Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 503/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 503/R/2009
Ședința publică din 18 august 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Chitidean JUDECĂTOR 2: Delia Purice Ioana Cristina
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, reprezentat prin PROCUROR -
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul, aflat în arestul IPJ, împotriva încheierii penale fără număr din data de 4 august 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr-, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de deținere, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, inculpatul, întrebat fiind de instanță, arată că își menține recursul declarat în cauză și este de acord să fie asistat de apărător din oficiu.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătoarea din oficiu a inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând cauza să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Apreciază că temeiurile care au stat la baza luării și menținerii măsurii arestării preventive nu mai subzistă având în vedere că pericolul concret pentru ordinea publică s-a diminuat în timp, iar în urma probelor administrate în cauză rezultă că inculpatul s-a aflat în legitimă apărare. Mai mult cauza se amână pentru că partea vătămată nu este de găsit și consideră că în stare de libertate inculpatul și-ar putea efectua apărările în condiții de egalitate.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. Apreciază că încheierea penală recurată este temeinică și legală, având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani și cercetarea sa în stare de libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică având în vedere fapta comisă, modalitatea de comitere, precum și raportat la perseverența infracțională a inculpatului. La dosarul cauzei există probe din care rezultă că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este trimis în judecată, respectiv tentativă la omor, faptă comisă în public, și care a constat în aplicarea mai multor lovituri de cuțit părții vătămate, provocându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și solicită să se rețină că a fost în legitimă apărare, fiind atacat de partea vătămată cu o sticlă spartă.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Tribunalul Cluj prin încheierea din 4 august 2009 în baza art.160 raportat la art.3002proc.pen. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr.672/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Clujs -a dispus trimiterea în judecată în stare de arest a inculpatului, pentru tentativă la omor calificat prev.de art.20 rap.la art.174, 175 lit.i pen.
Prin încheierea penală 46 din 17 mai 2009 Tribunalul Cluja dispus arestarea preventivă a inculpatului pe 29 de zile.
Potrivit art.160 rap.la art.3002proc.pen.în cauzele cu arestați instanța este obligată să verifice din oficiu în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive și dacă constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care o justifică dispune menținerea arestării preventive.
Față de probele de la dosar, instanța a apreciat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin și impun în continuare privarea acestuia de libertate.
Astfel, instanța constată că față de inculpat există indicii și probe de comitere a faptei fiind întrunite cerințele art.143 proc.pen.
Mai mult, temeiurile de arestare vizate de art.148 lit.a și f proc.pen.subzistă în continuare, pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta imputată inculpatului este mai mare de 4 ani, iar pericolul social concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a acestuia rezidă din modul de comitere a faptei prin lovituri repetate, puternice în zona capului vizând organe vitale și urmările produse, punerea în primejdie a vieții victimei.
Nu în ultimul rând s-a avut în vedere că inculpatul a mai suferit 4 condamnări pentru infracțiuni săvârșite în timpul minorității.
Pe cale de consecință, s-a menținut măsura arestării preventive.
Împotriva încheierii tribunalului a declarat recurs inculpatul solicitând casarea acesteia și dispunerea judecării sale în stare de libertate.
Apărătorul inculpatului a apreciat că se impune înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara vizate de art.145 și 1451proc.pen.
În susținerea recursului, inculpatul a arătat în esență că arestarea sa nu se justifică prin existența unor probe sau indicii temeinice din care ar rezulta și conform art.681cod proc.pen. presupunerea rezonabilă că a săvârșit faptele imputate prin rechizitoriu și nici nu s-au produs probe certe în sensul că lăsarea sa în libertate ar putea pune în pericol concret ordinea publică.
Curtea examinând recursul declarat, ajunge la constatarea că acesta nu este fondat.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul recurent a fost arestat pe o durată de 29 de zile la 17 mai 2009 de către Tribunalul Cluj.
Atât încheierea de arestare cât și cele de prelungire a măsurii arestării au fost atacate cu recurs, fiind menținute de instanța de control judiciar.
De fiecare dată, s-a analizat temeinicia și legalitatea arestării preventive a inculpatului constatându-se de către instanțe că luarea acestei măsuri s-a făcut cu respectarea normelor legale prev.de art. 136 raportat la art. 143 cod proc.pen. și că în privința acestuia sunt incidente cazurile de arestare prev.de art.148 lit. cod proc.pen.
Instanța de fond după înregistrarea dosarului a verificat din nou, în ședința din 12 iunie 2009 legalitatea și temeinicia arestării preventive, constatând în mod corect că temeiurile care s-au avut în vedere la luarea arestării preventive și-au păstrat actualitatea.
