Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 541/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 541
Ședința publică din 18.09.2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Grosu Valerica Niculina
JUDECĂTORI: Grosu Valerica Niculina, Adrian Bogan Ștefan
- -
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU -
legal reprezentat de
PROCUROR -
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 10/A din 10.01.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat - asistat de apărător desemnat din oficiu av., lipsă fiind intimatul parte vătămată.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Av. - având cuvântul pentru recurentul inculpat - precizează că recurentul susține că nu el a săvârșit fapta, iar martorii audiați în cursul urmăririi penale au revenit ulterior - în timpul cercetării judecătorești - cu privire vinovăția acestuia.
Față de aceste aspecte, solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri pronunțate în cauză și, pe fond, achitarea inculpatului întrucât nu el a săvârșit fapta, precum și plata onorariului de apărător din oficiu din fondul Ministerului Justiției.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat întrucât faptele sunt dovedite prin probele administrate în dosar și obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
Recurentul inculpat - având cuvântul - precizează că nu este fapta sa și este nevinovat.
CURTEA
- DELIBERÂND -
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală 1900/18.09.2007 a Judecătoriei Bacău pronunțată în dosar - inculpatul, fiul lui și, ns. la data de 20.09.1974 în B, cetățean român, studii 10 clase, fără ocupație, fără ocupație, recidivist, domiciliat în. Secuieni, sat lui, jud. B, CNP - pentru săvârșirea infracțiunii de flirt calificat, a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prevăzut de art. 208 al. 1 - art. 209 al. 1 lit. a,g,i din raportat Cod Penal la art. 75 lit. c, art. 74 al. 2 și art. 37 lit. b din
Cod PenalPe lângă pedeapsa principală inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza a Ii-a și lit. b din Cp în condițiile și pe durata art. 71 al. 2
Cod PenalÎn ceea ce privește latura civilă s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat prin restituire.
În temeiul art. 191 inculpatul C.P.P. a fost obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a avut în vedere că:
În perioada 19-21.04.2003 nu s-a putut stabili data exactă, după lăsarea întunericului, inc. s-a deplasat la locuința martorilor și unde se afla și minorul. Inculpatul i-a propus martorei să sustragă împreună arbori ornamentali de la partea vătămată. Martora a refuzat propunerea însă aceasta a fost acceptată de minorul. Aceasta din urmă împreună cu inculpatul s-au deplasat la imobilul proprietatea părții vătămate din com. jud. Prin tăierea sârmei de la gard, inculpatul a pătruns în curtea locuinței de unde a sustras: 34 buxus, 400 fire buxus, 10 port mediu, 9 și 15 pomi fructiferi (specie măr). În acest timp minorul a asigurat paza.
Cei doi au transformat arborii sustrași la locuința minorului, ascunzându-i într-o dependință (chiler) până la sosirea unui taxi, la comanda lui.
Acesta din urmă a transportat arborii ornamentali și fructiferi în mun. B, la Nord, unde a încercat să-i vândă.
În ziua de 21.04.2003, organele de poliție împreună cu partea vătămată și martorul Bisoc (administratorul pieței) l-au surprins pe inculpat în timp ce comercializa arborii sustrași.
La vederea organelor de poliție inculpatul a părăsit în fugă incinta pieței.
De la taraba nr. 71, unde inculpatul comercializa arborii, organele de poliție au ridicat 145 fire de buxus, 5 buxus, 1 și 12 meri, pe care i-a predat părții vătămate care a recunoscut acești arbori ca fiind cei care i-au fost atrași din curtea locuinței din., jud. Tot cu această ocazie, organele de poliție au ridicat și o giacă de culoarea neagră pe care ulterior, au predat-o inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul.
Apelul a fost declarat în termen fără a fi motivat în scris.
Oral, prin avocatul desemnat din oficiu inculpatul
criticat hotărârea primei instanțe în ceea ce privește greșita s-a condamnare, în
condițiile în care nu a săvârșit fapta dedusă judecății. Mai mult decât atât nici
hotărârea de condamnare nu a fost corect și convingător motivată, vinovăția
inculpatului fiind stabilită pe baza probelor administrate în cursul urmăririi
penale.
