Mărturia mincinoasă (art. 260 cod penal). Decizia 484/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr. 484/R/2008
Ședința publică din 18 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Soane Laura
JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
JUDECĂTOR 3: Groza Gheorghe G - președintele instanței
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR, împotriva deciziei penale nr.86/A din 12 martie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR în dosar unic, decizie care menține în totul sentința penală nr.758 din 10.05.2007, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar unic, privind pe inculpata intimată - -,domiciliată în,-/F, --14,. C,.1, județul B, trimisă în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, faptă prevăzută și pedepsită de art.260 alin.1 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata intimată, asistată de apărătorul desemnat din oficiu avocat, în baza delegației de substituire a avocatului, din data de 18.09.2008, emisă din oficiu de Baroul Bihor.
Ministerul Publiceste reprezentat de domnul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Conform hotărârii /, prin care Curtea De la Strasbourg a relevat necesitatea ascultării inculpatului în căile de atac, instanța de control judiciar a procedat la audierea inculpatei, declarația acesteia fiind consemnată în proces verbal separat atașat la dosar.
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile de formulat, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul parchetuluisusține recursul, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor recurate ca fiind netemeinice și nelegale sub aspectul greșitei soluții de achitare a inculpatei și rejudecând cauza a se dispune condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă la o pedeapsă just individualizată. Apreciază că cele două declarații ale inculpatei, date în calitate de martor în dosarul privind pe inculpatul, sunt diametral opuse, acestea declarații privind în mod evident împrejurări esențiale ale cauzei. Motivele invocate de inculpată cu privire la retractarea declarației în fața instanței sunt nefondate,constituind o apărare a inculpatei, câtă vreme inculpata a semnat declarația, după ce a fost de acord cu cele consemnate.
Apărătorul inculpatei recurente - avocat solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de parchet și menținerea ca legale și temeinice a hotărârile recurate. Consideră că, instanțele, în mod corect, au apreciat că declarația dată în cursul urmăririi penale este cea care nu corespunde adevărului și au dispus achitarea inculpatei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Inculpata recurentă solicită respingerea recursului pentru motivele arătate de apărătorul său.:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.758 din 10.05.2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a și art. 10 lit. d Cod de procedură penală a fost achitată inculpata, pentru săvârșirea la data de 11.03.2004 a infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută și pedepsită de art. 260 alin. 1 Cod penal.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea nr. 1260/P/2004 din 24.06.2004, înregistrat la Judecătoria Oradea la 25.06.2004 a fost trimisă în judecată inculpata, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 alin. 1 Cod penal, pentru că în dosarul nr. 3298/P/2003 (nu se indică instituția căreia îi aparține), la termenul din 11.03.2004, cu ocazia audierii în calitate de martor, inculpata și-a schimbat declarațiile date în cursul urmăririi penale, declarând printre altele că " nu am fost prezentă la nici o discuție la care inculpatul ar fi cerut suma de 800.000 lei ", cu toate că, inițial, în fața organelor de urmărire penală și a procurorului, inculpata a susținut în calitate de martor că " am fost prezenta la mijlocul lunii decembrie 2002 când i-a pretins direct suma de 400.000 lei prietenei mele pentru a promova examenul de ieșire din școală și încă 400.000 lei pentru obținerea permisului, mai exact învinuitul a folosit noțiunea - îți voi rezolva permisul de conducere ".
Din rechizitoriu rezultă că în urma declarațiilor date de inculpată în calitate de martor în dosarul nr. 3298/P/2003 al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BIHORE. a fost arestat pentru 30 zile.
Întrucât, din motivarea rechizitoriului putea apărea o confuzie cu privire la dosarele penale în care inculpata a formulat declarații în calitate de martor cu privire la inculpatul, cât și cu privire la organele judiciare care le-au întocmit, dar mai ales cu privire la momentul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, respectiv dacă fapta a fost săvârșită în dosarul de urmărire penală ori în dosarul instanței de judecată, la termenul de judecată din 10.05.2007, înainte de începerea dezbaterilor instanța de fond a solicitat reprezentantului parchetului să formuleze precizări concrete referitoare la această chestiune.
Reprezentanta Parchetului a arătat că precizarea din rechizitoriu cu privire la fapta inculpatei se referă la declarația mincinoasă formulată de aceasta in 11.03.2004 în dosarul nr. 3298/P/2003 al Tribunalului Bihor, prin urmare pentru acest aspect fiind trimisă în judecată inculpata.
