Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 397/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 397 R/2009
Ședința publică din 29 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 3: Munteanu Traian
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui și al lui, născut la 17 Iulie 1988, deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva deciziei penale nr.152/A din 09 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, care a menținut în totalitate sentința penală nr.377 din 26 martie 2009, pronunțată de Judecătoria Oradea, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat în formă continuată, fapte prevăzute și pedepsite de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 3879 din 12.08.2009 emisă din oficiu de Baroul Bihor.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent, solicită amânarea cauzei pentru pregătirea apărării.
Instanța, respinge cererea de amânare a cauzei deoarece la data de 12 august 2009, s-a emis delegația pentru asistența judiciară obligatorie, lasă cauza la studiu apărătorului din oficiu.
După reluarea cauzei, nefiind excepții sau alte cereri prealabile, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent, susține recursul, solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea hotărârilor recurate și, rejudecând cauza, a se dispune reducerea cuantumului pedepsei spre minimul special prevăzut de lege. Arată că inculpatul a recunoscut sincer comiterea faptelor.
Reprezentantul parchetului, pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpat și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor recurate. Apreciază că probele administrate în cauză confirmă vinovăția inculpatului, pedeapsa aplicată acestuia este legală și nu se impune reducerea ei.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 377 din 26 martie 2009 pronunțată de Judecătoria Oradeas -a dispus, în baza art. 208 alin.1 Cod penal (pct. 1 din Rechizitoriu) condamnarea inculpatului, la o pedeapsă de 4 ani închisoare cu executare, cu aplic. art. 71, art. 64 lit. a teza II și lit. b penal, pentru săvârșirea infracțiunii de furt.
În baza art. 208 alin.1, 209 al.1 lit. g și i Cod penal (pct. 2 din Rechizitoriu) a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 4 ani închisoare cu executare, cu aplic. art. 71, art. 64 lit. a teza II și lit. B penal, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 208 alin.1, 209 al.1 lit. i Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 42 Cod penal, (pct. 3-4 din Rechizitoriu), a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 4 ani închisoare cu executare, cu aplic. art. 71, art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în forma continuată.
În baza art. 208 alin.1, 209 al.1 lit. i Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 42. penal, (pct. 5-10 din Rechizitoriu), a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 4 ani închisoare cu executare, cu aplic. art. 71, art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în forma continuată.
În baza art. 33 lit. a Cod penal și 34 lit. b Cod penal s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea și aplică inculpatului un spor de 6 luni închisoare, urmând a executa pedeapsa rezultantă de 4 ani 6 luni închisoare cu executare, cu aplic. art. 71, art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal s-a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunțate timpul reținerii din data de 15.05.2008, respectiv 27.05.2008.
În baza art. 14 Cod de procedură penală și 998 și următoarele civ. a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile în favoarea părților civile, după cum urmează: 1.500 lei în favoarea părții civile, 400 lei în favoarea părții civile, 400 lei în favoarea părții civile, 100 lei în favoarea părții civile,1.000 lei în favoarea părții civile.
S-a constat că părțile vătămate, C, și nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 191 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la 1.500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Onorariul în sumă de 100 lei pentru apărătorul din oficiu, s-a dispus a fi achitat din fondurile Ministerului Justiției conf. delegației nr. 4289/20.08.2008, aflată la dosar.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 14.04.2008, singur, pe timpul zilei, inculpatul a pătruns în imobilul părții vătămate de unde a sustras o drujbă marca "", bun pe care l-a vândut unui terț, însușindu-și suma de bani rezultată.
În data de 27/28.04.2008, singur, pe timpul nopții, inculpatul a pătruns prin escaladarea gardului în curtea imobilului părții vătămate u - de unde a sustras o bicicletă marca "", bun pe care l-a vândut unui terț, însușindu-și suma de bani rezultată.
În data de 13.05.2008, singur, pe timpul zilei, inculpatul a pătruns prin escaladarea geamului în imobilul părții vătămate de unde a sustras o geantă conținând tacâmuri, bun pe care l-a vândut unui terț, însușindu-și suma de bani rezultată.
În data de 13.05.2008, singur, pe timpul zilei, în baza aceleași rezoluții infracționale, inculpatul a pătruns prin escaladarea gardului în imobilul părții vătămate de unde a sustras suma de 50 lei pe care a folosit-o în interes personal.
În data de 15.05.2008, singur, pe timpul zilei, inculpatul a pătruns prin dislocarea unui geam în imobilul părții vătămate însă nu a sustras nici un bun.
În data de 15.05.2008, singur, pe timpul zilei, în baza aceleași rezoluții infracționale, inculpatul a pătruns prin dislocarea unui geam în imobilul părții vătămate însă nu a sustras nici un bun.
