Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 525/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE A PENALĂ Nr. 525
Ședința publică de la 09 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Iulia Elena Ciobanu I - -
JUDECĂTOR 3: Tatiana Juverdeanu
Grefier:- -
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind soluționarea recursului penal având ca obiect " furt calificat " promovat de inculpatul recurent împotriva deciziei penale nr.132 din 19 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul penal nr-.
Conform disp.art.297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și a celorlalte persoane chemate în proces, constatându-se atât lipsa inculpatei recurentă pentru care răspunde avocat ales cât și a părții civile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, că este al doilea termen de judecată, că recursul promovat în termen de către inculpată nu a fost motivat conform disp.art.385 ind.10 pct.2 Cod procedură penală, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care, nemaifiind de formulat cereri, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursului promovat de inculpat.
Avocat pentru inculpata recurentă, având cuvântul, susține că nu motivat recursul dar își însușește în totalitate motivele care au invocate în apel.
Susține apărarea că cele două soluții date în cauza de față sunt nelegale și netemeinice, arătând că la dosarul cauzei nu există probe certe care să dovedească vinovăția inculpatei.
Inculpata a fost condamnată la o pedeapsă de 3 ( trei ) ani închisoare, în regim de detenție pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în baza unor probe inexistente și pe o interpretare greșită a acestora din partea instanței. La dosarul cauzei există declarația părții vătămate care susține că i-au fost luate acele bunuri de către trei persoane. În cauză au fost făcute confruntări, partea vătămată indicându-l pe numitul ca fiind autorul furtului și cel care l-a și amenințat cu moartea dacă îl va denunța. La fila 10 ( dosar urmărire penală) partea vătămată recunoaște direct că a avut raport sexual cu inculpata în ziua de 8 spre 9 septembrie 2006. Dacă partea vătămată ar fi dorit să ascundă faptul că a întreținut relații sexuale cu inculpata, nu ar fi făcut plângere pentru furt știind că această plângere ar dezvălui și acest aspect. Susține apărarea că instanța a dispus condamnarea inculpatei doar pe baza depozițiilor martorilor și, depoziții pe care instanța le-a apreciat ca fiind adevărate. Dacă aceste declarații ar fi fost analizate cu mai multă atenție s-ar fi constatat că aceste declarații sunt contradictorii atât în timpul urmăririi penale cât și în timpul cercetării judecătorești. Martorii care o acuză pe inculpată de furtul acelor bunuri sunt chiar ei autorii furtului.Martorul, declară că a văzut-o pe inculpată fugind și având în mână un telefon și un portofel. Este imposibil pentru oricine să vadă, pe timp de noapte, la o distanță destul de mare o persoană care ar putea avea ceva în mână, mai ales bani ori telefon. Analizând probele pe baza cărora instanța de judecată a hotărât condamnarea inculpatei, se constată de fapt că toate aceste probe converg spre o achitare a inculpatei motivat de lipsa probelor care să confirme vinovăția sa.
Mai susține apărare că instanța a greșit și sub aspectul laturii civile chiar dacă a fost redus cuantumul daunele materiale de către instanța de apel.
Instanța nu-și poate asuma în locul părții vătămat dreptul de a stabili despăgubiri, depășindu-și prin aceasta rolul său activ.
Pentru toate aceste motive pune concluzii de admitere a recursului, casarea celor două hotărâri și rejudecând cauza să se dispună achitarea inculpatei în temeiul disp.art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține că motivele invocate de către apărare nu pot fi primite. În cauză sunt suficiente probe din care rezultă vinovăția inculpatei, iar cele două in stanțe în mod corect au înlăturat prezumția de nevinovăție.
Inculpata nu se află la primul contact cu legea penală, anterior comiterii acestei in- fracțiuni a fost cercetată și condamnată pentru fapte similare.
Pune concluzii de respingere a recursului ca fiind nefundat, decizia recurată fiind temeinică și legală.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.395 din 19.03.2008 a Judecătoriei Vaslui, s-au dispus următoarele:
În baza art. 208 al.1 - art. 209 al.1 lit. i Cod penal condamnă inculpata, fiica lui și, CNP -, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 85 Cod penal a anulat suspendarea condiționată a executării pedepselor de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 al.1, 2 lit. b Cod penal, aplicată prin sentința penală nr. 248/16.05.2007 a Tribunalului Vaslui, definitivă la data de 18.06.2007 și respectiv 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 al. 1, art. 209 al.1 lit. a, g, i Cod penal, aplicată prin sentința penală nr. 71/18.01.2007 a Judecătoriei Vaslui, definitivă la data de 03.05.2007.
În temeiul art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal a dispus contopirea celor două pedepse de 3 ani închisoare și, respectiv 8 luni închisoare, cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, inculpata urmând să execute pedeapsa rezultantă, cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare, în regim de detenție.