Apelul este nefondat pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
În instanță inculpatul a dat două declarații:
- prima la 04.01.2005 (ds 13484/2004);
- a doua la 14.04.2006 (ds 1993/2006).
Prin ambele declarații susnumitul a susținut că este nevinovat, precizând că nu el este autorul infracțiunii de furt ci a cumpărat puieții de la o persoană necunoscută spre aor evinde.
În apel neavând să relateze altceva în plus nu a înțeles să mai dea o nouă declarație.
Chiar dacă inculpatul s-a declarat nevinovat, instanța de fond a stabilit în mod corect vinovăția sa.
S-a stabilit fără putință de tăgadă că la data de 21.04.2003 inculpatul vindea în Nord a mun.B pomi și puieți de arbori ornamentali.
Marea majoritate a martorilor audiați în cursul urmăririi penale au revenit într-adevăr asupra declarațiilor însă aceasta nu înseamnă că exprimă adevărul, doar declarațiile date în fața instanței de judecată pentru ca probele nu au o valoare dinainte stabilită.
Nu s-a dovedit că martorii din lucrări au fost obligate și influențate în vreun fel de către organele de poliție să susțină acuzarea inculpatului. Toate revenirile asupra declarațiilor inițiale au avut loc după ce a fost eliberat din Penitenciarul Bacău respectiv după data de 09.02.2005.
La data faptei, valoarea puieților furați a fost de 36,5 milioane lei (fi 4 dup) ceea ce dovedește că furtul a prezentat gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Partea vătămată avea în 2003 o casă în construcție în com., jud. B, în curtea acesteia având plantați pomi fructiferi și specii dendrologice:
Din procesul verbal de cercetare la fața locului rezultă că puieții au fost furați, în locul acestora rămânând doar niște gropi, iar gardul din plasă de sârmă era tăiat încât se formase o spărtură prin care autorii au putut intra și ieși.
Existența furtului prin efracție este certă.
Partea vătămată și-a recunoscut puieții (pomii, arborii ornamentali) într-o piață din B marfa fiind comercializată de către inculpatul. Acesta s-a declarat nevinovat și în cursul urmăririi penale.
Cine a comis infracțiunea și cum anume a procedat rezultă din declarația minorului în vârstă de 13 ani la data faptei, care a fost ascultat în prezența mamei sale (fl 17 dup). Vinovăția inculpatului rezultă și din declarația separată a numitei (fl 12 ).
Este exclus ca un minor să fi fost obligat de către organele de poliție, în prezența mamei sale să declare altceva decât adevărul.
Coroborând declarațiile acestora, precum și celelalte probe administrate în cauză, rezultă că în cursul lunii aprilie 2003, pe timp de noapte și s-au deplasat la locuința în construcție a părții vătămate, unde, în timp ce minorul a asigurat paza, inculpatul major a pătruns în C, după ce în prealabil tăiase gardul din sârmă, apoi cu un hârleț a scos din pământ pomii și arbuștii ornamentali, ieșind cu aceștia prin spărtura creată în gard.
Inculpatul major împreună cu minorul au transportat arborii sustrași la locuința minorului, ascunzându-i într-un chiler (dependință) până la sosirea taxiului comandat de către inculpat.
Încadrarea juridică a faptei este corectă, furtul fiind săvârșit de două persoane împreună pe timp de noapte și prin efracție.
În ceea ce-l privește pe minor s-a dispus neînceperea urmăririi penale datorită vârstei (13 ani).
Dacă inculpatul a fost într-adevăr nevinovat apare de neînțeles de ce a fugit atunci când în piață au descins organele de poliție împreună cu partea vătămată.
Inculpatul nu numai că nu a putut dovedi proveniența licită a mărfii pe care o avea de vânzare în piață dar nici nu a putut indica numele și prenumele persoanei de la care a achiziționat marfa ori adresa corectă și completă a acesteia.
Cum susținerile inculpatului formulate în apărare nu s-au confirmat, vinovăția acestuia în mod corect a fost reținută de către prima instanță.
Prin urmare, instanța de apel nu poate dispune achitarea inculpatului întrucât s-a făcut vinovat de comiterea infracțiunii de furt și vinovăția sa a fost pe deplin dovedită.
