Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 52/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 52
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 2: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 3: Mihaela Chirilă
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea recursurilor declarate de inculpații -, și, împotriva deciziei penale nr.474/20.11.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect infracțiunea de furt calificat (art. 209.Cod Penal).
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 19 ianuarie 2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, parte integrantă a prezentei decizii când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru azi 26.01.2010.
INSTANȚA
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 2907 din 03.09.2009 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Iașis -a dispus condamnarea inculpaților:
1.-, poreclit "", fiul lui și, născut la data de 04.11.1989 în municipiul I, domiciliat în municipiul I,--42, bloc 1002, scara F, etajul 2,. 11, județul I, cetățean român, studii - 7 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, fără loc de munca, necăsătorit, nu are copii, cunoscut cu antecedente penale, -, deținut în Penitenciarul Iași (arestat preventiv în prezenta cauza penală), pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni concurente (respectiv, aflate în concurs real - conform dispozițiilor art. 33 lit. a) din Codul penal):
a) "furt calificat", prev. si ped. de dispozițiile art. 208 alin.(1),(4) - art. 209 alin.(1) lit. a), e), g) si i) din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 40 alin.(1) din Codul penal, la pedeapsa de 3 (trei) ani si 6 (sase) luni închisoare;
b) "conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana care nu posedă permis de conducere", prev. si ped. de art. 86 alin.(1) din nr.OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicata, cu modificările si completările ulterioare, cu aplicarea dispozițiilor art. 40 alin.(1) din Codul penal, la pedeapsa de 1 (un) an si 6 (sase) luni închisoare si
c) "părăsirea locului accidentului de către conducătorul unui autovehicul fără încuviințarea poliției", prev. și ped. de art. 89 alin.(1) din nr.OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea dispozițiilor art. 40 alin.(1) din Codul penal, la pedeapsa de 2 (doi) ani si 6 (sase) luni închisoare, toate infracțiunile mai sus-menționate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) din Codul penal.
În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) din Codul penal si art. 34 alin.(1) lit. b) si alin.(2) din Codul penal, s-au contopit pedepsele cu închisoarea stabilite inculpatului prin sentința penală apelată pentru fiecare dintre infracțiunile concurente săvârșite de către acesta (respectiv, pedepsele cu închisoarea arătate la literele a), b) si c)), inculpatul - urmând sa execute pedeapsa cu închisoarea cea mai grea rezultantă, respectiv pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În baza dispozițiilor art. 83 din Codul penal, s-a revocat suspendarea condiționata privind executarea pedepsei de 1 (un) an si 6 (sase) luni închisoare ce i-a fost aplicata inculpatului - prin sentința penală nr. 337 din data de 18.05.2007 a Tribunalului Iași (dosarul nr. 7268/2006 al Tribunalului Iași ), rămasa definitiva prin decizia penala nr. 6/MF/31.01.2008 a Curții de Apel Iași, dispunându-se executarea in întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa de 3 (trei) ani si 6 (sase) luni închisoare aplicata inculpatului prin sentința penală apelată pentru concursul de infracțiuni, în final inculpatul - urmând sa execute pedeapsa unică totală de 5 (cinci) ani închisoare.
În baza dispozițiilor art. 71 alin.(2) din Codul penal, cu referire si la dispozițiile art. 71 alin.(1) din Codul penal, i s-a aplicat inculpatului -, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin.(1) lit. a) teza a II-a si lit. b) din Codul penal, pe durata si in condițiile prevăzute de textul legal sus-menționat. În baza dispozițiilor art. 350 din Codul d e procedura penala, s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului -.
În baza dispozițiilor art. 88 din Codul penal, s-a dedus din pedeapsa cu închisoarea ce i-a fost aplicata inculpatului -, durata reținerii si arestării preventive a acestuia (mandatul de arestare preventivă nr. 42/U din data de 07.05.2009, emis împotriva inculpatului sus-menționat în dosarul nr- al Judecătoriei Iași ), respectiv perioada începând cu data de 06.05.2009 până la zi.
2., poreclit "", fiul lui și, născut la data de 07.01.1988 în municipiul I, domiciliat în municipiul I,-, blocul 646, scara C, etajul 3,. 15, județul I, cetățean român, studii - 11 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, fără loc de munca, necăsătorit, nu are copii, necunoscut cu antecedente penale, -,
3.-, fiul lui și a, născut la data de 27.07.1987 în municipiul I, domiciliat în municipiul I,-, bloc 760, scara A, etajul 2,. 12, județul I, cetățean român, studii - 11 clase, stagiul militar nesatisfăcut, agent de paza la " Corp" - I, necăsătorit, nu are copii, necunoscut cu antecedente penale, -,
4.-, poreclit "", fiul lui și -, născut la data de 12.05.1990 în municipiul I, domiciliat în municipiul I,-, blocul 636, scara A,. 1, județul I, cetățean român, studii -11 clase, stagiul militar nesatisfăcut, elev la Liceul. - I, necăsătorit, nu are copii, necunoscut cu antecedente penale, -, fiecare dintre aceștia pentru săvârșirea infracțiunii de "complicitate la furt calificat", prev. si ped. de art. 26 din Codul penal, rap. la art. 208 alin.(1),(4) - art. 209 alin.(1) lit. a), e), g) si i) din Codul penal, la cate o pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, fiecare.
