Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 482/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr. 482/R/2008
Ședința publică din 18 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Soane Laura
JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 3: Groza Gheorghe G - președintele instanței
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, domiciliat în comuna, sat nr.58, județul B, împotriva deciziei penale nr.102/A din 31 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar unic, decizie care desființează în parte, pe latura penală, sentința penală nr.575 din 10 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Oradea, inculpatul fiind trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit. "a și i" Cod penal cu aplicarea art.37 lit. " b" Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpatul recurent lipsă, apărătorul din oficiu al acestuia - avocat, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.2897/23.09.2008, emisă de Baroul Bihor lipsă fiind și părțile civile intimate și.
Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Apărătorul inculpatului recurent solicită acordarea unui nou termen de judecată față de lipsa inculpatului recurent.
Reprezentantul parchetului se opune amânării cauzei, inculpatul i-a fost acordat un termen pentru apărare.
Instanța respinge cererea de amânare formulată de apărătorul inculpatului recurent, inculpatul fiind prezent la termenul anterior solicitând termen pentru angajarea unui avocat.
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent - avocat susține recursul, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor recurate și, rejudecând cauza, a se dispune în temeiul art.11 pct.2 lit. "a" raportat la art.10 lit. "c" Cod de procedură penală, achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșii a două infracțiuni de furt calificat, prevăzute și pedepsite de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit. "a și i" Cod penal, cu aplicarea art.37 lit. " b" Cod penal, întrucât nu este autorul faptelor, la dosar neexistând probe care să dovedească cu certitudine vinovăția inculpatului. În subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea cuantumului pedepsei spre minimul special prevăzut de lege, având în vedere împrejurările comiterii faptelor precum și valoarea redusă a prejudiciului.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpatul și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor recurate. Apreciază că probele administrate în cauză confirmă vinovăția inculpatului, pedeapsa aplicată fiind legală, raportat la faptele și persoana inculpatului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față,
În baza actelor și lucrărilor aflate la dosar constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 575 din 10.04.2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, în În baza art. 334 Cod procedură penală, a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului din două infracțiuni de furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. "a, i" Cod penal, în două infracțiuni de furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit "a, i" Cod penal cu aplic art. 37 lit "b" Cod penal, texte de lege în baza cărora a fost condamnat la două pedepse de câte 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. "a" și art. 34 lit. "b" Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, ce s-a dispus a se executa de condamnat în regim de detenție.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal, a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit."a" și "b" Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 350 Cod procedură penală, a fost revocată măsura obligării de a nu părăsi localitatea O dispusă prin încheierea de ședință din 26-06-2006.
În baza art. 88 Cod penal, a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestului preventiv din 13.10.2005 până la 30.06.2006
S-a constatat că partea vătămată a renunțat la pretențiile formulate.
În baza art. 14, art. 346 Cod procedură penală și art. 998 - 999 Cod civil, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei în favoarea părții civile și la plata sumei de 157,5 lei favoarea părții civile.
În baza art. 118 lit. "d" Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat în favoarea statului suma de 750 lei.
În baza art. 189 cod procedură penală, s-a dispus ca onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 100 lei, conform împuternicirii avocațiale nr. 6199 din 11.11.2005, să fie avansat Baroului de Avocați B din Fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 191 alin. 1 cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 1.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
1.La data de 30.04.2005, în jurul orelor 9.00, inculpatul împreună cu numitul s-au deplasat la locuința părților vătămate și situată în O,-, -.2,. 44, apartament în care locuise anterior si inculpatul.
După ce au forțat ușa de acces în locuință, cei doi au pătruns în interior de unde au sustras un trening și o pereche de adidași marca, un tricou, un prosop și mai multe perechi de șosete, aparținând părții vătămate, precum și un calculator, un cuptor cu microunde marca, un casetofon, marca, un fier de călcat și o pereche de blugi, aparținând părții vătămate, pe care le-au încărcat în mașina martorului și le-au transportat la garajul acestuia.
O parte din bunurile sustrase, mai exact fierul de călcat și cuptorul cu microunde au fost cumpărate cu suma de 1.500.000 ROL de martorul de la care au fost ridicate și restituite părții vătămate, care a apreciat că valoarea acestora este de 5.000.000 lei. astfel că s-a mai constituit parte civilă în cauză cu suma de 9.000.000 ROL. De asemenea, calculatorul a fost vândut cu suma de 1.000.000 lei numitului care nu a putut fi identificat
În cursul cercetării judecătorești, partea civilă a arătat că renunță la pretențiile civile formulate și a apreciat că valoarea bunurilor nerecuperate este de 1.000 RON.
