Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 384/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 384/2008
Ședința publică din 10 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 3: Sanda Trif
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
Procuror
Prezentul complet a fost constituit potrivit prevederilor art.95 și urm. din Regulamentul de Ordine Internă a Instanțelor Judecătorești
Pe rol fiind soluționarea recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 129/28.05.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat și apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpații intimați și, avocat, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care se constată că inculpatul intimat a depus la dosar cerere de amânare a cauzei în vederea angajării unui apărător iar inculpatul recurent, prin avocat, a depus la dosar memoriu cu motive de recurs.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat se opune cererii de amânare a cauzei formulate de inculpatul intimat învederând instanței faptul că recursul nu-l vizează pe acest inculpat, ci doar menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpații intimați și, avocat, se opune cererii de amânare.
Reprezentanta Parchetului, față de cele precizate la acest termen, arată că cererea de amânare este nejustificată, recursul nu privește pe inculpatul.
Instanța, în deliberare, având în vedere obiectul recursului, respinge cererea de amânare a cauzei în vederea angajării unui apărător, formulată de inculpatul intimat și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat solicită admiterea recursului pe care îl apreciază ca fiind admisibil raportat la art. 141 și 160 al. 4 Cod procedură penală. În ce privește soluția pronunțată de Tribunalul Sibiu arată că hotărârea este nelegală, învederând instanței că măsura arestării preventive a încetat de drept prin expirarea termenului de 60 de zile. Arată că potrivit prevederilor art. 160 al. 1 Cod procedură penală, instanța trebuia să verifice legalitatea și temeinicia arestării preventive, chiar dacă inculpatul nu a fost încarcerat. Arată că în condițiile în care nu s-a verificat măsura arestării preventive, această măsură a încetat de drept. Pentru aceste motive solicită admiterea recursului și revocarea mandatului de arestare preventivă.
În cazul în care se apreciază că acest motiv de recurs nu e întemeiat, arată că, pe fondul cauzei, nu se impunea menținerea măsurii arestării preventive de către Tribunalul Sibiu, chiar în situația în care s-ar fi verificat măsura, deoarece toți inculpații din această cauză ar trebui să se bucure de același tratament juridic, unii fiind în stare de libertate iar inculpatul a fost găsit nevinovat pentru trei din cele cinci infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată. Mai arată că nu mai există suspiciunea că inculpatul ar putea să influențeze persoanele implicate în proces și că acesta nu prezintă pericol public. Precizează că în situația în care se va revoca măsura arestării preventive, inculpatul se va prezenta la proces. Arată că inculpatul are o de 4 ani pe care nu o cunoaște.
Apărătorul desemnat din oficiu inculpații intimați și, avocat, arată că nu se opune admiterii recursului declarat de inculpatul.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului având în vedere faptul că măsura arestării preventive a fost dispusă în mod corect în cursul urmăririi penale, că prezenta cauză a fost trimisă la Judecătoria Sibiu spre rejudecare și că există temeiurile care au impus menținerea arestării preventive, inculpatul sustrăgându-se arestării.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 129 din 28.05.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr- s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu, de inculpații și împotriva sentinței penale nr. 268 din 05.04.2007 a Judecătoriei Sibiu, a fost desființată sentința penală atacată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar în temeiul art. 350 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 268 din 5.04.2007, Judecătoria Sibiua condamnat inculpatul la, o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de furt calificat în formă continuată.
În baza art. 334 Cod procedură penală, a schimbat încadrarea din infracțiunea continuată prevăzută de art. 41 alin. 2 Cod penal în concurs de infracțiuni de furt calificat prevăzut de art. 33 lit. a Cod penal, pentru inculpatul iar pentru inculpatul în complicitate la furt calificat pentru trei fapt și două fapte consumate de furt calificat.
Inculpaților și li s-au aplicat câte 3 ani închisoare pentru infracțiuni de furt calificat prevăzute la poziția 4 și 5 din rechizitoriu în dauna părților vătămate și.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, achită inculpații și pentru 3 infracțiuni de furt calificat și respectiv pentru complicitate la 3 infracțiuni de furt calificat (punctele 1-3 din rechizitoriu).
În baza art. 33 Cod penal, cei doi inculpați și vor executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, b, c Cod penal, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului și s-a dedus arestul preventiv.