I-a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II, lit. b Cod penal în condițiile prevăzute de art. 71 al.2 Cod penal.
A dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore, dispusă prin ordonanța nr. 12006 din 08.09.2006.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală a admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată și a obligat inculpata la plata către aceasta a sumei de 780 lei - daune materiale.
În baza art. 191 Cod procedură penală a obligat inculpata la plata către stat a sumei de 200 lei,cheltuieli judiciare avansate în cursul urmăririi penale și al judecății.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În noaptea de 07/08.09.2006 inculpata și partea vătămată s-au cunoscut la bâlciul anual și au convenit să se deplaseze într-un imobil din-, pentru a întreține relații sexuale.
Astfel, cei doi s-au deplasat pe jos până în zona cinematografului "Independența", de unde au luat un taxi până pe strada -, unde au făcut câteva cumpărături de la un magazin, toate produsele fiind achitate de partea vătămată, după care au plecat la imobilul din strada -, într-o încăpere din partea din spate a imobilului în care locuia numita, despre care inculpata știa că nu este acasă.
După ce cei doi au întreținut relații sexuale, inculpata a ieșit din cameră după ce a luat telefonul și portofelul părții vătămate, și a solicitat numiților și să-l dea afară pe vătămat. Aceștia au mers în camera respectivă și au solicitat părții vătămate să părăsească încăperea, fără a folosi vreo amenințare sau constrângere împotriva acestuia.
Inculpata s-a deplasat în acea noapte la numitul căruia i-a dat telefonul mobil sustras de la partea vătămată, telefon care a fost ulterior restituit prin intermediul organelor de poliție, acesta precizând că aceasta avea asupra ei și o sumă de bani.
Inculpata, audiată în cursul urmăririi penale nu a recunoscut săvârșirea faptei, declarând că a părăsit camera în care se afla partea vătămată fără a-i sustrage ceva. După ce a fost confruntată cu martorul, inculpata a revenit asupra declarației, precizând că a sustras doar telefonul mobil.
Declarațiile acesteia sunt însă infirmate de declarațiile martorilor și, care afirmă că doar l-au dat afară pe vătămat, fără a-i sustrage vreun bun.
Declarațiile acestora se coroborează și cu declarația martorului care afirmă că inculpata a venit în noaptea comiterii faptei la domiciliul său având asupra sa un telefon mobil și o sumă de bani.
De altfel, declarațiile inculpatei din cursul urmăririi penale sunt contradictorii. Astfel, inițial aceasta declară că a plecat din cameră fără a anunța pe nimeni și că s-a întâlnit cu martorul în - la un bar. Ulterior (fila nr.38 - din dosarul de urmărire penală) revine și afirmă că înainte de a pleca a solicitat martorului să-l dea afară pe vătămat, s-a deplasat până în -, după care s-a întors pentru a-și lua hanoracul, ocazie cu care, deși în cameră nu se mai afla nimeni, a observat pe covor telefonul mobil al părții vătămate pe care l-a luat și că a fost văzută și de martorul cu telefonul în mână. De data aceasta inculpata a declarat că s-a întâlnit cu la domiciliul acestuia, căruia i-a dat telefonul mobil.
Astfel, declarațiile inculpatei nu se coroborează cu nici una din probele aflate la dosarul cauzei. De altfel, aceasta a mai fost judecată și condamnată pentru fapte similare, cu același mod de operare.
Declarațiile părții vătămate care afirmă că bunurile i-au fost sustrase de cei trei martori nu sunt nici pe departe în măsură să demonstreze nevinovăția inculpatei. Intenția vătămatului a fost de a ascunde faptul că a întreținut relații sexuale cu inculpata, afirmând că s-au dezbrăcat, aceasta a plecat la baie, după care au sosit cei trei și l-au deposedat de bunuri. De asemenea, chiar partea vătămată a arătat că în seara respectivă era în stare de ebrietate și că au venit trei tineri, iar numitul i-ar fi băgat mâna în buzunarul drept al bluejeans-ilor de unde i-a sustras portofelul și telefonul mobil, fapt puțin probabil ca aceasta să țină în același buzunar și portofelul și telefonul mobil. Partea vătămată se contrazice în chiar cuprinsul declarațiilor pe care le dă, acesta afirmând că s-a făcut comod, a pus telefonul pe o noptieră, pentru ca mai apoi să afirme că i-a fost sustras din buzunar. Declarațiile sale nu se coroborează cu nici chiar declarațiile inculpatei, aceștia relatând variante diferite în legătură cu relațiile sexuale pe care aceștia le-ar fi întreținut.
Situația de fapt reținută este pe deplin dovedită cu mijloacele de probă aflate la dosarul cauzei și care au fost reținute de instanță: plângerea părții vătămate cu privire la faptul că i-au fost sustrase bunurile indicate, procesul-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor, procesele-verbale de confruntare, fișa de cazier judiciar a inculpatei.