Partea civilă a formulat pretenții civile în sumă de 7.000.000 ROL.
2.În data de 01.05.2005, în jurul orelor 10.00, profitând de faptul că partea vătămată cu familia erau plecați din localitate pentru a sărbători Paștele, inculpatul împreună cu numitul, s-au deplasat la locuința acestora situată în O, str. -, - 5,. B,. 4, unde după ce au forțat ușa de acces au pătruns în interior de unde au sustras un radio-casetoton cu CD- Philips, o borsetă, un modem, mai multe obiecte de îmbrăcăminte și cosmetice.
A doua zi, cei doi s-au deplasat în Cetate pentru a valorifica bunurile sustrase, dar au fost surprinși de organele de poliție, inculpatul reușind să fugă. Asupra numitului au fost găsite două plase cu bunuri care au fost recunoscute de către, soția reclamantului și i-au fost restituite potrivit dovezii de la fila 52 dos.up.
Partea vătămată s-a mai constituit parte civilă în cauză cu suma de 15.750.000 lei reprezentând valoarea bunurilor nerecuperate (fila 55).
Fiind audiat în cursul cercetării judecătorești inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor arătând că în perioada comiterii faptelor a fost la domiciliul său, nu a fost deloc la O și nu s-a întâlnit cu inculpatul.
Totodată inculpatul a arătat că cunoaște pe partea vătămată și că în urmă cu un an a locuit împreună cu aceasta când venea la (fila 23).
Pe parcursul cercetării judecătorești, inculpatul a mai arătat că în ziua de 01. mai 2005 când s-a comis a doua faptă a primit un bon de lemne de la pădurar și a fost la pădure să taie lemnele.
În cauză, au fost audiați martorii și, propuși de inculpat, primul arătând că în perioada sărbătorilor de Paști l-a văzut pe inculpat în sat, iar al doilea a arătat că s-a întâlnit cu inculpatul doar după sărbători și că în perioada februarie-mai nu a fost cu acesta la tăiat de lemne (filele 113-114).
Apărarea inculpatului nu a putut fi reținută, întrucât nu este susținută de nici un mijloc de probă, martorii audiați neputând releva cu certitudine că în zilele comiterii faptelor inculpatul a fost în localitatea de domiciliu. Mai mult, faptul că s-a eliberat un bon de lemne în data de 01 mai nu înseamnă că în aceeași dată inculpatul a și tăiat lemnele din pădure și s-a aflat toată ziua în acel loc, inculpatul arătând că nu are martori care să confirme acest din urmă aspect.
Martorul a arătat că în perioada sărbătorilor de Paști, în anul 2005 într-o zi pe care nu o poate preciza, în jurul orelor 11-12.00 i-a dus pe inculpatul și numitul în zona străzii din O unde i-a așteptat circa 15-20 minute, aceștia revenind la mașină și având asupra lor un calculator, un cuptor cu microunde și câteva plase cu bunuri, care, cu excepția calculatorului ce i-a fost dus lui au rămas în dubă până a doua zi când le-a pus în garaj întrucât avea cursă. După 2-3 zile luând legătura cu cei doi pentru a ridica bunurile, i-au oferit spre vânzare un cuptor cu microunde și un călcător pe care le-a cumpărat cu suma de 1.500.000 ROL. Totodată acesta a arătat că nu are pretenții civile pentru bunurile cumpărate care au fost ridicate de organele de poliție (fila 80).