A fost obligat inculpatul să plătească despăgubiri civile părții civile - 6.000 lei, - 3.010 lei și s-a confiscat de la același inculpat suma de 4.000 lei, o stație de emisie-recepție marca cu cască și microfon, o pereche de mănuși, o și sistemul artizanal. S-a dispus restituirea către acest inculpat a telefonului mobil precum și a permisului de conducere.
S-a reținut prin hotărâre că în noaptea de 17/18 septembrie 2004 inculpații s-au deplasat pe strada - din S unde se afla parcat autoturismul marca VW Golf 2 aparținând părții vătămate Luxemburger de unde, cu ajutorul unei șurubelnițe, au deschis portiera din partea față, au intrat în autoturism luând autoturismul și ducându-1 în localitatea din județul S, unde a fost dezmembrat în atelierul martorului, iar ulterior motorul a fost înstrăinat martorului.
În noaptea de 24/25 septembrie 2004, aceiași inculpați au identificat pe strada - din S un autoturism VW Passat aparținând părții vătămate, și în același modus operandi cu asigurând paza locului iar a spart geamul, au intrat în autoturism, după care l-au luat și l-au dus în localitatea R, parându-1 la sora inculpatului - martora.
și au cumpărat un sistem de contact și un geam e care le-au montat la autoturism, de maniera că pe 5.10.2004 cei trei inculpați s-au deplasat cu autoturismul VW Passat la o cabană din localitatea și au fost văzuți de martorele și. Ulterior autovehiculul a fost abandonat pe raza localității
În noaptea de 2/3 octombrie 2004, inculpații s-au deplasat pe strada - din S, unde era parcat autoturismul marca VW Golf 2 aparținând părții vătămate . în timp ce și asigurau paza, a deschis portiera autoturismului cu o șurubelniță după care a plecat cu autoturismul. Fiind sesizate organele de poliție, un polițist a plecat în urmărirea autoturismului sustras, care rula cu viteză foarte mare, astfel că după o perioadă de timp a pierdut contactul vizual cu acesta.
Inculpații au abandonat autoturismul sustras pe raza localității din cauza unei defecțiuni la blocul de lumini dar ulterior au dus-o în comuna.
În noaptea de 8/9 octombrie 2004, poliția în localitatea Lunga a oprit autoturismul care se afla în trafic condus de. Lângă acesta, în partea dreaptă se afla și inculpatul.
În noaptea de 13/14 octombrie 2004, aceiași inculpați s-au deplasat pe - din S unde se afla parcată autoutilitara marca Mercedes 307 aparținând părții vătămate. și au spart un geam al autovehiculului și pătrunzând în autovehicul au înlocuit sistemul de contact, inculpații au constatat că autoutilitara nu avea acumulator auto astfel că au decis să sustragă unul. în acest sens, au sustras un acumulator de VW-nul Passat proprietatea părții vătămate pe care l-au montat la autoutilitară, plecând cu ea. Această desfășurare a evenimentelor a fost urmărită de către și care au sesizat organele de poliție și cu ocazia deplasării la fața locului l-au reținut pe care avea asupra sa o stație de emisie recepție marca, o pereche de mănuși, o și un telefon mobil.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu și inculpații și.
În motivele de apel ale Pachetului, se critică hotărârea că în mod greșit s-a schimbat încadrarea juridică și s-a reținut concursul de infracțiuni când de fapt, infracțiunea este continuată deoarece inculpații au acționat în baza aceleași rezoluții infracționale.
De asemenea, toți inculpații au acționat în calitate de autori și la infracțiunile menționate la punctele 1, 2 și 3 din rechizitoriu și în mod greșit s-a dispus achitarea inculpaților și.
De asemenea, în ce privește inculpatul trebuia reținută recidiva prevăzută de art. 37 Cod penal.
Inculpatul a solicitat achitarea pentru faptele reținute în sarcină.
Inculpatul nu a motivat în scris apelul declarat.
Examinând apelurile declarate de prin prisma motivelor de apel precum și din oficiu, tribunalul a constatat apelurile ca fondate și le-a admis.
Într-adevăr starea de fapt a fost corect reținută de către instanța de fond.
S-a constatat totodată că la momentul pronunțării hotărârii de către instanța de fond, inculpatul se afla încarcerat în Penitenciarul din Germania astfel încât verificând procedura de citare a inculpatului pe parcursul procesului în fata instanței de fond s-a constatat că acesta a fost citat doar de la adresele din România. În acest condiții a rezultat cu certitudine că procedura de citare cu inculpatul nu a fost îndeplinită în condițiile legii deoarece inculpatul trebuia să fie citat sau să cunoască de proces acolo în penitenciarul în care era reținut.