În baza dispozițiilor art. 71 alin.(2) din Codul penal, cu referire si la dispozițiile art. 71 alin.(1) din Codul penal, i s-a aplicat fiecăruia dintre inculpații, - si -, pedeapsa accesorie constând in interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin.(1) lit. a) teza a II-a si lit. b) din Codul penal, pe durata si in condițiile prevăzute de textul legal sus-menționat.
În baza dispozițiilor art. 81 din Codul penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale de 3 (trei) ani închisoare aplicată fiecăruia dintre inculpații, - si - pe o perioada de 5 (cinci) ani, care, conform dispozițiilor art. 82 alin.(1) din Codul penal, constituie termen de încercare pentru fiecare dintre cei trei inculpați.
În baza dispozițiilor art. 71 alin.(5) din Codul penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale a închisorii s-a suspendat si executarea pedepsei accesorii constând in interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin.(1) lit. a) teza a II-a si lit. b) din Codul penal, pentru fiecare dintre inculpații, - si -, pe durata si in condițiile prevăzute de textul legal sus-menționat.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond reținut următoarele.
În temeiul dispozițiilor art. 346 rap. la art. 14-15 din Codul d e procedură penală, coroborate si cu dispozițiile art. 998 din Codul civil, s-a constatat integral recuperat prejudiciul cauzat părții vătămate, fiul lui si, născut la data de 18.04.1983 in municipiul I, domiciliat în municipiul I, Bulevardul -, nr. 18, bloc 750, scara C, etajul 5,. 19, județul I, care nu a mai formulat pretentii civile in cadrul procesului penal.
În temeiul dispozițiilor art. 349, rap. la art. 191 Cod procedură penală, a fost obligat fiecare dintre inculpații -, - și -, să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către acesta din urma, câte 200 lei fiecare".
În fapt, în ziua de 04.05.2009, în jurul orelor 21,00, inculpatul - s-a întâlnit în cartierul - din municipiul I cu inculpatul -, iar în timp ce se plimbau s-au întâlnit și cu ceilalți doi inculpați, respectiv - și. Observând faptul că inculpatul - avea asupra sa o cheie pentru autoturisme marca "", la un moment dat, în jurul orelor 23,00, inculpatul - le-a propus celorlalți inculpați să sustragă un autoturism, cu care apoi să se plimbe.
Inculpații au fost de acord cu propunerea făcută și, împreună cu inculpatul -, s-au deplasat în parcarea din spatele blocului 750, de pe- din Municipiul I, unde au observat parcat autoturismul marca " 1310 ", cu numărul de înmatriculare IȘ-03-, aparținând părții vătămate. Inculpații au luat hotărârea de a sustrage autoturismul respectiv, în scopul de a se deplasa cu acesta.
Astfel, inculpatul - i-a dat cheia inculpatului -, care s-a apropiat de autoturism, mergând la portiera din partea față.
În acest timp, inculpatul - a rămas în apropierea inculpatului și supraveghea ferestrele apartamentelor din bloc, iar ceilalți doi inculpați se aflau la o distanță de aproximativ 10 metri și supravegheau str. - din acea zona, pentru a-l atenționa pe inculpatul - dacă se apropia vreo persoană.
Cu ajutorul cheii primite de la inculpatul -, inculpatul - a reușit să descuie portiera autoturismului și a urcat la volan.
Folosind aceeași cheie, inculpatul - a reușit să realizeze contactul electric pornind autoturismul.
Imediat la autoturism au venit și ceilalți inculpați, inculpatul ocupând loc pe scaunul din partea dreaptă față, iar ceilalți doi inculpați așezându-se pe bancheta din spate. În continuare, inculpatul - a condus autoturismul din parcare, în zona din municipiul I, apoi pe Șoseaua - I în direcția localității, județul Ajungând în localitatea, comuna, județul I, inculpatul - a oprit autoturismul și cu toții au luat hotărârea de a mai sustrage un autoturism. În aceste condiții, inculpatul - a condus autoturismul până în satul, comuna, județul I, oprind în parcarea unui bloc de locuințe situat în apropierea din localitate, unde se aflau parcate aproximativ 25-30 de autoturisme.
În parcarea menționată, în autoturismul marca "Renault", cu numărul de înmatriculare IȘ-05-, se aflau organele de poliție ce executau o misiune de pândă. Inculpații au coborât din autoturismul cu care veniseră și au început să controleze dacă vreunul dintre autoturismele din parcare avea portierele neasigurate. La un moment dat, inculpatul - i-a avertizat pe ceilalți despre faptul că în autoturismul marca "Renault" se află niște persoane. Imediat, cei patru s-au întors la autoturismul sustras, inculpatul - urcând din nou la volan, după care a demarat în viteză, deplasându-se spre intersecția 248 cu 248 (I-V).
Observând că sunt urmăriți de trei autoturisme, inculpatul - a continuat să conducă autoturismul cu viteză. Ajungând la intersecția sus-menționată, datorită vitezei mari de deplasare, inculpatul a pierdut controlul asupra direcției autovehiculului și a intrat cu partea frontală a autoturismului în șanțul din fața magazinului aparținând "", al cărui administrator este numitul.
Imediat după producerea accidentului, inculpații au coborât din autoturism, fugind în direcții diferite. În urma producerii accidentului a rezultat avarierea autoturismului sustras, în partea frontală, fiind deteriorate mai multe componente ale acestuia, respectiv: bară față, proiector, faruri, mască radiator apă, motor.
