Nefiind alte cereri, s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a dat cuvântul pe fond.
Avocat G, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, a susținut că în cauză este vorba de o înscenare, datorată relațiilor încordate existente între familia inculpatului și casiera de la asociația de proprietari. A solicitat a se avea în vedere referatul de evaluare aflat la dosarul cauzei, din care rezultă că inculpatul-recurent are o afacere, este de bună-credință, nu a avut fapte penale. Apărătorul a susținut că recurentul nu a comis fapta de furt pentru care a fost trimis în judecată și a criticat hotărârile date în cauză întrucât nu au fost avute în vedere probele dosarului, fiind luate în considerare doar declarațiile date de casieră. A susținut că începând cu anul 2004 Comisia de locatari a dorit să schimbe casiera și conducerea asociației, întrucât existau nemulțumiri vis-a-vis de aceștia; mai mulți locatari s-au plâns de comportamentul casierei, care este polițistă, autorul principal al sesizărilor respective fiind recurentul, astfel încât între aceștia s-a creat o stare conflictuală care a persistat în timp. Apărătorul a precizat că recurentul a fost sancționat de către poliție la un moment dat. A mai arătat că la data de 2.03.2007 recurentul a achitat suma de 800 lei, și că i s-a înscenat că ar fi solicitat banii înapoi pentru a-i număra Apărătorul a susținut că martorii invocați în acuzare nu sunt sinceri. Apărătorul a criticat modul de formulare a întrebărilor, prin care se sugerează răspunsul pe care martorii urmează a-l da. A susținut că tendința de a fi inculpată o persoană se vede în tot probatoriul administrat în cauză. A solicitat a se avea în vedere faptul că recurentul nu a comis nicio faptă penală până la vârsta de 53 de ani și a se reanaliza declarațiile martorilor și care au confirmat că este vorba de o înscenare. Apărătorul a mai susținut că o cercetare penală corectă ar fi presupus efectuarea imediat a unui inventar, prin care să constate dacă există un plus sau un minus în gestiunea asociației. Neprocedându-se astfel, prejudiciul invocat este incert, rezultând doar din prezumții; de altfel, nu s-au găsit bani asupra inculpatului. În finalul pledoariei apărătorul a susținut că nu s-au făcut probe esențiale pentru stabilirea adevărului și a solicitat admiterea recV. casarea deciziei recurate și pe fond achitarea inculpatului. În subsidiar, având în vedere dispozițiile art.181Cod penal, respectiv modalitatea de comitere, a solicitat a se constata că fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, motiv pentru care a arătat că solicită de asemenea achitarea inculpatului.
Procurorul, având cuvântul, a solicitat respingerea recV. ca nefondat, în cauză existând probe temeinice de vinovăție. A susținut că decizia recurată este legală și temeinică și a solicitat obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, a arătat că este nevinovat. A susținut că anterior a făcut acte de caritate și că nu a comis niciodată vreo faptă de furt. A precizat că este în relații de dușmănie cu cei care cei din cadrul conducerii asociației.
S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recV. penal de față;
Prin sentința penală nr. 274 din 6.05.2008, Judecătoria Roman, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev.de art.208, alin.1, comb.cu art.209, alin.1, lit.e, Cod penal, cu aplic.art.76, alin.1, lit.c, rap.la art.74, alin.1, lit.a-c, din același cod, comisă la data de 02.03.2007 în dauna Asociației de Proprietari nr.44 R, cu sediul în municipiul R, str.- -,.5,.D, jud.N, reprezentată de administrator, domiciliată în aceiași localitate, str.- -,.5,.46, l-a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 13.03.1955 în comuna, jud.N, domiciliat în municipiul R, str.-,.44,.11, jud.N, cetățenie română, studii medii, administrator, căsătorit, fără copii minori, fără antecedente penale, cnp.-, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.
I-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.64, alin.1, lit.a, teza a II-a și lit.b, cod penal, în condițiile și pe durata prevăzută de art.71 din același cod.
În baza art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, stabilit în condițiile art.82 din același cod.
