Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 430/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 430 Dosar nr-
Ședința publică de la 24 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Simona Franguloiu
JUDECĂTOR 2: Elena Barbu
JUDECĂTOR 3: Aurelia Munteanu
GREFIER - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
- procuror în cadrul Parchetului
de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul janos impotriva deciziei penale nr 38 din 12 martie 2009 a Tribunalului Covasna pronunțată în dosarul nr -.
Dezbaterile in cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat in substituirea apărătorului desemnat din oficiu, avocat pentru recurentul inculpat, lipsă,.
Procedura îndeplinită.
Întrebate fiind, părtile declară că nu au alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit art 385/13 Cpp, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat solicită, in temeiul art 385/15 pct 2 lit a Cpp, admiterea recursului declarat de inculpat, casarea hotărâri tribunalului si, pe cale de coseecinta, menținerea sentintei instanței de fond ca temeinică si legală, apreciind că decizia este criticabila sub aspectul pedepsei aplicată în cauză.
Hotărârea primei instanțe este temeinica si legala, respectiv pedeapsa de 2 ani este suficientă pentru reinserția sociala a inculpatului. Reținerea circumstanțelor prev de art 74 lit a si c Cp s-a făcut in mod corect de instanța de fond, care a coborât pedeapsa sub minim special prevăzut de lege.
Se poate constata că inculpatul a avut o poziție sinceră, a recunoscut-o si regretat-o, prejudiciul in cuantum modic a fost recuperat, iar partea vătămată nu s-a mai constituit parte civilă. De asemenea, să se aibă in vedere situația familiala a acestui inculpat - faptul că are doi copii in întreținere, mama bolnava, precum și faptul că este încadrat in muncă.
Față de toate acestea, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat în cauză, apreciind că Tribunalul Brașov, ca instanță de apel, in mod corect a admis apelul parchetului, a dispus desființarea hotărârii instanței de fond, înlăturând circumstanțele atenuante.
Susține și acum că nu există circumstanțe atenuante, nu se poate aprecia că există nici una dintre circumstanțele atenuante judiciare. Poziția de recunoaștere a fost determinata de faptul că inculpatul a fost prins după ce a plecat de la locul săvârșirii faptei, au fost găsite lucrurile asupra lui, astfel că recuperarea prejudiciului nu s-a datorat atitudinii inculpatului, ci organelor de cercetare penala.
Pe de altă parte inculpatul a săvârșit fapta in faza de recidiva post executorie și, mai mult decât atât, este vorba de un furt calificat din locuință, pe timp de noapte, in forma de calificare reținuta in actul de sesizare al instanței si de hotărârile pronunțate până in prezent.
Pentru toate acestea, solicita respingerea recursului, ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin decizia penală nr. 38/12 martie 2009 Tribunalului Covasnaa fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sf. împotriva sentinței penale nr. 215/ 2008 Judecătoriei Sf. G, care a fost desființată în ce privește individualizarea judiciară a pedepsei și rejudecând în aceste limite s-a dispus majorarea pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g, i, cu aplic. Art. 37 lit. B Cod penal de la pedeapsa de 2 ani închisoare la pedeapsa de 3 ani închisoare, prin înlăturarea art. 74 alin. 1 lit. A, c, 76 alin. 1 lit. C și art. 80 Cod penal
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
A fost respins apelul declarat de inculpatul împotriva aceleiași sentințe.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că:
Prin sentința penală nr. 215 din 30 septembrie 2008 Judecătoriei Sf. G, pronunțată în dosarul penal nr-, inculpatul, născut la 18.11.1978, în B, județul B, fiul lui și, studii 4 clase, fără ocupatie și loc de muncă, necăsătorit, cu 2 copii minori, recidivist, domiciliat în mun. Sf. G,-, județul C, CNP -, a fost condamnat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. și Cod Penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod Penal, art. 74 al. 1 lit. a și c Cod Penal, art. 76 al. 1 lit. c și Cod Penal art. 80 al. 2.Cod Penal
În baza art. 71.Cod Penal inculpatului i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b de Cod Penal la data rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei.
S-a constatat că partea vătămată, domiciliată în Sf. G,-, județul C, nu s-a constituit parte civilă.
Inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Din actele și lucrările dosarului prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:
"În noaptea de 2/3.02.2008, în jurul orelor 1,30, inculpatul a sărit gardul împrejmuitor și a pătruns în curtea imobilului situat în Sf. G,-, unde locuiește și partea vătămată .
de acces în casă era asigurată, fiind încuiată, motiv pentru care, inculpatul, deși susține că, era în avansată stare de ebrietate, a forțat sistemul de închidere, reușind să deschidă ușa. În urma forțării, încuietoarea a cedat, producându-se un zgomot specific și astfel a fost auzit de martorul, care a coborât repede din camera sa și l-a văzut pe inculpat ieșind rapid din holul casei.