Organele de poliție au procedat în continuare la urmărirea inculpaților, aceștia fiind somați, atât verbal, cât și prin folosirea armamentului din dotare, să se oprească, însă nu s-au supus somațiilor.
La scurt timp organele de poliție au reușit prinderea inculpatului -.
În jurul orelor 04,00, organele de poliție l-au identificat și l-au reținut și pe inculpatul, care se deplasa pe 248 dinspre localitatea spre municipiul I, ulterior fiind identificați inculpații - și -.
La dosarul cauzei s-a depus adresa nr. 43077/15.05.2009, emisă de I, prin care s-a comunicat faptul că inculpatul - nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
Situația de fapt, așa cum a fost aceasta reținută de către judecătorie este dovedită cu întreg ansamblul probator administrat în cauză, respectiv cu:
- plângerea și declarația părții vătămate (filele 19-22, dosar urmărire penală); partea vătămată a fost audiată și în fața instanței, în cursul cercetării judecătorești;
- procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto anexă (filele 28-36, dosar urmărire penală);
- declarațiile martorului, audiat în ambele faze procesuale;
- procesul-verbal de depistare (filele 9-13, dosar urmărire penală), precum și procesele-verbale de identificare întocmite de către organele de poliție (filele 15- 16, dosar urmărire penală);
- adresa nr. 43077/15.05.2009 emisă de Ministerul Administrației și Internelor - Serviciul Public Comunitar Regim Permis de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor (fila 18 - dosar ), din care rezultă că inculpatul - nu figurează în evidențe cu permis de conducere;
- dovada de primire (fila 42, dosar urmărire penală);
- procesele-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală fiecăruia dintre inculpați, alte acte încheiate în cauză, toate coroborându-se cu declarațiile inculpaților, date în ambele faze procesuale, prin care aceștia au recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute in sarcina fiecăruia.
Din probatoriile cauzei rezultă că toți inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor cu privire la care s-a dispus trimiterea acestora in judecata prin actul de sesizare a instanței.
Partea vătămată și-a recuperat autoturismul sustras, care i-a fost restituit de organele de poliție pe bază de dovadă. Întrucât aceasta și-a recuperat autoturismul si avariile cauzate acestuia i-au fost reparate in cursul procesului penal de către părinții inculpaților, aceasta a declarat că nu se constituie parte civilă în procesul penal, prejudiciul cauzat fiindu-i integral recuperat.
Prima instanță a mai reținut că din fișa de cazier judiciar a inculpatului -, aflată la dosarul cauzei, rezultă că prin sentința penală nr. 337/18.05.2007 a Tribunalului Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 6/MF/31.01.2008 a Curții de Apel Iași, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 (un) an și (sase) luni închisoare, pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), (2), lit. c) și alin. (2) ind. 1 lit. a) din Codul penal, cu aplicarea art. 99 din Codul penal, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei (art. 81 din Codul penal).
Inculpatul - a fost reținut de către organele de poliție, prin ordonanța din data de 06.05.2009, pentru o durată de 24 de ore, începând cu orele 15,20. Prin ordonanța procurorului din data de 07.05.2009, s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului pentru cele trei infracțiuni reținute în sarcina lui. Judecătoria Iași, prin încheierea de ședința din data de 07.05.2009, pronunțata in dosarul nr. 10173/2009, a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași și a dispus arestarea preventivă a inculpatului -, pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 07.05.2009 și până la data de 04.06.2009 inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 42/U din data de 07.05.2009, pe numele acestui inculpat, care a fost judecat in stare de arest preventiv.
În drept, s-a reținut că faptele inculpatului -, așa cum au fost acestea descrise anterior, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor: "furt calificat", prev. si ped. de dispozițiile art. 208 alin.(1),(4) - art. 209 alin.(1) lit. a), e), g) si i) din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 40 alin.(1) din Codul penal; "conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana care nu poseda permis de conducere", prev. si ped. de art. 86 alin.(1) din nr.OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicata, cu modificările si completările ulterioare, cu aplicarea dispozițiilor art. 40 alin.(1) din Codul penal și "părăsirea locului accidentului de către conducătorul unui autovehicul fără încuviințarea politiei", prev. și ped. de art. 89 alin. (1) din nr.OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicata, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea dispozițiilor art. 40 alin. (1) din Codul penal, toate infracțiunile mai sus-menționate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) din Codul penal.
S-a reținut și că inculpatul a săvârșit fiecare dintre infracțiunile sus-menționate in stare de pluralitate intermediara (raportat la condamnarea suferita in stare de minoritate, prin sentința penală nr. 337/18.05.2007 a Tribunalului Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 6/MF/31.01.2008 a Curții de Apel Iași, prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa de 1 (un) an și (sase) luni închisoare, pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), (2), lit. c) și alin. (2) ind. 1 lit. a) din Codul penal, cu aplicarea art. 99 din Codul penal, cu suspendarea condiționata a executării pedepsei (art. 81 din Codul penal).
Or, inculpatul a săvârșit fiecare dintre infracțiunile deduse prezentei judecați in cursul termenului de încercare stabilit prin sentința penala sus-menționată (deci mai înainte de considerarea ca executată a pedepsei la care a fost condamnat prin hotărârea judecătorească sus-referită, pentru infracțiuni comise de către dânsul in stare de minoritate, fiind astfel incidente in cauza dispozițiile art. 40 alin.(1) din Codul penal referitoare la pluralitatea intermediara). Inculpatul a săvârșit infracțiunile sus-menționate mai înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, fiind astfel incidente in cauza dispozițiile art. 33 lit. a) din Codul penal, referitoare la concursul de infracțiuni.
