Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 504/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.504/R/2009
Ședința publică din data de 18 august 2009
Instanța constituit din:
PREȘEDINTE: Valentin Chitidean JUDECĂTOR 2: Livia Mango Ioana Cristina
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale din data de 5 august 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av.N, din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la dosar, D-na judecător a depus cerere de abținere, care a fost soluționată prin încheiere separată, stabilindu-se totodata conform art. 98 al.7 din Hot. nr. 71/2005 a completul de judecată, în compunerea de mai sus.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul ales al inculpatului arată că încheierea recurată este nelegală și neteminică. Motivarea încheierii este pur formală. Instanța de fond a pornit de la natura infracțiunii și a aprecierii a ceeea ce înseamnă infracțiune de corupție și în consecință a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Consideră că se poate stabili o proporție a periculozității eminente prevăzute de art. 148 lit.f Cod pr.pen. având în vedere că nu avem în dosarul cauzei de indicat a unei stări potențiale de fapt. Nu există posbilitatea reluării activității infracționale, inculpatul nu posedă antecedente penale și a avut o participare de asumare a răspunderii penale.
Susține că coinculpat este trimis în judecată pentru aceeași învinuire ca și inculpatul, respectiv pentru comiterea infracțiunii de complicitate la trafic de influență, și cu toate acestea nu a fost arestat, împrejurare față de care consideră că instanța de fond trebuia și putea să aprecieze că la identitatea de încadrare juridică s-ar fi impus cercetarea în stare de libertate și a inculpatului,cuatât mai mult cu cât acesta din urmă are un studiu școlar diminuat, nu a contestat starea de fapt și a facilitat activitatea organelor de urmărire penală, activitatea infracțională a fost estompată și nu mai poate fi reluată. Pe de altă parte arată că oricâte microfoane punea în urcehi inculpatul, nici una din persoane nu puteau promova examenul dacă n-ar fi primit răspunsurile de la inculpatul.
Totodată arată că măsura arestării preventive este o excepție și că odată atins scopul procesului penal, este corect ca măsura să fie înlăturată sau înlocuită.
Pentru aceste motive solicită, în principal, admiterea recursului, casarea încheierii penale pronunțată de instanța de fond și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpatului, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea cu instituirea unor obligații care dacă nu ar fi respectate de inculpat ar duce la rearestarea lui.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursului declart de inculpatul și menținerea ca legală și temeinică a încheierii pronunțate de Tribunalul Cluj prin care s-a menținut măsura arestării preventive. Nu poate primi criticiile nemotivării încheierii având în vedere că instanța a făcut o analiză judicioasă a art. 143 și 148 lit.f Cod pr.pen. Apreciază că statutul social nu poate fi primit, nu are corespondent în realitate, așa cum răspunderea penală este individuală și măsurile preventive sunt individuale.
Inculpatul, solicită cercetarea lui în stare de libertate arătând că regretă faptele comise.
CURTEA
Prin încheierea penală din 5 august 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în baza art. 300 ind.2 pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații: - fiul lui și, născut la 12.05.1953 în com., jud. C, domiciliat în C-N,-. 43, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Gherla, - fiica lui și, născută la 09.10.1984 în C-N, domiciliată în C-N,-, jud. C, CNP -, în prezent deținută în Penitenciarul Gherla și - fiul lui G și, născut la 10.04. 1980 în H, jud. C, domiciliat în comuna -,- jud.C, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Gherla și a fost menținută starea de arest a inculpaților.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că prin rechizitoriul nr.56/P/2008 al DNA- Serviciul Teritorial Cluj au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv inculpații pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, prev. de art.257 coroborat Cod Penal cu art.6 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal, dare de mită în formă continuată, prev. de art.255 coroborat Cod Penal cu art.6 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 și Cod Penal fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art.290 Cod Penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod Penal, trimisă în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art.254 coroborat Cod Penal cu art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 și Cod Penal trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență în formă continuată prev. de art.26 l Cod Penal rap. la art. 257.Cod Penal coroborat cu art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2.Penal.
În sarcina inculpatului s-a reținut în esență în actul de sesizare că în perioada octombrie 2008 - martie 2009, în mod repeta și în baza aceleiași rezoluții infracționale a pretins de la un număr de 13 persoane sume cuprinse între 5000 lei și 3200 de Euro, promițând că prin influența pe care o are asupra unor funcționari din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor C le va facilita promovarea examenului pentru obținerea permisului de conducere, sens în care a procedat și la falsificarea unor fișe de școlarizare, a unor contracte și a unor fișe medicale pentru candidați.
