Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 527/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE A PENALĂ Nr. 527
Ședința publică de la 09 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Iulia Elena Ciobanu I - -
JUDECĂTOR 3: Tatiana Juverdeanu
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind soluționarea recursului penal având ca obiect " înșelăciune " promovat de inculpatul recurent împotriva deciziei penale nr.129/A din 19 iunie 2008 Tribunalului Vaslui dată în dosarul penal nr-.
Conform siap.art.297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și a celorlalte persoane chemate în proces, constatându-se că se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat ( apărător desemnat din oficiu), lipsă fiind părțile civile Statul Român - reprezentat de Agenția Națională de Administrare Fiscală B și Direcția Generală a Finanțelor Publice V în calitate de mandatar al ANAF
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, că este al doilea termen de judecată, că recursul promovat în termen de către inculpat nu a fost motivat conform disp.art.385 indice 1o Cod procedură penală,și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Inculpatul recurent, prin apărător, depune la dosar o întâmpinare.
Nemaifiind de formulat cereri, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursului formulat de inculpat.
Avocat, pentru inculpatul recurent, având cuvântul solicită, instanței admiterea recursului pentru motivele invocate de către acesta în memoriul astăzi depus la dosar. Oficiul neachitat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că inculpatul a fost condamnat de prima instanță la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.215 alin.1,2 Cod penal și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.291 Cod penal, pedepse care au fost contopite în temeiul disp.art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 (șase) luni închisoare.
Apreciază procurorul că atât instanța de fond cât și instanța de apel în baza materialului probator administrat în cauză au reținut în mod corect vinovăția inculpatului în săvârșirea celor două infracțiuni, iar pedeapsa aplicată a fost corect individualizată.
Inculpatul a folosit acea legitimație de călătorie deși cunoștea faptul că nu are calitatea de veteran de război iar prin completarea rubricilor a unui număr de 82 de bilete de călătorie gratuită a indus în eroare persoane din cadrul CFR.
Pune concluzii de respingere a recursului ca fiind nefondat.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită instanței a avea în vedere nemulțumirile și criticile formulate în memoriu depus astăzi la dosar, și în raport de probele administrate în cauză, instanța să aprecieze și să dispună în consecință.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr.228 din 20.02.2008 a Judecătoriei Vaslui, s-au dispus următoarele:
Condamnarea inculpatului, fiul lui și, - -, fără antecedente penale, la următoarele pedepse:
- 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 al. 1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 74 lit. a, c și art. 76 lit. c Cod penal;
- 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 74 lit. a, c și art. 76 lit. e Cod penal.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal au fost contopite cele două pedepse aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă, cea mai grea, de 6 (șase) luni închisoare.
I s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua, lit. b Cod penal în condițiile prevăzute de art. 71 al. 2 Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante aplicate și fixează termen de încercare de 2 ani și 6 luni, conform dispozițiilor art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind condițiile revocării suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art. 71 al. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român, reprezentat de B prin mandatar V și a obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 6.232,40 lei, reprezentând 3.850,80 lei prejudiciu direct și 2.382,60 lei prejudiciu indirect, ce va fi actualizat în continuare față de data de 30.06.2007 până la plata efectivă a debitului.
În baza art. 353 Cod procedură penală a menținut măsura sechestrului asigurător instituită prin Ordonanța nr. 939/P/2006 din 05.09.2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, asupra apartamentului inculpatului în suprafață de 41,92. situat în V, str. -,. 125,. A,. 17, județul V și asupra imobilului inculpatului situat în V, str. -,. 2,. A,. 2, județul V, în suprafață de 25,72.
În baza art. 191 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 650 lei cheltuieli judiciare avansate în cursul urmăririi penale și al judecății, din care suma de 400 lei reprezintă onorariu expertiză contabilă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul nu este veteran de război și a fost numit, prin Decizia nr. 106/09.02.2005 a - Filiala I, în funcția de președinte executiv al a, județul I, calitate în care, printre alte atribuții, trebuia să distribuie și foile de transport CFR către beneficiarii art. 16 al.1 lit. a - Legea 44/1994. În acest sens, la data de 15.12.2004, numitul, în calitate de secretar al Filialei Ia B. a completat cu datele inculpatului legitimația de veteran de război nr. - ce atestă în mod necorespunzător adevărului faptul că acesta din urmă are calitatea de veteran, iar după semnarea legitimației de către președintele filialei - numitul, legitimația respectivă, care-i conferea inculpatului calitatea de beneficiar a prevederilor Legii 44/1994, i-a fost înmânată acestuia.