La data de 13.03.2003 inculpata a fost audiată în calitate de martor într-un dosar de urmărire penală - pe formularul declarației olografe cât și pe cel dactilografiat nu se consemnează nimic în legătură cu nr. dosarului (filele 5-8 dosar urmărire penală din prezenta cauză), împrejurare în care a declarat că a fost de față când " pe la mijlocul lunii decembrie 2002 profesorul i-a spus (, ) că dacă nu-i dă lui suma de 400.000 lei nu va participa la examen și nu va lua permisul o ajută dar trebuie să-i mai dea încă 400.000 lei ". "Am fost de față la mijlocul lunii decembrie 2002 când i-a pretins direct suma de 400.000 lei prietenei mele pentru a promova examenul de ieșire din școală și încă 400.000 lei pentru "obținerea permisului" (cum s-a exprimat învinuitul), mai exact învinuitul a folosit noțiunea (îți voi rezolva permisul de conducere)".
La data de 11.03.2004, inculpata a fost audiată în calitate de martor, în dosar 3298/P/2003 al Tribunalului Bihor, privitor la aceeași chestiune, împrejurare în care inculpata a declarat că "nu mențin declarațiile date în cursul urmăririi penale martora a căzut examenul era foarte supărată și a crezut că inculpatul are ceva cu ea supărată fiind mi-a spus că dacă inculpatul a făcut așa ceva și ea îi va distruge viața aceasta mi-a solicitat să îi susțin declarațiile date la organul de urmărire penală, am susținut aceste declarații deoarece mi-a fost o bună prietenă. consider că am fost forțată de să dau declarația din faza de urmărire penală, aceasta spunându-mi că dacă nu susțin declarațiile viața ei va fi distrusă, iar eu voi fi pedepsită. mi-a spus să declar că a dat inculpatului suma de 400.000 pentru permis. am asistat la o discuție purtată între inculpat și martora inculpatul i-a solicitat martorei să-i dea suma de 400.000 lei reprezentând plata orelor suplimentare efectuate. nu am fost prezentă la o discuție în care inculpatul ar fi cerut suma de 800.000 lei am declarat în faza de urmărire penală ceea ce mi-a spus să declar adică că i s-a cerut 400.000 lei pentru obținerea permisului mama lui mi-a solicitat să susțin declarația acesteia și să confirm ce mi-a spus ea să declar. Mi-am schimbat azi declarația deoarece mi-am dat seama de ce fel de fată este și mama m-a forțat să spun adevărul".
Prin ordonanța Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR nr. 120/P/2003 din 13.03.2003 s-a dispus arestarea preventivă a numitului. Din motivarea ordonanței (fila 81 dos. instanței) cât și din conținutul mandatului de arestare preventivă nr. 34/13.03.2003 (fila 82 dos. instanței) nu rezultă că măsura preventivă a fost luată pe baza declarației formulate în calitate de martor de inculpata.
Cu privire la dosarul în care a fost dispusă arestarea preventivă de către procuror, prin sentința penalănr.364/2004, TRIBUNALUL BIHORa dispus achitarea numitului, instanța întemeindu-și soluția și pe declarația prin care inculpata din prezenta cauză și-a retractat declarațiile din dosarul de urmărire penală. Instanța a înlăturat declarațiile inculpatei din prezenta cauză formulate în dosarul de urmărire penala, constatând că nu s-au coroborat nici cu declarațiile date de aceasta în instanță, nici cu alte declarații date de alți martori în cauza respectivă. Instanța a apreciat că declarațiile date de inculpată în calitate de martor în fața instanței în acea cauză se coroborează cu declarațiile celorlalți martori, exemplificând acest lucru în considerentele sentinței.
Prin decizia penală nr.143/A/2005 (fila 83 dos. inst.) Curtea de APEL ORADEAa menținut soluția Tribunalului Bihor privind achitarea susnumitului.
Prin decizia penală nr. 6640/2005 ÎCCJ a trimis cauza spre rejudecare la TRIBUNALUL BIHOR.
Prin sentința penală 97/P/2007 TRIBUNALUL BIHORa dispus din nou achitareaprivind pe inculpatul în cauza respectivă (fila 89 ).
