Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 354/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.354
Ședința publică de la 14 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Ene
JUDECĂTOR 2: Gabriel Crîșmaru
JUDECĂTOR 3: Monica Vadana
*
GREFIER - - -
***
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU - legal reprezentant de PROCUROR -
La ordine a venit soluționarea recursului declarat de inculpatul - împotriva deciziei penale nr.33/AP din 05.02.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul-inculpat, asistat de avocat - apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Apărătorul a precizat că înscrisurile pe care recurentul a dorit să le depună sunt în limba germană, astfel încât acesta renunță la acest probatoriu și solicită a se lua act că nu mai formulează alte cereri de probatorii.
Nefiind alte cereri, s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a dat cuvântul pe fond.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate, și pe fond redozarea pedepsei aplicate inculpatului, având în vedere circumstanțele atenuante deja reținute de instanța de fond, respectiv poziția sinceră a recurentului-inculpat. A solicitat de asemenea a se avea în vedere faptul că partea vătămată a avut o atitudine violentă și a apreciat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat nu sunt foarte grave, astfel că pedeapsa poate fi coborâtă sub cea aplicată de instanța de fond, mai ales că inculpatul are și un copil minor în întreținere. A solicitat plata onorariului de avocat oficiu din fondul
Procurorul, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, hotărârea recurată fiind bazată pe probele de la dosar. A apreciat că pedeapsa aplicată în cauză a fost corect individualizată având în vedere și faptul că recurentul este recidivist. A solicitat obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, a arătat că este de acord cu susținerile apărătorului său.
S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr.18/15.01.2008, pronunțată de Judecătoria Roman, județul N, a fost condamnat inculpatul -, fiul lui și, născut la 12 iunie 1978 în municipiul R, cu același domiciliu, str. -,. 3,. 42, studii, 8 clase, ocupația, muncitor necalificat, căsătorit, 1 copil minor, cu stagiul militar nesatisfăcut, cu antecedente penale (recidivist post - condamnatoriu), CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără a deține permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, coroborat cu prevederile art. 74 alin. 1 lit. c și art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal, la pedeapsa de 6 ( șase ) luni închisoare.
A mai fost condamnat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, prevăzută de art. 89 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, coroborat cu prevederile art. 74 alin. 1 lit. c și art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal, la pedeapsa de 10 ( zece ) luni închisoare.
În condițiile art. 33 lit. a Cod penal, s-a constatat că infracțiunile sunt concurente sub forma concursului real de infracțiuni.
În temeiul art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, și anume 10 ( zece ) luni închisoare.
În temeiul art. 357 alin. 3 Cod procedură penală, s- aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 alin. 1 Cod penal, constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c Cod penal, pe toată durata executării pedepsei principale rezultante.
În condițiile art. 61 alin. 1 Cod penal, s-a menținut beneficiul liberării condiționate a inculpatului, din executarea pedepsei rezultante de 7 ani și 6 luni închisoare, aplicată acestuia prin sentința penală nr. 123/P din 7 noiembrie 2001 Tribunalului Neamț, definitivă prin decizia penală nr. 88 din 19 martie 2002 Curții de APEL BACĂU.
S-a constatat că onorariul apărătorului desemnat din oficiu a fost achitat.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 350 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate în cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 193/P/2007 din 20 iulie 2007, înregistrat pe rolul Judecătoriei Roman sub nr- din 21 august 2007, Parchetul de pe lângă Judecătoria Romana dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului -, fiul lui și, născut la 12 iunie 1978, în municipiul R, cu același domiciliu, str. -,. 3,. 42, studii, 8 clase, ocupația, muncitor necalificat, căsătorit, 1 copil minor, cu stagiul militar nesatisfăcut, cu antecedente penale ( recidivist post - condamnatoriu ), CNP -, pentru săvârșirea, în concurs real, potrivit art. 33 lit. a Cod penal, a infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără a deține permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, republicată, și părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, prevăzută de art. 89 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, republicată, ambele cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal.
S-a reținut, prin actul de sesizare, că în seara zilei de 15 ianuarie 2007, deși nu deține permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule și nici nu a urmat cursurile vreunei școli de șoferi, inculpatul s-a hotărât să conducă autoturismul proprietate personală, marca, de la atelierul service, până la locuința sa. În timp ce se deplasa pe str. - -, inculpatul a pierdut controlul volanului și a acroșat cu partea dreaptă față autoturismul proprietatea numitului, parcat regulamentar pe marginea drumului, cauzând pagube materiale de aproximativ 6.000 lei. Inculpatul a coborât de la volan și a părăsit locul accidentului, dar a fost observat de proprietarul autoturismului avariat. Inculpatul l-a convins pe numitul A - să declare că el se afla la volanul vehiculului, dar când acesta s-a prezentat la locul accidentului, a recunoscut că inculpatul a condus vehiculul. În cursul cercetărilor, inculpatul a fost recunoscut de martorii oculari după fotografii.
, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de judecată, inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunilor. Acesta a declarat că, într-adevăr, deși nu deține permis de conducere, a luat autoturismul de la service și se îndrepta cu el către domiciliu, întrucât nu găsise în ziua respectivă un șofer. După momentul accidentului, la fața locului și-au făcut apariția proprietarul autoturismului avariat și încă vreo 5 persoane, care au început să provoace scandal, motiv pentru care, susține inculpatul, i-a lăsat să continue scandalul și s-a îndepărtat, plecând de la locul accidentului înainte de sosirea organelor de poliție. Inculpatul a mai arătat că l-a despăgubit pe proprietarul vehiculului avariat cu suma de 400 lei și și-a arătat disponibilitatea de a-i achita diferența.
Inculpatul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere ( filele 21 - 22 ).
Din oficiu, instanța a dispus administrarea nemijlocită a probei testimoniale cu martorii din lucrări, dar în fața instanței s-au prezentat doar ( fila 23 ) și ( fila 37 ). Cum în cazul celorlalți martori din lucrări s-a justificat în mod obiectiv imposibilitatea audierii nemijlocite, instanța a renunțat la această probă, potrivit art. 329 Cod procedură penală.
Interpelat fiind, martorul, proprietar al autoturismului avariat în accident, a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză.
De asemenea, s-au solicitat relații de la Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță B, referitoare la data liberării condiționate a inculpatului și la restul rămas neexecutat din pedeapsa anterioară, fișa de cazier judiciar conținând informații insuficiente în această privință.
Examinând lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că inculpatul nu deține permis de conducere pentru nici una din categoriile de autovehicule ( fila 33 ) și nici nu a urmat cursurile vreunei școli de șoferi. Inculpatul deține spre utilizare, conform procurii speciale autentificate prin încheierea nr. 2657 din 6 decembrie 2006 Biroului Notarului Public din municipiul R ( fila 34 ), autoturismul marca, înmatriculat sub nr. AR 247 ML. În seara zilei de 15 ianuarie 2007, inculpatul a luat autoturismul de la atelierul service aparținând, situat pe str. - cel M din municipiul R și l-a condus pe B-dul - și str. - -. În apropierea intersecției străzii - - cu strada - -, inculpatul a pierdut controlul volanului și a acroșat autoturismul marca OPEL, înmatriculat sub nr. BC 01 7723, proprietatea martorului, parcat regulamentar pe partea dreaptă a drumului. Imediat, la locul accidentului și-a făcut apariția proprietarul autoturismului avariat și ceilalți martori din lucrări, așa încât, pentru a nu fi identificat de aceștia și implicat în vreun conflict, inculpatul a părăsit locul accidentului înainte de sosirea organelor de poliție. În principal, motivul pentru care inculpatul a părăsit locul accidentului a fost de a zădărnici identificarea sa. În acest sens, inculpatul i-a solicitat numitului A să se deplaseze la locul accidentului și să declare că el a condus autoturismul marca, dar, în cele din urmă, acesta a declarat adevărul. De altfel, pe baza fotografiilor din baza de date a organelor de poliție, martorii oculari l-au identificat, fără dubiu, pe inculpat ca fiind cel care a provocat accidentul, împrejurare pe care acesta nu a contestat-o în cursul urmăririi penale sau al judecății.
S-a reținut că faptele inculpatului sunt pe deplin dovedite de materialul probator administrat în cauză, coroborându-se cu recunoașterile acestuia. S-a constatat că fapta inculpatului de a conduce autoturismul, deși nu deține permis de conducere pentru nici una din categoriile de autovehicule prevăzute de lege, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, republicată.
S-a constatat de asemenea că fapta inculpatului de a părăsi locul accidentului fără a aștepta încuviințarea organelor de poliție abilitate să cerceteze împrejurările producerii accidentului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 89 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, republicată.
Având în vedere că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare, prin sentința penală nr. 123/P din 7 noiembrie 2001 Tribunalului Neamț, pedeapsă pe care a executat-o începând cu data de 27 iunie 2000, că acesta a fost liberat condiționat la data de 22 iunie 2005 cu un rest rămas neexecutat de 917 zile și că infracțiunile de față au fost comise înainte de împlinirea acestui rest, instanța a apreciat aplicabile dispozițiile art. 37 lit. a Cod penal, referitoare la recidiva post-condamnatorie.
Cum infracțiunile de față au fost comise înainte de a interveni condamnarea pentru vreuna din acestea, instanța a reținut săvârșirea acestora în forma de pluralitate infracțională a concursului real, potrivit art. 33 lit. a Cod penal.