Deoarece, conform dispozițiilor art. 16 - 44/1994, titularii biletelor de călătorie le pot folosi, în limita numărului stabilit de lege, și pentru însoțitori, inculpatul a racolat diferiți pasageri cărora le-a oferit posibilitatea ca, în schimbul unei călătorii CFR cu tarif integral, să călătorească drept însoțitori ai săi în schimbul unor sume de bani.
Astfel, deși inculpatul nu era beneficiar al Legii 44/1994, acesta a intrat în posesia mai multor bilete de călătorie pe care titularii de drept nu și le-au mai ridicat de la sediul, după cum urmează: - în anul 2005 inculpatul a intrat în posesia unui număr de 11 bilete de călătorie pentru clasa I și a unui număr de 43 bilete de călătorie clasa a II-a, iar în anul 2006, unui număr de 16 bilete de călătorie pentru clasa a II-
După racolarea pasagerilor, inculpatul se prezenta la casieriile stațiilor CFR V, unde completa un număr de bilete corespunzător pasagerilor care îl însoțeau. Astfel, inculpatul completa cuponul statistic și cupoanele anexă 1 și 2 ale biletelor speciale de călătorie gratuită cu datele sale, și călătorea, folosind pentru a se legitima, legitimația falsă de veteran de război, deși cunoștea că nu are această calitate.
Conform art.11 al.3 din Ordinul pentru aprobarea instrucțiunilor privind tipărirea și decontarea biletelor speciale de călătorie gratuită, după verificarea concordanței datelor din rubricile completate de inculpat, casierul detașa cuponul statistic pe care îl reținea, completându-l cu distanța în kilometri dintre stația de urcare și cea de coborâre, cu tariful corespunzător la data respectivă și cu data efectuării transportului.
Apoi cupoanele statistice reținute de casieri și cupoanele anexă 1 și 2 erau evidențiate în formularul "Contul legitimațiilor cu preț variabil", documente care, la începutul lunii următoare celei efectuării călătoriei, erau verificate de persoana sau structura societății de transport călători cu atribuții de colectare și control a veniturilor. În urma acestor verificări, se centralizau totalurile conturilor legitimațiilor cu cost variabil prin întocmirea în patru exemplare a unui "centralizator" în baza căruia se întocmea "Decontul biletelor speciale de călătorie pe calea ferată" care, după ce era vizat în sensul certificării realității datelor prezentate de către asociația veteranilor de război care distribuiau bilete de călătorie, era înaintat Direcției Generale Economice și Buget din cadrul Ministerului Transporturilor.
După aprobarea finanțării și după primirea creditelor bugetare de la Ministerului Finanțelor Publice, Direcția Generală Economică și Buget proceda la efectuarea viramentelor către agenții economici transportatori potrivit deconturilor prezentate.
În urma verificărilor efectuate de către organele de cercetare penală din cadrul Postului de Poliție TF V, de la Serviciul Control Venituri din cadrul Iaf ost ridicat un număr de 82 de cupoane statistice completate pe numele inculpatului și în legătură cu care, în raportul de constatare tehnico-științifică grafică nr. -/26.07.2006, s-a constatat că scrisul de pe aceste înscrisuri aparține inculpatului.
În cauză s-a efectuat și o expertiză contabilă în ale cărei concluzii (fila 77-84) s-a stabilit că inculpatul a folosit fraudulos un număr de 82 cupoane statistice aferente biletelor de călătorie simplă pentru clasa I și a II-a, prejudiciul astfel produs fiind de 3850,80 lei, iar partea prejudiciată este Statul Român, reprezentat de ANAF B prin mandatar DGFP.
Situația de fapt reținută este dovedită cu mijloacele de probă aflate la dosar: proces-verbal de sesizare din oficiu, proces-verbal de depistare, dovadă de ridicare a cupoanelor statistice, declarațiile inculpatului, declarațiile numiților și, raport de expertiză contabilă, xerocopii după Legea 44/1994 și după Ordinul pentru aprobarea instrucțiunilor privind tipărirea și decontarea biletelor speciale de călătorie gratuită, adresa nr. 127/22.05.2006 a - Filiala I, raport de constatare grafică, fișa de cazier a inculpatului.
