Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 51/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 2: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 3: Iulia Elena I -
Grefier -
DECIZIA PENALĂ Nr. 51
La ordine fiind judecarea recursului formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.144 din 16 martie 2007 Tribunalului Iași dată în dosarul nr- având ca obiect infracțiunea de furt calificat.
La apelul nominal - lipsă părțile.
Procedura completă.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din 22 ianuarie 2008 (cu participarea, atunci, în calitate de reprezentant al Ministerului Public a d -nei procuror ) susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, parte integrantă a prezentei decizii, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru azi 29.01.2008.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 24/21.01.2002 a Judecătoriei Răducăneni pronunțată în dosarul nr.1047/2001, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit. a și g Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și a disp. art. 37 lit. b Cod penal, iar inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1 -209 alin.1 lit. a și g Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal de asemenea inculpații au fost obligai! la despăgubirea părților civile și -, precum și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul solicitând desființarea ei ca nelegală și netemeinică.
Constatând că în cursul judecății inculpatul nu a fost legal citat, prin decizia penală nr.247/29.03.2005, Tribunalul lași, admițând apelul inculpatului, a desființat integral sentința nr.24/21.01.2002 a Judecătoriei Răducăneni și a trimis cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
La rejudecare instanța a audiat inculpatul și părțile vătămate, - și a administrat proba testimonială în cadrul căreia sub prestare de jurământ au fost audiați martorii, llie, .
Prin sentința penală nr. 274/06.04.2006 Judecătoria Răducănenia dispus următoarele:
"În baza art.334 Cod proc. penală schimbă încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului - din infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin.1 rap. la art. 209 alin, 1 lit. a și g Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal, în cinci infracțiuni de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 Cod penal rap, la art. 209 alin. 1 lit. a și g Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal.
În baza art.334 Cod proc. penală schimbă încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 rap. la art. 209 alin. 1 lit. a și g Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal în cinci infracțiuni de furt calificat prev. de art. 208 alin.1 Cod penal rap. la art. 209 alin. 1 lit. a și g Cod penal.
Condamnă inculpatul, fiul lui și, născut la data de 21.05.1971 în loc. Schitu, jud. lași, cetățean român, studii medii, necăsătorit, fără minori în întreținere, cu antecedente penale, domiciliat în comuna M, sat. -,-, jud. I, la următoarele pedepse:
- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 Cod penal rap. la art. 209 alin. 1 lit. a și g Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și art. 74 alin. 2 Cod penal rap. la art. 76 lit. c Cod penal împotriva părții vătămate, domiciliat în comuna, jud. lași;
- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 Cod penal, rap. la art. 209 alin. 1 lit. a și g Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și art. 74 alin. 2 Cod penal rap. la art. 76 lit. c Cod penal împotriva părții vătămate, domiciliat în comuna, jud. lași.
În baza art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 lit. b Cod penal contopește pedepsele stabilite mai sus și aplică inculpatului - pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În baza art. 71 Cod penal interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a, b, c și e Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod proc. penală rap. la art. 10 lit. c Cod proc. penală achită inculpatul - pentru săvârșirea a două infracțiuni de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 Cod penal rap. La art. 209 alin. 1 lit. a și g Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal împotriva părților vătămate -, domiciliată în., sat, jud. lași și a unei infracțiuni de furt calificat prev. de art. 208 alin, 1 Cod penal rap. la art. 209 alin. 1 lit. a și g Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal împotriva părții vătămate domiciliat în mun. lași,-,. 647,. A,. 2. 11, jud. lași.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod proc. penală rap. la art. 10 lit. g Cod proc. penală încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului, fiul lui și -, născut la data de 01.01.1946 în., jud. lași, decedat la data de 07.04.2004 în localitatea, jud. lași, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 Cod penal rap. la art. 209 alin. 1 lit. a și g Cod penal împotriva părților vătămate și.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod proc. penală rap. la art. 10 lit. c Cod proc. penală achită inculpatul pentru săvârșirea a două infracțiuni de furt calificat prev, de art. 208 alin. 1 Cod penal rap. la art. 209 alin. 1 lit. a și g Cod penal împotriva părții vătămate - și a unei infracțiuni de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 Cod penal rap. la art. 209 alin.1 lit. a și g Cod penal împotriva părții vătămate.