La stabilirea cuantumului pedepselor cu închisoarea pentru fiecare infracțiune, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare judiciară enumerate la art. 72 alin. 1 Cod penal, gradul relativ redus de pericol social al acestora, modalitatea în care au fost comise, urmările vătămătoare produse și poziția sinceră adoptată de inculpat pe toată durata procesului penal. Ca atare, instanța a apreciat pe deplin justificată reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante personale, prevăzute de art. 74 lit. c Cod penal, acordând eficiență, în procesul de individualizare, prevederilor art. 76 Cod penal.
Ca efect al reținerii concursului de infracțiuni, pedepsele stabilite au fost contopite potrivit art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal.
Instanța a reținut că ambele infracțiuni pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului au fost săvârșite înainte de împlinirea restului rămas neexecutat din pedeapsa anterioară de 7 ani și 6 luni închisoare. Având în vedere gravitatea relativ redusă a infracțiunilor de față și cuantumul Mar estului rămas neexecutat din pedeapsa anterioară, apreciind că îndreptarea inculpatului poate surveni și fără privarea sa de libertate pentru o perioadă M de timp, instanța a menținut beneficiul liberării condiționate a acestuia din pedeapsa anterioară.
Apreciind că scopul pedepsei rezultante aplicate prin sentința de față, astfel cum este enunțat la art. 52 Cod penal, sub aspect preventiv și coercitiv, nu poate fi realizat decât prin privarea de libertate a inculpatului, având în vedere și starea de recidivă post-condamnatorie a acestuia, ( care exclude ex lege posibilitatea de individualizare execuțională prin stabilirea unor măsuri neprivative de libertate ), instanța a dispus ca pedeapsa rezultantă să fie executată în regim privativ de libertate.
Ca atare, a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 alin. 1 Cod penal, constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c Cod penal, pe toată durata executării pedepsei principale rezultante.
Împotriva sentinței a declarat apel, în termen legal, inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, în sensul că pedeapsa aplicată este prea aspră.
Oral în fața instanței, și prin apărător, a susținut că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, prevăzută de art. 89 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, republicată, deoarece nu a părăsit locul accidentului de bună voie, ci forțat de faptul că la fața locului s-au adunat mai multe persoane, așa cum se reține și în rechizitoriu, a ieșit scandal și, dacă ar fi rămas, probabil ar fi suportat violențe din partea acelor persoane.
A solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței, achitarea sa, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 89 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 și reducerea pedepsei aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 1 din nr.OUG 195/2002.
Inculpatul nu a dat declarație în fața instanței de apel, ci a invocat dreptul la tăcere și a solicitat audierea martorului.
Instanța a încuviințat audierea martorului, însă, față de conținutul procesului-verbal încheiat de organele de poliție, din care rezultă imposibilitatea audierii acestuia, fiind plecat la muncă în Italia, a procedat la citirea depoziției dată de acesta în cursul urmăririi penale, potrivit dispozițiilor art. 327 alin. 3 Cod procedură penală.
Instanța de apel, verificând, în temeiul art. 378 alin. 1 Cod procedură penală, hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, constatat că aceasta este nelegală cu privire la conținutul pedepsei accesorii.
Instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, a dat o încadrare juridică legală faptelor și a stabilit vinovăția inculpatului pe baza unor probe certe, legal administrate și temeinic apreciate și motivate.
Din analiza întregului material probator administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești, rezultă că în seara zilei de 15 ianuarie 2007, inculpatul, deși nu posedă permis de conducere ( așa cum rezultă din adresa nr. - din 25.01.2007 emisă de Serviciul Poliției Rutiere din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului N), a condus autoturismul marca, înmatriculat sub nr. AR 247 ML, deținut spre utilizare, în baza unei procuri speciale, pe B-dul - și str. - - din municipiul În apropierea intersecției străzii - - cu strada - -, inculpatul a pierdut controlul volanului și a acroșat autoturismul marca OPEL, înmatriculat sub nr. BC 01 7723, proprietatea martorului, parcat regulamentar pe partea dreaptă a drumului. Imediat, la locul accidentului și-a făcut apariția proprietarul autoturismului avariat și ceilalți martori din lucrări, așa încât, pentru a nu fi identificat de aceștia și implicat în vreun conflict, inculpatul a părăsit locul accidentului înainte de sosirea organelor de poliție. În principal, motivul pentru care inculpatul a părăsit locul accidentului a fost de a zădărnici identificarea sa. În acest sens, inculpatul i-a solicitat numitului A să se deplaseze la locul accidentului și să declare că el a condus autoturismul marca, dar, în cele din urmă, acesta a declarat adevărul.
De altfel, inculpatul a fost identificat de martorii oculari, fără dubiu, pe baza fotografiilor din baza de date a poliției, ca fiind cel care a provocat accidentul, împrejurare pe care acesta nu a contestat-o în cursul urmăririi penale sau al judecății.
