Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 37/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 37/
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Valentin Iancu
JUDECĂTOR 3: Lucia
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciar Poarta Albă, împotriva sentinței penale nr. 12 din data de 06 februarie 2008, pronunțată de Judecătoria Babadag în dosarul penal nr- și a deciziei penale nr.102 din data de 28 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art.192, 209 Cod penal.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică,se prezintă:
- recurentul inculpat - în stare de arest și asistat de avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr.339/2009, emisă de Baroul d e Avocați
Se constată lipsa:
- intimatelor părți civile - și
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
Recurentul inculpat, prin apărătorul său din oficiu, precizează că își menține recursul declarat în cauză și este de acord ca asistența juridică să îi fie asigurată de apărătorul desemnat din oficiu.
Curtea, în conformitate cu disp.art.70 alin.2 Cod procedură penală, aduce la cunoștință inculpatului dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i-se totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Recurentul inculpat, având cuvântul, precizează că nu dorește să fie ascultat în cauză.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de disp.art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de disp.art.38513Cod procedură penală.
Avocat, apărător din oficiu al recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri recurate.
În opinia sa, se impune în urma rejudecării, în principal, achitarea inculpatului întrucât din probele existente la dosarul cauzei, nu rezultă în mod cert că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost cercetat și condamnat.
Chiar dacă există unele probe indirecte, inculpatul a pus în vânzare bunuri sustrase, în opinia sa, nu se face dovada acțiunii de luare.
Câtă vreme acțiunea de luare nu este dovedită, consideră că nu se poate vorbi despre existența infracțiunii de furt sau despre săvârșirea de către inculpat a unei infracțiuni de furt, atâta timp cât elementul material al infracțiunii de furt este luarea unui bun din posesia sau detenția altuia, în mod necesar, primul lucru care trebuie dovedit, este acesta.
Atâta timp cât nu se face dovada prin probe directe, ci eventual doar prin deducții, prin probe circumstanțiale, că inculpatul ar fi putut săvârși acele fapte, nu se poate pronunța o hotărâre de condamnare.
În ceea ce privește chestiunea pusă în discuție de instanță, în opinia sa, se impune casarea deciziei pronunțate de Tribunalul Tulcea și trimiterea cauzei la această instanță pentru rejudecare întrucât dreptul de a avea ultimul cuvânt, este un drept al inculpatului iar cu această ocazie, inculpatul poate să furnizeze date sau informații cu privire la săvârșirea infracțiunii.
Încălcarea acestui drept, echivalează cu încălcarea dreptului la apărare iar vătămarea este tocmai privarea de posibilitate de a relata instanței în ultimul cuvânt poziția sa despre faptă și nu poate fi acoperit în nici un alt mod, prin nici un alt mijloc.
Procurorul,având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat.
Precizează că îi este greu a crede faptul că instanța de apel a omis acordarea ultimul cuvânt inculpatului, în condițiile în care l-a și audiat pe inculpat, declarația acestuia fiind la fila 48 unde a și recunoscut săvârșirea faptelor.
Solicită instanței a dispune efectuarea de verificări la Tribunalul Tulcea în caietul grefierului și înregistrarea ședinței de judecată.
Curtea, precizează reprezentantului parchetului, faptul că nu este sesizată cu îndreptarea omisiunii vădite, motiv pentru care respinge solicitarea acestuia.
Procurorul,având cuvântul din nou, solicită respingerea recursului declarat de inculpat, precizând că acesta a fost asistat de un avocat pe tot parcursul judecății, în apel, chiar dacă există această lacună pe care instanța a constatat-o, în legătură cu care își menține dubiile despre procedura urmată de Tribunalul Tulcea.
Solicită a se observa că dreptul la apărare al inculpatului, nu a fost încălcat.
Pe fond, solicită respingerea recursului declarat de inculpat, cu precizarea că cele două instanțe au verificat atât existența celor două infracțiuni de furt calificat, comise la interval de 2 zile iar probele existente la dosar, declarațiile martorilor care au cumpărat sau cărora inculpatul le-a propus să cumpere bunuri pe care și le însușise din locuințele celor două părți vătămate, probe care se coroborează cu declarația inculpatului dată în cursul judecății, cu declarațiile martorilor -,.
Instanțele au avut în vedere și persoana inculpatului care a mai fost condamnat anterior, în trei rânduri, pentru același gen de infracțiuni, fiind eliberat ultima dată din executarea unei pedepse, în anul 2006, cu un rest de pedeapsă de 322 zile.
În aceste condiții, pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, de 2 ani închisoare pentru faptele deduse judecății, consideră că întrunește cerințele prevăzute de disp.art.72 Cod penal.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, precizează că a crezut că recursul fost pentru fapta de la Cernavodă.
Nu se consideră vinovat pentru faptele comise întrucât nu a săvârșit nicio infracțiune.
