Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 531/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
671/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 531
Ședința publică de la data de 08.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Luciana Mera
JUDECĂTOR 2: Viorica Costiniu
JUDECĂTOR 3: Cristina Rotaru
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - a fost reprezentat prin procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 52/A/26.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală și a sentinței penale nr. 800/11.12.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat din oficiu, cu delegația nr.- emisă de Baroul București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședință, după care:
Constatând că nu sunt excepții de invocat, probe de administrat și cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul din oficiu numit pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului în temeiul art.385/9 pct.14 Cod Procedură Penală, casarea în parte a hotărârilor și pe fond, rejudecând, reindividualizarea pedepsei, având în vedere că a cooperat cu poliția, că nu a avut acces la un grad ridicat de instruire, vârsta înaintată pe care o are precum și faptul că prejudiciul a fost acoperit prin restituirea bunurilor.
Reprezentanta Ministerului Public apreciază neîntemeiat recursul declarat de inculpat și pune concluzii de respingere a acestuia, cu menținerea stării de arest, hotărârile fiind legale și temeinice, iar pedeapsa corect individualizată față de criteriile prevăzute de art.72 Cod Penal, inculpatul fiind recidivist postexecutoriu, fiind anterior condamnat pentru săvârșirea de infracțiuni similare.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat declară că este nevinovat, că telefonul nu s-a găsit asupra sa.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin decizia penală nr. 52/A din 26.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - secția I penală, a fost admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 800/11.12.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B în dosarul nr-.
S-a desființat, în parte, sentința penală apelată și, pe fond:
A fost înlăturată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza I pen.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art.383 alin.11proc.pen. raportat la art.350 proc.pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului.
În baza art.383 alin.2 proc.pen. s-a dedus prevenția de la 21.10.2008 la zi.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această decizie, prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 800/11.12.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B în dosarul nr-, în baza art.208 alin.1 cu aplicarea art.37 lit.b pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art.71 pen. i s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit.a, b pen.
În baza art.192 alin.1 cu aplicarea art.37 lit.b pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art.71 pen. i s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit.a, b pen.
În baza art.33 lit.a pen. și a art.34 lit.b pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art.71 pen. i s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit.a, b pen.
În baza art.88 pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada prevenției de la 21.10.2008 la zi.
În baza art.350 alin.1 proc.pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.191 alin.1 proc.pen. a fost obligat inculpatul la 500 lei, cheltuieli judiciare către stat. Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Coroborând probele administrate pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța de fond a constatat dovedită vinovăția inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunilor de furt și violare de domiciliu.
În fapt, instanța a reținut că la data de 21.10.2008, în jurul orei 1830, inculpatul a pătruns fără drept în camera nr. 407 PI din Complexul Regie, fără consimțământul persoanei care folosea această cameră, de unde a sustras un telefon mobil marca Sonny Ericsson K 200i în valoare de 280 de lei, aparținând părții vătămate.
Instanța de fond a reținut că această situație de fapt reiese din declarațiile părții vătămate, care se coroborează cu mențiunile din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, cu cele din procesul-verbal de cercetare la fața locului, precum și cu declarațiile martorului.
Cât privește apărările inculpatului în sensul că nu a săvârșit niciuna dintre faptele pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, instanța de fond le-a înlăturat, apreciindu-le ca fiind făcute doar pentru a evita tragerea la răspundere penală, nefiind dovedite în niciun fel, dimpotrivă, fiind contrazise de întreg probatoriul administrat în cauză.
Astfel, partea vătămată a descris în amănunt cum s-au săvârșit faptele de către inculpat, acesta pătrunzând în camera sa fără a avea consimțământul părții vătămate, profitând de împrejurarea că aceasta nu se afla în acel moment în cameră, ci în modulul camerei în care se afla B, fără să bată la ușă, ceea ce dovedește faptul că susținerea inculpatului în sensul că intenția sa era doar de a efectua activități de deratizare nu este reală. În plus, partea vătămată, căreia i s-a părut suspect comportamentul inculpatului, a intrat imediat în cameră și, verificând dacă îi lipsește ceva, a constatat lipsa telefonului său mobil, moment în care a ieșit după inculpat, alertându-1 în acest sens pe martorul, care se afla pe hol și care a și procedat la imobilizarea inculpatului și la sesizarea organelor de poliție. Susținerea inculpatului în sensul că telefonul mobil aparținând părții vătămate nu a fost găsit asupra sa și că, în realitate, partea vătămată l-a găsit ulterior în cameră, într-un alt loc decât cel în care presupusese că s-a aflat la momentul pătrunderii inculpatului în camera sa, este contrazisă de întreg probatoriul administrat în cauză, respectiv mențiunile procesului-verbal de constatare a infracțiunii (unde se arată că în urma percheziției corporale la care a fost supus inculpatul asupra sa, în buzunarul drept al pantalonului, s-a găsit un telefon mobil aparținând părții vătămate), declarațiile părții vătămate, declarațiile martorului și dovada de restituire a bunului sustras.