Apărarea inculpatului că nu a părăsit locul accidentului și se impune achitarea sa, pentru această infracțiune, s-a apreciat că este nefondată.
Martorii și au relatat în instanță că imediat după accident, inculpatul a încuiat autoturismul și a părăsit locul faptei, alergând spre Școala nr. 5, apoi a dispărut. Martorul a arătat că în seara zilei de 15.01.2007, în timp ce se afla în fața chioșcului de pe strada - -, a văzut un care alerga după un tânăr, care a dispărut pe strada - și a aflat de la ul respectiv că tânărul i-a accidentat mașina și a fugit de la locul faptei.
Totodată, martorul A, fiind convins de inculpat, s-a prezentat la locul accidentului și a relatat că el a condus autoturismul, însă, după ce martorii oculari l-au contrazis, a mers la sediul poliției și a declarat adevărul.
Mai mult, inculpatul a recunoscut, atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața primei instanțe, că a condus autoturismul, fără a poseda permis de conducere și a părăsit locul accidentului.
În raport de cele reținute, vinovăția inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 89 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 a fost corect stabilită.
În procesul de individualizare a pedepselor, prima instanță a avut în vedere toate criteriile de individualizare înscrise în art. 72 și art. 52 Cod penal, ținând seama de gradul de pericol social al faptelor, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, persoana inculpatului, precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Față de pericolul social concret al faptelor, determinat de crearea unei stări de pericol a circulației pe drumurile publice, de limitele de pedeapsă prevăzute de nr.OUG 195/2002, de datele personale ale inculpatului, în vârstă de 30 de ani, cu poziție procesuală parțial sinceră, recidivist post condamnatoriu, s-a apreciat că pedepsele aplicate au fost corect individualizate.
De altfel, prima instanță a reținut, în favoarea inculpatului, circumstanța atenuantă prevăzută art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal, iar în temeiul art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal, i-a aplicat pedepse sub minimul special prevăzut de textele de lege incriminatoare, deși a comis faptele în stare de recidivă.
Însă, în mod greșit prima instanță a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. c Cod penal.
Interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c, respectiv "dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii" are loc doar atunci când inculpatul s-a folosit de o funcție, profesie sau o anumită activitate pentru săvârșirea infracțiunii.
Or, în cauza dedusă judecății, săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul nu are nicio legătură cu vreo profesie sau funcție exercitată de acesta.
Raportat la cele expuse, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, s-a admis apelul declarat de inculpatul -, s-a desființat, în parte, a sentinței atacate și s-au înlăturat dispozițiilor art. 64 alin. 1 lit. c Cod penal, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen legal inculpatul fără nicio motivare în cererea scrisă.
Oral, cu ocazia dezbaterilor, prin apărător inculpatul a solicitat reducerea pedepsei, având în vedere atitudinea sa sinceră, precum și împrejurările concrete în care s-au comis faptele, în momentul accidentului proprietarul autoturismului avariat având un comportament violent.
Motivul invocat constituie cazul de casare prev.de art.385/9 pct.14 Cod pr.pnală care, în conformitate cu dispozițiile art.385/9 al.3 Cod pr.penală poate di luat în considerare și din oficiu.
Verificând decizia pe baza motivelor invocate, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Atât prima instanță, cât și cea de apel au reținut o situație de fapt conformă ci probele administrate în cauză, iar la individualizarea pedepselor s-au avut în vedere toate criteriile prev.de art.72 Cod penal, prima instanță reținând în favoarea inculpatului circumstanțe judiciare atenuante prev.de art.74 al.1 lit.c Cod penal și care, potrivit acestui text de lege, constă în atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând don prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în timpul procesului.
Mai mult, deși această circumstanță este în concurs cu starea de recidivă postcondamnatorie, prima instanță a optat pentru reducerea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege.
Cuantumul pedepselor stabilite de prima instanță reflectă atât pericolul social al infracțiunilor deduse judecății, dar și periculozitatea inculpatului care, anterior a mai fost condamnat, inclusiv pentru tentativă la infracțiunea de omor (fila 47 dosar ).
Din considerentele arătate, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit. b Cod pr.penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul -, împotriva deciziei penale nr. 33/AP/5.02.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț.
Dispune plata din fondul Ministerului Justiției și Libertăților a sumei de 200 lei reprezentând onorar pentru avocat desemnată din oficiu.
În baza art. 192 alin. 2 Cod pr.penală obligă recurentul să plătească statului 400 lei cheltuieli judiciare în care se include și onorariu de avocați.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.05.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.sent. -
Red.dec.apel - /
Red.dec.recurs -
Tehnored. - 2 ex.
22.05.2009
Președinte:Ecaterina EneJudecători:Ecaterina Ene, Gabriel Crîșmaru, Monica Vadana