Achiesează la concluziile apărătorului său.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 12 din 6 februarie 2008, Judecătoria Babadaga dispus în baza art. 192 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a și art. 74 alin. 2 Cod penal condamnarea inculpatului la 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 208 alin. 1 - 209 lit. g Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, art. 74 alin. 2 - 76 lit. c Cod penal, a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare.
În baza art. 208 alin. 1 -209 lit. i Cod penal cu art. 37 lit. a și aplicarea art.74 alin. 2 - 76 lit. c Cod penal a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a și 34 lit. Cod penal a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 61 (1) Cod penal a fost menținută liberarea condiționată a inculpatului din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 82 din 6.02.2004 a Tribunalului.
În baza art. 71 Cod penal a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 li. a și b Cod penal.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În ziua de 7 septembrie 2005, inculpatul s-a deplasat din municipiul T în comuna, județul T, cu intenția de a cumpăra de la pescari. Neputând procura, inculpatul a intrat într-un bar unde a consumat băuturi alcoolice până în jurul orelor 23,00. Ajungând în stare de ebrietate inculpatul a părăsit localul și aplecat pe jos în direcția. La ieșirea din comuna văzut că poarta unei locuințe era deschisă și, profitând de această împrejurare, a intrat mai întâi în curtea părții vătămate, după care a pătruns în locuință pe ușa neasigurată.
Aici, după ce a dormit circa 2 ore pe un pat dintr-o cameră, a hotărât să sustragă diferite bunuri. Astfel, în realizarea hotărârii, inculpatul a luat din locuință mai multe obiecte de îmbrăcăminte și încălțăminte, pachete de lumânări din ceară naturală, CD-uri, un casetofon cu căști și produse cosmetice, bunuri pe care le- introdus în două genți sustrase de asemenea din locuința părții vătămate.
Dimineața, a părăsit imobilul și a plecat cu o mașina de ocazie în localitatea S, comuna, unde s-a întâlnit cu martorul.
Inculpatul i-a spus acestuia că are mai multe bunuri de vânzare, fără a-i dezvălui proveniența ilicită, iar martorul l-a îndrumat să meargă la magazinul din localitate spre a valorifica bunurile. Astfel, inculpatul s-a deplasat la acest magazin unde vânzătoarea este numita și i-a oferit acesteia spre vânzare bunuri, martora declarând că inculpatul i-a oferit acesteia spre vânzare bunuri, articole de îmbrăcăminte, încălțăminte, bijuterii și bibelouri.
După ce a vândut o pereche de pantofi acesteia, inculpatul a plecat însoțit fiind de martorul la locuința acestuia, iar ulterior, în cursul aceleași zile s-a deplasat în localitatea, unde a înstrăinat bunurile sustrase la diferite persoane.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În ziua de 7 septembrie 2005, inculpatul s-a deplasat din municipiul T în comuna, județul T, cu intenția de a cumpăra de la pescari. Neputând procura, inculpatul a intrat într-un bar unde a consumat băuturi alcoolice până în jurul orelor 23,00. Ajungând în stare de ebrietate inculpatul a părăsit localul și aplecat pe jos în direcția. La ieșirea din comuna văzut că poarta unei locuințe era deschisă și, profitând de această împrejurare, a intrat mai întâi în curtea părții vătămate, după care a pătruns în locuință pe ușa neasigurată.
Aici, după ce a dormit circa 2 ore pe un pat dintr-o cameră, a hotărât să sustragă diferite bunuri. Astfel, în realizarea hotărârii, inculpatul a luat din locuință mai multe obiecte de îmbrăcăminte și încălțăminte, pachete de lumânări din ceară naturală, CD-uri, un casetofon cu căști și produse cosmetice, bunuri pe care le- introdus în două genți sustrase de asemenea din locuința părții vătămate.
Dimineața, a părăsit imobilul și a plecat cu o mașina de ocazie în localitatea S, comuna, unde s-a întâlnit cu martorul.
Inculpatul i-a spus acestuia că are mai multe bunuri de vânzare, fără a-i dezvălui proveniența ilicită, iar martorul l-a îndrumat să meargă la magazinul din localitate spre a valorifica bunurile. Astfel, inculpatul s-a deplasat la acest magazin unde vânzătoarea este numita și i-a oferit acesteia spre vânzare bunuri, martora declarând că inculpatul i-a oferit acesteia spre vânzare bunuri, articole de îmbrăcăminte, încălțăminte, bijuterii și bibelouri.
După ce a vândut o pereche de pantofi acesteia, inculpatul a plecat însoțit fiind de martorul la locuința acestuia, iar ulterior, în cursul aceleași zile s-a deplasat în localitatea, unde a înstrăinat bunurile sustrase la diferite persoane.
