Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 491/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 209 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 491
Ședința publică de la 2 iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Mugurel Șelea JUDECĂTOR 2: Constantin Mereanu
- - - JUDECĂTOR 3: Robert
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 27 din 6 februarie 2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului O l
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat, apărător ales, pentru inculpatul recurent lipsă, lipsind și intimatul parte vătămată
Procedura legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, apărătorul recurentului-inculpat depune la dosar concluzii scrise și acte medicale în susținerea apelului, după care, nefiind formulate cereri noi sau excepții, instanța constatată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea deciziei, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel pentru a se efectua o expertiză psihiatrică pentru a se stabili dacă inculpatul a avut discernământ la data săvârșirii faptei.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, deoarece nu există acte că inculpatul ar suferi de boală care să-i afecteze discernământul, inculpatul a recunoscut la urmărirea penală că a sustras bunurile, declarație ce se coroborează cu celelalte probe, pedeapsa aplicată este legală.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Constată că, prin sentința penală nr. 257/12.06.2007 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr-, în baza art.192 alin.2 Cod penal, cu aplic. art. 37 alin.1 lit.a Cod penal și art.74-76 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.
În baza art. 208, 209 alin.1 lit. a și g Cod penal, cu aplic. art.37 alin.1 lit.a Cod penal și a art. 74, 76 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a și art.34 alin.1 lit.b Cod penal, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art.83 Cod penal, a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare pronunțată prin sentința penală nr. 283/25.02.2005 a Judecătoriei Caracal care a fost cumulată cu pedeapsa aplicată la contopire în sensul că s-a stabilit pedeapsa totală de 3 ani și 6 luni închisoare cu aplicația prevederilor art.71 Cod penal, rap. la art.64 alin.1 lit.a, b și c Cod penal.
În baza art.192 alin.2 Cod penal cu aplic. art. 74, 76 Cod penal a fost condamnat inculpatul la 1 an și 4 luni închisoare.
In baza ar. 208, 209 alin.1 lit.a și g Cod penal, cu aplic. art.74, 76 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a și art.34 alin.1 lit. Cod penal, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza arz. 861și 862Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului cu punerea în vedere a prevederilor art. 864rap. la art. 83 Cod penal.
În baza art. 863Cod penal, în sarcina acestui inculpat s-au stabilit obligațiile cu caracter de măsuri de supraveghere.
S-a constatat că prejudiciul părții vătămate Gaf ost integral recuperat și s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat iar inculpatul a la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariu de avocat din oficiu avansat Baroului
Pentru a se pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal cu nr. 430/P/2007 au fost trimiși în judecată cei doi inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor având încadrarea juridică de mai sus.
Pe baza probelor administrate în cauză, prima instanță a reținut în fapt că, în seara zilei de 4.02.2007 cei doi inculpați au mers în domiciliul părții vătămate G cu o sticlă de băutură pe care au consumat-o toți trei. Se mai arată că după ce partea vătămată ce era în stare de ebrietate i-a condus la poartă, asigurându-o cu un de fiert, cei doi inculpați la cca. o J de oră în jurul orelor 21,30 au revenit în domiciliul părții vătămate și constatând că poarta era ușor de desfăcut din afară au deschis-o și au pătruns în domiciliul părții vătămate în două rânduri pentru a lua trei saci de azotat de amoniu și doi de porumb. Se arată că sacii de azotat de amoniu ce au fost luați de la partea vătămată au fost vânduți de cei doi inculpați martorei pentru prețul de 90 lei cu mențiunea că acestei martore i-au spus că cei 3 saci îi aparțin. S-a mai reținut de prima instanță că a doua zi inculpați au restituit martorei banii iar aceasta le-a înapoiat cei 3 saci. În privința sacilor de porumb s-a reținut că aceștia au fost vânduți chiar tatălui inculpatului de către inculpatul care i-a spus acestuia că sacii îi aparțin. Ulterior, cei doi inculpați au plătit părții vătămate contravaloarea acestor doi saci de porumb.
Pe baza acestor elemente de fapt cu valoare de probe, instanța de fond a constatat că inculpații sunt autori ai faptelor pentru care au fost trimiși în judecată.
Fapta inculpaților de a-și însuși pe nedrept bunurile mobile proprietatea părții vătămate, s-a constatat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt iar vinovăția acestora devine sub forma intenției directe. Întrucât fapta penală a fost comisă de două persoane împreună și pe timpul nopții, instanța de fond a reținut forma agravată a infracțiunii și anume furtul calificat prev. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.a și g Cod penal.
