Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 354/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
R O MA NIA
CURTEA DE APEL BACAU
SECTIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.354/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 22 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu JUDECĂTOR 2: Carmen Căliman
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
*********************
Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACAU
-reprezentat legal prin procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.99/AP din 27.03.2007, pronunțată de pronunțată de Tribunalul Bacău.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat avocat desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Avocat și reprezentantul parchetului, având cuvântul arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, curtea,constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale recurate ca netemeinică și nelegală, iar pe fond achitarea potrivit art.11 pct.2 lit.a Cod pr.penală raportat art.10 lit.c Cod pr.penală, apreciind că din probele administrate nu i-a putut fi dovedită vinovăția. Arată că în cauza de față s-a făcut de către recurentul inculpat dovada că ar fi cumpărat un roșcat pe care l-a schimbat pentru o cantitate de lucernă, lucru dovedit și cu declarațiile martorilor audiați.
De asemeni, solicită a fi achitat onorariu avocat oficiu din fondul
Reprezentantul parchetului, arată că instanța a pronunțat o soluție legală și temeinică, având în vedere probele administrate în cauză și persoana inculpatului care a mai cunoscut rigorile legii penale fiind recidivist; solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față constată următoarele;
Prin sentința penală nr. 474/25.10.2007 a Judecătoriei Roman, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, în dauna părții vătămate, a fost condamnat inculpatul (fost ), la pedeapsa de 3 ( trei ) ani închisoare.
În temeiul art. 71 alin. 1 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal, pe toată durata executării pedepsei principale.
În condițiile art. 346 Cod procedură penală, s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul cauzat acesteia prin infracțiune fiind acoperit integral, în natură, prin recuperarea cabalinelor sustrase.
În temeiul art. 346 raportat la art. 14 alin. 3 lit. b Cod procedură penală, cu aplicarea art. 998 Cod civil, a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile către dobânditorii de bună credință - constituiți părți civile, după cum urmează:
- către - - suma de 1.500 RON, reprezentând contravaloarea cabalinei date la schimb inculpatului;
- către - suma de 180 RON, reprezentând contravaloarea lucernei date la schimb inculpatului.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod penal a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate în cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că, în primăvara anului 2005 partea vătămată și-a organizat stâna în pct. " " de pe raza satului, comuna, județul N. În seara zile de 13 iunie 2005, acesta și-a priponit cei doi cai pe pășune în apropierea stânii, lăsând la pe martorul. A doua zi dimineața, în jurul orei 5,00, partea vătămată a constatat lipsa cailor și a întreprins cercetări în împrejurimi, ocazie cu care a identificat în apropiere o urmă de căruță și de cai. Partea vătămată a mers pe aceste urme până în zona numită" ",din vecinătatea cartierului din or. B, unde urmele s-au pierdut., organele de poliție au întreprins o cercetare la fața locului, folosind și câinele de urmă din cadrul Poliției mun. R, nereușind depistarea altor urme.
În cursul zilei de 14 iunie 2005, inculpatul, împreună cu și -, s-a deplasat în comuna F, județul N, la locuința numitului -, unde au realizat un schimb de cai.
Inculpatul a primit în schimbul unuia din caii sustrași de la partea vătămată, un și suma de 120 RON, calul sustras fiind recuperat de la dobânditorul de bună credință și restituit părții vătămate. Ulterior, i-a fost restituită cumpărătorului suma de 120 RON, rămânând de recuperat doar contravaloarea cabalinei oferite la schimb ( 1.500 RON ), sumă cu care s-a constituit parte civilă.
În ziua de 17 iunie 2005 inculpatul, însoțit de, s-a deplasat în satul, com. Români, jud. N, unde a convenit cu să îi vândă celălalt sustras, primind în schimb lucerna de pe o suprafață de teren de 30 de prăjini, pe care aceștia au evaluat-o la 300 RON. În cursul cercetărilor a fost identificată și această cabalină, pe care cumpărătorul de bună credință a restituit-o părții vătămate. Ulterior, s-a deplasat în or. B pentru a-l căuta pe inculpat, însă s-a întâlnit cu tatăl acestuia, care i-a restituit suma de 120 RON, promițându-i că-i va restitui și diferența, cu condiția ca acesta să nu declare organelor de poliție că a luat calul de la inculpat și de la.