Faptele inculpatului care, cu știință, a folosit în vederea legitimării sale față de organele de control CFR o legitimație ce atesta, în mod necorespunzător adevărului, calitatea sa de veteran de război și care, prin completarea rubricilor obligatorii a unui nr. de 82 bilete de călătorie gratuită simplă pe calea ferată cu numele său și cu numărul său de legitimație de veteran de război, deși nu era beneficiar al Legii 44/1994, a indus în eroare persoane din cadrul CFR "Călători" SA din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, responsabile cu verificarea realității și exactității datelor înscrise în biletul de călătorie cu consecința decontării nelegale a sumei de 3850,80 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal și art. 215 al.1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Inculpatul audiat atât în cursul urmării penale cât și în fața instanței de judecată, a recunoscut săvârșirea faptelor, însă a motivat că a avut convingerea că, în calitatea sa de președinte executiv al subfilialei -, avea dreptul la folosirea acestei legitimații, cu atât mai mult cu cât aceasta fusese eliberată de secretarul Filialei Ia B. și semnată de președintele filialei. De asemenea, afirmă inculpatul că această convingere i-a fost întărită când, controlat de mai multe ori, nu i s-a reproșat niciodată nimic. A mai precizat inculpatul că a folosit biletele de călătorie pentru a transporta nepoți și colegi de serviciu pe ruta V-B și nu în scopul de a obține un folos material.
Prima susținere a inculpatului nu poate fi reținută, deoarece acesta nu poate nega faptul că știa că nu este veteran de război și, prin urmare, nu se putea încadra în dispozițiile legale pentru a beneficiat de bilete de călătorie gratuită, cu atât mai mult cu cât numitul a arătat în declarația de la fila 23 - dosar de urmărire penală că a completat pentru inculpat legitimația doar pentru a se legitima în fața veteranilor de război, precizându-i-se în mod expres să nu folosească legitimația pentru transport gratuit CFR sau în alte scopuri de către președintele filialei. Acest aspect este confirmat și de numitul în declarația de la fila nr. 27 - dosar de urmărire penală.
Nu își găsesc astfel aplicarea, în prezenta cauză, dispozițiile art.51 Cod penal privind eroarea de fapt, cauză care înlătură caracterul penal al faptei, deoarece nu se poate spune că inculpatul nu a cunoscut că nu este veteran de război și că nu poate beneficia de drepturile conferite potrivit legii acestor categorii de persoane.
Nici a doua apărare a inculpatului nu poate fi primită, raportat numărului mare de bilete folosite, acesta neputând invoca necunoașterea legii prin afirmația că nu a știut că prin acțiunile sale prejudiciază statul.
Săvârșirea faptelor și vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedite, instanța de fond i-a aplicat acestuia câte o pedeapsă cu închisoarea pentru fiecare din infracțiunile săvârșite, în limitele prevăzute de textele incriminatoare.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal și anume: dispozițiile părții generale ale Codului penal, gradul de pericol social concret al faptelor comise, persoana inculpatului, împrejurările concrete ale comiterii faptelor, forma continuată a infracțiunilor, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal.
S-au reținut în favoarea inculpatului și circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a, c Cod penal și anume: conduita bună avută de inculpat anterior comiterii faptei rezultate și din lipsa antecedentelor penale ale acestuia și atitudinea sinceră și de regret a inculpatului pe întreaga desfășurare a procesului penal.
S-a dat astfel eficiență dispozițiilor art. 76 lit. c, e Cod penal, s-au coborât pedepsele ce au fost aplicate în limitele permise de aceste texte de lege.
Fiind vorba de fapte concurente, instanța de fond a dispus contopirea celor două pedepse aplicate, inculpatul urmând astfel să execute pedeapsa rezultantă cea mai grea.
Față de gravitatea concretă a faptelor, de cuantumul prejudiciului cauzat, de vârsta și conduita inculpatului în societate, de circumstanțele în care au fost comise faptele, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție și, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante aplicate și a fixat termen de încercare potrivit dispozițiilor art. 82 Cod penal.
I s-a atras atenția inculpatului asupra art. 83 Cod penal, privind condițiile revocării suspendării condiționate a executării pedepsei.