I-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art.83 cod penal, privind consecințele ce decurg din comiterea unei noi infracțiuni în interiorul termenului de încercare stabilit.
În temeiul art.71 alin. ultim cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei principale aplicate inculpatului s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
S-a constatat că prejudiciul cauzat părții vătămate a fost integral acoperit prin anularea chitanței de plată nr.0379/28.02.2007, emisă la încasarea sumei de bani sustrasă de inculpat.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul să plătească statului suma de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate în cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Roman nr.768/P/ 15.02.2008, inculpatul, a fost trimis în judecată penală pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev.de art.208, alin.1, comb.cu art.209, alin.1, lit.e, Cod penal.
În motivarea actului de trimitere în judecată s-a arătat că în ziua de 02.03.2007, inculpatul s-a prezentat la casieria Asociației de Proprietari nr.44 R, pentru achitarea cheltuielilor curente de întreținere aferente locuinței sale. După ce a predat banii și a primit chitanța confirmativă a plății, inculpatul a solicitat restituirea temporară a sumei sub pretextul verificării cuantumului acesteia și înlăturării unei așa zise suspiciuni cum că ar fi plătit mai mult. Când s-a văzut cu banii în mână, fără nici o motivație, s-a îndepărtat brusc de ghișeu și a părăsit imobilul îndepărtându-se în fugă. Deși a fost urmărit de administratorul asociației, care exercitase atribuțiunile de casier, împreună cu alte persoane aflate în incinta asociației și i s-a cerut să restituie banii, inculpatul a refuzat, negând că i-ar fi sustras. Abia după începerea urmăririi penale inculpatul a restituit chitanța eliberată spre a fi anulată.
Din actul de sesizare, ca și din probele administrate în cauză, prima instanță a reținut în fapt că, în ziua de 02.03.2007, administratorul Asociației de Proprietari nr.44 R, s-a adresat Poliției municipiului R, susținând că inculpatul i-a sustras de la casieria unității suma de 826 lei.
Cu prilejul cercetărilor penale, s-a stabilit că între inculpat și administratora exista o stare conflictuală mai veche, generată de faptul că inculpatul făcuse anumite demersuri pentru constituirea uni comitet de inițiativă în vederea reorganizării structurii de conducere a asociației. Pentru că avea debite restante la plata cheltuielilor de întreținere, acesta a luat hotărârea de a le achita înainte de ședința respectivă, împrejurare în care, la data de 2 martie 2007, în jurul orelor 1250s-a prezentat la sediul asociației, întrebând care este cuantumul datoriei. După ce a fost informat cu privire la suma de plată și programul de încasări, inculpatul a invocat faptul că nu are bani suficienți și a plecat, precizând că se va întoarce pentru achitarea integrală a datoriei. Nu după mult timp, inculpatul a revenit la ghișeul casieriei predând administratorei suma de 826 lei. După numărarea banilor aceasta a completat și înmânat plătitorului chitanța nr.0379 datată 28.02.2007, de conivență cu inculpatul pentru evitarea înregistrării acestuia la plata de penalități. Cum valoarea chitanței era de 825,87 lei, între părți s-a iscat o discuție neprincipială privind acordarea restului de aproximativ 13 bani, pe care administratora l-a obținut parțial în cuantum de 10 bani, prin împrumut de la martorul aflat în sediul asociației și i-a înmânat plătitorului. Acesta a continuat însă să afirme că nu este sigur de suma pe care o remisese casieriței și a cerut înapoi banii, sub pretextul de a-i renumăra. După ce a procedat la numărarea banilor, în mod neprevăzut și fără nici o motivație, a părăsit casieria îndreptându-se în grabă spre domiciliul său. Constatând cele întâmplate, administratora, împreună cu martorii, și, l-au urmărit pe inculpat și la o distanță de câteva străzi, l-au ajuns și i-au cerut să restituie banii. și martora chiar au încercat să-l imobilizeze și să-l caute în buzunarul de la geacă, dar acesta s-a opus cu înverșunare și după ce s-a eliberat de cele două femei a plecat la domiciliu. La fața locului a ajuns și martorul, care a asistat la altercația celor trei, dar care nu a avut nici o intervenție asupra inculpatului.
