Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 37/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 37/R/2009
Ședința publică din 21 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Covrig JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Claudia Ilieș
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, REPREZENTAT PRIN:, procuror șef secție judiciară
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.69 din 05 noiembrie 2008 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a și g și alin.3 lit.h pen. cu aplic.art.41 alin.2 pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av., din Baroul Sălaj, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul și partea civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av., din Baroul Cluj, care solicită acordarea onorariului avocațial din pentru studiul dosarului și prezența sa la două termene de judecată.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și rejudecând cauza, să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de furt calificat prev.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a și g și alin.3 lit.h pen. cu aplic.art.41 alin.2 pen. în infracțiunea de furt calificat, prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a și g și alin.3 lit.h pen. prin înlăturarea aplicării art.41 alin.2 pen. și în principal, achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b/1 pr.pen. apreciind că fapta din data de 12/13 martie 2007 nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. În ce privește faptele din 7/8 martie 2007 și 11/12 martie 2007, inculpatul nu le-a săvârșit. Nu există probe la dosar, din care să rezulte că inculpatul a comis cele două fapte. La fila 54 din dosarul instanței de fond, există acte medicale eliberate pe numele inculpatului, exact la data când i s-a luat declarație în faza de urmărire penală, acte din care rezultă că inculpatul prezintă excoriații multiple, contuzii ale piramidei nazale. Rezultă din acest act că inculpatul a fost agresat în momentul în care i s-a luat declarație. Este real faptul că nu a formulat plângere, dar nici nu avea această obligație. Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică, rezultă că, cleștele cu care a fost sustrasă sârma de cupru, aparținea inculpatului. De asemenea, încălțămintea aparținea tot acestui coinculpat. S-a arătat că există la dosar declarația inculpatului, din care rezultă vinovăția inculpatului și pentru celelalte două fapte, însă probele de la dosar trebuie coroborate, ori în speță, alte probe care să-l incrimineze pe inculpat nu există. Prin urmare, nu s-a dovedit vinovăția inculpatului și orice dubiu trebuie să-i profite acestuia.
În subsidiar, dacă se va aprecia că se impune condamnarea inculpatului pentru fapta din 12/13 martie 2007, solicită aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante, cu aplic.art.81 pen. privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate. În mod corect s-a apreciat că vinovăția inculpatului în comiterea celor 3 acte de sustragere este dovedită. Există la dosar raportul de constatare tehnico-științifică, care se coroborează cu declarația inculpatului. S-a susținut că inculpatul a fost agresat de organul de poliție, însă nu s-a depus plângere împotriva polițistului, astfel că nu se poate susține că leziunile au fost cauzate de acesta. Solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
CURTEA
Prin sentința penală nr.69 din 28.05.2008, Judecătoria Șimleu Silvanieia condamnat pe inculpații și, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a și g și alin.3 lit.h Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, la câte 4(patru) ani închisoare.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.64 lit. a,b și 71 Cod penal, pe durata executării pedepsei în privința celor 2 inculpați.
In baza art.861Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere - în privința ambilor inculpați - stabilind în temeiul art.862Cod penal un termen de încercare de câte 6 (șase) ani, pentru fiecare inculpat.