Potrivit rechizitoriului, inculpatului recurent i se impută următoarea infracțiune:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj din 5 iunie 2009 a fost trimis în judecată în stare de arest recurentul pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor calificat prev.de art.20 pen.rap.la art.174 și 175 lit.i pen.constând în aceea că în 15 mai 2009 a încercat să o ucidă pe partea vătămată Boldi prin aplicarea mai multor lovituri cu un cuțit în zona abdomenului, a brațelor și a capului, leziuni care au necesitat pentru vindecare 40 zile îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei.
Deși inculpatul recurent a negat presupunerea rezonabilă că ar fi comis fapta, în rechizitor se face trimitere la mai multe probe directe și indirecte de vinovăție, între care declarațiile părții vătămate Boldi, coroborate cu declarațiile martorilor,.
Stabilirea vinovăției inculpatului recurent urmează a se face desigur numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei, probațiunea administrată în faza urmăririi penale, pune însă în evidență existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 cod proc.pen. care justifică luarea și menținerea măsurii arestării preventive față de recurent.
Pericolul social concret rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptelor pentru care inculpatul fost trimis în judecată cât și din activitatea desfășurată de acesta în perioada infracțională.
Menținerea stării de arestare preventivă a inculpatului, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul acestuia la un proces echitabil, el având posibilitatea de a cere și administra toate probele considerate necesare pentru a-și dovedi nevinovăția.
Măsura arestării preventive în cazul infracțiunilor contra vieții se impune și prin prisma faptului că asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică, prev.în art.148 lit.f proc.pen. este, desigur, adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, cum se susține, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Pe de altă parte, pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă este mai mare de 4 ani închisoare, astfel că lăsarea acestuia în libertate ar putea prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție, ținându-se seama tocmai de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările comiterii infracțiunii și de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpat.
Totodată, potrivit art.5 pct.1 din Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul a fost arestat în vederea aducerii lui în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit infracțiuni.
Față de natura și gravitatea concretă a faptei presupus a fi comisă de inculpat precum și de complexitatea cauzei, față de pericolul social concret al infracțiunii, de existența unor declarații contradictorii, curtea apreciază că se impune în continuare judecarea inculpatului în stare de arest.
Durata arestării preventive a inculpatului nu este un temei al înlocuirii măsurii preventive, aceasta având relevanță numai sub aspectul prevăzut în art.140 proc.pen. referitor la încetarea de drept a măsurilor preventive, text care nu are incidență în cauză.
În speța de față, nu s-a depășit un termen rezonabil și nici nu s-a estompat rezonanța socială negativă a infracțiunii presupus a fi comisă, rezonanță ce reprezintă unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social concret. Având în vedere că de la data arestării inculpatului a trecut o perioadă de doar 4 luni, nu se pune problema estompării rezonanței sociale a infracțiunii și nici problema înlocuirii arestului preventiv cu altă măsură mai blândă. Printre criteriile ce trebuie avute în vedere de instanță la înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai blândă în cazul infracțiunii contra vieții, trebuie să se numere și gradul de pericol social al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului,modul, locul de comitere și urmările acesteia.
Față de modul de concepere și organizare a activității infracționale de către inculpat, dacă s-ar admite cererea de revocare a măsurii arestării preventive, dispunându-se punerea inculpatului de îndată în libertate, s-ar induce un puternic sentiment de insecuritate socială, de nesiguranță în opinia publică, fapt ce în final s-ar repercuta negativ asupra finalității actului de justiție.
Așa fiind, în mod judicios s-a apreciat ca legală și temeinică măsura arestării preventive menținută față de inculpatul recurent așa încât se constată că în cauză sunt incidente prevederile art.143 proc.pen.
În plus, curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie", măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art.5 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând "suspiciunea rezonabilă că s-au comis infracțiuni", măsura menținerii arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
Curtea apreciază că, în baza disp.art.136 proc.pen. pentru desfășurarea în condiții corespunzătoare a procesului penal și pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată este corespunzătoare momentan măsura arestării preventive, subzistând temeiurile inițiale care au impus-
Activitatea infracțională, modul de concepere și de derulare justifică menținerea arestului preventiv, la dosar existând probe care conduc la incidența temeiului prev.de art.148 lit.f proc.pen.
Pentru motivele ce preced, se va respinge ca nefondat recursul formulat în baza art.38515pct.1 lit.b cod proc.pen.
Văzând disp.art.189 cod proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de avocați C suma de 100 lei onorariu apărător din oficiu ce se va plăti din
Văzând disp.art.192 alin.2 proc.pen.inculpatul va achita statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale nr.din 4 august 2009 a Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de avocați C suma de 100 lei onorar apărător oficiu ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă inculpatul să achite statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - -
Red.PD/CA
4 ex. - 20.08.2009
Jud.fond.
Președinte:Valentin ChitideanJudecători:Valentin Chitidean, Delia Purice Ioana Cristina
