Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 369/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.369/R/2008
Ședința publică din 26 iunie 2008
PREȘEDINTE: Condrovici Adela JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
JUDECĂTOR 3: Crișan Marinela
Judecător: - - - vicepreședintele instanței
Procuror:
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent,. în, nr.301, jud.B, împotriva deciziei penale rn.61/A din 27 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, decizie care menține în totalitate sentința penală nr.1554/P din 9 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, inculpatul fiind trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de furt calificat și conducere pe drumurile publice a unei autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, faptă prev. și ped. de art.208 alin.1, 4 - art.209 lit.e, g, i Cod penal și art.78 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpatul recurent lipsă, apărătorul desemnat din oficiu avocat, în baza delegației nr.1881/2008 emisă din oficiu de Baroul Bihor la 24 martie 2008.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Apărătorul inculpatului avocat nu are alte cereri, arătând că urmează să depună la dosar delegația de apărător ales.
Nefiind alte cereri sau chestiuni prealabile curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului avocat susține recursul solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei instanței de apel pentru a se pronunța asupra cererii de schimbare a încadrării juridice cu privire la infracțiunea de furt din prevederile art.208 alin.1 și 4 - 209 lit.e, g, i Cod penal în cea prevăzută de art.210 Cod penal și în consecință nu a rezolvat fondul apelului, pronunțându-se doar asupra schimbării încadrării juridice din furt în abuz de încredere.
Pe de altă parte, apreciază că instanța de fond și cea de apel au stabilit o stare de fapt contrară celei reale săvârșind o eroare gravă de fapt care a dus la condamnarea greșită a inculpatului recurent. Astfel, din probatoriul administrat în cauză rezultă că în seara zilei de 2 aprilie 2005 între partea vătămată, inculpat și ceilalți martori a intervenit o înțelegere în urma căreia cu mașina persoanei vătămate urmau să se deplaseze din la O pentru a se distra urmând să se reîntoarcă toți în localitatea de domiciliu.
La barul Queen au consumat băuturi alcoolice și nealcoolice.
Inculpatul susține că, în prezența martorilor și a persoanei vătămate, cu acceptul acesteia din urmă a luat de pe masă cheile de la mașină pentru a-și duce haina, dar ajuns în mașină din teribilism s-a gândit să o pornească și să o întoarcă chiar în fața barului pentru a fi mai ușor la plecare. După aproximativ 50 metri a pierdut controlul volanului și a intervenit incidentul soldat cu avarierea autoturismului ale cărui reparații le-a suportat integral persoana vătămată care nu a depus plângere pentru furt și nici nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Se apreciază în motivarea recursului că inculpatul nu a săvârșit infracțiunea de furt, nu a avut intenția de a însuși autoturismul sau a-l folosi pe nedrept, astfel că se impune achitarea sa în baza art.10 lit.d Cod procedură penală sau reținerea infracțiunii de abuz de încredere, în sensul că inculpatul a depășit limitele înțelegerii avute cu partea vătămată de a fi dus la O și înapoi cu mașina, de a folosi mașina pentru depozitarea hainei sale, conducând autoturismul doar în scopul de a-l întoarce în fața barului în care toți ceilalți se aflau.
Se apreciază că faptei i-a fost dată o greșită încadrare juridică, aflându-ne în fapt în prezența infracțiunii de abuz de încredere.
Pe de altă parte, se putea reține că sunt incidente prevederile art.208 alin.4 Cod penal, iar nu cele prevăzute de art.209 lit.e, g, i Cod penal.
Se subliniază că mașina nu s-a aflat în loc public în sensul art.152 Cod penal, ci pe acostamentul drumului și chiar dacă s-ar fi aflat într-un loc public acest aspect ar fi intrat tot în conținutul laturii obiective a infracțiunii de furt simplu în condițiile art.208 alin.4 Cod penal.
În subsidiar, se apreciază că în mod greșit nu au fost reținute în favoarea inculpatului circumstanțele reale ale faptei și nici cele personale ale inculpatului, sincer, fără antecedente penale, faptul că a reparat integral prejudiciul, în consecință se solicită aplicarea unei pedepse sub minimul ei general pentru fiecare infracțiune din cele trei reținute.