Pe durata termenului de încercare, s-au stabilit următoarele măsuri de supraveghere pentru inculpați: să se prezinte în prima zi lucrătoare a lunilor martie și septembrie, din fiecare an al termenului de încercare, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj; să anunțe Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj în prealabil, cu privire la orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj schimbarea locului de muncă; să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării supravegherii executării pedepsei, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art.83 și 84 Cod penal - privind revocarea suspendării condiționate sub supraveghere, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni și a neexecutării obligațiilor civile - și asupra dispozițiilor art.864alin.2 Cod penal.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată în cauză de Romtelecom și în baza art.14 Cod procedură civilă și art.998 Cod civil, inculpații au fost obligați să achite Romtelecom în solidar, cu titlu de despăgubiri, suma de 9.494 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în cursul lunii martie 2007, respectiv în datele de 7/8, 11/12 și 12/13, martie 2007, inculpații și, s-au deplasat cu un autoturism din Șimleu S în localitatea și, cu ajutorul unor clești - patent au tăiat și sustras conductori de cupru de pe stâlpii părții vătămate Romtelecom
In cursul cercetărilor penale inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
Astfel, inculpatul a declarat în fața prim procurorului de pe lângă Judecătoria Simleu S în data de 13 martie 2007 că în data de 7/8 martie 2007, împreună cu inculpatul au tăiat cu ajutorul unui patent pe care-l aveau asupra lor 4 colaci de sârmă din cupru, după ce au urcat pe stâlp. Persoana care le-a propus să sustragă sârma de cupru a venit după ei, a încărcat în mașină sârma și împreună au stabilit că se vor reîntâlni din nou în același loc în noaptea de 11/12.03.2007, apoi în noaptea de 11/12.03.2007 au tăiat din nou 4-5 colaci de sârmă pentru care au primit 400 lei, iar în data de 12.03.2007 după ce au început să taie sârmele de cupru, au fost surprinși de organele de poliție.
La rândul său, inculpatul în declarația dată la poliție și scrisă personal în data de 13.03.2007 arată că în noaptea de 12/13 martie 2007 împreună cu inculpatul s-au deplasat lângă cimitirul de lângă localitatea și au tăiat cu un clește patent sârmă de cupru de pe stâlpi, au rulat sârma în colaci și când încercau să o transporte la drum au fost surprinși de organele de poliție (24).
Cu ocazia prezentării materialului de terminare a urmăririi penale ambii inculpați, iar inculpatul cu ocazia audierii de către instanță, au revenit asupra declarațiilor inițiale, arătând că au săvârșit doar actele de sustragere din noaptea de 12/13.03.2007, fără să recunoască săvârșirea celorlalte fapte.
Inculpatul nu s-a prezentat la nici un termen de judecată și nu a putut fi audiat de instanță.
Întrebat fiind asupra motivelor pentru care a revenit asupra declarației de recunoaștere, inițial inculpatul a arătat că ar fi fost agresat de organele de poliție, fără însă să facă dovada că ar fi depus vreo plângere în acest sens.
Instanța a constatat că probele administrate în cauză, respectiv cele 2 rapoarte de constatare tehnico științifică întocmite în cauză (37-41 și 43-46 dosar fond) contrazic ultimele declarații date de inculpatul și se coroborează cu primele declarații date de acesta - prin care a recunoscut săvârșirea împreună cu inculpatul a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată.
În concluziile exprimate prin raporturile de constatare tehnico-științifică nr.24847/04.04.2007 și 24941/02.04.2007, s-a arătat că bucata din cupru ridicată cu ocazia cercetării la fața locului în cauza privind furtul de conductori din cupru din rețeaua Romtelecom, pe raza comunei jud.S, în noaptea de 07/08.03.2007 a fost tăiată cu patentul -clește pus la dispoziție, ridicat de la numitul și fragmentul de urmă de încălțăminte identificat la fața loculși ridicat prin fotografiere metrică, în cauza privind furtul comis de numiții și din rețeaua Romtelecom, pe raza localității jud.S, a fost probabil creat de pantoful tip sport al piciorului drept ridicat de la numitul.
In consecință, instanța a înlăturat declarația dată de inculpatul cu ocazia audierii sale de către instanță și a luat în considerare la soluționarea cauzei, declarația dată de inculpat prin care acesta recunoaște săvârșirea împreună cu inculpatul a faptelor pentru care a fost trimis în judecată, declarație la care inculpatul a revenit în mod nejustificat.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul care, prin apărătorul său, a solicitat admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice, în sensul înlăturării aplicării art.41 Cod penal.
