Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 350/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.350
Ședința publică de la 14 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Ene
JUDECĂTOR 2: Gabriel Crîșmaru
JUDECĂTOR 3: Monica Vadana
*
GREFIER - - -
***
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU - legal reprezentant de PROCUROR -
La ordine a venit soluționarea recursurilor declarate de inculpatul și părțile civile, și împotriva deciziei penale nr.126/A din 02.04.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurentul-inculpat - asistat de avocat ales și recurentele-părți civile și - asistate de avocat ales, care a răspuns și pentru recurentele-părți civile și - lipsă la termenul de astăzi.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Instanța a constatat că în mod greșit părțile civile au fost trecute pe conceptul de citare ca având calitatea de intimate, întrucât acestea au declarat recurs împotriva deciziei penale pronunțate de Tribunalul Neamț și a dispus îndreptarea acestei erori.
Avocat, pentru recurentele-părți civile, a depus motivele de recurs.
Avocat, pentru recurentul-inculpat, a precizat că a luat cunoștință de motivele de recurs depuse de părțile civile.
Nefiind alte cereri, s-au constatat recursurile în stare de judecată și s-a dat cuvântul pe fond.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, a solicitat achitarea acestuia întrucât este nevinovat. În susținerea recursului a invocat raportul de expertiză tehnico-științifică, efectuat în cauză, care arată că victima circula pe partea dreaptă a drumului, nu purta vesta reflectorizantă și avea alcoolemia de 0,90% Apărătorul a susținut că, chiar dacă prin expertiză se stabilește că în producerea accidentului părțile au culpă comună în proporție de 50%o, totuși sunt date indicii din care rezultă nevinovăția inculpatului. Se menționează că pentru a evita impactul, inculpatul ar fi trebuit să circule cu 30 km/, deci - a apreciat apărătorul - nu are relevanță faptul că acesta a depășit viteza maxim admisă cu 8 km/ și nici faptul că nu a redus viteza, cele două aspecte nefiind de natură să determine producerea accidentului, vina aparținând deci în mod exclusiv victimei. A precizat că inculpatul nu este asigurat și a solicitat și în final admiterea recursului declarat de inculpat.
Cu privire la recursul părților civile, apărătorul a solicitat respingerea acestuia, motivat de faptul că partea civilă nu are calitatea de soție supraviețuitoare, fiind divorțată de victimă, fapt dovedit cu actele depuse la dosar.
Avocat, având cuvântul pentru recurentele-părți civile, și, a susținut că, culpa în producerea accidentului aparține exclusiv inculpatului. A criticat faptul că instanțele de fond și de apel nu au avut în vedere declarațiile martorului, care a arătat că afară era lumină, fiind orele 18,00, astfel încât nu era obligatoriu ca victima să poarte vesta reflectorizantă, cu atât mai mult cu cât zona era iluminată public. Cu privire la faptul că victima circula pe partea dreaptă a drumului, acest lucru nu are importanță - a susținut apărătorul - de vreme ce aceasta nu se afla pe carosabil. Apărătorul a solicitat a se avea în vedere faptul că declarația dată de martoră se coroborează cu declarația inculpatului care a arătat că a tras de volan dreapta, moment în care s-a produs impactul. A solicitat admiterea recursului declarat de părțile civile. În latura civilă a recursului declarat de părțile civile, a solicitat admiterea acestuia întrucât greșit s-a reținut că partea civilă nu are calitatea de soție a victimei; partea civilă s-a aflat în întreținerea victimei, cu care are copii, bucurându-se de aceleași beneficii ca și o soție. A solicitat a se avea în vedere certificatele de naștere ale celor 3 minori, depuse la dosar, din care rezultă că aceștia au fost născuți după pronunțarea sentinței de divorț dintre părți. Faptul că victima a prestat întreținere părții civile rezultă și din declarațiile martorilor audiați în cauză, precum și din înscrisurile aflate la dosar, iar împrejurarea că partea civilă are o pensie nu este relevant, defunctul realizând venituri mai mari în timpul vieții. A concluzionat susținând că, conviețuirea dintre victimă și partea civilă, care a durat până la decesul victimei, îi dă dreptul părții civile la întreținere. Pe de altă parte, apărătorul a mai susținut că obligația de plată a pensiei de întreținere trebuia să curgă de la data decesului victimei, și nu de la data pronunțării hotărârii cum greșit s-a stabilit de către instanța de fond. Apărătorul a mai criticat hotărârea instanței de apel și sub aspectul nepronunțării cu privire la probele depuse de părțile civile, aceasta respingând pur și simplu apelurile acestora; a invocat art.385/9 pct.10 Cod pr.penală. Apărătorul a solicitat a se reține aceleași concluzii cu privire la daunele morale.