Constată recuperate prejudiciile cauzate părților vătămate și, prin restituirea bunurilor.
la act că părțile civile -, și au renunțat la acțiunile civile formulate în cadrul procesului penal.
În baza art. 14 și art. 346 alin. 3 Cod procedură penală, respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă.
În baza art. 191 Cod proc. penală obligă inculpatul - plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat".
Rejudecând cauza, din coroborarea probelor administrate, prima instanță a eținut următoarele:
Inculpații și, în prezent decedat, au locuit până în luna martie 1999 la martora - în localitatea, comuna, județul I, localitate în extravilanul căreia dețin suprafețe de teren cultivate cu vie, părțile vătămate -, și.
La începutul lunii decembrie 1998, profitând de situația confuză existentă în acea perioadă cu privire la desființarea fostelor unități viticole și restituirea suprafețelor de teren foștilor proprietari, inculpații, pe timp de noapte, s-au deplasat la terenul aflat în posesia părții vătămate de unde au sustras un număr de 32 de șpalieri pe care i-au transportat cu căruța în localitatea, unde au încercat sa-i vândă mai multor persoane printre care se aflau și martorii și.
În timp ce luau șpalierii din părții vătămate, inculpații au fost văzuți de martorul () declarația acestuia din cursul urmăririi penale privind această faptă coroborându-se cu întregul material probatoriu motiv pentru care va fi reținută de instanță.
După ce a aflat că cei doi inculpați au încercat să vândă șpalieri, partea vătămată Ie-a comunicat inculpaților intenția sa de a sesiza autoritățile.
Ca urmare a acestui fapt, după plângerea depusă la Postul de poliție la data de 08.01.1999, inculpații și au restituit părții vătămate cei 32 de șpalieri sustrași din acesteia.
Audiat, inculpatul a recunoscut că a luat șpalierii părții vătămate deoarece aceștia erau sfărâmați și lăsați pe marginea viei, aspect care nu a fost confirmat de partea vătămată.
Ca urmare a recuperării bunurilor sustrase, partea vătămată a arătat că renunță la acțiunea civilă.
În drept, prima instanță a constatat că faptele inculpaților și, de a lua împreună, pe timp de noapte, fără drept, din posesia părții vătămate un număr de 32 șpalieri în scopul însușirii pe nedrept, scop dovedit prin încercarea inculpaților de a vinde șpalierii, întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 Cod penal rap. la art. 209 alin.1 lit. a și g Cod penal, câte una în sarcina fiecărui inculpat.
În noaptea de 19/20.12.1998, inculpații s-au deplasat din nou în zona cultivată cu de vie din extravilanul comunei, de unde, din părții vătămate, au sustras 24 de șpalieri, fără a-și da seama că aceștia erau însemnați în partea superioară cu vopsea neagră.
Inculpații au transportat șpalierii cu căruța în localitatea, unde au încercat să-i vândă martorului, dar acesta, fiind intrigat de faptul că inculpații doreau să vândă șpalierii noaptea, în jurul orei 500, a refuzat.
Cei doi inculpații au mers - locuința martorei, care nebănuind proveniența ilicită a bunurilor, a luat șpalierii pentru care a dat inculpaților o cantitate de vin.
vânduți martorei au fost restituiți părții vătămate la data de 16.07.1999 și, ca urmare a acestui fapt, și partea vătămată a renunțat la acțiunea civilă.
Deși nu au recunoscut sustragerea șpalierilor din părții vătămate, inculpații - și nu au explicat în cursul procesului penal modul în care au intrat în posesia șpalierilor pe care i-au vândut martorei, martoră care l-a recunoscut pe inculpatul - ca fiind persoana de la care a luat șpalierii inclusiv în fața instanței, identificându-l pe inculpat în sala de judecată.
În drept, instanța de fond a reținut că, faptele inculpaților - și care în noaptea 19/20.12.1998 au luat împreună, din posesia părții vătămate, fără a avea consimțământul acesteia șpalieri în scopul însușirii pe nedrept, scop dovedit prin actul de dispoziție încheiat de inculpați, respectiv vânzarea bunurilor, întrunește elementele constitutive a două infracțiuni de furt calificat prev. de art.208 alin.1 Cod penal rap. la art. 209 alin.1 lit. a și g Cod penal, câte una în sarcina fiecărui inculpat.