Fapta fiecăruia dintre inculpații -, și -, așa cum a fost aceasta descrisă anterior, prin situația de fapt reținută de către instanță, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor: "complicitate la furt calificat", prev. si ped. de dispozițiile art.26 din Codul penal, rap. la art. 208 alin.(1),(4) - art. 209 alin.(1) lit. a), e), g) si i) din Codul penal.
Pentru fiecare infracțiune săvârșită, fiecare dintre inculpați a fost pedepsit.
La individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare pentru fiecare dintre inculpați, în lumina criteriilor generale de individualizare a pedepselor prescrise de art. 72 din Codul penal, prima instanță, având în vedere - pe de o parte - gradul de pericol social creat al infracțiunilor săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acestora (respectiv: de mai multe persoane, împreună, într-un loc public, pe timp de noapte și prin folosirea unei chei mincinoase - circumstanțe reale agravante speciale prevăzute de art. 209 alin. (1), lit. a), e), g) și i) din Codul penal, care, conform dispozițiilor art. 28 alin.(2) din Codul penal, se răsfrâng asupra tuturor celor patru inculpați), iar - pe de altă parte - având în vedere persoana inculpaților, în sensul ca inculpatul - este cunoscut cu antecedente penale (acesta fiind condamnat in antecedenta pentru săvârșirea unei infracțiuni grave, de "tâlhărie" și continuând sa săvârșească fapte îndreptate împotriva patrimoniului persoanei, ceea ce dovedește persistenta sa infracționala si periculozitatea sociala sporita a acestuia, precum si faptul ca beneficiul suspendării condiționate ce i-a fost acordat de către instanță anterior nu a contribuit in nicio măsură la corijarea comportamentului sau antisocial); având in vedere persoana fiecăruia dintre inculpații -, și -, în sensul ca aceștia nu sunt cunoscuți cu antecedente penale; raportat la împrejurarea ca toți inculpații au avut poziție procesuală corespunzătoare în fața organelor judiciare, în ambele faze procesuale, recunoscând săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina fiecăruia; ținând seama si de comportamentul în societate al acestora, anterior săvârșirii faptelor (așa cum rezultă din actele în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei, precum și din declarația martorului ); având in vedere si împrejurarea ca prejudiciul cauzat părții vătămate a fost integral recuperat; - judecătoria deci, funcție de toate aceste criterii, a aplicat fiecăruia dintre inculpații, - și - câte o pedeapsă cu închisoarea, dozată în mod corespunzător.
În baza dispozițiilor art. 71 alin.(2) din Codul penal, cu referire si la dispozițiile art. 71 alin.(1) din Codul penal, judecătoria a aplicat fiecăruia dintre inculpații, - și - pedeapsa accesorie constând in interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin.(1) lit. a) teza a II-a si lit. b) din Codul penal, pe durata si in condițiile prevăzute de textul legal sus-menționat.
Apreciind că scopul pedepsei, conform art. 52 din Codul penal și - implicit - reeducarea inculpaților -, și - se poate realiza chiar fără executarea pedepsei, fiind întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 81 alin.(1) lit. a) și b) din Codul penal, prima instanță a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea aplicată acestor inculpați.
S-au fixat inculpaților, - și - termenele de încercare prevăzute de dispozițiile art. 82 alin. (1) din Codul penal și a învederat acestora dispozițiile art. 83 din Codul penal, referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei cu închisoarea, în cazul în care fiecare dintre aceștia, în cursul termenului de încercare, va săvârși o nouă infracțiune intenționată.
În baza dispozițiilor art. 71 alin. (5) din Codul penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a dispus suspendarea și a executării pedepsei accesorii, constând în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin.(1) lit. a) teza a II - a și lit. b) din Codul penal, in ce-i privește pe inculpații, - și -.
În ce-l privește pe inculpatul -, prima instanță a stabilit acestuia, funcție de considerentele sus-expuse, câte o pedeapsă cu închisoarea, dozată în mod corespunzător, pentru fiecare infracțiune concurenta săvârșită.
În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) din Codul penal si art. 34 alin.(1) lit. b) si alin.(2) din Codul penal, s-au contopit pedepsele cu închisoarea stabilite inculpatului prin sentința penală apelată pentru fiecare dintre infracțiunile concurente săvârșite de către acesta, inculpatul - urmând sa execute pedeapsa cu închisoarea cea mai grea rezultantă, fără aplicarea vreunui spor de pedeapsă.
În baza dispozițiilor art. 83 din Codul penal, s-a revocat suspendarea condiționată privind executarea pedepsei de 1 (un) an si 6 (sase) luni închisoare ce i-a fost aplicată acestui inculpat prin sentința penală nr. 337 din data de 18.05.2007 a Tribunalului Iași (dosarul nr. 7268/2006 al Tribunalului Iași ), rămasă definitivă prin decizia penala nr. 6/MF/31.01.2008 a Curții de Apel Iași, sens în care s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse cu închisoarea alături de pedeapsa cu închisoarea aplicata inculpatului prin sentința apelată, în final inculpatul - urmând sa execute pedeapsa unica totala (rezultata prin cumul aritmetic), in regim privativ de libertate, apreciindu-se că numai astfel scopul pedepsei, conform art. 52 din Codul penal, și implicit reeducarea inculpatului se pot realiza.