În cauza de față au fost audiați martorii, și.
Martorul (fila 26 dos.primă inst.) a declarat în fața instanței că prin februarie 2004 (prin urmare anterior declarației date de inculpată în calitate de martor în fața instanței) numita i-a transmis mesaje scrise pe telefonul mobil cu caracter denigrator la adresa inculpatei, al cărei prieten era martorul, cu scopul de a le strica relația de prietenie. Martorul declară că referitor la acest aspect inculpata l-a informat că numita a încercat să o constrângă să nu-și schimbe declarația formulată în dosarul de urmărire penală pentru că altfel îi va face cunoscute martorului aspecte privind viața privată a acesteia, lucru care de altfel s-a și consumat prin transmiterea acelor mesaje. Martorul declară că inculpata l-a informat cu privire la situația în care se găsește și că a declarat în dosarul de urmărire penală lucruri neadevărate și că practic a șantajat-o amenințând-o că dacă nu formulează aceleași declarații și în fața instanței îi va dezvălui martorului aspect intime neplăcute din viața ei privată. Martorul declară că inculpata i-a spus că are mustrări de conștiință pentru că în dosarul parchetului a ascuns adevărul și că de aceea ulterior în fața instanței a spus adevărul. Martorul apreciază că inculpata este o persoană influențabilă.
Martorul (fila 29 dos. primă inst.) arată că a purtat o discuție cu numita - fiica acesteia, cu privire la declarațiile date în faza de urmărire penală de către inculpată și arată că nu cunoaște nici de la fiica ei nici de la inculpată dacă inculpata ar fi fost de față în împrejurarea în care instructorul auto i-ar fi cerut fiicei ei o sumă de bani. Martora infirmă faptul că ar fi încercat să o determine în vreun fel pe inculpată cu privire la declarația pe care aceasta din urmă a dat-o în fața instanței. Martora declară că nici în împrejurarea în care a purtat o discuție cu instructorul auto acesta nu i-a confirmat că inculpata ar fi asistat la vreo discuție dintre el și fiica martorei. Martora arată că nu a purtat nici o discuție cu inculpata privind declarațiile pe care aceasta din urmă le-ar fi formulat în diverse ocazii la organele judiciare și că nici n-a surprins vreo discuție pe această temă între fiica ei și inculpată. Martora declară că într-o împrejurare inculpata i-a spus că fiica martorei a informat-o că profesorul auto i-ar fi cerut bani.
Martora (fila 33 dos.inst.) declară însă că inculpata a fost de față când instructorul auto i-a cerut o sumă de bani și că inculpata a putut înțelege că este vorba de o sumă necuvenită. Martora declară că nu a purtat discuții cu inculpata pe această temă. Declară și că nu i-a cerut inculpatei, prin amenințare ori șantaj, să declare anumite lucruri în fața instanței și nici anterior în fața organelor de urmărire penală. martora confirmă că mama ei a informat-o cu privire la faptul că a purtat o discuție cu inculpata privind chestiunea în cauză. Martora declară că după ce inculpata a formulat declarații la organul de urmărire penală, aceasta din urmă și-a exprimat teama cu privire la ce s-a întâmplat. martora declară că este adevărat că înainte ca inculpata să declare în fața instanței i-a transmis mesaje scrise pe telefon conținând jigniri privind viața privată a inculpatei și că știe că prietenul inculpatei a citi mesajele respective.
Audiată fiind în dosarul de urmărire penală din prezenta cauză, inculpata a arătat că nu și-a mai menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale, întrucât acele declarații nu erau reale, deoarece numita le-a cerut să declare cele declarate la organul de urmărire penală. Inculpata declară că, nu a fost prezentă la nici o discuție între și numitul, în care acesta din urmă să pretindă în mod nelegal, sume de bani de la susnumita. Inculpata declară că numita a determinat-o să declare acest lucru, fără ca însă să o forțeze în vreun fel. Totodată inculpata declară că nici atunci când a formulat declarația ulterioară în fața instanței cu privire la aceeași chestiune nu a fost forțată de nimeni și nici convinsă în vreun fel să-și retracteze prima declarație, numita spunându-i totuși că dacă nu-și susține declarațiile "viața ei va fi distrusă și eu voi fi pedepsită". Inculpata declară că și-a dat seama că a fost manipulată de pentru a declara lucruri neadevărate în faza de urmărire penală. Însă declară că înainte de a formula declarații în fața instanței numita și mama acesteia au încercat să o determine să nu-și schimbe declarațiile la urmărire penală pentru că "îmi vor face probleme" (fila 15-18 dos.). Inculpata a recunoscut în fața instanței că în declarația de la urmărire penală nu a spus adevărul.