În aceeași perioadă inculpatul a remis coinculpatei (agent de poliție) sume cuprinse între 600 și 700 de Euro (în total suma promisă fiind de 8400 de euro din care inculpata a primit efectiv 4200 de euro) pentru aod etermina pe aceasta să-și îndeplinească în mod defectuos atribuțiile de serviciu și să permită unor candidați accesul în sala de examen în condiții în care să le asigure fraudarea examenului pentru obținerea permisului de conducere.
În ceea ce îl privește pe inculpatul s-a reținut că acesta l-a ajutat în mod nemijlocit pe coinculpatul, procedând la echiparea tehnica a unui număr de 13 candidați în vederea fraudării examenului, primind în schimb de la inculpatul suma totală de 1200 de euro.
Arestarea preventivă a inculpaților și a fost dispusă inițial în baza temeiurilor indicate de art. 148 al.1 lit. f pr.pen. prin încheierea penală nr. 25/C/2009 a Tribunalului Cluj iar față de inculpatul prin încheierea penală nr. 36/R/2009 a Curții de Măsura arestului preventiva fost prelungită față de inculpați de două ori, prin încheierile penale nr. 35/C/2009 și 44/C/2009 ale Tribunalului Cluj, recursurile declarate împotriva acestora fiind respinse.
La termenul de judecată din data de 11 iunie 2009, s-a dispus menținerea acestei masuri în temeiul art. 300/1 pr.pen. recursul declarat împotriva acestei încheieri fiind respins prin decizia penală nr. 417/R/2009 a Curții de APEL CLUJ.
Analizând la acest moment legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive în temeiul dispozițiilor art. 300/2 pr.pen. tribunalul a apreciat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea și menținerea măsurii subzistă și în prezent.
Examinând incidența dispozițiilor art. 143.pen.Cod Penal, raportate și prin prisma dispozițiilor art. 68/1 pr.pen. tribunalul a reținut că în cauză există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care sunt trimiși în judecată, avându-se în vedere mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv conținutul proceselor verbale de sesizare din oficiu, denunțul formulat de, notele de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpați, convorbiri care au avut legătură cu cauza, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate în mediul ambiental de către inculpații, cu investigatorii sub acoperire autorizați în cauză, nota privind activitatea de filaj realizată ca urmare a autorizatiei emise de către instantă, planșa cu imaginile fotografice preluate cu prilejul activității de filaj, declarațiile inculpaților, precum și ale învinuitilor și, declarațiile denunțătorului precum și a candidaților, ale martorilor, procesele-verbale întocmite de investigatorii sub acoperire și, precum și declarațiile acestora; procesele-verbale de percheziție efectuate la domiciliile inculpaților și, din care rezultă că s-au găsit mijloacele tehnice audio utilizate la fraudarea examenelor, precum și o bancnotă de 100 Euro identificată la domiciliul inculpatului, bancnotă remisă acestuia la data de 04.03.2009 de către investigatorul; declarațiile candidaților care au fost ajutați de să promovez în mod fraudulos examenul de obținere a permisului, procesul verbal de percheziție informatică pentru unitățile de calculator ridicate de la AUTO
Tribunalul a reținut că faptele imputate inculpaților prin rechizitoriu sunt deosebit de grave prin prisma acțiunii infracționale întreprinse, prin numărul de persoane implicate, modalitățile de comitere ale faptelor indicate de anchetatori și săvârșirea acestor fapte în mod repetat, conturându-se astfel ideea că inculpații prezintă un real pericol pentru ordinea publică.
Potrivit punctului de vedere exprimat în recomandarea nr.R ( 80) Il a Comitetului de miniștri ai Consiliului Europei, existența unor motive verosimile care să legitimeze bănui ala că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este urmărit este privită ca o condiție generală, independentă de temeiurile detenției provizorii sau cele de care ar putea justifica o condamnare, Curtea statuând că aceste motive verosimile presupun existența unor fapte sau informații de natură a convinge obiectiv că persoana în cauză a comis o infracțiune.
În privința condițiilor prevăzute de art, 148 li1. f pr.pen. cerința cuprinsă în teza 1 acestui articol (referitor la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților) este îndeplinită, pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta care aceștia sunt trimiși in judecată, este cu mult peste limita minimă, prevăzută in acest articol de lege, respectiv aceea de 4 ani închisoare.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta la acest moment lăsarea în libertate a inculpaților, trebuie. subliniat faptul că, raportat la noțiunea de "probe" care se regăsește în teza a II -a a art.148 li1. f pr.pen. acesta trebuie să reiasă din existența la dosar a unordatedin care să rezulte, fără putința de tăgadă, că o întreagă colectivitate ar fi pusă în primejdie prin lăsarea în libertate a inculpatului.