Totodată, prima instanță a mai reținut că inculpații, pentru a sustrage bunurile, au pătruns fără drept în locuința părții vătămate, mai exact în curtea casei acestuia, prin deschiderea porții ce era asigurată cu un de fier, iar această faptă s-a constatat că realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin.2 Cod penal.
Susținerea inculpaților potrivit cărora partea vătămată ar fi fost cea care le-a dat sarcini, a fost infirmată de declarațiile de martori care au arătat că a doua zi, partea vătămată s-a plâns în sat că i-ar fi fost furați respectivii saci. În acest sens, s-a reținut ca fiind cert faptul că inculpații au sustras sacii de azotat de amoniu și că aceștia i-au vândut apoi martorei de la care i-au recuperat și i-au restituit părții vătămate. Cu privire la calitatea de autori ai faptei de furt, s-a mai arătat că există drept martori chiar vecinii părții vătămate, care au relatat că au observat pe inculpați în timp ce încărcau sacii în căruță, astfel că nu s-a putut reține ca fiind dovedită susținerea că partea vătămată le-ar fi dat de bună voie bunurile sustrase. Un alt fapt reținut cu valoare de probă a fost acela că, infracțiunea de furt calificat este dovedită prin aspectul că, în cursul urmăririi penale inculpații au plătit părții vătămate contravaloarea sacilor cu porumb, iar dacă nu ar fi sustras acei saci se impune concluzia că, evident, nu ar fi procedat la plată.
Referitor la infracțiunea de violare de domiciliu, instanța de fond mai arătat că susținerea inculpaților în sensul că ar fi luat sacii atunci când au plecat din domiciliul părții vătămate, negând astfel existența acestei fapte penale, a fost dovedită prin argumentul că inculpaților le era imposibil ca, la un singur transport, să care toți cei 5 saci, fiind evidentă împrejurarea că au revenit cel puțin odată pentru a lua toți sacii.
In același sens, s-a mai arătat că are valoare de probă recunoașterea inculpaților dată în cursul urmăririi penale, cu care ocazie aceștia au recunoscut săvârșirea infracțiunilor.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpaților pentru fiecare din infracțiunile reținute în sarcina acestora, instanța de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal - atât cu caracter real cât și personal - ținând de modul comiterii faptelor, de valoarea redusă a bunurilor sustrase, de recuperarea prejudiciului dar și de circumstanțele cu caracter personale ale inculpaților cât și de conduita procesuală a inculpaților care, deși au negat parțial comiterea faptelor penale, s-au prezentat la toate termenele de judecată.
În ce privește pe inculpatul, s-a reținut că faptele penale au fost comise în stare de recidivă prev. de art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, având ca prim termen pedeapsa de 2 ani închisoare pronunțată prin sentința penală nr. 283/25.02.2005 Judecătoriei Caracal, cel de-al doilea fiind infracțiunile de față. În aceste condiții, prima instanță a reținut drept circumstanțe atenuante judecătorești pe acelea prev. de art.74 alin.1 lit.b, și alin. 2 Cod penal, pe baza criteriilor de individualizare de mai sus, astfel că pedeapsa închisorii ce s-a pronunțat pentru acest inculpat a fost coborâtă sub minimul special pentru fiecare din cele două infracțiuni ale acestuia.
Întrucât infracțiunile de află în pluralitate sub forma concursului real prev. de art. 33 lit. a Cod penal, instanța de fond a procedat la contopirea pedepselor, prin aplicarea pedepsei mai grele conform art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal.
Deoarece noile infracțiuni, în cazul inculpatului, au fost comise în termenul de încercare dat de durata suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare pronunțată prin sentința penală nr. 283/2005 a Judecătoriei Caracal, în baza art. 83 Cod penal, s-a revocat această suspendare, dispunându-se executare în întregime a pedepsei de 2 ani închisoare, cumulată cu pedeapsa aplicată la contopirea de mai sus și cu stabilirea astfel a pedepsei totale de 3 ani și 6 luni închisoare.
Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză și că prejudiciul cauzat acesteia a fost integral recuperat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că este vorba de o faptă civilă și nu penală. Au mai fost aduse critici la adresa sentinței instanței de fond, referitoare la caracterul netemeinic al stării de recidivă prev. de art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal care, potrivit aprecierii sale, este exclusă de incidența în cauză a dispoz. art. 83 Cod penal.
A mai solicitat reducerea pedepsei.