Cu privire la recursul declarat de inculpat, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat și a solicitat a se avea în vedere faptul că din declarația inculpatului reiese că acesta nu a avut când să reducă viteza, fapt ce rezultă și din raportul de expertiză în care se menționează că inculpatul a frânat după impactul cu victima.
Procurorul, având cuvântul, a solicitat respingerea tuturor recursurilor ca nefondate și menținerea soluției atacate. A susținut că despăgubirile civile au fost corect acordate.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, a arătat că este nevinovat.
S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin sentința penală nr.315/30.10.2008 pronunțată de Judecătoria Tg. N, s-a dispus condamnarea inculpatului, la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin.1, 2 Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art.71 alin.2 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit."a" teza II și lit."b" Cod penal, pe durata pedepsei aplicate.
În baza art. 71 alin.5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală și art. 998 și art. 999 cod civil a fost obligat inculpatul la plata către părțile vătămate, și, a sumei de 30.000 lei cu titlu de despăgubiri civile din care suma de 10.000 lei cu titlu de daune materiale și 20.000 lei cu titlu de daune morale.
A fost obligat inculpatul la plata către partea vătămată a unei prestații periodice lunare în cuantum de 150 lei, începând cu data de 17.04.2008. În baza art. 193 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata către părțile vătămate a sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg.N nr.1803/P/2007 din 17.03.2008 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 05.03.1962 în com., jud.N, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin.1, 2 Cod penal.
S-a reținut că la data de 26.10.2007 inculpatul circula cu autoturismul VW Transporter cu nr. NT.06. în direcția - Tg. și ajungând pe raza com. a fost orbit de luminile unui autovehicul care circula din sens opus și în acel moment a simțit impactul cu un obstacol. A coborât din mașină și a observat că a lovit o bovină care a atins victima și a proiectat- în afara părții carosabile, victima decedând în urma acestui impact.
Inculpatul audiat în instanță a arătat următoarele:
În timp ce conducea autovehiculul pe contrasens, veneau două mașini, una din ele a păstrat faza lungă, atunci a avut loc impactul cu victima care se deplasa pe partea carosabilă și care nu avea vestă reflectorizantă.
Părțile vătămate, și, moștenitoare a defunctului s-au constituit părți civile în cauză cu suma de 220.000 lei, din care 20.000 lei reprezentând despăgubiri materiale iar suma de 200.000 lei reprezentând daune morale. Partea vătămată a solicitat obligarea inculpatului la plata unei prestații periodice în cuantum de 1.000 lei lunar.
Din actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
În seara zilei de 26.10.2007, în jurul orelor 19,00 - 19,30, autoutilitara tip furgon VW Transporter cu nr. NT.06. condusă de inculpatul se deplasa pe DJ 155 I în direcția - Tg.N, având aprinse luminile de întâlnire.
În aceeași direcție de mers se deplasa, pe partea dreaptă a carosabilului și victima, care era urmat de o bovină.
În zona locuinței numitei, în timp ce din față se apropiau două autoturisme, dintre care unul avea aprinse luminile de drum, autovehiculul condus de inculpat ajunge victima iar înainte de a se intersecta cu primul autovehicul care i-a stânjenit vizibilitatea, virează ușor dreapta.
În acel moment, inculpatul lovește bovina, pe care o proiectează în afara părții carosabile, în dreapta, iar în traiectoria ei, bovina lovește victima, pe care o proiectează pe partea dreaptă a carosabilului, atât cât și bovina decedând.
Moartea victimei a fost violentă și a fost cauzată de hemoragia internă masivă, consecință a unui politraumatism cu multiple fracturi osoase și contuzii grave ale organelor interne.
În momentele premergătoare impactului, autovehiculul condus de inculpat circula cu o viteză aproximativă de 58 km/. În zonă neluminată, atât victima cât și bovina fiind greu vizibili.