Fapta inculpatei, care pe timp de noapte, a sustras telefonul mobil și banii părții vătămate întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzut de art. 208 al.1 - art.209 al.1 lit. g Cod penal.
Săvârșirea faptei și vinovăția inculpatei au fost pe deplin dovedite, motiv pentru care instanța a dispus condamnarea acesteia la o pedeapsă cu închisoarea, în limitele prevăzute de lege.
La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal și anume: dispozițiile părții generale ale Codului penal, gradul de pericol social concret al faptei, împrejurările concrete ale comiterii faptei, valoarea prejudiciului, vârsta inculpatei, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal.
Instanța de fond a constatat că fapta din prezenta cauză (7/8.08.2006) este concurentă cu faptele pentru care inculpata a fost condamnată prin sentința penală nr.248/16.05.2007 a Tribunalului Vaslui, definitivă la data de 18.06.2007 și respectiv, prin sentința penală nr.71/18.01.2007 a Judecătoriei Vaslui, definitivă la data de 03.05.2007, la câte o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Pentru acest motiv, instanța a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepselor de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.211 al.1, 3 lit. b Cod penal, aplicată prin sentința penală nr.248/16.05.2007 a Tribunalului Vaslui, definitivă la data de 18.06.2007 și respectiv, 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.208 al.1 - art.209 al.1 lit. a, g, i Cod penal, aplicată prin sentința penală nr. 71/18.01.2007 a Judecătoriei Vaslui, definitivă la data de 03.05.2007.
A dispus contopirea celor două pedepse de 3 ani închisoare și respectiv 8 luni închisoare, cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpata urmând să execute pedeapsa rezultantă, cea mai grea, în regim de detenție.
A interzis inculpatei drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza II, lit. b Cod penal în condițiile prevăzute de art.71 al.2 Cod penal.
Din motivarea Deciziei nr. 2/06.2005 a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord) rezultă că dreptul la vot, garantat de art. 3 din Protocolul 1 al Convenției, nu este absolut și poate face obiectul unor limitări, statele contractante având o largă marjă de apreciere în materie. Această marjă de apreciere nu este însă nelimitată, restricțiile și limitările în materia dreptului la vot trebuind apreciate de o instanță independentă în fiecare caz în parte.
Din decizia instanței europene rezultă că ceea ce este criticabil este legea ce interzice automat și nediferențiat dreptul la vot unei categorii întregi de persoane.
Articolul 71 al. 1 Cod penal, referitor la pedepsele accesorii, prevede: condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64, al. 1, lit. a, b, c Cod penal din momentul în care hotărârea a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei.
Articolul 64 al. 1 lit. a Cod penal se referă la dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice. Această pedeapsă se aplică de drept odată cu pronunțarea unei pedepse privative de libertate pentru comiterea unei infracțiuni.
Acest procedeu este nerezonabil, interdicția drepturilor electorale fiind aplicată fără respectarea principiului proporționalității în fiecare caz în parte.
Raportat la gradul de pericol social al faptei pentru care inculpata a fost condamnată, instanța a apreciat că aceasta are capacitatea de a aprecia asupra unei valori fundamentale, ca dreptul la alegeri libere într-o societate democratică.
Prin urmare, nu este proporționată și justificată măsura interzicerii drepturilor sale electorale pe durata executării pedepsei, ci doar interdicția dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice.
Instanța de fond constatat că inculpata a fost reținută o durată de 24 ore, conform ordonanței nr.12006 din 08.09.2006, motiv pentru care a dispus deducerea acestei perioade din pedeapsa aplicată.
În latura civilă a cauzei, partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză, în cursul urmăririi penale, cu suma de 600 lei și 50 euro, telefonul mobil fiindu-i restituit. Instanța de fond a apreciat ca întemeiată acțiunea civilă formulată de aceasta, motiv pentru care a dispus admiterea acesteia și obligarea inculpatei la plata către aceasta a sumei de 780 lei - cu titlu de daune materiale.
A obligat, de asemenea inculpata și la plata către stat a sumei reprezentând cheltuielile judiciare avansate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, inculpata susține că nu se face vinovată de fapta reținută în sarcina sa iar instanța de fond s-a bazat pe o interpretare greșită a probelor sau pe probe inexistente în condițiile în care nici partea vătămată nu susține varianta reținută de instanță.
Astfel, inculpata arată că partea vătămată a relatat, în mod constant, că trei persoane i-au sustras bunurile și 1-au amenințat să nu le denunțe, recunoscându-1 în urma unei confruntări pe.