În principal, a mai solicitat achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit.b/1 pr.pen. apreciind că fapta de furt din data de 12/13.03.2007 nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În subsidiar, s-a susținut ca, la individualizarea pedepsei, să se facă aplicarea art.74 Cod penal privind reținerea circumstanțelor atenuante constând în recunoașterea faptei, colaborarea cu organele de cercetare penală, recuperarea în întregime a prejudiciului creat, lipsa antecedentelor penale, cu aplicarea art.76 Cod penal.
Prin decizia penală nr.69 din 5 noiembrie 2008 Tribunalului Sălaj, s-a respins ca nefondat apelul inculpatului împotriva sentinței Judecătoriei Șimleu Silvaniei și a fost obligat acesta la 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.378 Cod procedură penală, Tribunalul a constatat următoarele:
S-a constatat de către tribunal că instanța fondului, în baza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, a reținut o stare de fapt corespunzătoare realității, constând în aceea că, în cursul lunii martie 2007, respectiv 7/8, 11/12 și 12/13.03.2007, inculpații și s-au deplasat cu un autoturism din Șimleu S în localitatea și cu ajutorul unor clești - patent, au tăiat și sustras conductori de cupru aparținând părții vătămate Romtelecom
În mod corect fapta inculpaților a fost încadrată în infracțiunea de furt calificat săvârșită în formă continuată, prevăzută de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a și g și alin.3 lit.h Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal. Aceasta deoarece, inculpatul a declarat în fața prim-procurorului de pe lângă Judecătoria Șimleu Silvaniei, în data de 13.03.2007 că, în data de 7/8.03.2007 împreună cu inculpatul au tăiat cu ajutorul unui patent pe care-l aveau asupra lor, 4 colaci de sârmă din cupru, după ce au urcat pe stâlp, iar persoana care le-a propus să sustragă sârma de cupru a venit după ei, a încărcat în mașină sârma și împreună au stabilit că se vor reîntâlni din nou în același loc în noaptea de 11/12.03.2007, apoi în noaptea de 11/12.03.2007 au tăiat din nou 4-5 colaci de sârmă pentru care au primit 400 lei, iar în data de 12.03.2007 după ce au început să taie sârmele de cupru, au fost surprinși de organele de poliție, iar inculpatul, în declarația dată la poliție și scrisă personal în data de 13.03.2007 a arătat că în datele de 11/12 și 12/13 martie 2007 împreună cu inculpatul au tăiat cu un clește - patent sârmă de cupru de pe stâlpi, după ce în prealabil au verificat-o cu un magnet, pentru a-și da seama care fire sunt din cupru.
Cu ocazia audierii în fața instanței de apel, inculpatul a recunoscut fapta comisă în noaptea de 12/13.03.2007 și a revenit asupra declarației dată în fața organelor de poliție, arătând că ar fi fost agresat de organele de poliție, fără însă să facă dovada că ar fi depus vreo plângere în acest sens.
De asemenea, la dosarul cauzei mai există probe științifice și declarații de martori asistenți în prezența cărora inculpații au recunoscut faptele. Referitor la solicitarea achitării, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.1Cod procedură penală, se reține că nu este justificată pentru că prin fapta sa, inculpatul a adus atingere unor valori sociale importante și anume mijloacelor de telecomunicații, considerate ca fiind foarte importante pentru societate și pentru sancționarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse.
Tribunalul a mai reținut că pedeapsa de 4 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, este de natură a asigura potrivit art.52 Cod penal, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a inculpatului și, totodată că, nu este cazul unei noi individualizări a pedepsei, în sensul solicitării apelantului.
Împotriva deciziei Tribunalului Sălaj, în termen legal a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea deciziei și a sentinței judecătoriei și, în principal, achitarea sa în baza art. 11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b/1 pr.pen. apreciind că fapta din data de 12/13 martie 2007 nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, aceasta, în urma schimbării încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa, în sensul înlăturării dispozițiilor art.41 pen. faptele din 7/8 martie 2007 și 11/12 martie 2007, nefiind comise de inculpat; în subsidiar, s-a solicitat, dacă se va aprecia că se impune condamnarea inculpatului pentru fapta din 12/13 martie 2007, aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante, cu aplic.art.81 pen. privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În motivarea recursului, s-a arătat că nu există la dosar probe care să dovedească comiterea faptelor din 7/8 și 11/12 martie 2008, astfel că prezumția de nevinovăție nefiind răsturnată și, fiind dovedit doar un singur act material, se impune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa, prin înlăturarea formei continuate a infracțiunii, prev. de art. 41.pen.
