Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 483/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr.483/R/2008
Ședința publică din 18 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Soane Laura
JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 3: Groza Gheorghe G - președintele instanței
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declaratde PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU -M, împotriva deciziei penale nr. 65/A din 27 martie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL SATU -M, decizie care desființează în parte cu privire la pe latura penală, sentința penală nr.317 din 14 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Carei, privind pe inculpatul intimat, domiciliat în loc. nr.236, județul S M, inculpatul fiind trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit. "a,i" Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.74 lit. "c" și art.76 lit. "d" Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpatul intimat, apărătorul ales al acestuia av., în baza împuternicirii avocațiale nr.101 din data de 16.09.2008, emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet Individual.
Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul parchetuluisusține recursul, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală. Apreciază că, în mod greșit, instanța de apel a considerat că fapta inculpatului nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, raportat la condițiile în care a fost săvârșită, prejudiciul relativ mic și recuperat, precum și atitudinea inculpatului de regret față de faptele comise și că la stabilirea gradului de pericol social al faptei are o mai mică relevanță dacă inculpatul are sau nu antecedente penale, dispunând achitarea acestuia. Or, fapta inculpatului care, după o condamnare anterioară la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării, a săvârșit în participație o nouă infracțiune intenționată înăuntrul termenului de încercare, prezintă în mod cert pericolul social al unei infracțiuni.
Apărătorul inculpatului recurent - avocat susține recursul, solicitând a respingerea ca nefondat a recursului declarat de parchet împotriva deciziei Tribunalului Satu Mare și menținerea acesteia ca legală și temeinică. să precizeze că starea sănătății inculpatului este precară, suferă de tuberculoză, fiind internat în sanatoriul din, astfel că o pedeapsă privativă nu ar putea fi suportată de inculpat. Pe de altă parte, apreciază că instanța de apel, în mod corect, a dispus achitarea inculpatului și aplicarea unei sancțiuni administrative apreciind că aceasta își va realiza scopul educativ și că pe viitor inculpatul nu va mai săvârși fapte penale.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele;
Prin sentința penală nr.317/14.11.2007 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr-, în baza disp.art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.a, i Cod penal cu art.41 alin.2 Cod penal și art.83 Cod penal cu aplicarea art.74 lit.c Cod penal și 76 lit.d Cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui G și, născut la 02.02.1970 în, jud.S M, CNP -, domiciliat în loc. nr.236, jud.S M, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, la 1 an închisoare.
În baza art.83 Cod penal s-a revocat pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.223/30.06.2005 a Judecătoriei Carei pronunțată în dosar nr.1087/2005 al Judecătoriei Carei urmând ca aceasta să fie executată separat, iar în baza disp.art.71 Cod penal a fost privat inculpatul de drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a Cod penal și lit.
S-a luat act că în cauză nu există constituire de parte civilă, prejudiciul fiind recuperat și în baza disp.art.191 al.1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul să achite în folosul statului suma de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei urmând a fi virată din fondul Ministerului d e Justiție pentru av. din oficiu în persoana d-lui.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în data de 25.02.2007, inculpatul împreună cu învinuitul, după o înțelegere prealabilă, s-au hotărât să sustragă bunuri din locuința părții vătămate, care era în construcție și se afla în apropierea casei inculpatului. În baza acestei înțelegeri, pe timp de zi, s-au deplasat în spatele locuinței părții vătămate și apoi au verificat sistemele de închidere ale ușilor constatând că ușile sunt închise însă pot fi luate jos din balamale. Ca urmare, după ce au luat ușa din balamale, au pătruns în interiorul locuinței și au sustras un utilaj rotopercutor M pe care l-au dus la locuința inculpatului. În aceeași zi, inculpatul, fără cunoștința învinuitului, în același mod a mai intrat odată în locuința părții vătămate și a mai sustras o mașină de găurit. În data de 02.03.2007, bunurile sustrase au fost vândute în piața din la cumpărătorul de bună credință cu suma de 100 lei. Prejudiciu cauzat de către inculpat este în sumă de 300 lei și a fost recuperat, iar cel cauzat împreună cu, în sumă de 150 lei.
Inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.223 din 30.06.2005 a Judecătoriei Carei la 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru săvârșirea infracțiunilor silvice.
Coroborând întregul material probator, respectiv declarația de recunoaștere a inculpatului aflată la dosarul cauzei, precum și declarația martorului și celelalte probe din dosarul de urmărire penală, instanța de fond a constatat că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art.208 alin.1 raportat la art.209 alin. 1 lit. a, i Cod penal cu art.41 alin.2 Cod penal și art.83 Cod penal iar la individualizarea pedepsei care s-a aplicat inculpatului, instanța de fond a aplicat acestuia circumstanțe atenuante prevăzute de art.72 Cod penal condamnându-l pe inculpat pentru fapta sa la 1 an închisoare.
Deoarece inculpatul a săvârșit această faptă în termenul de încercare dispus prin sentința penală nr.223/30.06.2005 a Judecătoriei Carei, unde inculpatul a fost condamnat la 6 luni închisoare, instanța de fond în baza dispozițiilor art.83 Cod penal a dispus revocarea acestei pedepse de 6 luni urmând ca inculpatul să o execute separat, iar în conformitate cu disp.art.71 Cod penal a fost privat inculpatul de drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
S-a constatat că în cauză nu există constituire de parte civilă deoarece prejudiciul a fost recuperat integral.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul solicitând desființarea sentinței, în sensul achitării sale în baza art. 18 indice 1 Cod penal, apreciind că raportat la condițiile concrete în care s-a comis fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, prejudiciul fiind recuperat, o amendă administrativă fiind suficientă pentru îndreptarea sa, cu atât mai mult cu cat este si suferind de tuberculoza si necesita a fi supus unor intervenții chirurgicale si tratamente.