Instanța a mai reținut că victima a condus bovina pe partea dreaptă a drumului public, în sensul - Tg.N, pe timp de noapte, fără a purta îmbrăcăminte cu elemente fluorescent-reflectorizante, apreciind că atât inculpatul cât și victima având o culpă egală la producerea accidentului.
Situația de fapt astfel reținută rezultat din procesul verbal de cercetare la fața locului din 26.10.2007, planșa foto nr. 466/26.10.2008, raportul medico-legal de autopsie nr. 356/28.10.2007, concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit de expertul, schița locului accidentului și declarația martorei, coroborate cu declarațiile inculpatului prin care recunoaște, în parte, săvârșirea faptelor.
În drept, s-a reținut că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin.1, 2 Cod penal.
La individualizarea judiciară pedepsei instanța a reținut criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal.
Având în vedere gradul de pericol social al faptelor săvârșite, împrejurările comiterii acestora, urmările produse, precum și elementele care caracterizează persoana și conduita inculpatului, instanța a apreciat că scopul educativ preventiv al pedepsei va putea fi atins față de inculpat prin aplicarea unei pedepse privative de libertate.
Având în vedere că inculpatul nu a mai fost anterior condamnat la o pedeapsă mai mare de 6 luni, pedeapsa ce urmează a fi aplicată de instanță nu depășește 3 ani, iar instanța a apreciat că scopul pedepsei, având în vedere persoana inculpatului, poate fi atins și fără executarea efectivă a pedepsei, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, potrivit art. 81 Cod penal.
S-a stabilit termen de încercare alcătuit din perioada de 2 ani la care s-a adăugat durata pedepsei ce a fost aplicată prin prezenta sentință penală potrivit art.82 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
S- interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit."a" teza a II- și lit. "b" Cod penal, pe durata pedepsei aplicate.
În temeiul art.71 alin.5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În latura civilă a cauzei, în ceea ce privește cererea părților vătămate, în calitate de moștenitori ai defunctului, de obligare a inculpatului la plata unor despăgubiri civile cu titlu de daune materiale, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, părțile vătămate suferind un prejudiciu material ca urmare a săvârșirii faptei de către inculpat, prejudiciu reprezentând contravaloarea bovinei omorâte de inculpat, precum și cheltuielile efectuate cu înmormântarea victimei dar nu în cuantumul solicitat ci în cuantumul dovedit de declarațiile martorilor, și din facturile și chitanțele depuse de părțile vătămate la dosar.
În ceea ce privește cererea părților vătămate pentru obligarea inculpatului la plata unor despăgubiri civile, cu titlu de daune morale, instanța a apreciat că părțile vătămate, soția supraviețuitoare a defunctului, și - fiicele defunctului și, nepoata defunctului, au suferit un prejudiciu psihic ca urmare a decesului lui, date fiind legăturile afective între părțile vătămate și victimă, instanța urmând să oblige inculpatul la plata unor despăgubiri civile cu titlu de daune morale pentru acoperirea suferințelor determinate de producerea accidentului dar nu în cuantumul solicitat ci într-un cuantum pe care instanța l-a apreciat ca suficient pentru a repara prejudiciul moral suferit.
Față de cele reținute, în baza art. 14, 346 Cod procedură penală și art. 998 Cod civil s-a admis în parte pretențiile civile ale părților vătămate iar în consecință a fost obligat inculpatul la plata către părțile vătămate a unor despăgubiri civile cu titlu de daune materiale și daune morale, la stabilirea cuantumului acestora instanța având în vedere și culpa concurentă a victimei, egală cu cea a inculpatului, de 50 %, în producerea accidentului.
Instanța a dispus și obligarea inculpatului la plata către partea vătămată, soția supraviețuitoare a victimei. a unei prestații periodice lunare, la stabilirea cuantumului acesteia avându-se în vedere că defunctul, anterior decesului a avut o contribuție importantă la întreținerea părții vătămate care este în vârstă și bolnavă, victima fiind singurul întreținător al familiei.
În baza art. 193 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata către părțile vătămate a sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a luat act că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
Împotriva sentinței au declarat apel inculpatul, care a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea faptei culpa aparținând în întregime victimei, iar pe latură civilă înlăturarea în totalitate a despăgubirilor civile iar în subsidiar înlăturarea prestației periodice la care a fost obligat față de care nu mai era căsătorită cu victima din 1961.