Coroborând declarațiile numitului (filele 32-35) cu declarațiile martorului (filele 36-37) și procesele verbale de depistare a sus-numitului în Cetate (fila 50-51) și recunoaștere a bunurilor găsite asupra acestuia de către partea vătămată (fila 52), precum și cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv declarațiile părților vătămate (filele 24- 29, 40-41dosar up), declarațiile inculpatului (filele 11-16 dosar up), proces verbal de confruntare (fila 18-19), dovezi de predare-primire (fila 38, 53-55).30.04.2005 și 01.05.2005 împreună cu numitul din locuința părților vătămate, și mai multe bunuri, întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de furt calificat prev. și ped. de art. 208 al.1 - 209 al.1 lit."a-i" cod penal aflate în concurs real.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului, rezultă că ambele fapte au fost comise în stare de recidivă postexecutorie. Astfel, primul termen al recidivei îl constituie condamnarea la pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2605/29.11.1999 a Judecătoriei Oradea, din executarea căreia a fost liberat condiționat la 08.06.2001, cu un rest de 306 zile. Prin urmare, s-a reținut că faptele ce fac obiectul cauzei au fost comise după ce pedeapsa a fost executată, astfel că în baza art. 334 Cod procedură penală, instanța de fond a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului din două infracțiuni de furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. "a, i" Cod penal, în două infracțiuni de furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit "a, i" Cod penal cu aplic art. 37 lit "b" Cod penal, texte de lege în baza cărora l-a condamnat la două pedepse de câte 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. "a" și art. 34 lit. "b" Cod penal, a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, ce s-a dispus a se executa de condamnat în regim de detenție.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit."a" și "b" Cod penal pe durata executării pedepsei.
La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, circumstanțele reale ale comiterii faptei, anume pe timp de zi, din locuințe și conduita infracțională anterioară a inculpatului, acesta fiind recidivist postexecutoriu, urmarea produsă constând într-un prejudiciu relativ redus, precum și atitudinea inculpatului care nu a recunoscut săvârșirea faptelor.
Inculpatul a fost reținut în baza ordonanței de reținere din 13.10.2005, orele 16.00 Poliției Municipiului O, iar prin încheierea penală nr. 54/M/14.10.2005, emisă în dosar nr. 8514/2005 a Judecătoriei Oradeas -a dispus în temeiul art. 148 alin. 1lit. "h" cod procedură penală, arestarea preventivă a acestuia pe o durată de 29 zile de la 14.10.2005 până la 11.11.2005 inclusiv, emițându-se mandatul de arestare 55/M/2005, măsură ce a fost menținută ulterior de instanță.
Prin Încheierea din 26.06.2006 s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea O (fila 131).
Având în vedere soluția de condamnare, precum și împrejurarea că inculpatul nu are domiciliul în O, în baza art. 350 Cod procedură penală, prima instanță a revocat măsura obligării de a nu părăsi localitatea O dispusă prin încheierea de ședință din 26-06-2006.
În baza art. 88 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestului preventiv din 13.10.2005 până la 30.06.2006
A constatat că partea vătămată a renunțat la pretențiile formulate.
În baza art. 14, art. 346 Cod procedură penală și art. 998 - 999 Cod civil, instanța de fond va obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei în favoarea părții civile și la plata sumei de 157,5 lei favoarea părții civile reprezentând prejudiciul nerecuperat.
În baza art. 118 lit. "d" Cod penal, a confiscat de la inculpat, în favoarea statului, suma de 750 lei, reprezentând 150 lei suma obținută din vânzarea bunurilor către martorul care nu a formulat pretenții, bunuri restituite părții vătămate, 100 lei suma obținută din vânzarea calculatorului către rămas neidentificat și 500 lei valoarea bunurilor nerecuperate de partea civilă, care a renunțat la pretenții.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul, solicitând desființarea hotărârii atacate ca netemeinică și nelegală, motivând că nu este autorul faptelor reținute în sarcina sa.
Prin decizia penală nr.102/A pronunțată la data de 31 martie 2008, Tribunalul Bihor a admis apelul penal declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 575 din 10.04.2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a desființat-o, în sensul că a limitat conținutul pedepsei accesorii aplicate inculpatului la interzicerea drepturilor prevăzută și pedepsită de art.64 al.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, menținând restul dispozițiunilor sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.
Pentru a pronunța în acest mod instanța de apel a reținut că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală sub aspectul reținerii stării de fapt, probele administrate în cauză, ce constau în declarații părți vătămate, declarații de martori, procese verbale de predare-primire, demonstrând cu certitudine că, în perioada 28.04.2005 - 4.05.2005, inculpatul a sustras împreună cu numitul din locuința părților vătămate, și mai multe bunuri, care, în marea lor parte, au fost valorificate, iar banii astfel obținuți cheltuiți de inculpat în interes personal.