Imediat au fost sunate organele de poliție care au trimis un echipaj la fața locului, demarându-se cercetările, inițial la domiciliul acestuia și apoi la sediul poliției. În această fază procesuală inculpatul a consimțit să restituie originalul chitanței eliberate, document care a fost anulat, astfel că partea vătămată nu s-a mai constituit parte civilă în cauză.
Pe toată durata procesului penal, atât în faza urmăririi penale cât și a cercetării judecătorești inculpatul a negat comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, invocând mobilul reclamației ca fiind starea de dușmănie dintre el și administratora, ca și demersurile sale pentru reorganizarea structurilor de conducere ale asociației care ar putea să o afecteze în mod direct.
Din ansamblul probelor administrate în cauză și în special din declarațiile martorilor din lucrări, reaudiați nemijlocit în ședință publică, prima instanță constatat că fapta există și că a fost săvârșită cu vinovăție de către inculpat, întrunind în drept elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208, alin.1, comb.cu art.209, alin.1, lit.e, Cod penal, pentru care i-a aplicat acestuia o pedeapsă privativă de libertate.
Starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite cu probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: procesul verbal de consemnare a plângerii (5), procesul verbal de cercetare la fața locului (6), procesele verbale de confruntare (7-10), copia chitanței nr.0379/28.02.2007 (11), declarațiile părții vătămate (12-17), declarațiile martorilor, (18-20), (21-24), (25-29), (30-31), (32-33), 34-36), și (37-40), procesul verbal de contravenție încheiat inculpatului, seria -, nr. - (41), buletinul de schimb valutar (45), ca și în timpul cercetării judecătorești, respectiv declarațiile administratorului societății, martora (18 și 22), declarațiile martorilor din lucrări, reaudiați nemijlocit în ședință publică, (19), (20) (21), (23), (31) și (32) declarația martorului audiat direct în instanță la cererea inculpatului (33) toate coroborate cu declarațiile inculpatului (47-55 din p) și (7 din dosarul instanței).
Referitor la proba testimonială în cauză s-au conturat două categorii de depoziții și anume, ale martorilor care au asistat efectiv la comiterea faptei și ale celor care au cunoștințe legate de faptă dar fără aspectul săvârșirii efective a actului infracțional de însușire a sumei respective de bani.
Din prima categorie fac parte martorii, și, care au declarat în mod constant și fără echivoc faptul că au fost de față și au văzut în mod nemijlocit comiterea infracțiunii și că au asistat la fazele dialogului purtat de inculpat cu administratora asociației, inclusiv după ce acesta a fost ajuns în stradă și chiar la domiciliu.
Martorii indicați mai sus au precizat fără putere de tăgadă că au asistat direct la faza când inculpatul a efectuat plata și după remiterea chitanței a cerut înapoi banii să-i renumere, părăsind sediul asociației. Asupra declarațiilor acestor martori nu planează nici un dubiu privind verosimilitatea probei, depozițiile lor fiind pertinente și concludente.
Martorii din a doua categorie, și, au confirmat toate fazele stării de fapt, cu excepția aceleia privind sustragerea sumei de bani pe care inculpatul a solicitat-o înapoi ca să o numere. Ori, din acest punct de vedere declarațiile lor urmează a fi în parte înlăturate, reținându-se doar aspectele care se coroborează cu celelalte probe.
Prin plata debitului restant și remiterea sumei cuvenite, confirmată prin emiterea chitanței aferente banii au intrat în posesia Asociației de proprietari nr.44 R, prin reprezentantul său administrator, aflată în exercițiul atribuțiunilor de serviciu. Banii constituie un bun mobil, și potrivit art.208, alin.1 Cod penal, luarea acestora din posesia sau detenția altuia în scopul însușirii pe nedrept constituie infracțiunea de furt. Locul comiterii faptei este situat pe scara unui bloc, în care accesul este nestingherit locatarilor și tuturor membrilor asociației de proprietari, ce-i conferă din punct de vedere juridic, caracterul de loc public.