În data de 15.05.2008, singur, pe timpul zilei, în baza aceleași rezoluții infracționale, inculpatul a pătruns prin dislocarea unui geam în imobilul părții vătămate C însă nu a sustras nici un bun.
În data de 15.05.2008, singur, pe timpul zilei, în baza aceleași rezoluții infracționale, inculpatul a pătruns prin dislocarea unui geam în imobilul părții vătămate însă nu a sustras nici un bun.
În data de 15.05.2008, singur, pe timpul zilei, în baza aceleași rezoluții infracționale, inculpatul a pătruns prin dislocarea unui geam în imobilul părții vătămate de unde a sustras 2 telefoane mobile, fiind surprins de organele de poliție.
În data de 15.05.2008, singur, pe timpul zilei, în baza aceleași rezoluții infracționale, inculpatul a pătruns prin forțarea ușii de acces în imobilul părții vătămate de unde a sustras suma de 1.000 lei pe care a folosit-o în interes personal.
Părțile vătămate s-au constituit parte civilă după cum urmează: 1.500 lei -; 400 lei -; 400 lei -; 100 lei -; 1.000 lei -.
Părțile vătămate, C, și au declarat că nu se constituie parte civilă în cauză.
În cauză au fost efectuate cercetările la fața locului, fiind întocmite planșe foto, au fost întocmite procese verbale de evaluare a bunurilor sustrase și au fost efectuate reconstituiri, împrejurare in care - in prezența martorilor asistenți - inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, arătând modul de operare și indicând bunurile sustrase. Totodată au fost ridicate urme papilare, din raportul de constatare tehnico-științifică rezultând că aparțin inculpatului.
Martorii audiați in dosarul de urmărire penală confirmă faptul că inculpatul a săvârșit la datele respective faptele reținute în sarcina acestuia, cât și că, in împrejurarea efectuării reconstituirilor a recunoscut acest lucru, indicând modul de operare și bunurile sustrase.
Martorii, audiați în fața primei instanțe (filele 61, 62, 63 dos. inst.) au arătat că își mențin declarațiile formulate in dosarul de urmărire penală și confirmă faptul că au fost prezenți cu ocazia efectuării reconstituirilor, împrejurări în care inculpatul - pe care l-au recunoscut în sala de judecată - a recunoscut săvârșirea faptelor, arătând modul de operare și indicând bunurile sustrase.
Audiat in dosarul de urmărire penală inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor și modul de operare, astfel cum au fost reținute in actul de sesizare, cât și că a vândut bunurile sustrase unor terți, banii încasați din vânzarea bunurilor folosindu-i in interes propriu.
Inculpatul a declarat că regretă săvârșirea faptelor.
Pe parcursul cercetării judecătorești inculpatul a fost reaudiat în fața primei instanțe (fila 46 dos. inst.), împrejurare în care a declarat că menține declarațiile formulate in dosarul de urmărire penală, că faptele reținute in sarcina sa corespund cu situația descrisă în actul de sesizare citit in prezența sa în sala de judecată, și că este de acord cu despăgubirea părților civile.
Din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul are antecedente penale din perioada minorității (fila 218-219 dos. ).
Prin Ordonanțele din 27.05.2008 (fila 211 dos.) și din 15.05.2008 (fila 207 dos.) inculpatul a fost reținut câte 24 de ore, ulterior cauzele fiind conexate, iar organul de urmărire penală apreciind că nu se impune arestarea acestuia (fila 210 dos. ).
Față de probele administrate in dosarul de urmărire penală instanța de fond și le-a însușit, ținând seama de acestea.
Potrivit art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. g și i penal cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 42. penal, infracțiunea de luare prin efracție, pe timpul nopții, a unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, in scopul de a și-l însuși pe nedrept, constituie infracțiunea de furt calificat, iar aceeași infracțiune săvârșită la diferite intervale de timp dar in realizarea aceleași rezoluții infracționale constituie infracțiunea de furt calificat in forma continuată.
Potrivit art. 208 alin. 1. penal infracțiunea de luare a unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, in scopul de a și-l însuși pe nedrept, constituie infracțiunea de furt.
Față de modalitatea de săvârșire a infracțiunilor de furt, respectiv a infracțiunilor de furt calificat, unele în forma continuată, ținând seama de prezența, respectiv lipsa rezoluției infracționale unice, față de probele de la dosar, s-a constat că în cauză infracțiunile au fost săvârșite de inculpat.