A mai reținut prima instanță că în ziua de 9.09.2005, inculpatul s-a deplasat în cartierul din orașul B și a intrat prin efracție în imobilul aparținând părții vătămate G, situat pe strada - - - nr. 41, după ce în prealabil a strigat la poartă și s-a asigurat că nu răspunde nimeni.
Imediat inculpatul a pătruns în imobil prin forțarea unei ferestre, iar din interior a sustras suma de 25 lei, obiecte de îmbrăcăminte și încălțăminte, CD-uri, un uscător de păr de culoare albă, bunuri pe care le-a introdus într-o geantă de voiaj și într-un rucsac, după care a părăsit imobilul. Inculpatul s-a deplasat apoi la barul " " unde a încercat să în străineze mai multe CD-uri și uscătorul de păr, însă nereușind, a părăsit orașul B, plecând cu microbuzul în localitățile de jos și, valorificând bunurile sustrase la diferite persoane rămase neidentificate.
De asemenea, inculpatul s-a întâlnit pe strada - din orașul B cu fiul părții vătămate, cât și cu numitul cărora le-a oferit spre vânzare CD-uri și diferite obiecte, însă aceștia nefiind interesați l-au refuzat.
Situația de fapt reținută de prima instanță a fost probată cu următoarele mijloace de probă: plângerile părților vătămate, declarații de martori, fișă de cazier, declarațiile inculpatului, dovada de îndeplinire a procedurii de citare.
Prin decizia penală nr.102 din data de 28 octombrie 2008, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Constanța, a admis ca fondat apelul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 13.07.1959, în prezent deținut în Penitenciarul Spital Poarta Albă, jud. C, împotriva sentinței penale numărul 12 din 6 februarie 2008 Judecătoriei Babadag.
A desființat în parte hotărârea atacată, numai cu privire la conținutul pedepsei accesorii și rejudecând;
În conformitate cu art. 71 Cod penal.
A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate ca temeinice și legale.
A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
Împotriva sentinței penale nr.12 din 06.02.2008 a Judecătoriei Babadag și a deciziei penale nr.102 din 28.10.2008 a Tribunalului Tulceaa declarat recurs inculpatul,criticându-le ca nelegale și netemeinice.
În motivul de recurs se solicită casarea deciziei penale și rejudecând să se trimită cauza la Tribunalul Tulcea pentru rejudecarea apelului, întrucât nu i s-a acordat ultimul cuvânt apelantului.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii penale recurate prin prisma criticilor aduse, din probele dosarului se constată că recursul este admisibil pentru următoarele:
Prin sentința penală nr.12 din data de 06 februarie 2008, Judecătoria Babadag, l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.
Împotriva acestei sentințe penale, a declarat apel inculpatul, care cu ocazia judecării deși prezent, nu i s-a acordat ultimul cuvânt.
Potrivit art.377 al.4 Cod procedură penală, inculpatul are cel din urmă cuvântul, care reprezintă nu numai ultima manifestare a dreptului său de apărare înainte de pronunțarea hotărârii ci, constituie un drept unic ce nu poate fi exercitat de apărător în numele celui asistat.
Ultimul cuvânt al inculpatului prilejuiește acestuia posibilitatea de a-și exprima atitudinea față de faptele ce i se impută, față de procesul care s-a desfășurat și de modul cum privește tragerea sa la răspundere penală.
Pentru instanță, ultimul cuvânt al inculpatului poate evidenția aspecte semnificative privind atitudinea acestuia, măsura în care procesul penal a avut asupra lui un efect educativ.
Potrivit art.197 al.4 Cod procedură penală, instanța poate lua în considerare din oficiu încălcările, în orice stare a procesului, dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, instanța de control judiciar precizează că, neacordarea ultimului cuvânt inculpatului, poate afecta aflarea adevărului și soluționarea corectă a cauzei.
În baza art.38515pct.2 lit."c" Cod procedură penală, se va admite recursul, se va casa decizia penală recurată și dispune rejudecarea apelului de Tribunalul Tulcea.
În baza art.189 Cod procedură penală, onorariu avocat oficiu în sumă de 200 lei pentru se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.2 lit."c" Cod procedură penală, art.3859pct.10 Cod procedură penală,
Admite recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciar Poarta Albă, împotriva sentinței penale nr. 12 din data de 06 februarie 2008, pronunțată de Judecătoria Babadag în dosarul penal nr- și a deciziei penale nr.102 din data de 28 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr-.
Casează decizia penală recurată și dispune rejudecarea apelului de Tribunalul Tulcea.
Dispune plata din fondul Ministerului Justiției a onorariului apărătorului din oficiu - avocat, în sumă de 200 lei.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Jud.fond -
Jud.apel -;
Red.dec.Jud.
Tehnored.Gref.-/4 ex.
Data: 04.02.2009
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Valentin Iancu, Lucia