Audiată în fața instanței în prezenta cauză (fila 9-10 dos. instanței fond) inculpata declară că este adevărat că a formulat declarații contradictorii privind aceeași chestiune la organul de urmărire penală cât și la instanță. Martora declară că a declarat neadevărul la urmărire penală, arătând faptul că nu a fost de față când instructorul auto i-ar fi cerut bani numitei și că a știut cu certitudine că instructorul auto a cerut bani susnumitei exclusiv pentru plata orelor suplimentare de conducere. Inculpata declară că numita i-a spus că vrea să-i facă neplăceri instructorului auto și că i-a indicat ce să declare la urmărire penală. Inculpata declară că numita a vrut să se răzbune pe instructorul auto și că a convins-o să declare aspecte neadevărate cu privire la instructor. Inculpata arată că în instanță a realizat că a încălcat legea prin denaturare adevărului prin declarația de la urmărire penală și că din proprie inițiativă a declarat în dosarul Tribunalului numai adevărul negând declarațiile din dosarul de urmărire penală. arată că datorită vârstei a manifestat o lipsă de maturitate astfel încât nu și-a dat seama cu privire la consecințele faptei. Arată că martora a încercat să o convingă să-și mențină declarațiile de la urmărire penală. Inculpata declară în împrejurarea în care a formulat declarația la urmărire penală numita a fost de față și i-a sugerat textul declarației în prezența polițistului care a consemnat-o pe un formular tipizat, în condițiile în care inculpata a consimțit să declare și să semneze cele dictate de. Inculpata arată că declarația a dat-o într-o mașină cu însemnele poliției și explică modalitatea prin care s-a consemnat declarația astfel: " spunea ceea ce eu a trebuit să declar, polițistul respectiv consemna spusele susnumite în formularul tipizat de declarație în timp ce eu aprobam cu formula DA ori nu mă opuneam sau nu negam cele consemnate în acest mod. nu am făcut comentarii, nu am adăugat și nu am corectat în nici un mod expresiile, formulele, frazele pronunțate de susnumita în fața procurorului am menținut cele consemnate în declarația luată așa cum am arătat mai sus". Inculpata arată că a declarat la parchet întocmai ce a discutat cu anterior și ceea ce s-a consemnat în declarația luată în mașina poliției. Inculpata artă că imediat înainte de a intra în mașina poliției și a formula prima declarație, i-a ieșit în întâmpinare și i-a spus ceva de genul "acum e momentul să ne răzbunăm". Inculpata declară că nu a cedat șantajului la care a fost supusă de prin amenințarea cu informarea prietenului inculpatei sub aspectul unor probleme intime compromițătoare și s-a prezentat în fața instanței unde a spus adevărul.
Din probele administrate în cauză, ținând seama expres de precizarea parchetului potrivit căreia precizarea din rechizitoriu cu privire la fapta inculpatei se referă exclusiv la declarația mincinoasă formulată de aceasta in 11.03.2004 în dosarul nr. 3298/P/2003 al Tribunalului Bihor, prin urmare pentru acest aspect fiind trimisă în judecată inculpata, fără a se face referire la eventualitatea existenței unei declarații cu conținut neadevărat formulată în dosarul de urmărire penală respectiv, cât și de faptul că parchetul nu a formulat alte cereri în cauză, în condițiile în care prin actul de sesizare instanța nu a fost sesizată cu privire la infracțiunea de mărturie mincinoasă săvârșită în altă împrejurare, apreciind că inculpata a manifestat o atitudine corespunzătoare când în fața instanței după ce a depus jurământul a declarat numai adevărul referindu-se șui la modalitatea tehnică prin acre a fost audiată în dosarul de urmărire penală (într-o mașină a poliției, declarația fiindu-i sugerată), instanța de fond a constatat că inculpata nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă prev. de art. 260 alin. 1. penal întrucât în ceea ce privește declarația de martor dată în dosarul nr. 3298/P/2003 al Tribunalului Bihor, întrucât infracțiunii îi lipsește unul din elementele constitutive, respectiv elementul material prin aceea că declarațiile formulate în fața instanței nu sunt afirmații mincinoase și nici afirmații prin care nu s-a spus tot privitor la împrejurările cu privire la care martora a fost întrebată, cât și intenția ca forma vinovăției întrucât inculpata nu a încercat inducerea în eroare a instanței cu privire la respectiva cauză.