Au declarat apel și părțile civile, și criticând sentința pe latură penală prin reținerea culpei concurente a victimei care nu circula pe șosea și afară era lumină, așa că nu era obligată să poarte vesta reflectorizantă.
Pe latură civilă au solicitat majorarea daunelor materiale și morale.
Prin decizia penală nr. 126/2.04.2009, pronunțată de Tribunalul Neamțs -a admis apelul inculpatului, s- înlăturat obligarea la prestațiile periodice lunare către partea civilă și s-au respins apelurile părților vătămate.
Pentru hotărî astfel, tribunalul a reținut că:
Apelul declarat de inculpat se constată a fi întemeiat doar în ce privește latura civilă, respectiv obligația acestuia privind plata prestației periodice în favoarea părții vătămate.
Din actele depuse la dosar în apel, respectiv adresa nr.772/19.02.2009, eliberată de Primăria comunei, județul N, rezultă că, căsătoria încheiată la data de 24.10.1958 între partea vătămată și defunctul, a fost desfăcută prin divorț în anul 1962, conform sentinței civile nr.523/7.06.1962 a Tribunalului Popular al Raionului Târgu N, și revenirea părților la numele purtate anterior căsătoriei.
Rezultă astfel, că din punct de vedere al normelor din dreptul familiei, partea vătămată nu are calitate de soție supraviețuitoare și implicit calitate procesuală în cauză, fiind lipsit de relevanță faptul că partea vătămată nu și-a schimbat numele din actul de identitate, și că ulterior divorțului a conviețuit în fapt cu defunctul. Pe de altă parte, tribunalul constată că partea vătămată nu este lipsită de venituri și în nevoie, întrucât din cuponul de pensie depus la dosar (fila 56 dosar apel) rezultă că aceasta beneficiază lunar de o pensie în cuantum de 485 lei. Față de aceste considerente, s-a constatat că obligarea inculpatului la plata prestațiilor periodice lunare este greșită, iar apelul inculpatului a fost admis în temeiul art.379 Cod procedură penală sentința fiind modificată în latura civilă prin respingerea ca nefondată a cererii și înlăturarea obligării inculpatului la plata acestei prestații.
Apelul declarat de părțile vătămate s-a constatat neîntemeiat și în ce privește latura civilă. Astfel, instanța de fond a apreciat judicios, respectiv pe baza raportului de culpă a victimei în proporție de 50%, că suma de 30.000 lei acordată cu titlu de daune morale și despăgubiri civile, este suficientă pentru despăgubirea acestora și răspunde principiului răspunderii civile delictuale, consacrat de prevederile art.998 Cod civil.
Împotriva deciziei din apel au declarat recurs în termen legal inculpatul și părțile civile,.
Prin motivele depuse în termenul legal prevăzut de art.385/10 C.P.P. inculpatul a solicitat achitarea față de concluziile expertizei tehnico-știiințifice efectuată în cauză care arată că inculpatul nu putea evita accidentul decât dacă ar fi circulat cu o viteză de până la 30 km/ ceea ce nu era justificat pe sectorul respectiv de drum.
Mai arată că întreaga culpă o poartă victima care circula pe partea dreaptă a șoselei conducând o bovină ce se deplasa pe carosabil, victima nu purta vestă reflectorizantă.
Părțile civile nu au motivat în scris recursul în termenul prevăzut de art. 385/10 C.P.P. oral în dezbateri prin apărător ales reiterând aceleași motive ca și în fața instanței de apel, atât cu privire la latura penală cât și cea civilă a cauzei.
Curtea, examinând recursurile de față atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, prin prisma cazurilor de casare în temeiul art. 385/9 alin. 3 constată C.P.P. că acestea sunt fondate, din următoarele considerente.
Deși părțile civile au invocat prin motivele de apel netemeinicia hotărârii pe latură penală motivat de faptul că victima nu circula pe șosea ci pe acostament și că nu era obligatoriu să poarte vestă reflectorizantă întrucât afară era lumina, tribunalul nu a dat răspuns acestui motiv de apel, reținând vinovăția inculpatului și culpa concurentă a victimei.
De altfel, nici prima instanță nu lămurit, pe bază de probe acest aspect față de mențiunile din procesul verbal de cercetare la fața locului și expertiză.