Este legală hotărârea instanței de fond sub aspectul condamnării inculpatului pentru faptele comise, probele administrate în cauză fiind concludente în ce privește calitatea de autor al acestuia la faptele penale analizate, atitudinea de nerecunoaștere a inculpatului nefiind validată nici măcar de martorii propuși de acesta. Astfel, deși inculpatul a invocat împrejurarea că la data comiterii faptelor s-a aflat în alt loc, această împrejurare nu rezultă din probele administrate, martorii audiați neputând releva cu certitudine că în zilele comiterii faptelor inculpatul a fost în localitatea de domiciliu. Mai mult, faptul că s-a eliberat un bon de lemne în data de 1 mai, împrejurare invocată și în fața instanței de apel, nu presupune că în aceeași dată inculpatul a și tăiat lemnele din pădure și s-a aflat toată ziua în acel loc, cu atât mai mult cu cât, deși i s-a dat posibilitatea de instanța de control să aducă în instanță pădurarul, despre care a susținut că ar cunoaște această împrejurare, inculpatul nu a depus nici o diligență în acest sens.
Pedeapsa închisorii aplicată și cuantumul acesteia reflectă o valorificare corectă a criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal, sens în care s-au avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv antecedența penală, inculpatul fiind recidivist postexecutoriu, atitudinea nesinceră în procesul penal, dar și pericolul social concret al faptelor sale, ce nu poate fi socotit unul neînsemnat, cât și pluralitatea de fapte penale. Totodată, s-a avut în vedere valoarea redusă a prejudiciilor.
În ce privește regimul sancționator, instanța de apel a reținut că instanța de fond, aplicând pedepse accesorii, a interzis nejustificat și dreptul prevăzut de art.64 lit.a teza I Cod penal, raportat la natura și gravitatea infracțiunilor comise, nelegalitate ce va fi remediată în calea de atac, prin modificarea conținutului pedepsei accesorii aplicate inculpatului, în sensul interzicerii doar a drepturilor prevăzute și pedepsite de art.64 al.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea hotărârilor atacate în sensul de a se dispune, în principal, în temeiul art.11 pct.2 lit. "a" raportat la art.10 lit. "c" Cod de procedură penală, achitarea sa de sub învinuirea săvârșii a două infracțiuni prevăzute și pedepsite de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit. "a și i" Cod penal, cu aplicarea art.37 lit. " b" Cod penal, întrucât nu este autorul faptelor, la dosar neexistând probe care să dovedească cu certitudine vinovăția sa. În subsidiar, inculpatul a solicitat reformarea hotărârilor atacate în sensul reducerii cuantumului pedepsei spre minimul special prevăzut de lege
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, conform art.385/6 alin.2 Cod procedură penală și art.385/14 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul declarat de inculpat apare ca neîntemeiat și, în consecință, în baza art.385/15 pct.1 lit.b, urmează să fie respins ca atare.
Hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice.
Din ansamblul actelor și lucrărilor aflate la dosar, rezultă că în perioada 28.04.- 03.05.2005 inculpatul recurent, pe baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul, a pătruns în locuințelor părților vătămate și din Municipiul O, sustrăgând mai multe obiecte de îmbrăcăminte, de uz casnic și aparatură electronică, prejudiciile fiind reparate parțial.
Starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost reținute în mod corect de către instanța de fond, rezultând din ansamblul materialului probator administrat pe parcursul procesului penal. Cu toate că inculpatul a negat săvârșirea celor două infracțiuni, ( 9-15 - dosar de urmărire penală; 23 - dosarul instanței de fond; 21 - dosarul instanței de apel), faptele săvârșite de către acesta sunt dovedite cu plângerile și declarațiile părților vătămate ( 24-29; 40-41), dovezile de ridicare și predare a unor bunuri sustrase de la părțile vătămate ( 38, 54-56)precum și cu declarațiile coinculpatului ( 84-87; ) și declarațiile martorilor ( 16-17, 18, 19 - dosar de urmărire penală ), și ( 114; 113 -- dosarul instanței de fond ), ( 29; 45-46; 47; 48; 49 - dosar de urmărire penală). Inculpatul a încercat să-și creeze un alibi, susținând că la datele la care s-au săvârșit cele două infracțiuni nu se afla la locul faptelor, însă nu a reușit întrucât cei doi martori propuși de acesta în apărare, respectiv și, au arătat în fața instanței de fond că nu l-au văzut per inculpat în perioadele respective.