Între timp inculpatul dându-și seama că poate fi surprins, datorită zgomotului produs, s-a uitat în jur ( fiind semiîntuneric) și de pe o etajeră a sustras un telefon mobil îndepărtându-se în grabă.
Pentru a-și asigura scăparea, inculpatul a hotărât să sară peste gardul imobilului vecin, în curte, moment în care a fost prins de către martor, însă în cele din urmă a reușit să scape. Martorul a ieșit în stradă și a reușit să-l imobilizeze pe inculpat, când acesta a sărit gardul spre stradă.
Au fost anunțate organele de poliție, care l-au identificat la fața locului pe inculpat, asupra sa nefiind găsit nici un obiect sustras.
Între timp cei din casă s-au alertat și au verificat dacă a dispărut ceva, astfel partea vătămată a constatat că i-a dispărut telefonul mobil ce-l avusese în holul locuinței.
Martorul a apelat numărul de telefon al părții vătămate, care este mama sa și astfel a fost găsit telefonul în curtea vecină, căzut în zăpadă, fiind restituit.
Analizând starea de fapt din perspectiva probelor administrate în cauză instanța reține că, în drept, fapta inculpatului, care în noaptea de 2/3.02.2008, a pătruns prin escaladarea gardului și forțarea încuietorii în locuința părții vătămate, de unde a sustras și însușit telefonul mobil al acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 al.1, rap. la art. 209 al. 1 lit. g și i Cod Penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod Penal"
Reținând vinovăția înculpatului în baza probelor din dosar prima instanță l-a condamnat la pedeapsa menționată, ținând seama atât de criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72. pen. cât și de persoana inculpatului, care, deși este o persoană tânără de 29 de ani, a mai suferit multiple condamnări pentru săvârșirea unor fapte de același gen, respectiv furturi din locuințe, fiind recidivist postexecutoriu, începându-și activitatea infracțională încă din timpul minorității și potrivit referatului de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Covasna, perspectivele de reintegrare socială ale acestuia fiind reduse, inculpatul prezentând risc crescut pentru comiterea de alte asemenea infracțiuni.
De asemenea, prima instanță a constat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul cauzat acesteia fiind recuperat integral, prin restutuirea bunului sustras.
Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sf. G solicitând admiterea acestuia, desființarea în parte a sentinței atacate, privind individualizarea pedepsei principale și rejudecând cauza în aceste limite, instanța de apel să dispună majorarea pedepsei principale aplicate inculpatului, prin înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în sarcina acestuia.
În motivarea apelului s-a arătat că, prin reținerea nejustificată a circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului, instanța de fond a aplicat acestuia o pedeapsă ce nu concordă cu criteriile generale de individualizare a pedepselor, prev. de art. 72. penal și persoana inculpatului, care a perseverat în săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni, fapta sa prezentând un pericol social ridicat, cum de altfel a reținut și instanța de fond.
În ședința publică din data de 4 martie 2009, reprezentanta parchetului a invocat și un motiv de nelegalitate a sentinței atacate și anume faptul că, deși în dispozitivul sentinței instanța de fond a reținut circumstanțele atenuante, aplicând inculpatului o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de lege, totuși a nesocotit dispozițiile art. 79. pen. în sensul că nu a arătat în considerentele hotărârii împrejurările reținute ca circumstanță atenuantă.
Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat apel și inculpatul, motivat oral, solicitând admiterea acestuia și reducerea pedepsei aplicate de prima instanță, care, în raport de circumstanțele reale ale cauzei și circumstanțele sale personale, având o atitudine sinceră în procesul penal, este prea aspră.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele de apel invocate, în lumina actelor și lucrărilor din dosar, s-a constatat că apelul parchetului este întemeiat și cel al inculpatului neîntemeiat, potrivit celor ce se vor arăta în continuare.
Astfel, analizând actele și lucrările dosarului, s-a constatat că, deși prima instanță a stabilit corect starea de fapt și vinovăția inculpatului, totuși față de dispozițiile art. 72. penal, respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, care rezultă din împrejurările și modalitatea comiterii ei și anume în timpul nopții, prin escaladare și efracție și dintr-o locuință, precum și persoana inculpatului, care deși este o persoană tânără a suferit anterior multiple condamnări, tot pentru același gen de infracțiuni, săvârșind fapta dedusă judecății doar după câteva zile de la data expirării ultimei condamnări de 4 ani închisoare, din care rezultă perseverența infracțională a acestuia, instanța de apel apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului sub limitele minime prevăzute de lege nu concordă cu pericolul social ridicat al faptelor, prin care s-a generat și o stare de insecuritate în rândul opiniei publice.