Într-o teză subsidiară, apelantul a solicitat să se dispună achitarea sa, prin aplicarea prevederilor art. 181Cod penal, deoarece, în raport de valoare redusă a prejudiciului, fapta sa nu prezintă gradul de pericol social a unei infracțiuni. În privința faptei prev. de art. 192 alin.2 Cod penal, s-a arătat că pătrunderea sa în domiciliu a fost comisă fără intenția cerută de lege.
Prin decizia penală nr. 27 din 6 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul cu nr-, s-a dispus admiterea apelul formulat de inculpat, s-a desființat în parte sentința instanței de fond, sub aspect penal, în sensul că a fost înlăturată pedeapsa accesorie referitoare la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza I - dreptul de a alege - și de art. 64 alin.1 lit.c Cod penal, în baza art.71 Cod penal, pe timpul detenției, cu privire la apelantul inculpat.
S-a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
In acest sens, instanța de prim control judiciar a constatat că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală în privința constatării de fapt ce denotă consumarea infracțiunilor menționate mai sus și calitatea de infractori a inculpaților în cadrul raporturilor de drept material penal stabilite cu partea vătămată, iar vinovăția inculpaților a rezultat din conduita acestora, în condiții de discernământ și responsabilitate, întrucât nu numai că au avut reprezentarea faptelor comise dar au urmărit scopuri ilicite.
Susținerea inculpaților, potrivit cărora obiectul material al infracțiunii de furt calificat s-ar rezuma doar la cei 3 saci cu îngrășământ agricol de tipul azotat de amoniu, s-a apreciat a fi nefondată, deoarece, în acest sens au caracter concludent relatările părții vătămate - cuprinse în declarațiile sale date în fața organelor de urmărire penală cât și în fața instanței la termenul din 17.04.2007 - dar și cele cu caracter mediat, adică relatate de către martori, care au prezentat aspectul că partea vătămată a doua zi după furt s-a plâns în sat că i-ar fi fost furați nu doar sacii cu îngrășământ, ci și cei cu porumb. Aceste probe s-au coroborat cu declarația martorului, care a prezentat elemente de fapt în legătură cu achiziționarea a 2 saci de porumb ce proveneau de la inculpatul, saci ce au fost recunoscuți de către partea vătămată. Nu în ultimul rând, au avut caracter concludent relatările martorei în legătură cu cumpărarea de la inculpați a sacilor de azotat de amoniu, inculpații despăgubind-o atunci când le-a restituit sacii care au fost dați de inculpați părții vătămate. Aceeași concluzie s-a impus cu privire la sacii de porumb, ca obiect material a infracțiunii, pe baza argumentului că partea vătămată a fost despăgubită cu contravaloarea acestora întrucât, dacă inculpații nu recunoșteau implicit datoria provenind din furt, evident că nu ar mai fi făcut plata către partea vătămată. S-au reținut deci ca argumente, elementele de fapt în legătură cu imposibilitatea inculpaților de a face transportul manual al tuturor celor 5 saci cu îngrășământ și respectiv cu porumb cea ce a impus concluzia că aceștia în mod necesar și efectiv au revenit în domiciliul părții vătămate fără acordul acesteia pentru a continua acțiunea de deposedare a părții vătămate.
Instanța de apel a constatat însă că pedepsele aplicate inculpaților sunt netemeinice, în raport de criteriile prev. de art.72 Cod penal, atât cu caracter real cât și personal. Astfel, în ce privește pe inculpatul, circumstanțele reale ale infracțiunii în coroborare cu starea de recidivă prev. de art.37 alin.1 lit.a Cod, dată de pedeapsa de 2 ani închisoare pronunțată prin sentința penală nr. 283/2005 a Judecătoriei Caracal (ca prim termen) și infracțiunile de față (ca al doilea termen), s-a apreciat că impuneau ca, în vederea realizării scopului acestei sancțiuni pedepsele aplicate în condiții de concurs de cauze de agravare și de atenuare, conform art. 180 alin.2 Cod penal, ce cuprinde norme cu caracter dispozitiv, să fie cel puțin la nivelul minimului special. Ori, atâta timp cât este vorba despre calea de atac a inculpatului, s-a constatat majorarea nivelului pedepsei ar fi netemeinică, întrucât s-ar încălca efectul neagravării situației în propria cale de atac a acestuia.