Prin actul de sesizare a instanței inculpații au fost acuzați și de sustragerea, ia sfârșitul lunii noiembrie 1998 și ulterior la începutul lunii decembrie 1998, a unui număr de 34 șpalieri și respectiv de 29 șpalieri, acuzațiile fiind întemeiate pe declarațiile martorului () și pe faptul că șpalierii ar fi fost vânduți martorei.
Din probele administrate rezultă că șpalierii vânduți martorei aparțineau părții vătămate, fiind restituiți acesteia. De altfel chiar partea vătămată -, prin declarația dată în cursul urmăririi penale, (fila 13 verso) arată că a mers la locuința martorei și a văzut șpalierii, dar aceștia nu îi aparțineau fiind însemnați cu o dungă de vopsea neagră, astfel încât acest argument al acuzării nu poate fi reținut.
Referitor la declarația martorului () instanța, având în vedere că aceasta nu poate fi coroborată cu alte mijloace de probă, iar obiectul material al infracțiunilor nu a fost identificat și recuperat, precum și poziția oscilantă a martorului în cursul procesului penal, urmează să înlăture această depoziție privind faptele săvârșite împotriva părții vătămate -, declarația martorului nefiind de natură ca prin ea însăși să dovedească vinovăția inculpaților.
De asemenea, referitor la acuzația privind sustragerea șpalierilor de către cei doi inculpați de la partea vătămată, prin rechizitoriu s-a reținut că în cursul lunii decembrie, pe timp de noapte, inculpații au sustras 15 șpalieri pe care în aceeași noapte i-au transportat la domiciliul martorului.
În dovedirea acestei situații s-a reținut declarația martorului care a arătat că în cursul lunii decembrie 1998, i-a văzut pe inculpați când, în jurul orei 1500au descărcat dintr-o căruță mai mulți șpalieri la locuința lui, iar apoi când a trecut pe lângă părții vătămate a observat că lipseau șpalierii și, în apropiere, pe zăpadă erau urmele căruței și a încălțămintei învinuitului.
Nici această declarație nu este de natură ca, prin ea însăși să dovedească vinovăția celor doi inculpați.
Astfel, în primul rând, în acuzare s-a reținut că inculpații au sustras și vândut șpalierii noaptea, iar martorul a declarat că i-a văzut pe inculpați descărcând șpalieri ziua, în jurul orei 1500. Apoi s-a mai reținut că martorul a cumpărat șpalierii de la inculpați, fără a cunoaște proveniența acestora, deși martorul a arătat că nu a cumpărat niciodată șpalieri de la cei doi inculpați și nu există nici o probă care să infirme^aceste susțineri. De asemenea, martorul a arătat că, în iarna anului 1998 inculpații împreună cu alte persoane, printre care și martorul, l-au ajutat să transporte niște șpalieri pe care îi achiziționase de la o persoană străină.
De asemenea nu poate fi reținută ca probă credibilă nici împrejurarea că martorul ar fi recunoscut urma încălțămintei inculpatului. Pe de o parte exprimarea din actul de sesizare este vagă și nu permite identificarea exactă a inculpatului, iar pe de altă parte, în lipsa unei probe tehnice care să constate identitatea dintre urma lăsată în zăpadă și încălțămintea inculpaților, afirmațiile constituie simple speculații care nu pot dovedi vinovăția.
În consecință instanța constată că, deși la sfârșitul lunii noiembrie 1998, începutul lunii decembrie 1998 și apoi în cursul lunii decembrie 1998 au fost sustrași șpalieri din viile părților vătămate - și, prin probele administrate în cauză nu a fost dovedit faptul că inculpații - și sunt autorii acestor sustrageri.
Față de cele reținute instanța constată că în cauză nu subzistă rezoluția infracțională unică reținută prin actul de sesizare, astfel încât nu poate fi reținută unitatea legală de infracțiune prevăzută de art. 41 alin. 2 Cod penal, motiv pentru care în baza art. 334 Cod proc. penală va dispune schimbarea încadrărilor juridice dată faptelor reținute în sarcina inculpaților din infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 rap. la art. 209 alin. 1 lit. a și g Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și a art. 37 lit. b Cod penal în cazul inculpatului -, în cinci infracțiuni de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 Cod penal rap. la art. 209 alin. 1 lit. a și g Cod penal cu reținerea art. 37 lit. b Cod penal în cazul inculpatului -.