Citarea inculpatului la o adresă greșită, alta decât cea la care se află, deci cu încălcarea art. 177 alin. 1 Cod procedură penală, pentru termenul când are loc judecata, este sancționată cu nulitatea prevăzută în art. 197 alin. 1 Cod procedură penală deoarece 1-a pus pe inculpat în situația de a nu se putea apăra, vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, adică hotărârea de condamnare a instanței de fond.
Cu alte cuvine, celelalte motive de apel formulate de către Parchet, cu privire la încadrarea juridică a faptelor, reținerea stării de recidivă prin recunoașterea hotărârii de condamnare străină, în privința inculpatului, precum și motivele invocate de către inculpatul care solicită achitarea pentru faptele reținute în sarcina sa, urmează a fi avute în vedere de către instanța de fond de rejudecare și asupra lor instanța de apel la acest moment nu s-a pronunțat atâta timp cât hotărârea este lovită de nulitate absolută, ce nu poate fi acoperită.
Așa fiind, în baza art. 379 pct. 2 lit. b Cod procedură penală s-au admis apelurile formulate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu și inculpații și și s-a desființat hotărârea atacată, trimițând cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
În baza art. 350 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului (mandat de arestare preventivă nr. 40/2004) care s-a sustras de la punerea în aplicare a măsurilor preventive și asupra căruia urmează a se pronunța instanța de fond cu privire la vinovăția sau nevinovăția acestuia.
Desigur instanța de fond, cu ocazia rejudecării, urmează a lua din nou în discuție menținerea dispozițiilor acestui mandat de arestare.
În baza art. 192 Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina Statului.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel a declarat recurs inculpatul, criticând hotărârea atacată sub aspectul menținerii măsurii arestării preventive, și a solicitat constatarea încetării de drept a măsurii arestării preventive sau revocarea acestei măsuri și punerea în libertate a inculpatului.
Recursul inculpatului este fondat, numai privind greșita menținere a măsurii arestării preventive, din următoarele considerente:
În temeiul art. 136 alin. 1 lit. "d" Cod procedură penală măsura arestării preventive poate fi luată numai de judecător, iar potrivit art. 149 alin. 1 Cod procedură penală, durata arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale nu poate depăși 30 de zile, afară de cazul când ea este prelungită în condițiile legii.
Termenul curge de la data emiterii mandatului, când arestarea a fost dispusă după ascultarea inculpatului, iar în cazul când arestarea a fost dispusă în lipsa acestuia, termenul curge de la data punerii în executare a mandatului de arestare.
Deoarece mandatul de arestare a inculpatului nu a fost pus în executare, termenul de 30 de zile nu a început să curgă și, pe cale de consecință, nu se poate prelungi sau menține o arestare preventivă care nu a fost luată efectiv prin prinderea și limitarea libertății de mișcare a inculpatului.
Din considerentele prezentate mai sus, susținerile inculpatului, prin care se solicită constatarea încetării de drept a măsurii arestării preventive, potrivit art. 140 alin. 1 lit. "a" Cod procedură penală, sunt nefondate, iar revocarea măsurii arestării preventive nu se impune deoarece nu a fost efectiv pusă în executare.
În cauză, hotărârea instanței de apel este deficitară, deoarece atâta timp cât nu a fost pus în executare mandatul de arestare, nu au incidență dispozițiile privind menținerea măsurii arestării preventive, prevăzută de art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, ținând seama de împrejurarea că acest mandat de arestare nu a fost anulat și urmează a-și produce efectele.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 38515alin. 1 pct. 2 lit. "d" Cod procedură penală, instanța va admite recursul inculpatului, va casa hotărârea atacată numai cu privire la menținerea arestării preventive a inculpatului și, în rejudecare, va înlătura dispozițiile privind menținerea măsurii arestării preventive, menținând celelalte dispoziții din hotărârea atacată.
Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 129/28.05.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
Casează decizia penală atacată numai sub aspectul dispozițiilor privind menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului și rejudecând în aceste limite:
Înlătură dispozițiile privind menținerea arestării preventive a inculpatului constatând că această măsură nu a fost pusă în executare.
Menține în rest toate celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate.
În baza art. 192 al.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariile apărătorului din oficiu pentru inculpații intimați și, în cuantum de câte 100 lei vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10 iulie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact.
2 ex./22.07.2008
Jud. apel, -
Jud. fond
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Maria Elena Covaciu, Sanda Trif