Fapta inculpatului a fost pe deplin dovedită de materialul probator administrat pe toată durata procesului penal. Chiar dacă în cursul judecății martorii au dat declarații evazive sau neconcludente, declarațiile lor din faza de urmărire penală conțin suficiente elemente relevante pe baza cărora instanța să stabilească fără echivoc implicarea inculpatului în comiterea infracțiunii. Este elocvent faptul că ambii dobânditori de bună credință l-au recunoscut fără echivoc pe inculpat ca fiind cel care le-a oferit cabalinele spre vânzare.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului de a fi sustras caii din posesia părții vătămate fără consimțământul acesteia, în scopul însușirii lor pe nedrept, comisă pe timp de noapte împreună cu numitul ( față de care s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor ), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g Cod penal.
Având în vedere că din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta a fost liberat condiționat la data de 19 martie 2003 din executarea unei pedepse rezultante de 4 ani și 2 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2528 din 4 septembrie 2001 Judecătoriei Bacău, prin contopirea mai multor pedepse stabilite pentru infracțiuni intenționate și că infracțiunea curentă a fost comisă după împlinirea restului rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă anterioară ( 497 de zile ), prima instanță a constatat că fapta de față a fost săvârșită în forma de pluralitate a recidivei post-executorii, prevăzută de art. 37 lit. b Cod penal.
La stabilirea cuantumului pedepsei cu închisoarea care a fost aplicată inculpatului, prima instanță a ținut seama de criteriile generale de individualizare judiciară enumerate la art. 72 alin. 1 Cod penal, de gradul de pericol social al faptei, de modalitatea comiterii acesteia, de urmările vătămătoare produse și de starea de recidivă post-executorie a inculpatului, a cărui perseverență infracțională denotă un risc ridicat de reiterare a comportamentului infracțional.
Având în vedere starea de recidivă și apreciind că scopul pedepsei, în componenta sa preventivă și coercitivă, nu poate fi realizat decât prin privarea de libertate a inculpatului, instanța a dispus executarea pedepsei în regim privativ și i-a aplicat acestuia pedeapsa accesorie prevăzută de 71 alin. 1 Cod penal.
În condițiile art. 346 Cod procedură penală s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul cauzat acesteia prin infracțiune fiind acoperit integral, în natură, prin restituirea cabalinelor sustrase.
S-a constatat că s-au constituit părți civile dobânditorii de bună credință și - cu contravaloarea lucernei (în cuantumul rămas nerecuperat, respectiv 180 RON) și, respectiv, cu contravaloarea oferită la schimb inculpatului (suma de 1.500 RON).
Fiind îndeplinite toate condițiile răspunderii civile delictuale și existând legătura cauzală între conduita culpabilă a inculpatului și prejudiciul cauzat dobânditorilor de bună credință, prima instanță a admis cererile acestora.
Împotriva sentinței penale sus-menționată a declarat apel în termen legal, Împotriva sentinței a declarat apel, în termenul legal, inculpatul
(), care a criticat hotărârea ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât nu s-a ținut cont de declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv și, care au fost prezenți în momentul în care a cumpărat un de la numiții și din localitatea B, el fiind cumpărător de bună credință, întrucât nu a cunoscut proveniența respectivului.
Inculpatul a precizat că vânzătorii sunt crescători de cai, în gospodăria lor fiind mai mulți cai, astfel că nu a cunoscut dacă respectivul a fost cumpărat sau furat de către aceștia.