Având în vedere că prin probele administrate în cauză a fost dovedită vinovația inculpatului - cu privire la săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prev. de art.208 alin.1 Cod penal rap. la art.209 alin.1 lit. a și g Cod penal împotriva părților vătămate și, instanța de fond a stabilit pentru fiecare infracțiune câte o pedeapsă, urmând ca la individualizarea fiecăreia să fie avute în vedere criteriile legale prevăzute de art.72 Cod penal.
Astfel, prima instanță, raportat la modul de săvârșire a celor două infracțiuni, va reține cu titlu de circumstanță atenuantă faptul că, infracțiunile nu au avut urmări grave, prejudiciile produse fiind relativ reduse și recuperate de părțile vătămate, motiv pentru care vor fi aplicate dispozițiile art. 74 alin.2 Cod penal.
De asemenea, față de antecedența penală a inculpatului la momentul săvârșirii infracțiunilor, instanța constată că acestea au fost săvârșite în stare de recidivă postexecutorie față de condamnarea la pedeapsa închisorii de 2 ani aplicată prin sentința penală nr. 468/23.02.1993 a Judecătoriei Iași, definitivă prin decizia penală nr.432/08.07.1993 a Tribunalului Iași, inculpatul fiind arestat la data de 2110.1992 motiv pentru care vor fi reținute dispozițiile art.37 lit. b Cod penal.
În consecință, instanța de fond a stabilit pentru fiecare infracțiune de furt calificat prev. de art.208 alin.1 Cod penal rap. - art.209 alin.1 lit. a și g Cod penal cu aplicarea art.37 lit. b Cod penal și art. 74 alin. 2 Cod penal, câte o pedeapsă privativă de libertate, fiecare pedeapsă urmând a fi coborâtă sub minimul legal în baza art. 76 lit. c Cod penal.
Constatând că cele două infracțiuni au fost săvârșite de inculpat în condițiile concursului real de infracțiuni, prev. de art. 33 lit. a Cod penal, în baza art. 34 lit. b Cod penal s-a dispus contopirea pedepselor și aplicarea inculpatului a pedepsei cea mai grea.
Pe durata executării pedepsei, în baza art.71 Cod penal, s-a dispus interzicerea drepturile prev. de art. 64 lit. a, b, c și e Cod penal.
Referitor la infracțiunile de furt calificat săvârșite împotriva părților vătămate - (două infracțiuni) și ( o infracțiune) instanța, constatând că nu s-a dovedit că inculpatul este autorul acestora, nefiind răsturnată prezumția de nevinovăție a acestuia, în baza art.11 pct.2 lit. a Cod proc. penală rap. la art.10 lit. c Cod proc. penală s-a dispus achitarea acestuia deoarece faptele nu au fost săvârșite de el.
În termenul prev. de art. 363 proc. pen. hotărârea Judecătoriei Răducănenia fost apelată atât de către inculpatul - și Parchetul de pe lângă Judecătoria Răducăneni.
Astfel, inculpatul - a invocat prin motivele de apel depuse în scris la dosar (filele 33-35 dosar) că prima instanță a dispus în mod netemeinic condamnarea sa pentru săvârșirea a două infracțiunii de furt calificat în dauna părților vătămate și, ca urmare a aprecierii greșite a valorii probante a materialul probator administrat în cauză.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Răducăneni a criticat sentința penală doar în cea ce privește soluția de achitarea a inculpaților - și pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat în dauna părților vătămate și, invocând faptul că deși nu s-au evidențiat elemente probatorii directe care să ateste acțiunea efectivă de însușire a șpalierilor, declarațiile părților vătămate coroborate cu declarația martorului, probează activitatea infracțională a celor doi inculpați, drept pentru care se Impune o reanalizare a probelor.
Prin decizia penală nr. 144/16 martie 2007 a Tribunalului Iașis -au dispus următoarele:
" Admite apelul formulat de către inculpatul -. în. M, sat -,-, jud. I, fără forme legale în sat, com., jud. lași, împotriva sentinței penale nr. 274/06.04,2005, pronunțată de Judecătoria Răducăneni în dosarul nr. 492/2005, pe care o desființează în latură penală, în parte, în sensul înlăturării omisiunii deducerii perioadei executate.