Faptele săvârșite de inculpat astfel cum au fost descrise și probate la dosar, s-a reținut că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de furt, respectiv de furt calificat - 4 fapte, din care 2 în forma continuată, prev. de art. 208 alin. 1, respectiv art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. g și i penal, cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 42. penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a penal.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța de fond a avut in vedere atitudinea acestuia, de prezentare in fața instanței, de recunoaștere a faptelor în dosarul de urmărire penală, cu rezerva apărării întemeiate pe aprecierile subiective ale acestuia, gradul de pericol social al faptelor, valoarea prejudiciului cauzat părților vătămate și faptul că acesta s-a recuperat parțial după începerea cercetărilor și doar prin intervenția organelor de poliție, dar și faptul că acesta are antecedente penale din perioada minorității, instanța apreciind că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unor pedepse cu executare. Față de considerentele prezentei apreciem că nu pot fi reținute circumstanțele atenuante in favoarea inculpatului.
Instanța de fond a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunțate timpul reținerii din data de 15.05.2008, respectiv 27.05.2008.
Instanța de fond a ținut seama pe latura civilă de poziția părților civile afirmată în dosarul de urmărire penală și reiterată pe parcursul cercetării judecătorești.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarata apel inculpatul, solicitând solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii primei instanțe, iar cu ocazia rejudecării a se dispune reducerea pedepsei aplicate, față de atitudinea sa sinceră, prejudiciul modic cauzat și pericolul social scăzut al infracțiunii reținute în sarcina sa.
Prin decizia penală nr. 152/A din 09 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihors -a respins ca nefondat apelul penal declarat de inculpatul, aflat in prezent in Penitenciarul Oradea, împotriva sentinței penale nr.377 din 26.03.2009 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a menținut-o în totul, fiind obligat apelantul să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare în apel.
Din fondurile Ministerului Justiției s-a dispus virarea în favoarea Baroului Bas umei de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, avocat, conform delegației nr. 2629/19.05.2009.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a apreciat că starea de fapt a fost corect reținută de prima instanță, coroborând probatoriul administrat si verificat in cursul urmăririi penale și în etapa cercetării judecătorești. S-a stabilit fără nici un dubiu vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii unei infracțiuni de furt în formă simplă, respectiv două infracțiuni de furt calificat in forma continuată și o infracțiune de furt calificat în formă simplă.
Tribunalul Bihor, a constatat că declarațiile de recunoaștere a inculpatului se coroborează cu plângerile și declarațiile părților vătămate, C, și, depozițiile martorilor, (filele 61,62,63 instanță), procesele verbale de reconstituire, procesele verbale de cercetare la fața locului, raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică, care concluzionează că urmele papilare ridicate cu ocazia cercetărilor la fața locului corespund cu impresiunile prezente în fișa dactiloscopică decadactilară aparținând inculpatului.
Cât privește pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de control judiciar a apreciat că aceasta a fost stabilită în concordanță cu criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, avându-se în vedere gradul de pericol ridicat al faptelor comise de inculpat, mijloacele de săvârșire a infracțiunilor, modul de operare, prejudiciul cauzat ( recuperat parțial doar prin intervenția organelor de poliție) precum și persoana inculpatului cunoscut cu condamnări anterioare, pe perioada minorității, sens în care față de acesta s-a dispus prin trei hotărâri penale măsura educativă a internării într-un centru de reeducare pentru săvârșirea unor infracțiuni de tâlhărie și furt. Prin comiterea infracțiunilor ce fac obiectul prezentei cauze inculpatul dovedește perseverență infracțională cât și împrejurarea că nu s-a reeducat, deși instanța a manifestat clemență dispunând față de acesta măsuri educative. Tocmai perseverența infracțională de care dă dovadă conduce la concluzia că în cauză nu se impun a fi reținute circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, și nici reducerea pedepsei spre limita minimă prevăzută de lege.
Dovedită fiind vinovăția inculpatului, in mod corect sub aspectul laturii civile, a fost obligat la plata de despăgubiri in favoarea părților vătămate, constituite părți civile in cauză.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea hotărârilor atacate în sensul reducerii cuantumului pedepsei spre minimul special prevăzut de lege, întrucât a recunoscut sincer comiterea faptelor ( 2).
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, conform art.385/6 alin.2 Cod procedură penală și art.385/14 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul declarat de inculpat apare ca neîntemeiat și, în consecință, în baza art.385/15 pct.1 lit.b, Cod de procedură penală, urmează să fie respins ca atare.
Hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice.
Din ansamblul actelor și lucrărilor aflate la dosar, rezultă că în perioada 13.04. - 15.05.2008 inculpatul recurent, în baza aceleași rezoluții infracționale, pe timp de zi sau noapte și prin efracție, în formă consumată sau de tentativă a comis un număr de 10 furturi din locuințe situate în municipiul Prejudiciul total în cuantum de 3200 lei a fost reparat parțial.
Starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost reținute în mod corect de către instanța de fond, rezultând din ansamblul materialului probator administrat pe parcursul procesului penal, inclusiv din declarațiile de recunoaștere a inculpatului date pe parcursul procesului penal ( 213-215, 222; 46; 10). Faptele săvârșite de către inculpat sunt dovedite cu declarațiile acestuia, plângerile și declarațiile părților vătămate ( 3-4, 17-18, 25-26, 43-44, 67-68, 92-93, 116-117, 136, 138, 166, 168, 183-186), dovezile de ridicare și predare a unor bunuri sustrase de la părțile vătămate ( 14, 15, 24, 40, 177, ), procesele verbale de cercetare la fața locului ( 5-8, 19, 27-36, 45-53, 69-76, 94-103, 118-124, 139-147, 167, 187-194), procesele verbale de conducere în teren ( 10-11, 20-21, 57-61, 87-89, 113-115, 133-135, 172-174 ), rapoartele de constatare tehnico științifică dactiloscopică ( 42, 65, 80-86, 107-112, 128-132, 149-153, 196-201) și declarațiile martorilor ( 12-13), ( f22-23 ), ( 62-63), ( 90-91; 62), ( 161, 63 ), ( 175-176; 61).
Sub aspectul individualizării pedepsei instanța de fond a procedat la o judicioasă valorificare a dispozițiilor art.72 Cod penal.
Pedeapsa aplicată inculpatului reflectă în mod obiectiv pericolul social concret pe care îl prezintă faptele și persoana inculpatului.
Modul și mijloacele de comitere a infracțiunilor de furt calificat prevăzute și pedepsite de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit. "g și i" Cod penal ( pct.2; din rechizitoriu), respectiv art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit. " i" Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal ( pct. 5-10; 3-4) și art.208 alin.1 Cod penal ( pct.1) imprimă acestora un grad de pericol social sporit. Astfel, inculpatul a comis cele zece fapte într-un interval relativ mic de timp, în baza aceleași rezoluții infracționale, unele dintre acestea, pe timp de zi sau noapte din locuințele a zece persoane, cauzând un prejudiciu total de 3200 lei, reparat parțial.
Pedeapsa aplicată inculpatului este adaptabilă, în sensul proporționalizării ei în raport cu pericolul social al faptelor, relevat anterior, cât și al inculpatului, neexistând motiv de reducere a pedepsei.
Inculpatul, deși element tânăr, nu este la primul contact cu legea penală, nu are ocupație și loc de muncă și își asigură mijloacele de existență din expediente.
Din examinarea fișei de cazier judiciar, rezultă că inculpatul s-a specializat în comiterea infracțiunilor de furt calificat și tâlhărie, fiind condamnat anterior de trei ori pentru acest tip de infracțiuni, în perioada minoratului. Totodată, este de relevat că inculpatul, în prezent, este arestat în altă cauză.
În consecință, ținând seama de tipul de comportament uman ajuns în balanța justiției, dar și de modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, urmările produse, pericolul social concret al faptelor, atitudinea ante și postinfracțională a inculpatului și limitele de pedeapsă prevăzute în Codul penal - partea specială, instanța de recursul apreciază că prin pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului, în regim privativ de libertate, cu reținerea dispozițiilor art.64 alin.1 lit.a teza II și lit.b Cod penal, este necesară pentru a se realiza, în concret, funcțiile și scopul pedepsei prevăzut de art.52 Cod penal.
Instanța de fond a soluționat în mod corect latura civilă a cauzei, obligând inculpatul la despăgubiri juste și integrale în favoarea părților vătămate, constituite părți civile în cauză, și a făcut o corectă aplicarea a dispozițiilor art.88 Cod penal, deducând din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii de la 15 mai 2008 ( 77), 27 mai 2008 ( 211; ).
Întrucât prima instanță a valorificat suficient, în sistemul pugnitiv elementele de esență, definitorii pentru inculpat și pericolul social concret al faptelor comise de inculpat și a soluționat în mod judicios cauza sub toate aspectele, văzând că nici din examinarea din oficiu a cauzei nu rezultă motive de reformare a hotărârii atacate, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpat.
În temeiul prevederilor art.192 alin.2 și art.189 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat să plătească statului suma de 300 lei, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 punctul 1 lit. "b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui și al lui, născut la 17 iulie 1988, din Penitenciarul Oradea, împotriva deciziei penale nr.152/A din 09 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 300 lei, cheltuielile judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 29 septembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie - /05.10.2009
Judecător apel -
Judecător fond
3 ex./05.10.2009,
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Condrovici Adela, Munteanu Traian