Inculpatul a mai susținut că prezumtivul proprietar al calului, numitul nu a fost prezent nici la instanța de judecată și nici în cursul urmăririi penale, pentru a spune împrejurările în care i-a dispărut calul și pentru a da detalii în acest sens. Mai mult, nu s-au făcut nici un fel de dovezi din care să rezulte că proprietar este. În aceste condiții, instanța de fond nu a respectat principiul prezumției de nevinovăție, iar organele de urmărire penală nu au analizat în profunzime toate împrejurările în care a cumpărat calul.
Prezent în instanță, inculpatul personal, și prin apărător a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și achitarea sa, în temeiul art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.c Cod procedură penală, întrucât nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de furt calificat, deoarece a dovedit că a cumpărat un roșcat, pe care l-a schimbat pentru o cantitate de lucernă.
În subsidiar, dacă se va aprecia că există probe din care rezultă că se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de furt calificat, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, cu aplicarea dispozițiilor art. 81 - 83 Cod penal, privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Prin decizia penală nr. 99/27.03.2008 a Tribunalului Neamțs -a dispus în temeiul art. 379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respingerea ca nefondat apelului declarat de inculpatul (fost ), împotriva sentinței penale nr. 474 din 25.10.2007 a Judecătoriei Roman.
S-a menținut ca legală și temeinică sentința apelată.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului, suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Neamța reținut din declarațiile cumpărătorilor celor doi cai sustrași de inculpat, respectiv și, rezultă că primul pentru un roșcat care aparținea părții vătămate, i-a dat la schimb inculpatului ( fost ), în ziua de 14.06.2005, o iapă și suma de 120 RON, în prezența martorului (28, 62 dosar instanță), iar al doilea i-a dat inculpatului în ziua de 17.06.2005, în schimbul celui de-al doilea aparținând aceleiași părți vătămate, 3 căruțe de lucernă, în valoare de 300 RON, la încheierea acestei din urmă convenții asistând și martorul ( 22 ). Acest martor, l-a dus cu căruța în ziua de 19.06.2005, pe cumpărătorul, căruia organele de poliție îi ridicase calul de la domiciliu, pentru a-l restitui părții vătămate, în cartierul din B, pentru a-și recupera contravaloarea lucernei dată inculpatului pentru. Acolo, tatăl inculpatului - i-a dat cumpărătorului doar suma de 70 RON, atenționându-l pe acesta să nu zică organelor de poliție de la cine a luat calul, altfel va veni și-l va omorî în casă, spunându-i să revină în ziua de 23.06.2005. În această zi, tatăl inculpatului i-a mai dat lui, suma de 150 RON.
Din declarația părții vătămate și a martorului (29 și 39 ), acesta din urmă fiind ciobanul care a rămas la în noaptea de 13/14.06.2005, rezultă că în acea noapte au fost sustrași doi cai de la, cai pe care inculpatul () i-a vândut cumpărătorilor și.
Chiar dacă inculpatul s-ar fi ocupat de comerțul cu cai, după cum a susținut, faptul că el a vândut caii aparținând părții vătămate, celor doi cumpărători, precum și urmele lăsate de căruța cu ajutorul căreia au fost duși caii sustrași de la și până în cartierul din orașul B, denotă fără echivoc că el este autorul infracțiunii de furt calificat, vinovăția acestuia rezultând și din celelalte probe examinate mai sus.
Prin urmare, în mod legal a fost condamnat inculpatul, pedeapsa fiind just individualizată, cu respectarea tuturor criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv pericolul social concret ridicat al faptei, având în vedere că doi cai înseamnă foarte mult în gospodăria unui Ť. modalitatea și împrejurările săvârșirii faptei și datele personale ale inculpatului: fără ocupație, căsătorit, cu un copil minor în întreținere, cu o fișă plină de condamnări în cazierul judiciar (40 - 41 ), fiind recidivist postexecutoriu și cu o poziție total nesinceră pe tot parcursul procesului penal.