Rejudecând cauza, deduce din pedeapsa aplicată inculpatului -, durata deja executată de - 27.05.2004 - 07.12.2004, în baza mandatului de executare a pedepsei cu nr. 31/2002 emis la 08.02.2002 de către Judecătoria Răducăneni.
Menține toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
II. Respinge, ca nefondat, apelul declarat de către Parchetul de pe lângă
Judecătoria Răducăneni împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art. 192 alin. 3 Cod pr. penală cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea ambelor apeluri rămân în sarcina statului".
astfel, Tribunalul Iașia reținut, în esență, următoarele:
În ceea ce privește apelul formulat de cătreinculaptul, tribunalul constată că este fondat dar pentru alte motive decât cele invocate de către apelant.
Astfel, referitor la situația de fapt reținută de prima instanță, tribunalul apreciază că s-a făcut o apreciere justă a materialului probator administrat în cauză, pe baza căruia s-a format convingerea existenței faptelor de furt calificat în dauna părților vătămate și, precum și a vinovăției inculpatului -, încadrând corect în dispozițiile legii infracțiunile săvârșite de către acesta.
Recurentul a solicitat a se constata că nu se face vinovat de comiterea faptelor de furt calificat pentru care au fost condamnat prin sentința penală apelată, poziție procesuală ce a fost, de altfel, adoptată și în fața primei instanțe de către acesta.
Dar, în vederea aflării adevărului, instanța a administrat toate probele utile și concludente necesare și care au condus la lămurirea cauzei sub toate aspectele.
Mai mult, prima instanța în cuprinsul expunerii a analizat în detaliu și temeinic probele care au servit ca temei a reținerii vinovăției, respectiv:
- declarațiile părților vătămate și (acesta a reclamat furtul a 24 de șpalieri ce erau însemnați cu vopsea de culoare neagră);
- declarația martorului ocular din faza de urmărire penală, din conținutul căreia rezultă că a văzut cum cei doi inculpați au sustras șpalieri de pe terenul părții vătămate, pe care i-a încărcat într-o căruță aparținând inculpatului;
- declarația martorei, din conținutul căreia rezultă că
inculpații și i-au vândut un număr de 19 șpalieri ce erau însemnați cu vopsea neagră;
- procesul-verbal încheiat cu ocazia efectuării percheziției domiciliare la martora, din care reiese că au fost identificați 19 șpalieri ce erau
însemnați cu vopsea neagră;
- procesul-verbal de predare către partea vătămată a celor 19 șpalieri vânduți de către inculpați martorei;
- declarația parțial sinceră a inculpatului din fața primei instanțe, în care a recunoscut că a luat șpalieri o singură dată, dar aceștia erau pe marginea drumului, precum și faptul că a restituit șpalieri părții vătămate;
- declarația inculpatului din faza de urmărire penală, în care a arăt că a fost cu inculpatul la martora și i-a dat acesteia, în schimbul a 30 de litri de vin, 19 șpalieri, argumentare pe care instanța de control și-o însușește, atâta timp cât în cauză nu s-au relevat date noi de respingere a acestei motivări.
Declarația inculpatului apelant -, ca mijloc de probă, nu a putut servi la aflarea adevărului, știut fiind că acestea ar servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări el rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Ori, deși inculpatul a negat săvârșirea faptelor de furt în dauna părților vătămate și, nu a fost în măsură să combată probatoriile care le dovedeau vinovăția, fără nici un dubiu.
În raport de cele mai sus arătate, pedeapsa cu închisoarea a fost corect dozată și adaptată gravității faptei comise și persoanei inculpatului, reținându-se în mod legal circumstanța atenuantă prev. de art. 74 al. 2 pen. precum și prevederile art. 37 lit. b pen. referitoare la recidiva postexecutorie.
Pentru aceste considerente, tribunalul constată a fi temeinică și legală soluția de condamnare a inculpatului apelant - pentru săvârșirea a două infracțiuni în concurs real de "furt calificat", apreciindu-se în mod temeinic că, față de starea de recidivă în care au fost săvârșite aceste infracțiuni, scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executare în regim privativ de libertate.
Analizând, din oficiu, cauza din prisma deducerii perioadei pe care inculpatul - a executat-o în baza sent. pen. cu nr. 24 din 21.01.2002 a Judecătoriei Răducăneni, tribunalul constată că prima instanță a omis să deducă această perioadă.