Totodată se mai arată că, reținând circumstanțe atenuante facultative în favoarea inculpatului, sunt îndeplinite condițiile pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, în baza art.81 Cod penal.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea hotărârilor atacate ca legale și temeinice. Consideră că, atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut o stare de fapt corectă, încadrarea juridică dată faptelor fiind legală, pedeapsa rezultantă de asemenea este legală ca și cuantum și modalitate de individualizare judiciară. Se apreciază că, motivele invocate de apărare sunt nefondate și nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond la instanța de apel. Apreciază de asemenea că solicitarea de achitare a inculpatului pentru infracțiunea de furt este nefondată, deoarece în mod corect s-a reținut infracțiunea de furt de folosință, care presupune un scop special, ceea ce în speță a fost dovedit, astfel că încadrarea juridică a faptei este legală iar circumstanțele agravante sunt just reținute, fapta fiind săvârșită în loc public, pe timp de noapte, astfel că nu se impune schimbarea încadrării juridice. Referitor la reținerea circumstanțele atenuante apreciază că sunt nefondate, iar în ceea ce privește circumstanțele personale invocate acestea nu justifică reducerea pedepsei.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Constată că prin sentința penală nr.1554 din 09.11.2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, s-au hotărât următoarele:
În baza art.208 alin.1,4 - art.209 lit.e,g,i Cod penal, pentru comiterea infracțiunii de furt a unui autovehicul în scopul folosirii pe nedrept, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art.78 alin.1 din OUG 195/2002 în urma renumerotării art.86 alin.1 din OUG 195/2002 - republicată, pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către persoană care nu posedă permis de conducere, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare cu aplicarea art.71, art.64 lit.a teza II și lit.b Cod penal.
În baza art.86 ind.1 Cod penal și art.71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe o durată de 5 ani ce constituie în baza art.86 ind.2 Cod penal termen de încercare pentru inculpat și în baza art.359 alin.1 Cod procedură penală, s-a atras atenția acestuia asupra prev. art.86 ind.4 Cod penal raportat la art.83 Cod penal.
În baza art.86 ind.3 alin.1 lit.a Cod penal, a fost obligat condamnatul ca pe durata termenului de încercare să se prezinte, la datele stabilite la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor pentru a verifica respectarea măsurilor de supraveghere prev. de art. art.86 ind.3 alin.1 lit.b - d Cod penal pe care le-a impus în sarcina lui.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit ca parte civilă.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat condamnatul la plata sumei de 610 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei onorariu pentru apărător desemnat din oficiu avocat cu împuternicirea avocațială nr.1559/21.03.2007, s-a dispus a fi avansată Baroului B din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În noaptea de 2.04.2005 inculpatul împreună cu partea vătămată și martorii, și, cu două autoturisme, s-au deplasat la barul " Queen", situat pe str.- din municipiul
În local, în cursul nopții, persoanele sus menționate s-au distrat, au consumat băuturi alcoolice, au dansat, iar în jurul orelor 2,30 inculpatul, observând că partea vătămată și-a lăsat telefonul mobil și cheile autoturismului pe o masă, plecând la toaletă, a luat cheile autoturismului marca 1300 cu nr. înmatriculare - și s-a deplasat la autoturism. Inculpatul a deschis cu cheia portiera față, s-a urcat la volan, conducând până pe str.- din O unde datorită nepriceperii sale, neposedând permis de conducere a intrat într-un gard de beton.
Organele de poliție l-au condus pe inculpat la SML O, iar la orele 3 i s-au recoltat probe biologice, stabilind că avea o alcoolemie de 0,75 o/oo.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul, solicitând, prin intermediul apărătorului său, admiterea apelului și în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, deoarece s-a cerut schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de furt în infracțiunea de abuz de încredere sau furt între rude prev. de art.210 Cod penal, însă instanța nu s-a pronunțat asupra acestei schimbări a încadrării juridice și astfel nu s-ar fi rezolvat fondul cauzei. Pe de altă parte, arată că inițial inculpatului s-a aplicat o pedeapsă de 2 ani 6 luni închisoare, iar după desființarea cu trimitere spre rejudecare, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, aspect nelegal, câtă vreme nu se putea aplica o pedeapsă mai mare decât cea inițială. În subsidiar, solicită a i se reține circumstanțe atenuante, cu consecința aplicării unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, dat fiind faptul că prejudiciul este recuperat, iar inculpatul a avut atitudine sinceră.
Prin decizia penală nr.61/A din 27 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihora fost respins ca nefondat apelul penal declarat de inculpat, menținută în totul hotărârea atacată și obligat apelantul să plătească statului suma de 100 RON, cheltuieli judiciare în apel.
Tribunalul a reținut că, starea de fapt a fost corect reținută de prima instanță, just argumentată, conformă cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică a faptei comise de inculpat fiind legală.
In mod corect și judicios, prima instanță a reținut vinovăția inculpatului, din probele administrate în cauză, coroborate cu declarațiile de recunoaștere parțială ale inculpatului, rezultând fără dubii că acesta, în noaptea de 02/03.04.2005, după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice într-un local din O, împreună cu mai multe persoane, printre care și partea vătămată, fără știrea și acordul părții vătămate, a luat cheile autoturismului, cu care s-a plimbat pe străzile din municipiul O, conducându-l fără a poseda permis de conducere, până când, datorită nepriceperii sale, a intrat într-un gard de beton.