Pentru aspectele reliefate cererea inculpatului formulată în sensul de a se dispune achitarea sa pe motiv că nu a săvârșit cele două infracțiuni de furt calificat este neîntemeiată.
Sub aspectul individualizării pedepsei instanța de fond a procedat la o judicioasă valorificare a dispozițiilor art.72 Cod penal.
Pedeapsa aplicată inculpatului reflectă în mod obiectiv pericolul social concret pe care îl prezintă faptele și persoana inculpatului.
Modul și mijloacele de comitere a infracțiunilor de furt calificat prevăzute și pedepsite de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit. "a și i" Cod penal, cu aplicarea art.37 lit. " b" Cod penal imprimă acestora un grad de pericol social sporit. Astfel, inculpatul a comis cele două infracțiuni într-un interval relativ mic de timp, în urma unei înțelegeri prealabile cu coinculpatul, pătrunzând în locuințele părților vătămate prin efracție și sustrăgând bunuri de o valoare considerabilă, având în vedere anul 2005, respectiv aproximativ 27 milioane lei ( RON).
Pedeapsa aplicată inculpatului este adaptabilă, în sensul proporționalizării ei în raport cu pericolul social al faptelor, relevat anterior, cât și al inculpatului, neexistând motiv de reducere a pedepsei.
Inculpatul, deși element tânăr, nu este la primul contact cu legea penală, nu are ocupație și loc de muncă și a negat săvârșirea infracțiunilor de furt calificat.
Infracțiunile din prezenta cauză inculpatul le-a săvârșit în stare de recidivă mare postexecutorie, prevăzută de art.37 lit.b Cod penal, primul termen al recidivei constituindu-l pedeapsa de 4 ani plus 8 luni aplicată prin sentința penală 2605/1999 a Judecătoriei Oradea, în executarea cărei a fost arestat preventiv la 25.06.1997 și liberat condiționat la data de 08.06. 2001( 57-58). Din examinarea fișei de cazier judiciar rezultă că inculpatul s-a specializat în comiterea infracțiunilor de furt calificat, fiind condamnat anterior de patru ori pentru același gen de infracțiuni, iar prin sentința penală 218/1997 pentru infracțiune la regimul circulație pe drumurile publice, faptă prevăzută de art.36 alin.1 din Decretul 328/1966.
În consecință, ținând seama de tipul de comportament uman ajuns în balanța justiției, dar și de modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, urmările produse, pericolul social concret al faptelor, atitudinea ante și postinfracțională a inculpatului și limitele de pedeapsă prevăzute în Codul penal - partea specială, instanța de recursul apreciază că prin pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului, în regim privativ de libertate, cu reținerea dispozițiilor art.64 alin.1 lit.a teza II și lit.b Cod penal, este necesară pentru a se realiza, în concret, funcțiile și scopul pedepsei prevăzut de art.52 Cod penal.
Instanța de fond a soluționat în mod corect latura civilă a cauzei, obligând inculpatul la despăgubiri juste și integrale în favoarea părților vătămate, constituite părți civile în cauză, și a făcut o corectă aplicarea a dispozițiilor art.88 Cod penal, deducând din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestului preventiv de la 13 octombrie 2005 ( 59; 63-65) până la 30.06.2006.
Întrucât prima instanță a valorificat suficient, în sistemul pugnitiv elementele de esență, definitorii pentru inculpat și pericolul social concret al faptelor comise de inculpat și a soluționat în mod judicios cauza sub toate aspectele, văzând că nici din examinarea din oficiu a cauzei nu rezultă motive de reformare a hotărârii atacate, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpat.
În temeiul prevederilor art.192 alin.2 și art.189 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat să plătească statului suma de 200 lei, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală.
RESPINGEca nefondat recursul penal declaratde inculpatul recurent, domiciliat în, sat nr.58, județul B, împotriva deciziei penale nr.102/A din 31 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei, cheltuielile judiciare în recurs, din care suma de100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 18 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. decizie /29.09.2008
Judecător apel -
Judecător fond
Tehnored. /30.09.2008
3 ex.
Președinte:Soane LauraJudecători:Soane Laura, Pătrăuș Mihaela, Groza Gheorghe
