Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 502/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ Nr. 502/R/2009
Ședința publică din 18 august 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Valentin Chitidean JUDECĂTOR
JUDECĂTOR 2: Delia Purice Ioana Cristina
- - -
GREFIER - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj este reprezentat prin PROCUROR -
S-a luat în examinare recursul declarat de de condamnatul revizuient deținut în. B împotriva deciziei penale nr. 128/A din 2.07.2009 a Tribunalului Maramureș, având ca obiect cerere de revizuire a sentinței penale nr.93 din 18 mai 2005 a Judecătoriei Târgu Lăpuș.
La apelul nominal se prezintă revizuientul, în stare de arest, asistat de avocat cu delegație în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, av. R din cadrul Baroului C, cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, revizuientul, întrebat fiind de instanță, arată că își menține recursul formulat în cauză și este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul revizuientului solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și, rejudecând cauza să se dispună achitarea inculpatului în ce privește infracțiunea de furt calificat având în vedere că această infracțiune nu a fost săvârșită de inculpat, așa cum rezultă din declarațiile celor doi martori, aspecte neavute la cunoștință de instanță la data pronunțării hotărârii.
Totodată, solicită stabilirea onorarului avocațial plătibil din fondul Ministerului Justiției.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de revizuient și menținerea ca legale și temeinice a deciziei penale nr. 128/A din 2.07.2009 a Tribunalului Maramureș și a sentinței penale nr. 49 din 18 martie 2009 a Judecătoriei Târgu Lăpuș. De asemenea, în cauză s-a făcut corect aplicarea art. 403 alin.3 Cod pr.pen. potrivit căruia instanța poate să admită cererea în principiu și să respingă cererea ca neîntemeiată.
Revizuientul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și pe cale de consecință admiterea cererii de revizuire întrucât este nevinovat.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Judecătoria Tg.L prin sentința penală nr.49 din 18 martie 2009 a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de condamnatul împotriva sentinței penale nr.93 din 18 mai 2005 a Judecătoriei Tg.L, rămasă definitivă prin decizia penală 286 din 7 octombrie 2005 a Tribunalului Maramureș.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin cererea înregistrată la 18 iulie 2008 Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg.L a înaintat instanței cu concluzii de respingere cererea de revizuire formulată de condamnatul prin care acesta a cerut judecătoriei revizuirea sentinței penale 93 din 18 mai 2005, rămasă definitivă prin dec.pen.286 din 7 octombrie 2005 a Tribunalului Maramureș.
În motivarea cererii revizuientul arată că ulterior pronunțării sentinței menționate au fost descoperite fapte și împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la data soluționării cauzei și pe baza cărora se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, respectiv că infracțiunea de furt stabilită în sarcina revizuientului a fost comisă de numitul, aspect ce se poate dovedi cu martorii și, neaudiați până în prezent de instanțele de judecată.
Judecătoria Tg.L a stabilit că prin sentința penală 93 din 18 mai 2005 rămasă definitivă prin decizia penală nr.286 din 7 octombrie 2005 a Tribunalului Maramureș, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendare condiționată pe un termen de încercare de 5 ani.
Prima instanță a reținut că cererea de revizuire este neîntemeiată deoarece din probele existente la dosar, nu au rezultat fapte sau împrejurări care să nu fi fost cunoscute de către instanța de judecată la data soluționării cauzei.
Astfel, în speță, a fost audiat martorul indicat de revizuient ca autor al furtului, pentru care acesta a fost condamnat pe nedrept.
Din depoziția martorului a rezultat că la data când s-ar fi comis infracțiunea imputată revizuientului, el se afla în localitatea, unde a comis o infracțiune de furt prin efracție. Din descrierea modului de operare, a rezultat că nu martorul a fost autorul spargerii pentru care revizuientul a fost condamnat.
Având în vedere că în cauză nu sunt întrunite motivele expres prevăzute de art.394 proc.pen. în care se poate cere revizuirea unei hotărâri judecătorești, cererea a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuientul, apel respins ca nefondat prin decizia penală nr. 128/A din 2 iulie 2009 a Tribunalului Maramureș, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Decizia tribunalului a fost atacată cu recurs de către revizuientul care, apreciind că sunt întrunite cerințele art.394 proc.pen.a solicitat admiterea căii de atac promovate și în principal, achitarea sau, sau în subsidiar, reducerea pedepsei.
Curtea examinând recursul declarat, ajunge la următoarele constatări:
Revizuirea, așa cum este reglementată de Codul d e procedură penală român, este o cale de atac extraordinară, care poate fi formulată, doar în cazurile prevăzute expres și limitativ de art.394 proc.pen. având ca finalitate, înlăturarea unei erori judiciare, în cazul în care aceasta s-ar fi produs cu ocazia soluționării definitive a unei cauze. Astfel, revizuirea permite reluarea judecării cauzei doar dacă în fața instanței este adus un probator cu totul inedit sau cel puțin necunoscut instanței, care să permită constatarea erorii judiciare și înlăturarea ei.
Or, în cazul de față revizuientul nu a invocat existența unor fapte sau împrejurări noi, care, să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, ci, a solicitat reluarea judecății și reaudierea martorilor care au fost audiați de instanța de fond, încercând astfel să reia judecarea cauzei sale. Așa cum a solicitat și în motivele de recurs, revizuientul tinde să obțină o reanalizare a probatoriului pe care se bazează hotărârea de condamnare și în cele din urmă, achitarea sau redozarea pedepsei aplicate.
Cererea sa este nefondată deoarece, după rămânerea definitivă a sentinței de condamnare prin respingerea căilor de atac ordinare, aceasta a intrat în puterea lucrului judecat.
De asemenea, nu s-a făcut dovada existenței niciunuia dintre cazurile de revizuire prevăzute de art.385 lit.b, c și d proc.pen. în care se poate cere revizuirea unei hotărâri judecătorești.
Suplimentarea probatoriului și reinterpretarea acestuia nu sunt permise în această cale extraordinară de atac.
Față de aceste considerente, curtea constată că hotărârea criticată este legală și temeinică, urmând a respinge recursul ca nefondat, în baza art.38515pct.1 lit.b proc.pen.
Văzând disp.art.192 alin.2 proc.pen.condamnatul va plăti statului 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul revizuient deținut în Penitenciarul Baia Mare împotriva deciziei penale nr. 128/A din 2.07.2009 a Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe condamnat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de18 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - -
Red.PD/CA
21.08.2009 - 4 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Valentin ChitideanJudecători:Valentin Chitidean, Delia Purice Ioana Cristina