Criticile inculpatului, în ceea ce privește schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt în infracțiunea de abuz de încredere, nu sunt întemeiate, câtă vreme partea vătămată, precum și martorii oculari, și au declarat că partea vătămată nu a avut cunoștință de faptul că inculpatul a luat cheile de la mașina părții vătămate ( care se aflau la vedere, pe masă ), decât atunci când inculpatul s-a reîntors în local, spunând că a lovit autoturismul, nefiind dovedită susținerea inculpatului în sensul că partea vătămată a fost cel care i-ar fi dat cheile autoturismului, pentru a-și pune geaca în mașină.
Totodată, raportat la pericolul social concret al infracțiunilor săvârșite, modul și împrejurările comiterii infracțiunilor, respectiv faptul că inculpatul a sustras un autoturism, pentru a se plimba cu acesta, deși nu poseda permis de conducere și consumase băuturi alcoolice, autoturism cu care, datorită lipsei sale de experiență, a intrat într-un gard de beton, tribunalul a apreciat că atât cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, cât și modalitatea de executare a acesteia, sunt în deplină concordanță cu prevederile art.72 Cod penal, hotărârea apelată fiind pe deplin legală și temeinică, neimpunându-se reținerea în sarcina acestuia a circumstanțelor atenuante.
De menționat că nici critica inculpatului, referitoare la faptul că inițial acestuia i s-ar fi aplicat o pedeapsă de 2 ani 6 luni închisoare, nu subzistă, câtă vreme din dispozitivul sentinței penale nr.726/7.04.2006 a Judecătoriei Oradea, rezultă că acestuia i s-a aplicat o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, iar prin sentința penală apelată nr.1554/9.11.2007 a Judecătoriei Oradea, practic, i s-a aplicat aceeași pedeapsă rezultantă și ca atare, nu se poate susține că i s-a înrăutățit situația, ca urmare a desființării cu trimitere spre rejudecare a cauzei, în urma admiterii propriei căi de atac.
Fiind în culpă procesuală, în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, a obligat apelantul să plătească statului suma de 100 RON, cheltuieli judiciare în apel.
Împotriva prezentei decizii penale a declarat recurs inculpatul recurent, domiciliat în nr. 301, jud. B, apreciind că soluțiile pronunțate prin hotărârile recurate sunt netemeinice și nelegale.
În motivarea recursului său inculpatul recurent a învederat instanței că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale, respectiv asupra cererii de schimbare a încadrării juridice cu privire la infracțiunea de furt, din prevederile art. 208 alin.1 și art.209 alin.4 lit.e,g, i Cod penal, în cea prevăzută de art.210 Cod penal și în consecință nu a rezolvat fondul apelului, pronunțându-se doar asupra schimbării încadrării juridice din furt în abuz de încredere.
Pe de altă parte, apreciază că instanța de fond și cea de apel au stabilit o stare de fapt contrară celei reale săvârșind o eroare gravă de fapt care a dus la condamnarea greșită a inculpatului recurent. Apreciază că, din probatoriul administrat în cauză rezultă că în seara zilei de 2 aprilie 2005 între partea vătămată, inculpat și ceilalți martori a intervenit o înțelegere în urma căreia cu mașina persoanei vătămate urmau să se deplaseze din la O pentru a se distra urmând să se reîntoarcă toți în localitatea de domiciliu.
La barul Queen au consumat băuturi alcoolice și nealcoolice.
Inculpatul susține că, în prezența martorilor și a persoanei vătămate cu acceptul acesteia din urmă a luat de pe masă cheile de la mașină pentru a-și duce haina, dar ajuns în mașină din teribilism s-a gândit să o pornească și să o întoarcă chiar în fața barului pentru a fi mai ușor la plecare. După aproximativ 50 metri a pierdut controlul volanului și a intervenit incidentul soldat cu avarierea autoturismului ale cărui reparații le-a suportat integral persoana vătămată care nu a depus plângere pentru furt și nici nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Se apreciază în motivarea recursului că inculpatul nu a săvârșit infracțiunea de furt, nu a avut intenția de a însuși autoturismul sau a-l folosi pe nedrept, astfel că se impune achitarea sa în baza art.10 lit.d Cod de procedură penală sau reținerea infracțiunii de abuz de încredere, în sensul că inculpatul a depășit limitele înțelegerii avute cu partea vătămată de a fi dus la O și înapoi cu mașina, de a folosi mașina pentru depozitarea hainei sale, conducând autoturismul doar în scopul de a-l întoarce în fața barului în care toți ceilalți se aflau.