Ori, în raport de considerentele de mai sus, stabilite pe baza declarațiilor martorilor menționați anterior, pe baza înscrisurilor de la dosar și propriilor declarații ale inculpatului, prima instanță a constatat că fapta acestuia întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de furt în formă calificată, prev. de art.208, alin.1, comb.cu art.209, alin.1, lit.e, cod penal.
Din punct de vedere al laturii obiective, referitor la infracțiunea de furt, nu prezintă nici o relevanță faptul că administratorul asociației a antedatat chitanța eliberată inculpatului, aceasta făcând obiectul unei eventuale alte infracțiuni în sarcina făptuitoarei.
La individualizarea pedepsei, prima instanță a avut în vedere dispozițiile art.72 Cod penal, privind gradul de pericol social al faptei comise, condițiile concrete în care a fost săvârșită, ca și persoana inculpatului care, deși infractor primar a avut o poziție procesuală nesinceră, de nerecunoaștere a faptei, îngreunând aflarea adevărului.
Fapta inculpatului îndreptată împotriva relațiilor sociale privind proprietatea, săvârșită într-un loc public și în modalitatea reținută mai sus, conferă acesteia un grad de pericol relativ sporit. Totuși, instanța, având în vedere buna conduită socială a inculpatului anterior comiterii infracțiunii, demersul său de recuperare a prejudiciului prin restituirea chitanței, atitudinea procesuală a acestuia prin prezentarea la judecată și lipsa antecedentelor penale, a reținut în favoarea sa circumstanțele atenuante prevăzute de art.74, alin.1, lit.a-c, Cod penal și, în baza art.76, alin.1, lit.c, din același cod, a coborât pedeapsa principală sub minimul special prevăzut de lege.
Instanța a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie de interzicere a tuturor drepturilor prev.de art.64, alin.1, lit.a, teza a II-a și lit.b, Cod penal, pe durata și în condițiile prev.de art.71Cod pen.
Luând în considerație circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpatului, raportate la starea sa familială, socială și educațională, lipsa antecedentelor sale penale, ca și posibilitatea ca pedeapsa să-și atingă efectul coercitiv scontat și fără executarea efectivă a pedepsei aplicate, prima instanță a dispus, în baza dispozițiilor art.81 Cod penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicate, pe durata termenului de încercare stabilit în condițiile art.82 din același cod.
Totodată, i-a atras atenția inculpatului la consecințele ce decurg din comiterea unei noi infracțiuni în interiorul termenului de încercare stabilit și posibilitatea revocării acestei măsuri.
Pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii, în condițiile art.71, alin. 4 Cod penal.
Soluționând latura civilă a cauzei în temeiul art.346 Cod procedură penală, prima instanță a constatat că prin anularea originalului chitanței confirmative de plată a debitului, prejudiciul cauzat părții vătămate a fost integral acoperit și a luat act că aceasta nu se mai constituie parte civilă în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, inculpatul. În motivarea apelului, a arătat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei întrucât nu a fost săvârșită în public, în sensul art. 152 Cod penal. Din probele administrate nu se poate reține vinovăția inculpatului fără niciun dubiu. Administratorul asociației avea interes să-i însceneze această faptă pentru că se afla în dușmănie cu el. La dosar nu există nicio dovadă că suma de bani a existat, nu a fost găsită asupra inculpatului, iar explicația administratorului că a antedatat chitanța pentru a-l favoriza pe inculpat nu a putut fi primită pentru că aceștia se aflau în dușmănie. Declarațiile martorilor și contrazic celelalte depoziții.
În apel, inculpatul nu a dorit să fie ascultat. S-a solicitat efectuarea unui referat de evaluare a inculpatului, programul de activitate a asociației în ziua de 2.03.2007 și a fost ascultat martorul.
Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, pe baza motivelor de apel și din oficiu, Tribunalul a constatat că apelul inculpatului este nefondat.