În drept, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului de a lua bunul mobil din posesia părții vătămate, fără consimțământul acesteia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt, infracțiune prev. de art.208 alin.1 pen.
Fapta inculpatului de a pătrunde fără drept în camera părții vătămate, fără consimțământul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, infracțiune prev. de art.192 alin.1 pen.
Având în vedere că inculpatul a suferit anterior o condamnare la o pedeapsă mai mare de 6 luni închisoare, pedeapsă considerată executată la data de 16.06.2006 (față de liberarea sa condiționată la data de 23.08.2005, cu un rest rămas neexecutat de 297 zile închisoare), deci anterior săvârșirii faptei pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză, instanța de fond a reținut starea de recidivă postexecutorie prev. de art.37 lit.b pen.
La individualizarea pedepsei, instanța a reținut pericolul social generic al infracțiunilor săvârșite, reflectat în limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor, precum și gradul de pericol social concret al faptelor, care rezultă din împrejurările în care au fost săvârșite faptele (inculpatul intrând într-o cameră dintr-un cămin studențesc, ce reprezintă, în concret adresa la care partea vătămată locuiește în mod statornic, ceea ce denotă o gravitate sporită a faptei de sustragere, întrucât presupune o violare a spațiului unde se desfășoară o parte importantă din viața privată a părții vătămate, inculpatul nefiind intimidat de posibilitatea surprinderii sale de către numeroasele persoane care - în mod obișnuit - circulă pe holurile căminelor studențești). De asemenea, instanța de fond a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului (care este cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist postexecutoriu, ceea ce denotă perseverența sa pe calea infracțională, lipsa de respect față de valorile sociale ocrotite de legea penală, precum și atitudinea sa de negare a săvârșirii faptelor reținute în sarcina sa).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel - în termen legal - inculpatul.
La termenul de judecată din data de 26.01.2009, prin apărătorul din oficiu și personal, apelantul-inculpat a criticat hotărârea atacată pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei sale condamnări pentru cele două infracțiuni - furt și violare de domiciliu - de săvârșirea cărora nu se face vinovat, solicitând achitarea, cu motivarea că: fie martorul acuzării și-a schimbat declarațiile, fie martorul acuzării a dat declarații contradictorii.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivului invocat și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept - în conformitate cu art.371 alin.2 proc.pen. Tribunalul a considerat apelul fondat, însă nu pentru greșita condamnare a inculpatului, ci pentru nelegalitatea aplicării pedepsei accesorii.
S-a reținut că probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești demonstrează fără niciun dubiu că faptele au fost săvârșite de către inculpat cu vinovăție și prezintă, fiecare în parte, gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar instanța de fond 1-a apreciat în mod corespunzător, după o amplă analiză.
În ceea ce privește nevinovăția invocată de inculpat pe toată durata procesului penal, Tribunalul a constatat că nu este susținută nici măcar de un mijloc de probă. Simpla afirmație în sensul că martorul acuzării și-a schimbat declarațiile ori că a dat declarații contradictorii, este gratuită atât timp cât lectura declarațiilor martorului ocular reliefează exact contrariul, iar declarațiile celui din urmă se coroborează cu celelalte mijloace de probă.
Tribunalul a mai reținut că și pedepsele principale aplicate pentru infracțiunea de furt, respectiv pentru infracțiunea de violare de domiciliu, contopite în pedeapsa cea mai grea, răspund criteriilor generale de individualizare a pedepsei, în condițiile în care infracțiunile comise se pedepsesc cu închisoare de la 1 la 12 ani, respectiv cu închisoare de la 6 luni la 4 ani.
Referitor la circumstanțele personale ale inculpatului, se observă că nu a făcut dovada unor venituri licite, a declarat că zilnic consumă alcool, nu este la primul contact cu legea penală - a mai fost condamnat prin două hotărâri judecătorești, pentru mai multe infracțiuni (dintre care două furturi și o violare de domiciliu), aflându-se în stare de recidivă mare postexecutorie. Același comportament inadecvat este descris de partea vătămată, care a învederat frecvența cu care inculpatul venea în căminul studențesc (în care au fost comise prezentele fapte), neinvitat, intrând prin camere și pretextând că s-ar ocupa cu deratizarea clădirii, deși a recunoscut că nu este autorizat pentru a desfășura o asemenea activitate și că ar fi bolnav.
Tribunalul a constatat nelegalitatea strecurată în sentința penală apelată atunci când s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului prev. de art.64 lit.a teza I pen. considerând că la stabilirea pedepsei accesorii nu s-a ținut cont de strânsa legătură ce trebuie să existe între infracțiunile săvârșite și interzicerea unui drept (faptele comise furnizând premisa că e nevoie de interzicerea acelui drept pentru apărarea valorilor ocrotite de legea penală), în respectarea Convenției pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, precum și a hotărârilor date în materie de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului (de pildă:în cauza Sabou și Pârcălab contra României, în cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord).