De asemenea nu au fost lămurite pe bază de probe susținerile inculpatului care arată că victima circula pe șosea și nu pe acostament raportat la concluziile procesului verbal de cercetare la fața locului, fl.7 dos. urm. pen. unde se arată că victima a fost găsită "pe partea dreaptăcarosabilului, sensul de mers -Tg. N, cu capul pe șanțul din dreapta și picioarele pe carosabil" precum și planșa fotografică care atestă la fotografiile nr. 9-14 poziția în care a fost găsit cadavrul victimei.
Cu privire la latura civilă, se constată că instanța de apel s-a mărginit la a verifica situația de soție supraviețuitoare părții civile și a înlăturat obligarea inculpatului la prestația periodică dispusă de prima instanță cu privire la apelurile celorlalte părți civile.
Tribunalul doar a constatat că suma de 3o.ooo lei acordată cu titlu de daune morale și materiale este suficientă pentru despăgubirea acestora.
Curtea observă sub un prim aspect modalitatea defectuoasă în care prima instanță a acordat părților civile despăgubiri prin obligarea inculpatului la suma de 3o.ooo lei din care 1o.ooo lei daune materiale și 2o.ooo lei daune morale părților civile fără a specifica dacă această sumă se acordă fiecăreia dintre ele ori global.
Cu privire la daunele morale nu s-au specificat în patrimoniul căreia din părțile civile s-au localizat, stabilind o sumă egală pentru toate părțile civile deși este cert că nu același a fost prejudiciul nepatrimonial încercat spre exemplu de partea civilă care conviețuit cu victima timp de mai mult de 3o ani, față de partea civilă - nepoata victimei.
Sub un alt aspect, prima instanță nu a motivat deloc cuantumul daunelor materiale acordate pe care le-a stabilit. Astfel, deși la prima instanță a depus multe înscrisuri în dovedirea pretențiilor civile - chitanțe facturi - și administrat și proba cu martori (fl. 83-126 dosar prima instanță) și (fl. 46-58 dosar apel) instanțele au omis să le analizeze.
Din alt punct de vedere prima instanță a obligat inculpatul la despăgubiri materiale față de fiecare parte vătămată și nu le-a diferențiat sub aspectul proporției în care au acoperit cheltuielile ocazionate de înmormântare, pomeniri ulterioare, cheltuieli de transport.
Pe de altă parte, instanța de apel înlăturând prestația periodică la care a fost obligat inculpatul față de partea civilă, a reținut în motivare că nu este în nevoie, fiind pensionară, fără a verifica îndeplinirea tuturor condițiilor prev.de art.998 Cod civil referitor la condițiile răspunderii civile delictuale. Astfel nu a stabilit dacă prin moartea victimei, partea civilă a înregistrat o scădere a nivelului său de trai, nu a verificat cât câștiga defunctul atât din pensie cât și din activitățile în gospodărie.
Cele expuse se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 1o C.P.P.- instanța nu s- pronunțat asupra unei probe administrate sau unei cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze dreptul lor și să influențeze soluția procesului, temei în baza căruia vor fi admise toate recursurile declarate.
Din aceste considerente, în temeiul art. 385/15 pct.2 lit. c C.P.P. va casa în totalitate atât sentința primei instanțe cât și decizia nr. 126/2.04.2009 a Tribunalului Neamț cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, Judecătoria Tg.
Va menține actele procedurale efectuate în cauză până la 16.10.2008 inclusiv.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.2 lit.c pr.penală admite recursul declarat de recurentul-inculpat și recurentele-părți civile, și, împotriva deciziei penale nr. 126 din 02.04.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Casează în totalitate decizia penală nr. 126 din 02.04.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosar nr- și desființează sentința penală nr. 315/30.10.2008 pronunțată de Judecătoria Târgu Neamț în dosarul nr-.
Trimite cauza spre rejudecare la prima instanță - Judecătoria Târgu Neamț.
Menține actele procedurale efectuate în cauză până la data de 16.10.2008 inclusiv.
Constată că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
În baza rt.192 al.3 pr.penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
- -
Red.
Red. V/
Red.
Tehnored. A/ 18.05.2009/4 ex
Președinte:Ecaterina EneJudecători:Ecaterina Ene, Gabriel Crîșmaru, Monica Vadana