Așa fiind, tribunalul conchizând că, instanța de fond, în mod nejustificat a reținut în cauză circumstanțele atenuante, prev. de art. 74 al. 1 lit. a și c penal și prin aplicarea prev. art. 76 al. 1 lit. c penal, l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, stabilită sub limita minimă de 3 ani închisoare, pedeapsă ce nu satisface nici criteriile generale de individualizare a pedepsei și nu este nici de natură a atinge scopul ei, prev. de art. 52. penal.
În consecință, s-a apreciat că, o pedeapsă mai severă, stabilită la limita minimă de 3 ani închisoare, prin înlăturarea circumstanțelor atenuante, inclusiv a prev. art. 80 al. 2. pen. (care, de altfel, erau aplicabile doar în situația în care instanța de fond, în caz de concurs între circumstanțe agravante și atenuante, nu ar fi coborât pedeapsa sub minimul special), ar fi de natură să satisfacă atât exigențele dispozițiilor art. 72. penal, dar și să atingă scopul ei de constrângere, reeducare și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, sens în care a dispus conform dispozitivului deciziei.
Față de considerentele de mai sus, instanța de apel a constatat că apelul inculpatului, prin care a solicitat reducerea pedepsei, este neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, care a solicitat reducerea pedepsei, arătând că a avut o poziție sinceră, a recunoscut si regretat săvârșirea faptei, prejudiciul in cuantum modic a fost recuperat, iar partea vătămată nu s-a mai constituit parte civilă, dar și faptul că situația sa familiala, are doi copii in întreținere, mama bolnava, precum și faptul că este încadrat in muncă reprezintă motive de reducere a pedepsei.
Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de recurs, potrivit art. 385/10 Cod procedură penală se constată că acesta este nefondat.
Inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. g, i, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal la pedeapsa de 3 ani închisoare, prin înlăturarea circumstanțelor atenuante.
Ca stare de fapt, în esență, se constată că inculpatul a comis furtul din locuința unei persoane, pe timp de noapte, prin efracție și escaladare, respectiv forțarea sistemului de închidere al ușii de acces în locuință, prejudiciul cauzat fiind într-adevăr redus. Este vorba de sustragerea unui telefon mobil, dar numai din cauza faptului că inculpatul a fost auzit de partea vătămată și fiind apelat telefonul l-a aruncat și a fugit, astfel că a fost găsit și restituit părții vătămate.
În primul rând, trebuie observat faptul că infracțiunea a fost comisă în împrejurări ce agravează furtul, determinând calificarea acestuia, respectiv pe timp de noapte, prin efracție, pătrunzând în această manieră în interiorul locuinței, de unde a sustras telefonul mobil.
Nu este de neglijat nici împrejurarea că inculpatul a comis aceste infracțiuni în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b Cod penal, condamnările anterioare vizând tot infracțiuni de furt calificat, astfel că a dat dovadă de perseverență infracțională, săvârșind infracțiunea pentru care a fost condamnat prin hotărârea atacată, recidiva fiind specială.
În speță nu poate fi reținută ca având valența unei circumstanțe atenuante conduita sa bună anterior comiterii faptei ori atitudinea sinceră, câtă vreme acesta are un bogat cazier, cu multiple condamnări pentru comiterea unor infracțiuni de furt, cea ce demonstrează că pedepsele anterioare nu și-au atins scopul. Mai mult, pedeapsa aplicată este situată la limita minimului special prevăzut de lege, astfel că această pedeapsă este suficientă și de natură să conducă la reeducarea inculpatului și la realizarea scopului de prevenție generală pe care îl are sancțiunea penală și nu se impune reducerea acesteia.
Așa fiind, hotărârea atacată este în afara oricărei critici și pe cale de consecință, potrivit art. 385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge recursul declarat de inculpatul cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 38 din 12 martie 2009 a Tribunalului Covasna, pe care o menține.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - ptr. - - pl. în concediu de - -
, semnează președinte complet
- -
GREFIER,
Ptr.- - aflată în concediu de
, semnează grefier sef sectie
Red. 16.07.2009
Dact.20.07.2009
2 ex
Jud apel,
Jud fond
Președinte:Simona FranguloiuJudecători:Simona Franguloiu, Elena Barbu, Aurelia Munteanu