Astfel, în baza sent. pen. anterior menționate a fost emis mandatul de executare cu nr. 31/2002 de către Judecătoria Răducăneni, inculpatul fiind încarcerat la data de 27.05.2004.
La data de 07.12.2004, Tribunalul Iași în cauza cu nr. 5070/2004 a dispus, în temeiul disp. art. 365 rap. la art. 364 proc. pen. repunerea în termenul de apel pe inculpatul -, suspendarea executării hotărârii apelate și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Având în vedere că în prezenta cauză inculpatul a fost încarcerat în perioada 27.05.2004 -07.12.2004, tribunalul constată că prima instanță trebuia să dispună deducerea acestei durate din pedeapsa aplicată inculpatului -.
Pentru acest considerent, tribunalul urmează a dispune, în baza disp. art. 379 pct. 2, lit. a proc. pen. admiterea apelului inculpatului - și desființarea sentinței penale cu nr. -.04.2006a Judecătoriei Răducăneni, în parte, în latură penală.
Rejudecând cauza, se va dispune deducerea din pedeapsa aplicată inculpatului -, durata deja executată de la 27.05.2004 la 07.12.2004, în baza mandatului de executare a pedepsei cu nr. 31/2002 emis la 08.02.2002 de către Judecătoria Răducăneni.
Vor fi menținute toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
II. În ceea ce privește apelul formulat de cătreParchetul de pe lângă Judecătoria Răducăneni, tribunalul constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Răducănenis -a reținută că inculpații și la sfârșitul lunii noiembrie în două rânduri au sustras pe timp de noapte din parcela cultivată cu -de vie a părții vătămate -, cu căruța, un număr 34 de șpalieri și respectiv 29 șpalieri, activitate infracțională ce a fost percepută în mod direct de martorul.
S-a mai precizat că după prima acțiune de sustragere din părții vătămate -, inculpații au valorificat martorei un număr de 19 șpalieri.
Totodată s-a mai reținut că, în cursul lunii decembrie 1998,pe timp de noapte aceeași inculpați au sustras 15 șpalieri de beton din părții vătămate, pe care i-a transportat la locuința martorului, fapt ce a fost observat de către martorul.
În ceea ce privește faptele de furt calificat reținute a fi săvârșite în dauna părții vătămate -, prima instanță a constatat în mod temeinic că aceste fapte nu au fost comise de către inculpații - și.
Astfel, în cauză, a fost dovedit faptul că cei 19 șpalieri vânduți martorei aparțineau părții vătămate, căreia i-au și fost restituiți (partea vătămată recunoscându-și bunurile întrucât erau marcați cu vopsea neagră)și nu părții vătămate -.
Este adevărat că martorul a declarat în fata instanței că i-a văzut pe cei doi inculpați în părții vătămate, dar singură această probă, prin ea însăși, nu poate înlătura prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpații, având în vedere și faptul că nu au fost identificați șpalierii ce ar fi fost furați de la partea vătămată, nu au existat persoane care să declarare că au cumpărat în acea perioadă de la inculpați astfel de bunuri, iar inculpații au negat comiterea acestor fapte.
Și în cazul faptei de sustragere de șpalieri din părții vătămate, instanța de fond a constatat în mod temeinic că nu este dovedit faptul că inculpații și sunt autorii acestei fapte.
Deși în rechizitoriu se reține că inculpații au transportat șpalierii sustrași de la această partea vătămată la numitul, această împrejurare nu a fost dovedită în cauză. Martorul în ambele faze procesuale a declarat că inculpații nu i-au adus nici un spalier în iarna anului 1998, dar inculpatul l-a ajutat cu căruța, în acea perioadă, să mute niște șpalieri, mutându-se într-o nouă gospodărie.
Nici declarația martorului, că a văzut pe inculpați descărcând șpalieri la domiciliul martorului, nu este de natură a dovedi faptul că aceștia au sustras acele bunuri, iar prima instanță a apreciat în mod just și că afirmațiile acestui martor, că lângă părții vătămate erau urmele de încălțăminte a inculpatului, sunt doar simple speculații ce nu pot fi confirmate.
În termenul legal prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de inculpatul.