În baza dispozițiilor art. 71 alin.(2) din Codul penal, cu referire si la dispozițiile art. 71 alin.(1) din Codul penal, i s-a aplicat inculpatului - pedeapsa accesorie constând in interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin.(1) lit. a) teza a II-a si lit. b) din Codul penal, pe durata si in condițiile prevăzute de textul legal sus-menționat.
În baza dispozițiilor art. 350 Cod procedură penală s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului -.
În ceea ce privește măsura arestării preventive, prima instanță a arătat că aceasta se impune a fi menținută în continuare față de inculpat, raportat la toate probatoriile cauzei - așa cum s-a arătat anterior -, fiind îndeplinite astfel exigențele articolului 143 din Codul d e procedură penală, în acord cu scopul și categoriile măsurilor preventive prevăzute de art. 136 alin. (1) din Codul d e procedură penală, precum si in acord cu criteriile enumerate de art. 136 alin.(8) din Codul d e procedură penală și anume: gradul concret de pericol social al infracțiunilor comise de către inculpat, precum și persoana acestuia, cu privire la care judecătoria a reținut că este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat in antecedenta in mod definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie. A constatat judecătoria - raportat la antecedenta penala a inculpatului - ca pedeapsa cu închisoarea la care a fost condamnat anterior (cu suspendarea condiționata a executării pedepsei) nu si-a atins scopul și ca exista un pericol real si concret prin lăsarea în libertatea a inculpatului, pericol care este reprezentat de însăși modalitatea concretă de comitere a infracțiunilor pentru comiterea cărora s-a dispus trimiterea lui în judecată (respectiv, în locuri publice, împreuna cu mai multe persoane, prin folosirea de chei mincinoase, pe timp de noapte), dar si de importanța relațiilor sociale cărora li s-a adus atingere prin comiterea acestor fapte; față de aspectele anterior relevate, judecătoria a constatat că sunt întrunite cumulativ exigențele articolului 148 alin.(1) lit. f) din Codul d e procedură penală, respectiv: pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute ca fiind comise de către inculpat constă în închisoarea mai mare de 4 (patru) ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezulta din modalitatea de săvârșire a faptelor imputate inculpatului, împrejurările concrete de comitere a acestora, urmările produse, importanța relațiilor sociale lezate prin săvârșirea unor astfel de fapte, precum si insecuritatea socială ridicată pe care o generează comiterea unor fapte de acest gen și care periclitează astfel grav ordinea publică. Totodată, prima instanță a constatat că drepturile și garanțiile procesuale ale inculpatului - în ceea ce privește măsura preventivă a arestării dispusă față de dânsul - au fost respectate în prezenta cauză penala, iar - în ceea ce privește durata acestei măsuri preventive - prima instanță a apreciat că, prin raportare la criteriile consacrate de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, măsura preventivă dispusă față de inculpat are un caracter rezonabil și corespunde din acest punct de vedere exigențelor dispozițiilor art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Față de toate aceste considerente, prima instanță a constatat că măsura arestării preventive dispusă față de inculpat cu respectarea dispozițiilor legale în materie se impune a fi menținută, temeiurile legale prevăzute de dispozițiile art. 143 Cod procedură penală și dispozițiile art. 148 alin.(1) lit. f) din Codul d e procedură penală avute în vedere la luarea acestei măsuri nesuferind modificări si impunând cu necesitate în continuare privarea de libertate a inculpatului. Față de aceste considerente, judecătoria, in baza dispozițiilor art. 350 din Codul d e procedura penala, a dispus menținerea arestării preventive dispusa împotriva inculpatului.
În baza dispozițiilor art. 88 din Codul penal, s-a dedus din pedeapsa cu închisoarea ce i-a fost aplicata acestui inculpat, durata reținerii și arestării sale preventive, respectiv perioada începând cu data de 06.05.2009 până la zi.
În temeiul dispozițiilor art. 346 din Codul d e procedura penala, rap. la art. 14-15 din Codul d e procedură penală, coroborate si cu dispozițiile art. 998 din Codul civil, s-a constatat integral recuperat prejudiciul cauzat părții vătămate, care nu a mai formulat pretenții civile în cadrul procesului penal.
În temeiul dispozițiilor art. 349, raportat la art. 191 din Codul d procedură penală, a fost obligat fiecare dintre inculpați să plătească statului cheltuielile judiciare avansate de către acesta din urma.
S-au invocat și dispozițiile art. 349 și art. 191 din Codul d e procedură penală în ceea ce privește cheltuielile judiciare avansate de stat".
Împotriva acestei sentințe penale, în termenul legal, au declarat apel inculpații -, si -, criticând-o pentru netemeinicie și solicitând exclusiv redozarea pedepselor.
În motivarea apelului declarat, inculpatul - a invocat - printr-un memoriu scris - individualizarea greșită a pedepsei aplicate, care este "mult prea aspră", în esență pentru următoarele argumente: a) faptul că judecătoria nu a ținut seama de conduita procesuală corespunzătoare sinceră adoptată pe tot parcursul procesului penal; b) de faptul că a contribuit la repararea prejudiciului cauzat părții vătămate; c) de faptul că judecătoria i-a aplicat o pedeapsă disproporționat de mare în raport cu ceilalți inculpați, deși cu toții au avut o contribuție relativ similară.