Este imperios necesară existența unor date și probe certe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de libertate a inculpatului. Noțiunile nu trebuie privite izolat, ciinterdependent,pentru că legea impune drept condiție a luării și menținerii măsurii preventive existența unorprobecă lăsarea în a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Aceste probe nu se confundă dar nici nu exclud probele administrate în cursul urmăriri penale și a judecății, fiind vorba practic de orice element de fapt care poate contribui la cunoașterea împrejurărilor necesare justei soluționări a, cauzei, la care se raportează și corecta evaluare a necesității luării sau menținerii unei măsuri preventive.
Pericolul concret pentru ordinea publică trebuie înțeles deci ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
Din aspectele care se desprind până în prezent din actul de sesizare reiese că astfel de fapte de genul celor ce li se impută inculpaților au avut un puternic impact negativ în societate, determinând efectuarea unor anchete penale în mai multe județe ale țării. Aceste anchete au determinat dezbateri ample și serioase în mass media prin prisma pericolului prezentat în trafic de acei conducători auto care nu dețin deprinderile necesare pentru a putea conduce autovehicule, nu cunosc semnele de circulație sau nu au aptitudinea de a citi ori înțelege indicatoarele rutiere.
În astfel de condiții și ținând cont de faptul că în ultimii ani în România accidentele rutiere soldate cu victime sunt în continuă creștere, conduita inculpaților, așa cum a fost descrisă de către anchetatori și cum se desprinde până în prezent din actele de urmărire penală nu poate fi decât una sancționabilă. Chiar dacă măsura arestării preventive nu poate avea caracter punitiv, instanța a apreciat că menținerea acestei măsuri se impune prin prisma scopului ei preventiv, pericolul concret pentru ordinea publică rezultând din caracterul repetat al acțiunilor inculpaților, modul și împrejurările în care acestea au fost săvârșite și derularea pe o lungă perioadă de timp a activității infracționale. Nu pot fi deloc neglijate aspecte cum ar fi acelea că prin faptele comise de inculpați au obținut permise de conducere persoane care nu au fost în nici un mod testate dacă prezintă aptitudinile reale ale unui conducător auto, faptele putând deci cauza consecințe tragice în trafic. Lipsa de responsabilitate și inconștiența angajării în activități de genul celor reținute în rechizitoriu, corelată cu împrejurarea că astfel de acțiuni decredibilizează puternic imaginea unor instituții fundamentale ale statului de drept - în speță Poliția, instituție în care orice cetățean trebuie să poată avea încredere, au condus instanța la concluzia că, deși inculpații nu posedă antecedente penale și au recunoscut faptele în materialitatea lor în faza de urmărire penală, nu se justifică revocarea măsurii arestări preventive sau înlocuirea ei.
Mai mult, cercetarea judecătorească nu s-a declanșat,încă, există persoane față de care s-au disjuns și se continuă cercetările, astfel încât pentru o bună înfăptuire a actului de justiție este necesară în continuare privarea de libertate a acestora.
Contribuția fiecăruia dintre inculpați la comiterea faptelor, ce le sunt imputate, precum și vinovăția fiecăruia, dacă există, urmează a fi stabilite pe parcursul cercetării judecătorești însă măsura arestării preventive trebuie să garanteze printre altele, și buna desfășurare, în condiții de celeritate, a procesului penal.
Din motivele anterior expuse reiese că la acest moment nu se poate aprecia în vreun fel că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat, astfel încât să se justifice înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă, în sensul celor solicitate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termenul legal inculpatul solicitând admiterea recursului, casarea încheierii penale pronunțată de instanța de fond și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii sale în libertate, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea cu instituirea unor obligații care dacă nu ar fi respectate de inculpat ar duce la rearestarea lui.
În esență în motivarea recursului instanța de fond a pornit de la natura infracțiunii și a aprecierii a ceea ce înseamnă infracțiune de corupție și în consecință a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Consideră că se poate stabili o proporție a periculozității eminente prevăzute de art. 148 lit.f Cod pr.pen. având în vedere că nu avem în dosarul cauzei de indicat a unei stări potențiale de fapt. Nu există posbilitatea reluării activității infracționale, inculpatul nu posedă antecedente penale și a avut o participare de asumare a răspunderii penale.