Motivându-și recursul, inculpatul susține că instanțele au reținut greșit situația de fapt, întrucât probele administrate în cauză nu confirmă existența faptelor de furt în dauna celor două părți vătămate, pentru care i-a fost aplicată pedeapsa de 1 an închisoare.
Curtea, examinând hotărârile criticate și actele și lucrările dosarului în raport de motivele de recurs indicate ce vor fi analizate în cadrul dispozițiilor art. 385 ind. 9 pct. 18 Cod procedură penală, constată următoarele:
Cazul de casare privind comiterea de către instanțe a unei erori grave de fapt se referă la situația în care, contrar probelor indubitabile existente în cauză, prima instanță a pronunțat, iar cea de control judiciar a menținut una dintre soluțiile prevăzute de art. 345 alin. 1 pe baza unor fapte reținute în mod vădit greșit, care nu corespund realității.
Acest caz de casare presupune deci un viciu în stabilirea situației de fapt în sensul că, în considerentele hotărârii se afirmă contrariul a ceea ce rezultă în mod evident din probele administrate, existând o vădită neconcordanță între modul în care acestea au fost percepute și analizate în hotărâre.
În speță, prima instanță a administrat toate probele necesare aflării adevărului cu privire la faptă și împrejurările cauzei, precum și la persoana făptuitorului, reținând în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului .
Coroborând probele administrate în faza cercetării penale și în mod direct pe parcursul cercetării judecătorești, rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor de furt calificat în dauna părților vătămate și, soluția de condamnare a acestuia dispusă și menținută de instanța de apel fiind în concordanță deplină cu toate mijloacele de probă administrate în cauză.
Astfel, plângerea și declarația părții vătămate, declarațiile martorilor - cu referire la martorii și, persoane cărora inculpatul le-a oferit spre vânzare bunurile sustrase - declarațiile inculpatului de pe tot parcursul procesului penal, dovedesc fără dubiu participația infracțională a inculpatului recurent.
De altfel, într-o primă fază, inculpatul recunoscut că a luat șpalieri părții vătămate, motivând că erau "dărâmați și lăsați pe marginea drumului".
Întrucât bunurile au fost recuperate prin restituirea celor 32 de șpalieri de vie, nu a formulat pretenții civile.
În ce privește cea de a doua faptă de sustragere în dauna părții vătămate s-a dovedit, fără putință de tăgadă, că împreună cu inculpatul, recurentul a sustras, pe timp de noapte, cei 24 de șpalieri din părții vătămate, fără să-și dea seama că aceștia erau însemnați cu vopsea în partea superioară. În aceeași noapte, inculpatul a încercat să-i vândă martorului, care a refuzat să-i cumpere, apoi reușit să-i vândă martorei, persoană care l-a recunoscut fără dubiu pe inculpatul ca fiind cel de la care a cumpărat șpalierii respectivi.
Inculpatul recurent nu a reușit să explice cum a intrat în posesia șpalierilor.
Așa fiind, critica adusă de inculpat hotărârilor atacate este vădit neîntemeiată, probele dosarului dovedind fără putință de tăgadă participația penală a acestuia la comiterea celor două acte materiale de sustragere, în condițiile arătate.
În ce privește tratamentul sancționator aplicat, Curtea constată că în procesul de individualizare a pedepsei s-a făcut o corectă analiză și o justă evaluare atât a datelor privind fapta săvârșită, cât și a elementelor care caracterizează persoana inculpatului, cu respectarea prevederilor art. 72 Cod penal.
Condițiile concrete de săvârșire a faptelor, coroborate cu datele personale ale inculpatului (care are antecedente penale) susțin concluzia instanței de fond și, respectiv, a celei de apel, că pedeapsa aplicată inculpatului este de natură a contribui la realizarea funcțiilor și a scopului acesteia prevăzut de art. 52 Cod penal.
Pentru considerentele ce preced, constatând că nu este incident nici vreunul din motivele de casare ce se iau în considerare din oficiu, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, urmează a fi respins, ca nefondat, recursul inculpatului.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 144/6 martie 2007 Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească statului 40 RON cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
18.02.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Asupra cauzei de față / deliberând asupra apelului / recursului declarat împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința publică de la 29 Ianuarie 2008
Președinte,
- -
Grefier,
30 Ianuarie 2008
Președinte:Aurel DubleaJudecători:Aurel Dublea, Maria Cenușă, Iulia Elena