Se apreciază că faptei i-a fost dată o greșită încadrare juridică, aflându-ne în fapt în prezența infracțiunii de abuz de încredere.
Pe de altă parte, se putea reține că sunt incidente prevederile art.208 alin.4 Cod penal, iar nu cele privind art.209 lit.e,g,i Cod penal.
S-a subliniat că mașina nu s-a aflat în loc public în sensul art.152 Cod penal ci pe acostamentul drumului, iar chiar dacă s-ar fi aflat într-un loc public acest aspect ar fi intrat tot în conținutul laturii obiective a infracțiunii de furt simplu în condițiile art.208 alin.4 Cod penal.
În subsidiar, se apreciază că în mod greșit nu au fost reținute în favoarea inculpatului circumstanțele reale ale faptei și nici cele personale ale inculpatului: sincer, fără antecedente penale, repararea integrală a prejudiciului, în consecință s-a solicitat aplicarea unei pedepse sub minimul ei general pentru fiecare infracțiune din cele trei reținute.
Totodată se apreciază că reținând circumstanțe atenuante facultative sunt îndeplinite condițiile pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, în baza art. 81 Cod penal.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit art.385 indice 14 Cod de procedură penală și sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute la art.385 indice 9 Cod de procedură penală, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică cu referire la starea de fapt reținută, ca și încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului. Vinovăția inculpatului a fost dovedită prin probele administrate în cauză: declarația părții vătămate; procesul verbal de constatare întocmit de agenții de poliție, rezultatul aparatului alcool test, buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei, declarațiile martorilor etc.
Pe de altă parte, instanța de apel a luat în discuție cererile de schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt în infracțiunea de abuz de încredere apreciind că nu sunt întemeiate cererile formulate.
Instanța de fond soluționând cauza în rejudecare a motivat că, respectând considerentele deciziei date în apel, atunci când s-a dispus rejudecarea cauzei pentru contradicții între dispozitivul sentinței și considerente privind aplicarea sporului nu putea readuce în discuție și nu se putea pronunța asupra unui aspect deja ce a fost avut în vedere la judecarea în fond a cauzei.
Instanța de fond în primul ciclu procesual a avut în vedere cererea de schimbarea încadrării juridice respingând-o deoarece s-a dovedit cu certitudine că inculpatul a sustras cheile autoturismului proprietatea părții vătămate, fără consimțământul acesteia, cu toate că nu poseda permis de conducere.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului recurent, raportat la prevederile art.72 Cod penal, curtea apreciază că pedeapsa aplicată cu considerente la circumstanțele personale ale inculpatului care nu are antecedente a recunoscut săvârșirea faptei este prea aspră.
În consecință, admițând recursul în baza art.385 indice 15 pct.2 lit.d Cod de procedură penală, descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în pedepsele componente.
Reținând în favoarea inculpatului prevederile art.74 lit.a și c Cod penal, reduce pe cale de consecință pedepsele aplicate de la 3 ani închisoare la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1 și 4 Cod penal raportat la art.209 lit.e, g, i Cod penal; de la 1 an închisoare la 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. și ped. de art.86 alin.1 din nr.OUG195/2002, republicată.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal contopește pedepsele astfel reduse, în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
În baza art. 81 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 Cod penal, atrăgând atenția inculpatului recurent asupra prevederilor art. 359 Cod de procedură penală.
Menține în rest dispozițiile hotărârilor recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală,
ADMITE recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui și a lui, născut la 18.01.1982, împotriva deciziei penale nr.61/A din 27 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor și a sentinței penale nr.1554/P din 9 noiembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care le casează și modifică în sensul că:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în pedepsele componente.
Reține în favoarea inculpatului prev. art.74 lit.a, c Cod penal.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.208 alin.1, 4 - art.209 lit.e, g, i Cod penal de la 3 ani închisoare la 1 an închisoare.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.78 alin.1 din OUG 195/2002 în urma renumerotării art.86 alin.1 din OUG 195/2002 republicată de la 1 an închisoare la 10 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b Cod penal contopește pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
În baza art.81 Cod penal dispune suspendarea executării pedepsei pe durata termenului de încercare prev. de art.82 Cod penal și-i atrage atenția conform art.359 Cod procedură penală. Menține restul dispozițiunilor hotărârilor recurate.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 iunie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
pt.jud.- - pt.jud.- - - -
în concediu de odihnă în concediu de odihnă
semnează vicepreședintele semnează vicepreședintele
instanței jud.- - instanței jud.- -
Red.dec./-
În concept - 21.07.2008
Jud.apel/
Jud.fond/
Tehnored.dec./
2 ex./21.07.2008
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela, Sotoc Daniela, Crișan Marinela