Prin decizia penală nr.65/A din 27 martie 2008, TRIBUNALUL SATUM a admis apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.317 din 14.11.2007, pronunțată de Judecătoria Carei, în dosar nr-, pe care a desființat-o în parte cu privire la latura penală, și în consecință:
În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b indice 1 Cod de procedură penală și art.18 indice 1 Cod penal, a dispus achitarea inculpatului-apelant de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art.208, alin.1, art.209 alin.1, lit.a și i Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.83 Cod penal.
În baza art.18 indice 1 alin.3, art.91 lit.c Cod penal, a aplicat inculpatului sancțiunea cu caracter administrativ de 1000 lei amendă, menținând restul dispozițiilor sentinței conforme prezentei decizii.
În baza art.192 alin.3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a apreciat, având în vedere condițiile concrete în care s-a comis fapta - prejudiciul relativ mic, in cuantum de doar 300 lei, faptul ca acest prejudiciu a fost recuperat in totalitate in cauza neexistând constituire de parte civila, precum si atitudinea inculpatului de regret față de faptele comise - că fapta nu prezintă în concret gradul de pericol social al unei infracțiuni, cu atât mai mult cu cat fata de învinuitul, care a participat si el la uneia din faptele reținute in rechizitoriu, s-a dat soluția de scoatere de sub urmărire penala si aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Diferența dintre acest învinuit si inculpatul este, respectiv ca inculpatul a mai sustras o mașina de găurit si ca este recidivist-condamnat anterior pentru săvârșirea unei infracțiuni silvice.
Dar la aprecierea gradului de pericol social al faptei are o mai relevanta faptul ca inculpatul are sau nu antecedente penale, în condițiile in care legiuitorul R in reglementarea dispozițiilor art.18 indic.1 Cod penal nu a exclus posibilitatea aplicării acestor dispoziții si inculpaților recidiviști și este de reținut in favoarea inculpatului că fapta pentru care a fost condamnat este de un pericol social relativ mic.
Instanța a apreciat că și aplicarea unei sancțiuni administrative își va realiza scopul educativ si pe viitor inculpatul nu va mai săvârșii fapte penale.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL SATU -M, solicitând casarea acesteia și menținerea, ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod eronat tribunalul a reținut lipsa pericolului social al faptei comise de inculpat, câtă vreme inculpatul, după o condamnare anterioară la o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării a săvârșit în participație o nouă infracțiune intenționată, înăuntrul termenului de încercare. S-a mai arătat că se impune diferența de tratament juridic dintre inculpat și făptuitorul, câtă vreme acesta din urmă nu are antecedente penale și a participat doar la comiterea unei singure fapte.
Examinând decizia prin prisma recursului declarat, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6 și art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul declarat de parchet este nefundat și va fi respins ca atare, potrivit dispozitivului prezentei.
Astfel, curtea apreciază că în mod corect tribunalul a considerat că faptele inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni.
Potrivit art. 18/1 din Codul penal, fapta prevăzută de legea penală nu constituie infracțiune atunci când, datorită atingerii minime pe care o aduce uneia dintre valorile apărare de legea penală și ținând seama de conținutul ei concret, este în mod vădit lipsită de importanță și nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Dispozițiile acestui text de lege precizează juridic că, pericolul social este generat de existența unei fapte - acțiuni sau inacțiuni, care determină un pericol de ordin social - de natură să aducă atingere valorilor sociale arătate în art. 1 din Codul penal (scopul legii penale) și pentru sancționarea căreia este necesar să se prevadă o pedeapsă.
Primul element se referă la caracterul material al faptei, al doilea vizează caracterul social, iar ultimul privește caracterul juridic.
Pericolul social este de două feluri: generic și concret, iar dacă cel generic este evaluat abstract de legiuitor, cel concret reprezintă aptitudinea unei fapte determinate de a vătăma valorile sociale ocrotite de lege, fiind evaluată de organele judiciare, ținând seama, conform art. 18/1 Cod penal, de mijloacele ce săvârșire, de scopul urmărit, împrejurările în care a fost făcută, urmarea produsă efectiv sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana sau conduita făptuitorului.
Or, în speță, instanța de apel, a evaluat în mod corect pericolul social concret al faptelor comise de inculpat, apreciind că acestea nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, ținând seama de valoarea relativ modică a prejudiciului, de faptul că acesta a fost recuperat, de modalitatea de comitere a faptelor, împrejurarea în care au fost săvârșite și urmarea produsă efectiv.
Curtea apreciază că sancțiunea administrativă ce i-a fost aplicată inculpatului este în măsură să asigure realizarea scopului pedepsei, inclusiv a prevenției speciale, ținând seama și de faptul că procesul reeducării începe încă înainte de aplicarea pedepsei, din momentul pornirii procesului penal.
Față de cele ce preced, curtea, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de parchet, urmând să rămână în sarcina statului cheltuielile judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală.
RESPINGEca nefondat recursul penaldeclaratde PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU -M, împotriva deciziei penale nr. 65/A din 27 martie 2008, pronunțată de Tribunalului Satu -, pe care o menține în întregime.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 18 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. decizie /04.10.2008
Judecător apel -
Judecător fond
Tehnored. /.04.10.2008
2 ex.
Președinte:Soane LauraJudecători:Soane Laura, Pătrăuș Mihaela, Groza Gheorghe