I s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, lit. a Cod penal în condițiile prevăzute de art. 71 al.2 Cod penal, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
Din motivarea Deciziei nr. 2/06.2005 a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord) rezultă că dreptul la vot, garantat de art. 3 din Protocolul 1 al Convenției, nu este absolut și poate face obiectul unor limitări, statele contractante având o largă marjă de apreciere în materie. Această marjă de apreciere nu este însă nelimitată, restricțiile și limitările în materia dreptului la vot trebuind apreciate de o instanță independentă în fiecare caz în parte.
Din decizia instanței europene rezultă că ceea ce este criticabil este legea ce interzice automat și nediferențiat dreptul la vot unei categorii întregi de persoane.
Articolul 71 al. 1 Cod penal, referitor la pedepsele accesorii, prevede: condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a, b, c Cod penal din momentul în care hotărârea a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei.
Articolul 64 al. 1 lit. a Cod penal se referă la dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice. Această pedeapsă se aplică de drept odată cu pronunțarea unei pedepse privative de libertate pentru comiterea unei infracțiuni.
Acest procedeu este nerezonabil, interdicția drepturilor electorale fiind aplicată fără respectarea principiului proporționalității în fiecare caz în parte.
Raportat la gradul de pericol social al faptei pentru care inculpatul a fost condamnat, instanța a apreciat că acesta are capacitatea de a aprecia asupra unei valori fundamentale, ca dreptul la alegeri libere într-o societate democratică.
Prin urmare, nu este proporționată și justificată măsura interzicerii drepturilor sale electorale pe durata executării pedepsei, ci doar interdicția dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice.
În latura civilă a cauzei, partea vătămată Statul Român prin ANAF B prin mandatar DGFP V, s-a constituit partea civilă în cauză cu suma de 6.232,40 lei reprezentând 3850,80 lei prejudiciu direct și 2.382,60 lei prejudiciu indirect, ce va fi actualizat în continuare față de data de 30.06.2007 până la plata efectivă a debitului.
Din concluziile raportului de expertiză contabilă efectuată în cursul urmăririi penale rezultă că prejudiciul direct, cauzat prin folosirea frauduloasă a celor 82 bilete de călătorie, este în sumă de 3850,80 lei.
De asemenea, s-a calculat până la data de 30.06.2007, conform Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 cu modificările ulterioare, și prejudiciul indirect (lucrum cessans) cauzat prin comiterea faptelor, în sumă de 2.382,60 lei așa cum rezultă din tabelul de calcul aflat la fila nr. 14.
Având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 998 cod civil și următoarele, în cazul când prin fapta ilicită a unei persoane s-a cauzat alteia un prejudiciu, persoana vinovată trebuie să plătească atât prejudiciul direct, cât și prejudiciul indirect cauzat (folosul nerealizat).
Susținerea inculpatului că a dorit să achite prejudiciul în cursul urmării penale, dar nu i s-a adus la cunoștință suma și că, prin urmare, nu trebuie obligat și la prejudiciul indirect cauzat, va fi înlăturată având în vedere angajamentul luat de acesta (fila 15 - dosar urmărire penală) din care rezultă că a știut cuantumul prejudiciului și nu a achitat nici o parte din acesta.
Pentru aceste considerente, instanța a obligat inculpatul la plata către partea civilă Statul Român prin ANAF B și mandatar DGFP Vas umei de 6.232,40 lei reprezentând 3850,80 lei prejudiciu direct și 2.382,60 lei - prejudiciu indirect, ce va fi actualizat în continuare față de data de 30.06.2007 până la plata efectivă a debitului.
În scopul asigurării reparării prejudiciului cauzat, instanța de fond a menținut măsura sechestrului asigurător instituită prin Ordonanța nr. 939/P/2006 din 05.09.2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, asupra apartamentului inculpatului în suprafață de 41,92. situat în V, str. -,.125,. A,.17, județul V, și asupra imobilului inculpatului situat în V, str. -,.2,. A,.2, județul V, în suprafață de 25,72.
A obligat inculpatul și la plata cheltuielilor avansate în cursul urmării penale și al judecății, inclusiv suma reprezentând onorariul expertizei contabile efectuate în cauză, suma reprezentând onorariu avocat oficiu urmând a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivarea scrisă a apelului, inculpatul solicită, în primul rând, să fie scos de sub sechestru apartamentul său din V întrucât garsoniera pe care o deține poate acoperi paguba cauzată prin infracțiune.
In ceea ce privește latura penală a cauzei, inculpatul precizează în primul rând că există anumite bilete care nu conțin scrisul său și nu le recunoaște, solicitând să fie scăzute din valoarea prejudiciului, că a avut documente eliberate de asociația de veterani și vizate de transportatori care îi confereau dreptul de a circula.