Urmare a reținerii în sarcina inculpatului, a comiterii unui singur act de sustragere, instanța poate constata că acesta a adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de lege și că deci, nu prezintă gradul de pericol al unei infracțiuni, aplicând o sancțiune administrativă sau, să rețină circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului (lipsa antecedentelor penale, recuperarea prejudiciului) și să reducă pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, iar executarea acesteia să fie suspendată condiționat.
Verificând hotărârea atacată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 pr.pen. Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru următoarele considerente.
Corect au reținut cele două instanțe, pe baza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale și al fazei de judecată, starea de fapt incidentă în cauză, respectiv că inculpatul, în perioada 7-12 martie 2007, în mod repetat, în baza aceleași rezoluții infracționale, pe timp de noapte și împreună cu alte persoane, a sustras, în scopul însușirii pe nedrept, conductori de cupru de pe stâlpi aparținând Romtelecom, cauzând un prejudiciu de 9.494 lei.
Revenirea inculpatului asupra recunoașterii faptelor (poziție manifestată în primele declarații din cursul urmăririi penale), nu fost explicată în nici un fel de către inculpat în declarația dată în fața instanței de apel ( la prima instanță, inculpatul nu s-a prezentat), iar motivarea făcută de apărătorul acestuia, în fața instanței de recurs ( în sensul că, ar fi fost constrâns de către organele de poliție să recunoască toate actele de sustragere, depunând în acest sens și o adeverință medicală, care atestă anumite leziuni ale inculpatului, imediat după ce a dat prima declarație - fila 54 dosar fond) - se apreciază ca fiind de circumstanță, pe de o parte, pentru că, inculpatul, cu ocazia audierii în apel, nu face nicio referire la agresarea sa de către organele de poliție, iar pe de altă parte, constrângerea nu este dovedită, simpla constatare a unor leziuni ale inculpatului, în perioada imediat următoare audierii sale, nu dovedește și autorul acestor leziuni, cu atât mai mult, cu cât inculpatul nici nu a făcut vreo plângere în acest sens.
Apoi, participarea inculpatului la toate actele de sustragere este dovedită și cu declarația inițială a coinculpatului ( nici acesta nu și-a putut justifica revenirea asupra recunoașterii faptelor), precum și cu rapoartele de constatare tehnico-științifică traseologice, în sensul celor reținute de cele două instanțe.
Așa fiind, încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, a fost corect stabilită ca fiind aceea de furt calificat, în formă continuată, prev. de art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a și g și alin.3 lit.h pen. cu aplic.art.41 alin.2 pen.
În ceea ce privește pedeapsa stabilită în sarcina inculpatului recurent, Curtea constată, la fel ca și instanța de apel, că prima instanță a valorificat eficient criteriile prev. de art.72 pen. aplicând o pedeapsă la nivelul minimului special prevăzut de lege, judicios individualizată ca și cuantum și modalitate de executare, în măsură să asigure realizarea scopului prev. de art.52 pen.
În consecință, hotărârea atacată este legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen.
În baza art.189 pr.pen. se va stabili in favoarea Baroului de Avocați C suma de 25 lei, onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din
În baza art.192 alin.2 pen. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 25 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la 16 martie 1987) împotriva deciziei penale nr. 69 din 05 noiembrie 2008 Tribunalului Sălaj.
Stabileste in favoarea Baroului de Avocati C suma de 25 lei, onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 25 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 21 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
3 ex./28.01.2009
Președinte:Ana CovrigJudecători:Ana Covrig, Vasile Goja Claudia Ilieș