Din aceleași considerente, nu pot fi reținute în favoarea inculpatului dispozițiile art. 74,76 Cod penal, privind circumstanțele atenuante, cu efect asupra reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
În cauză, nu sunt îndeplinite nici condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal, privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, din cauza stării de recidivă postexecutorie pe care o prezintă inculpatul și al multiplelor condamnări anterioare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal, recurentul inculpat, (fost ), pentru netemeinicie invocând, nevinovăția în comiterea faptei.
Curtea examinând motivele de recurs invocate prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385/9 pr. pen. dar și din oficiu potrivit art. 385/9 alin. 3 pr. pen. constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Tribunalul Neamța apreciat ca având caracter agravant împrejurarea că inculpatul a mai cunoscut rigorile legii penale, fiind recidivist postexecutoriu și cu toate acestea a persistat în conduita sa infracțională comițând același gen de infracțiuni, fapte de furt calificat, dar și împrejurarea că inculpatul a avut o poziție de nerecunoaștere a infracțiunii și totuși, în aceste împrejurări, dovedind o clemență excesivă instanța de fond s-a orientat în stabilirea cuantumului pedepsei la o pedeapsă egală cu minimul special al pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care a fost cercetat. Fiind în recursul inculpatului această netemeinicie nu poate fi înlăturată pentru a nu se aduce atingere principiului neagravării situației în propria cale de atac.
Nu se poate face abstracție astfel de împrejurările concrete în care infracțiunea a fost comisă, pe timp de noapte și în condiții de coautorat, astfel încât să se ajungă la o diminuare ce nu are acoperire în realitate a gradului concret de pericol social al faptei săvârșite.
Hotărârile pronunțate în cauză nu suportă critici nici sub aspectul reținerii vinovăției inculpatului în comiterea faptei, întrucât în urma administrării probatoriului pe parcursul procesului penal, s - a făcut dovada cu prisosință a vinovăției acestuia în comiterea faptei pentru care este acuzat.
Prin administrarea probei testimoniale, îndeosebi prin mărturia dată de martorul care în declarația dată pe parcursul cercetărilor penale arată că partea vătămată. a fost nevoită să restituie calul cumpărat de la inculpat întrucât acesta fusese sustras din proprietatea victimei, aspect ce a fost confirmat și de cumpărătorul de bună credință, vinovăția inculpaților în comiterea faptei este dovedită fără putere de tăgadă. care anterior comercializării cailor sustrași i - a întâlnit pe inculpați în aproprierea barului administratului din satul, a arătat cum a asistat la discuțiile purtate de cei doi în legătură cu intenția de a vinde calul ce se afla legat la atelajul în care se aflau și, convins fiind că inculpații sunt de bună credință, a fost de acord să cumpere calul despre care cei doi inculpați au afirmat mincinos că le aparține. Declarațiile acestuia se coroborează și cu depozițiile celorlalți martori audiați în cauză filele 23 - 27, depoziții din conținutul cărora rezultă că tatăl inculpatului a asigurat - ulterior pe vătămată p., cumpărător de bună credință că își va primi integral suma de bani achitată cu titlu de preț dacă nu va reclama organelor de poliție nimic în legătură cu fapta fiului său, dar și cu depozițiile părții vătămate care a cumpărat celălalt sustras în același împrejurări de cei doi inculpați.
Pentru toate aceste considerente, constatând că hotărârea pronunțată de instanța de apel este legală și temeinică, curtea în temeiul art. 385/15 pct.1 lit. b pr. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat.
Văzând și dispozițiile art. 381 pr. pen. și art. 192 alin. 3 pr. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 385/15 pct.1 lit. b cod pr. penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat )., împotriva deciziei penale nr. 99/AP din data de 27.03.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Bao norariului avocat oficiu în sumă de 100 RON, avocat.
În baza art. 192 alin. 2 cod procedură penală, obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 15o RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 22.05.2008
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Dumitru Pocovnicu, Carmen Căliman, Ecaterina Ene
- - - -
- -
GREFIER,
- -
Red.
Red. M/
Red. C/ 28.05.2008
Tehnored. N/28.05.2008/ 2 ex
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Carmen Căliman, Ecaterina Ene