In al doilea rând, inculpatul arată că a reclamat chiar când o casieră a refuzat să îi vizeze cupoanele și că s-a considerat tot timpul îndreptățit să circule iar prin faptele sale nu a făcut decât să ajute colegi din M să circule gratis.
De asemenea, inculpatul solicită să fie scutit de plata penalităților și arată că s-a aflat permanent în eroare crezând că poate să circule pe calea ferată, cu atât mai mult cu cât s-au efectuat și controale, inclusiv de către Poliția TF și nimeni nu s-a sesizat.
La dezbaterea apelului, inculpatul, prin apărătorul desemnat din oficiu, a arătat că înțelege să critice hotărârea doar în ceea ce privește aplicarea unor dobânzi și penalități la suma datorată, pe care înțelege să le conteste și instituirea sechestrului asupra a două imobile în condițiile în care valoarea acestora este mult superioară valorii prejudiciului.
Prin decizia penală nr.129 din 19.06.2008, Tribunalul Vasluia admis apelul inculpatului și, în rejudecare, a menținut măsura sechestrului asigurător instituită prin ordonanța procurorului doar asupra imobilului în suprafață de 25,72. situat în V, str. -,.2,. A,.2, județul
Au fost înlăturate dispozițiile contrare din sentință și menținute celelalte dispoziții.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că în mod corect și în deplină concordanță cu materialul probatoriu administrat în cauză, instanța de fond a stabilit vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals iar pedepsele aplicate au fost corect individualizate, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal.
Inculpatul a recunoscut parțial săvârșirea faptelor dar a susținut tot timpul că nu a avut reprezentarea corectă a consecințelor acestor fapte și că s-a considerat îndreptățit să beneficieze de gratuități la transport chiar dacă nu a avut calitatea de veteran de război deoarece deținea documente eliberate de Filiala Ia B.
Instanța de fond a motivat pe larg, pe baza datelor de fapt ale cauzei, reflectate de probele administrate - înscrisuri, martori, expertiză contabilă, constatare grafică - de ce nu pot fi reținute susținerile inculpatului. Numitul, audiat în cursul urmăririi penale (23) a arătat că la eliberarea legitimației pentru inculpat i s-a atras în mod special atenția să nu o folosească pentru a beneficia de gratuități, ci doar pentru a se legitima față de veteranii din comunele de care răspundea.
Inculpatul nu poate invoca necunoașterea legii, fiind evident faptul că nefiind veteran de război a conștientizat faptul că nu poate beneficia de facilitățile legale acordate acestei categorii de persoane.
Contestarea de către inculpat în apel a scrisului de pe unele cupoane nu are relevanță în condițiile în care la urmărire penală a declarat (20) că el personal a folosit pe relația B - V în jur de 80 de cupoane și că nu a înstrăinat către alte persoane bilete, iar în cauză se reține folosirea frauduloasă a 82 de cupoane și pe toate cupoanele există înscris numărul legitimației de veteran pe care o folosea inculpatul.
Prin urmare, nu este fondată critica privind reducerea prejudiciului stabilit în mod corect prin expertiza contabilă efectuată în cauză în cursul urmăririi penale, în cuantum de 3850,80 lei.
Dobânzile și penalitățile (2382,60 lei) solicitate cu titlu de prejudiciu indirect pentru această sumă de partea civilă Statul Român sunt datorate și calculate în temeiul actelor normative aplicabile în materia creanțelor fiscale: OG nr.92/2003, HG nr.67/2004, HG nr.784/2005, Legea nr.210/2005. Ele sunt accesorii ale creanței principale și nu există nici un motiv pentru a fi reduse sau înlăturate, soluție care ar fi contrară textelor indicate.
Este fondat însă cel de al doilea motiv de apel, care vizează modul de aplicare a măsurii asiguratorii a sechestrului pentru ambele imobile proprietatea inculpatului.
Tribunalul constată că prin sentința apelată, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma totală de 6232,40 lei (prejudiciu direct și indirect) și s-a menținut măsura sechestrului asigurator instituită prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui nr.939/P/2006 din 5.09.2006 asupra unui apartament în suprafață de 41,92. și a unei garsoniere de 25,72.