Împotriva acestei sentințe, Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradeaa declarat apel în termen, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței apelate și condamnarea inculpatei pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută și pedepsită de art.260 alin.1 Cod penal.
Prin decizia penală nr.85/A din 12 martie 2008, TRIBUNALUL BIHORa respins ca nefondat apelul penal declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea împotriva sentinței penale nr.758 din 10.05.2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a menținut-o în totalitate.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
În mod legal și temeinic prima instanță a dispus achitarea inculpatei cu art.10 lit. Cod de procedură penală pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, pe motiv că lipsește latura obiectivă, și anume declarațiile formulate în fața instanței nu sunt afirmații mincinoase și nici afirmații prin care nu s-a spus tot cu privire la împrejurările cu privire la care martora a fost întrebată, cât și intenția ca formă a vinovăției, inculpata neîncercând inducerea în eroare a instanței cu privire la respectiva cauză.
S-a reținut în sarcina inculpatei că, la data de 11.03.2004, cu ocazia audierii în calitate de martor, inculpata și-ar fi schimbat declarațiile date în cursul urmăririi penale, declarând printre altele că nu a fost prezentă la nici o discuție la care inculpatul ar fi cerut suma de 800.000 lei, cu toate că inițial, în fața organelor de urmărire penală și a procurorului a susținut că fusese prezentă la discuția dintre inculpatul și prietena inculpatei, numita discuție în care inculpatul îi cere acesteia suma de 400.000 lei pentru a promova examenul de ieșire din școală și încă 400.000 lei pentru "rezolvarea" permisului.
Parchetul a arătat că precizarea din rechizitoriu cu privire la fapta inculpatei se referă la declarația mincinoasă formulată de aceasta în 11.03.2004 la TRIBUNALUL BIHOR, aspect pentru care inculpata a și fost trimisă în judecată. Ulterior, în motivarea apelului, se susține că față de inculpată s-a început urmărirea penală întrucât în cursul cercetării judecătorești și-a schimbat declarația dată inițial în cursul urmăririi penale.
Motivele invocate de Parchet în apel nu au putut fi luate în considerare, atâta vreme cât nu există nici o contradicție între declarațiile date de inculpată în calitate de martoră la 11.03.2004 și restul declarațiilor date în dosar, motiv pentru care instanța a și dispus achitarea inculpatului cu art.10 lit. d Cod de procedură penală prin sentința penală nr.364/P/14.10.2004 a Tribunalului Bihor, cauză care a fost trimisă cu rejudecare la TRIBUNALUL BIHOR pe motivul nelegalei compuneri a completului de judecată, instanța învestită cu rejudecarea cauzei, dispunând din nou achitarea aceluiași inculpat cu art.10 lit. d Cod de procedură penală.
În ceea ce privește contradicția dintre declarația dată de inculpată în faza de urmărire penală și cea dată în faza de judecată, aceasta o motivează în ședința din 9.12.2004, în sensul că declarația dată la poliție a fost consemnată pe un formular tipizat de 2 file, pe care aceasta doar le-a semnat modul de luare a declarației fiind următorul: " spunea ceea ce au a trebuit să declar, polițistul respectiv consemna spusele susnumitei în formularul tipizat în timp ce eu aprobam cu formula "da" ori "nu", nu mă opuneam sau nu negam cele consemnate în acest mod. Personal nu am făcut comentarii, nu am adăugat și nu am corectat în nici un mod expresiile, formulele, frazele enunțate de susnumita."
Din aceste susțineri ulterioare, făcute cu ocazia audierii ei ca inculpat, reiese că cele consemnate în declarația dată în fața organului de urmărire penală nu reflectă percepția personală a inculpatei raportat la starea de fapt la care a făcut referire, ca urmare nici nu se coroborează cu celelalte probe de la dosarul cauzei cu privire la inculpatul. Ca atare, apelul Parchetului nefiind fondat a fost respins.