În motivarea apelurilor declarate, inculpații si - au invocat - printr-un memoriu scris (primul), respectiv oral (al doilea) - individualizarea greșită a pedepselor aplicate, care este "mult prea aspră", în esență pentru următoarele argumente: a) faptul că judecătoria nu a ținut seama de conduita procesuală corespunzătoare sinceră adoptată de ei pe tot parcursul procesului penal; b) de faptul că au contribuit la repararea prejudiciului cauzat părții vătămate; c) de faptul că judecătoria nu a ținut seama de: lipsa de antecedente penale a acestora, de conduita lor anterioară comiterii faptei, dar și de contribuția mult mai redusă a lor la săvârșirea infracțiunii, ei doar "asistând pasiv".
Inculpatul-apelant a depus în susținerea motivelor de recurs, în circumstanțiere, două caracterizări întocmite de niște vecini de bloc.
Analizând actele și lucrările dosarului, cât și sentința penală criticată, prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele și în condițiile prevăzute de art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că apelurile de față sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Prima instanță, pe baza probatoriului administrat în cauză, a stabilit corect situația de fapt, ce nu comportă critici. Vinovăția inculpaților, inclusiv a inculpaților-apelanți a fost stabilită în mod legal și temeinic, iar încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina lor este corectă. De asemenea, a fost făcută și o analiză detaliată a probelor pe baza cărora a fost stabilită vinovăția apelanților, precum și a poziției lor procesuale adoptate pe parcursul procesului penal.
Într-adevăr, vinovăția inculpaților-apelanți rezultă cu prisosință din analiza coroborată a mijloacelor de probă enumerate și analizate, în detaliu, în considerentele sentinței apelate. Oricum, în esență, inculpații au recunoscut constant comiterea faptelor, inclusiv în apel.
De altfel, inculpații-apelanți nu au criticat, prin apelurile declarate nici situația de fapt imputată, nici încadrarea juridică a acesteia și nici latura civilă a cauzei.
Motivul de apel principal al inculpaților-apelanți privitor la greșita individualizare a pedepselor ce le-au fost aplicate este nefondat.
Astfel, trecând la individualizarea judiciară a pedepselor ce le-au fost aplicate inculpaților-apelanți, prima instanță a făcut o justă, detaliată și corectă aplicare a criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal, ținând cont de toate circumstanțele reale și personale.
În funcție de acestea, corect i-au fost aplicate apelantului - pedepse cu închisoarea peste limitele minime prevăzute de lege pentru toate cele trei infracțiuni concurente comise, dar orientate oricum foarte aproape de aceste limite minime. Se constată că s-au avut în vedere deja toate circumstanțele invocate de inculpatul -, prin motivele de apel. Astfel, prima instanță a ținut seama la individualizarea pedepsei aplicate de poziția procesuală corectă a inculpatului, de circumstanțele sale personale, de cuantumul prejudiciului, dar și de contribuția la repararea acestuia a părinților inculpatului, împrejurări ce rezultă, fără echivoc, din considerentele sentinței apelate.
Și în cazul celorlalți doi inculpați-apelanți au fost avute în vedere toate aceste împrejurări. Deci și în cazul lor, s-au avut deja în vedere toate circumstanțele invocate de ei, prin motivele de apel, inclusiv lipsa lor de antecedente penale și gradul de participare - mai redus - la comiterea infracțiunii de "furt calificat" ce fost reflectat în pedepsele mai mici aplicate prin comparație cu inc., dar la limita minimă legală.
Chiar dacă inculpații -, si - au recunoscut faptele imputate, această împrejurare, prin ea înseși, nu justifică redozarea pedepselor aplicate. Astfel, nu poate fi ignorat faptul că această atitudine procesuală s-a produs în condițiile în care inculpații au fost puși în fața unor probe indubitabile, fiind surprinși în flagrant și, mai mult, refuzând chiar să se oprească la somațiile polițiștilor, inclusiv la cele făcute cu armele din dotare, în timpul fugii cauzând și un accident rutier cu mașina sustrasă (condusă de inc. ) în care se aflau cu toții.
În privința inculpatului -, se observă și că în prima sa declarație ( 68 p), acesta a fost parțial nesincer, în sensul că au încercat să-și "acopere prietenii" și să îngreuneze urmărirea penală, declarație asupra căreia au revenit însă în ziua următoare ( 69), regretând că nu a spus adevărul integral de prima dată ( 70).
În ceea ce-l privește pe inculpatul -, această împrejurare coroborată cu: a) de persistența infracțională relevată de faptul că a comis infracțiunile reținute în sarcina sa în stare de pluralitate intermediară prevăzută de art. 40 Cod penal, anterior fiind condamnat definitiv cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru o infracțiune de tâlhărie; b) modalitatea concretă de comitere a faptelor ce relevă o periculozitate socială sporită (noaptea, împreună cu alții, pe care i-a luat în mașina sa sustrasă, pe care a condus-o știind că nu are permis de conducere și producând un accident rutier, punând viața în pericol celorlalți inculpați); c) de contribuția principală avută la comiterea infracțiunilor, dar și de faptul că - atunci când a fost depistat de polițiști, împreună cu ceilalți inculpați, în loc. - încerca să mai sustragă și alte autoturisme, ceea ce denotă perseverență și relevă că infracțiunile comise nu erau întâmplătoare; d) la comportamentul inculpatului la momentul depistării sale de către polițiști, care nu s-a oprit la somațiile acestora, nici măcar, la cele ale armelor de foc din dotare, fugind și cauzând un accident rutier, - relevă că pedepsele aplicate efectiv acestui apelantul au fost corect individualizate.