Din adresa nr. 17681/8.08.2006 emisă de Primăria municipiului V (89 urm. pen.) rezultă că apartamentul are o valoare de impunere de 37.637 lei iar garsoniera de 23.202 lei. Prin urmare, valoarea garsonierei este de aproape patru ori mai mare decât cuantumul prejudiciului, iar a apartamentului de aproximativ șase ori mai mare.
Se reține astfel ca fiind excesivă indisponibilizarea ambelor imobile, în condițiile în care valoarea de impunere, mult mai mică în general decât valoarea de piață, este oricum de câteva ori mai mare decât valoarea prejudiciului.
În termen legal, hotărârile astfel pronunțate au fost recurate de către inculpatul, pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând motivele invocate în apel, în sensul că nu se face vinovat de comiterea faptelor pentru care a fost condamnat și, pe cale de consecință, nici de crearea prejudiciului la care a fost obligat, întrucât "tot timpul a avut reprezentarea că are dreptul să folosească respectivele cupoane de călătorie, fiind într-o totală eroare determinată de atitudinea celor asociația de veterani". Solicită scutirea de la plata penalităților.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport cu cazul de casare prevăzut de art.385 ind.15 pct.18 Cod procedură penală, Curtea constată că nu este întemeiat recursul de față, pentru considerentele ce vor fi expuse.
În ce privește nevinovăția invocată de inculpat, în raport cu cazul de casare analizat, Curtea reține că există eroare gravă de fapt ori de câte ori este evidentă stabilirea faptelor în existența sau inexistența lor, în natura lor ori în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conținutului acestora, cu condiția să fi influențat asupra soluției adoptate.
Or, este neîndoielnic că toate probele administrate în cauză converg și susțin în mod neechivoc hotărârile instanțelor privind reținerea vinovăției inculpatului recurent în săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
În acest sens sunt toate probele administrate în cauză, respectiv de la procese-verbale de depistare, de ridicare a cupoanelor statistice, raport de expertiză etc. până la declarațiile martorilor audiați, edificatoare fiind, în răsturnarea susținerilor inculpatului privind eroarea în care s-a aflat la folosirea cupoanelor - în sensul că a avut reprezentarea dreptului de a le folosi, declarația martorului.
Fără a relua analiza fiecărei probe administrate, atributul exclusiv al instanțelor de fond, în virtutea principiului potrivit căruia "în recurs nu se judecă din nou pricina, ci se judecă hotărârea", pe de o parte, iar pe de altă parte, având în vedere că instanța de fond și cea de apel au făcut o expunere exhausivă a probelor care susțin vinovăția inculpatului, instanța de recurs apreciază că ambele instanțe au respectat principiul evaluării coroborate a tuturor probelor administrate în cauză, atât în cursul cercetării judecătorești cât și în faza urmăririi penale, făcând o evaluare concordantă cu privire la situația de fapt și vinovăția inculpatului.
În consecință, critica reiterată de către inculpat în recurs privind nevinovăția sa, nesusținută de elemente de ordin probator care să răstoarne eșafodul probator pe baza căruia a fost antrenată răspunderea sa penală, ca urmare a stabilirii vinovăției în comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, este neîntemeiată.
În ce privește solicitarea inculpatului privind scutirea de la plata penalităților aferente prejudiciului cauzat, nu poate fi primită.
Paguba creată de către inculpat în dauna părții civile, al cărei cuantum a fost stabilit de un expert contabil, este purtătoare de dobânzi până la momentul acoperirii/reparării sale integral.
Astfel, așa cum a arătat și instanța de apel, prejudiciul indirect solicitat de partea civilă, constând tocmai în aceste dobânzi și penalități ce decurg din creanța principală, sunt stabilite și datorate în temeiul unor acte normative aplicabile în materia creanțelor, respectiv nr.OG92/2003, nr.HG67/2004, nr.HG784/2005, Legea nr.210/2005, deci într-un temei legal, astfel că nefiind cauze obiective care să determine înlăturarea sau reducerea acestora, cererea inculpatului recurent nu poate fi primită.
Pentru considerentele expuse, Curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor art.385 ind.15 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală, să respingă, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul și să mențină, ca legală și temeinică, decizia recurată.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.129 A/19 iunie 2008 Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Obligă recurentul la plata sumei de 160 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei către Baroul d e Avocați I reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu se avansează din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
- -
-
Judecătoria Vaslui:
- -
24.2008.-
2 ex.-
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Iulia Elena Ciobanu, Tatiana Juverdeanu