Împotriva hotărârii penale mai sus arătate a formulat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii judecătorești recurate și pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpatei, întrucât s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare a acesteia.
În motivarea recursului formulat s-a arătat că hotărârea este nelegală și netemeinică întrucât modalitatea de luare a declarației martorei la poliție luată în considerare de instanță în motivarea deciziei - respectiv "pe un formular tipizat de două file pe care aceasta doar l-a semnat" aprobând cu "da" sau "nu" fără să se opună sau să nege cele consemnate, nu este în măsură să înlăture caracterul penal al faptei de mărturie mincinoasă comisă de inculpată. Din analiza celor două declarații ale inculpatei date în calitate de martoră în dosarul privind pe inculpatul se constată că acestea sunt diametral opuse.
S-a învederat că aceste declarații priveau în mod evident împrejurări esențiale ale cauzei, declarația dată în cursul urmăririi penale fiind cea care corespunde adevărului întrucât se coroborează cu declarația martorei.
Referitor la afirmațiile privind modul în care i s-ar fi luat declarația de către organul de poliție, pe lângă faptul că aceste afirmații nu au fost probate, nu a fost de natură a influența conținutul declarațiilor, inculpata semnând, ceea ce dovedește că a fost de acord cu cele consemnate.
S-a apreciat că instanțele de judecată trebuiau să pronunțe condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă chiar dacă au considerat că declarația dată în cursul urmăririi penale este cea care nu corespunde adevărului.
Examinând hotărârea recurată din oficiu și prin prisma motivelor invocate, dar în limitele permise de lege, Curtea va reține următoarele:
În mod corect prima instanță și instanța de apel au constat că fapta inculpatei nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 260 al 1 Cod penal, lipsind latura obiectivă, întrucât declarațiile date de aceasta în fața instanței nu sunt afirmații mincinoase și nici afirmații prin care nu s-a spus totul cu privire la împrejurările despre care martora a fost întrebată.
Curtea va constata că inculpata a fost trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 260 alin. 1 cod penal, constând în aceea că, în ședința publică din data de 11.03.2004, aceasta și-ar fi schimbat declarațiile date în cursul urmăririi penale, declarând în mod mincinos că nu a fost prezentă la nici o discuție în care inculpatul ar fi cerut suma de 800.000 lei, cu toate că în cursul urmăririi penale a susținut că a fost prezentă la o discuție purtată de inculpat și numita în care acesta i-a cerut suma de 400.000 lei pentru a promova examenul de ieșire din școală și încă 400.000 pentru rezolvarea permisului.
Soluția de achitare pronunțată cu privire la inculpată este legală și temeinică, între declarația dată de inculpată în fața instanței la data de 11.03.2004 și restul declarațiilor și probelor din dosar neexistând nici o contradicție.
Susținerea parchetului potrivit căreia inculpata trebuia oricum condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă pentru că per a contrario declarația dată în cursul urmăririi penale este cea care nu corespunde adevărului, nu poate fi primită câtă vreme nu aceasta este fapta pentru care a fost trimisă în judecată.
Potrivit art. 317 Cod de procedură penală judecata se mărginește la fapta și persoana arătată în actul de sesizare a instanței, iar în caz de extindere a procesului penal și la fapta și persoana la care se referă extinderea.
Raportat la aceste dispoziții legale se va reține că în mod corect instanța s-a pronunțat numai cu privire la declarația dată de inculpat în ședință publică din 11.03.2008, aceasta fiind descrisă în actul de sesizare a instanței - rechizitoriul, iar în speță nu s-a cerut și nici nu s-a dispus extinderea procesului penal împotriva inculpatei pentru alte fapte.
Față de motivele mai sus expuse Curtea va reține că recursul formulat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR este nefondat, sens în care îl va respinge, iar în baza art. 192 alin. 3 Cod de procedură penală va dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 100 de lei reprezentând onorariului apărătorului desemnat din oficiu și substituirea avocatei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală.
RESPINGEca nefondat recursul penal declaratde PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR, împotriva deciziei penale nr.86/A din 12 martie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR,pe care o menține în întregime.
Suma de100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, în substituirea avocatei, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 18 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. decizie /02.10.2008
Judecător apel -
Judecător fond
Tehnored. /02.10.2008
3 ex.
Președinte:Soane LauraJudecători:Soane Laura, Sotoc Daniela, Groza Gheorghe