Pe de altă parte, deși operațiunea de contopire a pedepselor pentru infracțiunile concurente, în mod real, conform art.33 lit.a Cod penal, este legală, în cazul ambilor inculpați, nu s-a putut constata de instanța de apel că ar fi temeinică, argumentul fiind acela că, în raport de criteriile de individualizare de mai sus, se impunea ca instanța de fond, în baza normelor cu caracter dispozitiv ale art.34 alin.1 lit.b Cod penal, să sporească pedeapsa mai grea. Cu toate acestea, reformarea sentinței în acest sens nu mai este posibilă, întrucât s-ar încălca de către instanța de prim control judiciar efectul neagravării situației în calea de atac a inculpatului.
Operațiunea de revocare a suspendării condiționate în baza art.83 Cod penal, cu privire la pedeapsa de 2 ani închisoare pronunțată prin sentința penală nr. 283/2005 a Judecătoriei Caracal, s-a apreciat ca fiind temeinică, deoarece noile infracțiuni au fost comise în termenul de încercare, astfel că, pe această bază s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse ce s-a cumulat cu pedeapsa aplicată la contopire.
Motivul care a determinat admiterea apelului inculpatului, se referă la modul de aplicare a pedepsei accesorii de interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.1 Cod penal pe timpul detenției. În acest sens, instanța de apel constatat că, între faptele penale comise și dreptul electoral de a alege, nu există raport de la cauză la efect, astfel că s-a impus ca, în baza art.71 Cod penal să fie înlăturată pedeapsa accesorie de interzicerea dreptului prev. de art.64 alin.1 lit.a teza I Cod penal, adică dreptul de a alege.
Pe de altă parte, s-a mai constatat că nu există același raport de cauzalitate între faptele penale și drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.c Cod penal, deoarece în speță nu se pune problema ca la săvârșirea infracțiunii, inculpatul să se fi servit de o funcție, profesie sau să fi desfășurat vreo activitate legală. De aceea, sentința instanței de fond a fost reformată, în sensul înlăturării acestei pedepse accesorii cu privire la apelant.
Motivele invocate în apel d e către inculpat, s-a apreciat a fi nefondate, susținerea acestuia că nu s-au sustras decât cei 3 saci cu îngrășământ fiind neîntemeiată față de argumentele menționate mai sus.
Pentru aceleași elemente de fapt expuse anterior, instanța de apel a reținut că cei doi inculpați au comis și fapta de violare de domiciliu, prin pătrunderea fără drept, împreună, noaptea în domiciliul părții vătămate. Susținerea că aplicarea dispozițiilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei ar exclude starea de recidivă prev. de art.37 alin.1 lit. a Cod penal, s-a constatat a fi nefondată, deoarece, condițiile legale sunt îndeplinite în acest caz atât cu privire la primul cât și al doilea termen al recidivei.
Solicitarea de diminuare în continuare a pedepselor a fost apreciată ca nefondată, deoarece, deși în favoarea inculpaților s-au reținut de către instanța de fond circumstanțe atenuante, nivelul de pedeapsă ce trebuia stabilit în raport de criteriile de individualizare oricum este insuficient pentru realizarea scopului acestei sancțiuni, referirea la o soluție de achitare în baza art. 181Cod penal, fiind astfel netemeinică, întrucât, în raport de conținutul lor concret și de situația personală a inculpaților, faptele comise de aceștia prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni, prin referire la prevederile art.181alin.1 și 2 Cod penal.
În ce privește infracțiunea de violare de domiciliu, vinovăția sub forma intenției revine inculpaților în raport de conduita adoptată de aceștia și s-a constatat atât sub aspectul intelectiv cât și volitiv. Susținerea că la comiterea faptelor a existat acordul părții vătămate s-a considerat a fi de asemenea, nefondată atâta timp cât probele dovedesc aspectul că au fost întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor. Situația stării sănătății inculpatului pentru care s-au prezentat înscrisuri cu caracter medical în apel s-a apreciat a fi nerelevantă sub aspectul individualizării pedepsei cu atât mai mult cu cât nivelul acesteia s-a constatat ca fiind insuficient pentru realizarea prevenției speciale.