Raportat la toate acestea, s-a reținut, deci, că, în cauză, nu se impune redozarea pedepselor aplicate acestui inculpat.
Mai mult, după ce s-a dispus contopirea pedepselor aplicate pentru cele 3 infracțiuni concurente, în urma contopirii, inculpatului-apelant nu i s-a mai aplicat nici un spor de pedeapsă deși, potrivit art. 34 lit. "b" Cod penal, prima instanță ar fi putut să-i aplice un astfel de spor, raportat la perseverența sa infracțională.
Pentru toate aceste motive, tribunalul a apreciat că prima instanță a dozat corespunzător pedepsele aplicate inculpatului-apelant, inclusiv cea rezultantă, just dispunându-se apoi revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată în antecedență (noile infracțiuni fiind comise în termenul de încercare), precum și executarea în întregime acesteia, fiind întrunite toate condițiile prevăzute de lege.
În ceea ce-i privește pe inculpații-apelanți si -, pe lângă aspectul mai sus punctat, tribunalul a reținut că următoarele elemente relevă că nici în cazul lor nu se impune redozarea pedepselor aplicate: a) maniera concretă de comitere a faptelor ce relevă o periculozitate socială sporită (noaptea, împreună cu alții, prin efracție); b) de contribuția esențială avută la comiterea infracțiunilor, chiar dacă mai redusă decât a inculpatului, dar și de faptul că - atunci când atunci când au fost depistați de polițiști, împreună cu ceilalți inculpați, în loc. - încercau să mai sustragă și alte autoturisme (verificau ce mașini dintr-o parcare nu au portierele asigurate) ceea ce denotă perseverență și relevă că infracțiunea comisă nu erau întâmplătoare; c) la comportamentul inculpaților la momentul depistării lor de către polițiști, care, cu toții, nu s-au oprit la somațiile acestora, nici măcar, la cele ale armelor de foc din dotare, fugind cu autoturismul sustras (condus de inc. ), care a cauzat un accident rutier; d) la faptul că - în ciuda celor invocate în apel - contribuțiile acestor doi inculpați la comiterea faptei nu au fost deloc de neglijat (astfel, de exemplu, inculpatul, în declarația sa olografă - 69-70 p - a arătat: am hotărât să furăm o mașină cu care să ne plimbăm, pe care să o deschidem cu cheia de portieră pe care o aveam eu."; "eu și am stat de șase"; ". în am coborât toți din mașină cu intenția de a fura un alt autoturism"; susțineri relativ similare a făcut și inculpatul, de pildă: "în timp ce ne deplasam, atât, cât și au propus să mai sustragem au autoturism pentru a ne întrece între noi cu mașinileîn loc am coborât cu toții, într-o parcare, eu coborând primul" - 77 verso p și 80).
Pentru toate aceste motive, tribunalul a apreciat că prima instanță a dozat corespunzător pedepsele aplicate inculpaților-apelanți si -, just dispunându-se apoi suspendarea condiționată a pedepselor, fiind întrunite - în cazul lor - toate condițiile prevăzute de lege.
Nici circumstanțele personale invocate de apelanți nu pot fi privite singular/unilateral, fără luarea în considerarea a tuturor aspectelor mai sus-evidențiate, care analizat coroborat pledează pentru concluzia individualizării corecte a pedepselor și a modului de executare a acestora, așa cum au fost stabilite acestea de judecătorie.
În mod corect și temeinic au fost individualizate și pedepsele accesorii aplicate apelanților.
Pentru toate motivele mai sus expuse, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii criticate, în baza art. 379, pct. 1, lit. b) Cod procedură penală, tribunalul a respins, ca nefondate, apelurile declarate de către inculpații -, si - împotriva sentinței penale nr. 2907/03.09.2009, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr-, sentință pe care o va menține.
Constatând că temeiurile ce au stat la baza luării și ulterior, menținerii stării de arest preventiv a inculpatului-apelant - nu s-au modificat, ci din contră, s-au consolidat, văzând că această măsură este legală și temeinică, tribunalul, în baza art. 383 al. 11raportat la art. 350 alin. 1 Cod procedură penală a menținut starea de arest a inculpatului-apelant.
În baza art. 383 al. 2 Cod procedură penală s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului-apelant - de către prima instanță durata deținerii de după 03.09.2009 (data pronunțării sentinței apelate) la zi.
În termenul prevăzut de art. 3853alin. 1 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de inculpații - și pentru motive de nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs nu au fost formulate în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat în conformitate cu prevederile art. 38510alin. 2 Cod procedură penală.
Prezent în instanță la termenul de judecată din data de 19 ianuarie inculpatul - a declarat că își retrage recursul promovat. Cum, potrivit dispozițiilor art. 3854alin. 2 rap. la art. 369 Cod procedură penală până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs oricare dintre părți își poate retrage recursul declarat, instanța urmează să ia act de manifestarea de voință a inculpatului.
Apărătorul ales al inculpatului cu ocazia dezbaterii recursului, în concluziile orale a formulat critici pe planul individualizării pedepsei aplicate.