Mai precizează inculpata că instanța de fond a dat o credibilitate totală depozițiilor martorilor și, cu toate că între aceste declarații si chiar între declarațiile succesive ale martorilor există contradicții cu privire la derularea evenimentelor și la bunurile pe care le avea asupra sa inculpata.
În acest context, inculpata menționează că partea vătămată a indicat alte persoane ca fiind autorii faptei care i se impută ei, că nu se afla de fiecare dată în stare de ebrietate și că probele administrate converg spre o achitare.
În latura civilă a cauzei, este criticată hotărârea deoarece partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în fața instanței, ceea ce echivalează, în opinia inculpatei, cu renunțarea la dreptul de a solicita despăgubiri.
Prin decizia penală nr.132 din 19.06.2008 Tribunalul Vasluia admis apelul formulat de inculpata și, în rejudecare, a redus cuantumul daunelor materiale la care a fost obligată inculpata de la 780 lei la 200 lei.
S-au menținut celelalte dispoziții.
În termen legal, hotărârile astfel pronunțate au fost recurate de către inculpata, fiind criticate pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei condamnări, câtă vreme nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată.
În recurs inculpata a reiterat motivele invocate în apel, fiind susținute oral și consemnate întocmai în preambulul prezentei hotărâri, astfel că nu se mai justifică reluarea acestora.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport cu cazurile de casare prevăzute de art.385 ind.15 pct.18 Cod procedură penală, Curtea constată că nu este întemeiat recursul de față pentru considerentele ce vor fi expuse.
Eroarea gravă de fapt - motivul de casare în raport de care este analizat prezentul recurs, deși neindicat de inculpată, provine din denaturarea probelor deja administrate, ceea ce a dus fie la reținerea unei împrejurări esențiale, fără ca acele probe să o susțină, fie la nereținerea unei astfel de împrejurări esențiale, deși probele administrate o confirmau.
Așa fiind, cazul de casare prevăzut de art.385 ind.9 pct.18 Cod procedură penală privește exclusiv situația de fapt stabilită până la data efectuării controlului judiciar de către instanța de recurs, în sensul că, în raport de probele deja administrate, instanțele de fond au stabilit greșit situația de fapt.
Însă în acest context, Curtea reține că instanțele au dat eficiența cuvenită dispozițiilor art.63 alin.2 Cod procedură penală, referitoare la aprecierea probelor, evaluându-le în mod unitar, evidențiind aspectele concordante ce susțin vinovăția inculpatei recurente, activitatea infracțională deși percepută indirect de martorii audiați în cauză, în raport de împrejurările concrete confirmate de probatoriul administrat, întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată.
Fără a relua analiza fiecărei probe administrate în cauză, atributul exclusiv al instanțelor de fond, în virtutea principiului potrivit căruia "în recurs nu se judecă din nou pricina, ci hotărârea", Curtea urmează să constate suficiența acestora în stabilirea vinovăției inculpatei. Împrejurarea că inculpata contestă în recursul formulat elocvența acestor probe, în special în ceea ce privește declarația părții vătămate, nu este în măsură să conducă la concluzia existenței erorii grave de fapt, în sensul că, contrar celor reținute în hotărâre, probele administrate susțin nevinovăția inculpatei.
În ce privește declarațiile inculpatei de nerecunoaștere a săvârșirii faptei, potrivit art.69 Cod procedură penală "pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză". Or, câtă vreme declarațiile inculpatei nu se coroborează cu împrejurările de fapt reținute de către instanțe pe baza probelor administrate în cauză, în mod legal și temeinic au fost înlăturate din contextul probator.
Concluzionând, în procesul de apreciere a probatoriului, ce presupune interpretarea acestuia în baza raționamentelor logice, atât asupra chestiunilor de fapt, cât și a celor de drept, instanțele de fond au reținut corect atât împrejurările faptice concrete, cât și vinovăția inculpatei recurente, în săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Având în vedere natura infracțiunii săvârșite de inculpată, infracțiune contra patrimoniului, cauzatoare deci de prejudiciu, câtă vreme paguba produsă în dauna părții vătămate, în mod corespunzător instanțele au obligat inculpata la plata prejudiciului astfel creat, așa cum a fost el stabilit de instanța de apel.
Așa fiind, elementele invocate de către inculpată nefiind în măsură să confirme că în cauză s-a produs o eroare gravă de fapt cu privire la condamnarea sa pe baza unor probe ce nu ar confirma o astfel de soluție, Curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor art.385 ind.15 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală să respingă, ca nefondat, recursul formulat de inculpata.
Văzând și dispozițiile art.192 al.2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpata împotriva deciziei penale nr.132 din 19.06.2008 a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Obligă inculpata recurentă să plătească statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
- -
-
Judecătoria Vaslui:
- -
03.XI.2008.-
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Iulia Elena Ciobanu, Tatiana Juverdeanu