Prima instanță a reținut corect situația de fapt, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptei, pe baza unor probe legal administrate. Astfel, din procesul verbal de consemnare a plângerii, procesul verbal de cercetare la fața locului, procesele verbale de confruntare, copia chitanței nr.0379/28.02.2007, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, și, procesul verbal de contravenție încheiat inculpatului seria - nr. -, buletinul de schimb valutar și declarațiile inculpatului, a rezultat, fără putință de tăgadă, că inculpatul este autorul faptelor. În mod corect prima instanță a înlăturat în parte declarațiile martorilor, și, pentru că nu se coroborează cu celelalte probe administrate.
Pedeapsa aplicată de prima instanță a fost corect individualizată, pe baza criteriilor enumerate în art. 72 Cod penal, fiind corect reținute și circumstanțele atenuante prevăzute în art. 74 lit. a-c Cod penal. Având în vedere și concluziile referatului de evaluare întocmit în apel, Tribunalul a constatat că în mod corect s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea ei efectivă.
Încadrarea juridică dată faptei de prima instanță este cea corectă, fapta fiind săvârșită în loc public, în sensul art. 152 Cod penal. Chiar dacă fapta a fost săvârșită în afara programului cu publicul al asociației de proprietari, acel loc este accesibil publicului, iar de față erau mai mult de două persoane.
Așa fiind, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, apelul a fost respins, iar sentința apelată menținută.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen legal inculpatul fără nicio motivare în cererea scrisă.
Oral, cu ocazia dezbaterilor, prin apărător, inculpatul a solicitat în principal achitarea, deoarece nu sunt probe că el a comis fapta, în cauză fiind vorba de o înscenare din partea administratorului asociației, care este în dușmănie cu inculpatul.
În subsidiar, a solicitat achitarea în temeiul art.10 lit.1Cod procedură penală, susținând că fapta nu prezintă gradul de pericol al unei infracțiuni.
Verificând decizia pe baza motivelor invocate, a lucrărilor dosarului, dar și din oficiu, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Prima instanță a făcut o corectă apreciere a probelor administrate în cauză constatând dovedită atât existența faptei, cât și a vinovăției inculpatului.
În cauză au fost audiați martorii, și, care în toate declarațiile date pe parcursul procesului penal, au afirmat că în prezența lor inculpatul a părăsit biroul asociației însușindu-și și suma de 826 lei.
Declarațiile acestor martori se coroborează cu cele ale martorilor și, care au declarat că erau prezenți când administratorul asociației împreună cu o altă femeie l-au abordat pe inculpat, reproșându-i sustragerea banilor și încercând să-i caute în buzunar, dar inculpatul s-a opus unui astfel de control.
Inculpatul nu a dovedit lipsa de temeinicie a probelor de vinovăție, astfel încât motivele invocate în principal de acesta nu sunt fondate.
În ce privește cel de-al doilea motiv, potrivit art.181al.1 Cod penal nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Potrivit dispozițiilor alineatului 2, la evaluarea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Deși valoarea pagubei cauzată prin săvârșirea infracțiunii este relativ redusă, nu se poate ignora împrejurarea că inculpatul a sustras banii în prezența mai multor persoane și că pe tot parcursul procesului penal a negat comiterea faptei, elemente ce conferă acesteia gradul de pericol social al infracțiunii.
Datele ce caracterizează pozitiv persoana și conduita inculpatului au fost valorificate de instanță, care le-a acordat semnificația circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 alin.1 Cod penal, prin efectul cărora pedeapsa a fost coborâtă mult sub minimul special prevăzut de lege.
Din considerentele arătate, în temeiul art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 21/AP din 29.01.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț.
Constată că inculpatul a fost asistat de avocat ales.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală obligă recurentul să plătească statului 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.05.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
GREFIER,
red.sent.
red.dec. apel /
red.dec. recurs E.
tehnored. - 2 ex.
22.05.2009
Președinte:Ecaterina EneJudecători:Ecaterina Ene, Gabriel Crîșmaru, Monica Vadana