În privința solicitării de întocmire a unei expertize psihiatrice pe baza celor două înscrisuri medicale, dar și cu trimitere la existența unor antecedente în cadrul familiei printr-un grad de handicap al fratelui inculpatului, s-a apreciat de instanța de apel a fi nefondată, deoarece, din aceste probe nu se poate trage concluzia că au fost de natură să afecteze discernământul și responsabilitatea apelantului inculpat, din rețeta medicală prezentată - ce atestă un diagnostic de nevroză depresivă - rezultând în mod evident probe în acest sens.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs, în termen, inculpatul, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie, invocându-se cazurile de casare prev.de art.3859pct.8 Cod pr.penală, în sensul că nu a fost efectuată expertiza psihiatrică a inculpatului, deși a depus acte medicale că suferă de boli psihice, art.3859pct.14 Cod pr.penală, solicitând reducerea pedepsei sub minimul special, art.3859pct.18 Cod pr.penală, în sensul că partea vătămată a fost de acord să le împrumute câte un sac de îngrășăminte, fiind înlăturată intenția de a sustrage bunurile. A mai arătat că nu se poate reține în sarcina sa infracțiunea de violare de domiciliu, deoarece a intrat în curtea părții vătămate cu voia acesteia, neavând relevanță juridică faptul că a părăsit domiciliul acestuia când adormise.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și din oficiu în limitele prevăzute de lege, Curtea apreciază că este nefondat.
Din întreg materialul probator existent la dosar, alcătuit din declarațiile părții vătămate, declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor, rezultă cu certitudine că în data de 4 februarie 2007, inculpații și, după ce au consumat băuturi alcoolice împreună cu partea vătămată G la domiciliul acestuia, au plecat dar la scurt timp au revenit, pătrunzând fără drept pe poarta ce nu era asigurată și sustrăgând 3 saci de amoniu și doi saci cu porumb boabe, pe care ulterior i-au vândut martorilor și.
Susținerea inculpatului recurent că a avut acordul părții vătămate de a lua sacii și de a intra în domiciliul acesteia este contrazisă atât de declarațiile părții vătămate G, dar și de declarațiile martorilor,. Astfel, partea vătămată a arătat că inculpații nu au avut acordul său să sustragă bunurile și să intre în domiciliul său.
Martora a precizat că i-a văzut pe cei doi inculpați când transportau sacii din curtea lui într-o căruță, pe care i-au vândut martorilor și, așa cum rezultă din declarațiile acestora.
Pe de altă parte, inculpații nu puteau să sustragă și să transporte, cei cinci saci fără să fi revenit cel puțin odată la domiciliul părții vătămate.
Curtea apreciază că în mod corect instanța de apel a respins cererea inculpatului de a se efectua o expertiză psihiatrică pentru a se constata dacă acesta a avut discernământ în momentul săvârșirii faptelor, deoarece din actele medicale depuse la dosar în copie, nu rezultă posibilitatea ca recurentul să nu fi avut discernământul faptelor sale.
Mai mult, inculpatul a depus acte medicale care privesc starea de sănătate a fratelui său.
Pedeapsa aplicată a fost just individualizată fiind de natură să conducă la atingerea scopului prevăzut de art.52 Cod penal, la individualizarea pedepsei avându-se în vedere criteriile generale, respectiv gradul de pericol social mediu al infracțiunilor, împrejurările în care au fost comise - inculpații au revenit la domiciliul părții vătămate după ce în prealabil au consumat băuturi alcoolice împreună cu aceasta, circumstanțele personale, inculpatul recurent nefiind la primul conflict cu legea penală, fiind în stare de recidivă postcondamnatorie.
Chiar și în aceste condiții, instanța de fond a reținut circumstanțe atenuante pentru inculpatul recurent, reducând pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.
În concluziile scrise depuse de inculpat prin apărător, s-a invocat faptul că rechizitoriul nu este verificat și confirmat de primul procuror existând astfel motiv de nulitate absolută, prev.de art.197 Cod pr.penală.
Potrivit deciziei nr.9 din 18 februarie 2008, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu este motiv de nulitate absolută prev.de art.197 Cod pr.penală, deoarece această neregularitate poate fi înlăturată de îndată sau prin acordarea unui termen.
În aceste condiții, acest motiv arătat în concluziile scrise nu a fost invocat în termenul prevăzut de art.38510alin.2 Cod pr.penală, astfel încât nu va fi luat în considerare de instanța de recurs.
În concluzie, deoarece nu există alte motive din cele prevăzute de art.3859Cod pr.penală, care pot duce la admiterea recursului, ținând cont de art.38515alin.1 pct.1 lit.b Cod pr.penală, recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 27 din 6 februarie 2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului O l
Obligă pe recurentul inculpat la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariu apărător oficiu, se vor vira din contul Ministerului Justiției, în contul Baroul Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 2 iulie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. Jud. -
Jud. apel: Gh.
/10 Iulie 2008
-02 iulie 2008 -
- Emis extras penal;
- C va urmări și încasa de la recurentul - inculpat suma de 250 lei, reprezentând cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Mircea Mugurel ȘeleaJudecători:Mircea Mugurel Șelea, Constantin Mereanu, Robert