Se solicită să se dea eficiență maximă circumstanțelor reale și personale ale inculpatului, care nu a avut reprezentarea consecințelor faptei comise, cu reducerea corespunzătoare a cuantumului pedepsei.
Examinând hotărârile recurate în raport de criticile invocate de inculpatul, ce vor fi analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 14 Cod procedură penală, precum și din oficiu pentru cazurile de casare enumerate în alin. 3 al art. 3859din Codul d e procedură penală, Curtea reține următoarele:
Prin analiza atentă și coroborarea probelor administrate în cauză, instanțele de fond și de apel în mod corect au reținut vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de furt calificat în forma complicității, prev. de art. 26 rap. la art. 208 alin. 1,4, art. 209 alin. 1 lit. a,e,g,i Cod penal, în raport cu situația de fapt reținută.
Din ansamblul materialului probator administrat în cauză rezultă că în noaptea de 04/05 mai 2009, în jurul orei 23,00,inculpatul -, împreună cu inculpații, - și -, care l-au ajutat, prin asigurarea pazei locului faptei, din parcarea aflată în spatele blocului nr. 570 de pe B-dul - din municipiul I, prin folosirea unei chei mincinoase, a sustras autoturismul marca 1310L cu nr. de înmatriculare IȘ-03-, aparținând părții vătămate în scopul folosirii acestuia pe nedrept.
Vinovăția inculpatului fiind stabilită în mod just, prin valorificarea în mod corespunzător a tuturor probelor, s-a procedat la o judicioasă individualizare a pedepsei prin prisma criteriilor generale prevăzute de art. 72 Cod penal.
În considerarea dispozițiilor art. 72 Cod penal - care stabilesc criteriile generale de individualizare a pedepselor - dar și al condițiilor concrete în care s-a comis fapta și al împrejurărilor legate de persoana inculpatului, în mod just s-a apreciat că aplicarea unei pedepse privative de libertate, în cuantum dozat la minimul special, cu suspendarea condiționată a executării, înfăptuiește în concret atribuțiile funcționale ale sancțiunii penale ca mijloc de reeducare, de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni și de reintegrare în comunitate a inculpatului, păstrându-se totuși o proporție între gravitatea acțiunii infracționale și durata de timp necesară procesului educațional de resocializare.
Acordându-se semnificația cuvenită unor împrejurări în care s-a comis fapta - în loc public, pe timpul nopții, împreună cu alții, prin efracție, urmarea produsă, conduita inculpaților la momentul depistării lor de organele de poliție -, au fost evaluate corect gradul de pericol social al faptei și al inculpatului.
Astfel, Curtea nu poate reține critica recurentului-inculpat cu privire la greșita individualizare a pedepsei sub raportul cuantumului, deoarece instanțele au făcut un examen plural asupra tuturor criteriilor speciale și generale ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepsei.
În ceea ce privește circumstanțele judiciare art. 74 Cod penal cuprinde împrejurări de fapt care, raportate la cauza penală (fapta și persoane inculpatului) pot dobândi, prin aprecierea instanței, valențe atenuante.
În cauza dedusă judecății se apreciază că nu există date sau împrejurări ale realității de natură a impune o pedeapsă sub minimul special, pedeapsa aplicată asigurând o proporție echitabilă între gradul de pericol social al faptei, urmările produse și profilul socio-moral al inculpatului.
Cum pedeapsa trebuie să fie în același timp atât o măsură de constrângere, cât și un mijloc de reeducare a inculpatului, în speță, scopul prevăzut de art. 52 Cod penal nu poate fi atins prin coborârea pedepsei sub limita stabilită, astfel încât să se ajungă la o diminuare ce nu are acoperire în realitate a gradului concret de pericol social al faptei săvârșite.
În acest context, instanțele au avut în vedere posibilitățile reale de reeducare și reinserție socială ale inculpatului, de diminuare a riscului încălcării repetate a relațiilor sociale ocrotite de lege astfel încât, raportat acestor împrejurări, s-a procedat la o judicioasă individualizare a pedepsei, criticile formulate sub acest aspect de inculpat nefiind fondate.
Totodată, Curtea constată că în cauză nu este incident niciunul dintre cazurile de casare ce se iau în considerare din oficiu potrivit dispozițiilor art. 3859alin. 3 Cod procedură penală.
Față de considerentele ce preced urmează ca în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală să se respingă recursul promovat de inculpatul.
În baza dispozițiilor art. 3854alin. 2 rap. la art. 3659 Cod procedură penală se va lua act de declarația inculpatului - de retragere a recursului promovat.
Conform prevederilor art. 38516alin. 2 rap. la art. 381 Cod procedură penală se va deduce din pedeapsa ce urmează a fi executată de inculpatul durata arestării preventive după pronunțarea hotărârii recurate.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurenții-inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat; onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu inculpatului - va fi avansat din fondurile statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Ia act de declarația inculpatului, fiul lui și, născut la 4.11.1989, deținut în Penitenciarul Iași, de retragere a recursului promovat împotriva deciziei penale nr. 474 din 20.11.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, pe care o menține.
Deduce arestarea preventivă a inculpatului de la 20.11.2009 la zi.
II. Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva aceleași decizii, pe care o menține.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă în care s-a inclus și onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în cuantum de 200 lei, ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției, iar pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cu același titlu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: -,
-
28.01.2010
2 ex.
Președinte:Aurel DubleaJudecători:Aurel Dublea, Gabriela Scripcariu, Mihaela Chirilă