Din aceste motive, a considerat că nu se impunea interzicereaope legisa dreptului de a alege, deoarece infracțiunile comise nu au conotație electorală, nu sunt îndreptate contra siguranței statului și nu denotă o gravitate absolut deosebită.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul, fără să expună motivele.
Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul inculpatului a invocat dispozițiile art.3859pct.14 Cod procedură penală, precizând că recursul vizează individualizarea pedepselor, solicitând reducerea acestora în raport de faptul că recurentul are o vârstă înaintată, a cooperat cu poliția, iar prejudiciul a fost acoperit prin restituirea bunului.
În ultimul cuvânt, recurentul inculpat a susținut că este nevinovat și că telefonul nu a fost găsit asupra sa.
Examinând cauza în temeiul art.3856alin.1 și 2 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul este nefundat, pentru următoarele considerente:
Deși nu s-a invocat în mod expres, Curtea constată că recursul vizează nu doar individualizarea pedepsei, ci și modul în care a fost stabilită situația de fapt, având în vedere că recurentul a susținut nevinovăția sa raportat la o împrejurare faptică, respectiv faptul că telefonul sustras nu a fost găsit asupra sa, motiv pentru care Curtea încadrează această critică în dispozițiile art.3859pct.18 Cod procedură penală, caz de casare ce trebuie avut în vedere din oficiu.
Sub acest aspect, se constată că respectiva critică este neîntemeiată, întrucât situația de fapt reținută de prima instanță concordă cu probele administrate în cauză, împrejurarea că telefonul sustras a fost găsit asupra inculpatului, ca de altfel sustragerea acestui bun, fiind dovedite prin declarațiile constante ale părții vătămate și ale martorului ocular, care se coroborează cu procesul-verbal de constatare întocmit de către organele de poliție.
În ceea ce privește individualizarea pedepselor, Curtea constată că instanța de fond a avut în vedere atât circumstanțele reale - ce vizează fapta și împrejurările în care a fost comisă, cât și circumstanțele personale ale inculpatului.
Astfel, în concordanță cu dispozițiile art.72 Cod penal, la stabilirea pedepselor s-a ținut cont de gradul de pericol social concret al faptei, apreciat ca fiind redus datorită valorii bunului sustras, instanța reținând pe de altă parte că telefonul a fost sustras dintr-o cameră a unui cămin studențesc, că inculpatul s-a folosit pentru a pătrunde în respectiva cameră de o calitate pe care nu o avea, de faptul că acesta frecventa căminul studențesc, că nu avea ocupație stabilă, că obișnuia să consume băuturi alcoolice și că este cunoscut cu antecedente penale.
În ciuda circumstanțelor nefavorabile, instanța a aplicat pedepse aproape egale cu minimul prevăzut de lege, a căror redozare nu se impune nici din perspectiva aspectelor invocate de către recurent.
Starea de recidivă postexecutorie în care inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză, justifica aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai ridicat, însă, așa cum s-a reținut, datorită gradului de pericol social concret mai redus al infracțiunilor, instanța nu a mai dat eficiență acestei stări de agravare, aplicând inculpatului pedepse în cuantum extrem de redus.
Pe de altă parte, nu se poate reține buna atitudine a inculpatului pe parcursul procesului penal, căci acesta nu a cooperat cu organele judiciare, așa cum a susținut apărătorul recurentului, iar recuperarea prejudiciului prin restituirea bunului sustras nu se datorează inculpatului, bunul fiind găsit asupra acestuia de către organele de poliție cu ocazia percheziției corporale.
Din această perspectivă, vârsta inculpatului care are 49 de ani, nu poate determina reducerea pedepselor sub cuantumul stabilit de către instanța de fond.
De asemenea, clemența instanței s-a manifestat și cu ocazia contopirii pedepselor, căci, deși inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de furt și a infracțiunii de violare de domiciliu, prin aplicarea art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal, instanța de fond a dispus ca inculpatul să execute în final pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, fără aplicarea unui spor de pedeapsă.
Față de cele reținute, Curtea apreciază că nu sunt incidente dispozițiile art.3859pct.14 Cod procedură penală și neputând constata nici incidența vreunuia din celelalte cazuri de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat.
Conform art.38517alin.4 Cod procedură penală, va deduce prevenția de la 21.10.2008 la zi.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga recurentul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 52/A/26.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală și a sentinței penale nr. 800/11.12.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6.
Deduce prevenția de la 21.10.2008 la zi.
Obligă inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei onorariu apărător oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact./2 ex./23.04.2009
- - jud.;
Președinte:Luciana MeraJudecători:Luciana Mera, Viorica Costiniu, Cristina Rotaru