Coinculpat este trimis în judecată pentru aceeași învinuire ca și inculpatul, respectiv pentru comiterea infracțiunii de complicitate la trafic de influență, și cu toate acestea nu a fost arestat, împrejurare față de care consideră că instanța de fond trebuia și putea să aprecieze că la identitatea de încadrare juridică s-ar fi impus cercetarea în stare de libertate și a inculpatului,cu atât mai mult cu cât acesta din urmă are un studiu școlar diminuat, nu a contestat starea de fapt și a facilitat activitatea organelor de urmărire penală, activitatea infracțională a fost estompată și nu mai poate fi reluată.
Examinând probele dosarului Curtea va constat că recursul declarat în cauză este nefondat.
Din examinarea dosarului aflat pe rolul Tribunalului Cluj rezultă că inculpatul a fost trimis în pentru comiterea infracțiunii de complicitate la trafic de influență,prev și.ped.de art.26 rap.la art.257 penal cu art.41 al.2 penal și art.6 din Legea nr.78/2000, luându-se măsura arestării acestora față de inculpații și de către Tribunalul Cluj pe o durată de 29 zile,din 18.03.2009 și respectiv din 27.03.2009.de către Curtea de APEL CLUJ pentru inculpatul.
În raport cu art. 5 din CEDO și art. 23 din Constituția României măsura arestării unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenior, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Și în prezent subzistă condițiile reglementate de art. 148 lit. f) p Cod Penal, astfel că faptele pentru care sunt cercetați inculpații prevăd pedepse ale închisorii mai mai de 4 ani, iar lăsarea acestora în stare de libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol care rezidă din natura și gravitatea infracțiunilor comise, urmărire acestora și rezonanța socială negativă produsă în comunitate raportat și la persoana inculpaților care în virtutea funcțiiior pe care le îndeplineau aveau obligația de a asigura respectarea legii și de a preveni comiterea infracțiunilor,astfel este superfluă susținerea inculpatului că nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate a inculpaților să prezinte un pericol pentru ordinea publică este,desigur,adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură a infracțiunii. Aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei.
Sub acest aspect existența pericolului poate rezulta, între altele și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni,de posibilitatea comiterii chiar a unor fapte similare de către alte persoane, în absența unei reacții ferme față de cei suspectați ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare,la stabilirea pericolului pentru ordinea publică nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului,cum s-a susținut, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură să creeze în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția,cei care concurează la înfăptuirea ei nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității, ca atare, cerința reglementată în cuprinsul art. 148 lit f este C.P.P. îndeplinită, măsura arestării fiind pe deplin justificată.
Instanța de fond în mod corect a apreciat în contextul în care probațiunea nu a fost finalizată, că în momentul procesual actual procedând la verificarea legalității și temeiurilor arestării inculpatului se impune în baza art. 300 indice 2 raportat la art. 160 indice b menținerea C.P.P. măsurii arestării preventive a acestuia, deoarece din momentul arestării și până în prezent nu au intervenit temeiuri noi, care să justifice punerea acestuia în libertate.
Referitor la existența anumitor anumitor împrejurări sau circumstanțe de natură să se răsfrângă asupra situației juridice a inculpaților -respectiv poziția procesuală adoptată de către aceștia, absența antecedentelor penale, precum și situația familială a acestora vor fi relevante într-un moment procesual ulterior când instanța va pronunța o soluție conform art. 345.
C.P.P.Nici înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea nu este oportună raportat la cele expuse mai sus, precum și la disp. art. 139.
C.P.P.Astfel potrivit art. 139.C.P.P. o măsură preventivă poate fi înlocuită cu o altă măsură preventivă când temeiurile care au stat la luarea măsurii, în speță cea arestării, s-au schimbat.
Înlocuirea trebuie să fie consecința unei schimbări relevante a situației inculpatului sau a faptelor săvârșite de către acesta, ceea ce în speță până în prezent nu s-a constatat.
În contextul celor expuse mai sus, Curtea în baza art.385 indice 15 pct. 1 lit.b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul fiul lui G și născut la 10 aprilie 1980, aflat în prezent în Penitenciarul Gherla împotriva încheierii penale fără număr din 05.08.2009 a Tribunalului Cluj.
În baza art. 189 va C.P.P. stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.192 alin2 va C.P.P. obliga pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul fiul lui G și născut la 10 aprilie 1980, aflat în prezent în Penitenciarul Gherla împotriva încheierii penale fără număr din 05.08.2009 a Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18.08.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
-
Red./
4 ex./20.08.2009
Jud.fond.
Președinte:Valentin ChitideanJudecători:Valentin Chitidean, Livia Mango Ioana Cristina