Pentru aceste considerente prin decizia penală nr. 10/A din 10.01.2008 pronunțată de Tribunalul Bacăus -a dispus în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b pr.pen. respingerea ca nefondat a apelului declarat de apelantul inculpat împotriva sentinței penale nr. 1900/18.09.2007 pronunțata de Judecătoria Bacău în dosarul penal nr-.
S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției pentru asistența juridica din oficiu către Baroul de Avocați B în suma de 100 lei - av..
În temeiul art. 192 alin.2 C.P.P. a fost obligat apelantul la plata sumei de 150 lei ron cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva deciziei penale mai sus menționate a declarat recurs în termen legal recurentul inculpat fără a-l motiva în scris.
Oral, în fața instanței de recurs, prin apărătorul desemnat din oficiu, recurentul inculpat reiterează motivele arătate în apel, invocând nevinovăția față de fapta de furt pentru care a fost condamnat, apreciind că probele administrate în cursul cercetării judecătorești relevă lipsa de temeinicie a probelor în acuzare administrate în cursul urmăririi penale, demonstrând nevinovăția acestuia.
În raport de aceste motive, apreciind că probele administrate în cursul procesului penal, nu sunt apte de a releva fără dubiu vinovăția inculpatului, acesta solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor anterioare și pronunțarea în recurs a unei soluții de achitare, întemeiată pe dispozițiile art.10 lit. c
C.P.P.Analizând decizia penală recurată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu în limitele cazurilor de casare prev. de art.385/9 C.P.P. Curtea de Apel constată că recursul declarat în cauză este nefondat urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce se vor înfățișa în continuare.
Critica recurentului inculpat referitoare la greșita analiză a probelor administrate în cele două faze procesuale de către instanțele de fond și de apel care au determinat pronunțarea unei hotărâri injuste de condamnare, nu poate fi reținută.
Starea de fapt reținută de instanțele de fond și apel este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală. În mod judicios, Tribunalul Bacăua constatat că probele administrate în cursul procesului penal relevă cu certitudine faptul că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de furt calificat reținută în sarcina sa.
Recurentul inculpat apreciază că soluția adoptată de prima instanță și menținută în apel s-a întemeiat exclusiv pe probele administrate în faza de urmărire penală, nesocotindu-se astfel principiul administrării nemijlocite a probelor, aprecieri care nu pot fi primite de către
În susținerea acestei teze, inculpatul sesizează faptul că majoritatea martorilor audiați în cursul judecății, și-au retractat declarațiile date în cursul urmăririi penale combătând astfel temeinicia acuzațiilor aduse inculpatului. În atare situație, inculpatul critică omisiunea instanțelor de fond și apel dea proceda la o analiză comparativă a declarațiilor cu conținut diferit date de către aceeași martori, nearătând care dintre declarațiile acestora reflectă adevărul.
Potrivit art.63 al.2 C.P.P. probele nu au valoarea dinainte stabilită, iar în conformitate cu art.62 din același cod, în vederea aflării adevărului organul de urmărire penală și instanța de judecată au îndatorirea să lămurească, pe bază de probe, cauza sub toate aspectele.
Prin urmare, se impune concluzia că mijloacele de probă pot fi administrate în toate fazele procesului penal, legea nefăcând deosebire în ceea ce privește forța lor probantă, în raport cu împrejurarea dacă ele au fost administrate în cursul urmăririi penale ori al cercetării judecătorești.
Curtea reamintește că în lipsa unui temei legal care să reglementeze o ordine de preferință între declarațiile succesive ale părților vătămate, inculpatului sau ale martorilor, instanța poate să considere, atunci când declarațiile acestora sunt contradictorii, că numai una dintre ele este expresia adevărului, având obligația de a le înlătura, motivat, pe celelalte. Într-o asemenea situație, instanțele vor reține că sunt expresia adevărului acele declarații care se coroborează cu fapte și împrejurări care rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Susținerile inculpatului potrivit cărora acesta nu se face vinovat de săvârșirea faptei supuse judecății, nu sunt întemeiate, instanțele anterioare înlăturând motivat probele administrate în cauză care nu reflectă adevărul, indicând corelativ care sunt probele pe care s-a întemeiat soluția de condamnare adoptate în cauză.
Pentru aceste considerente, constatând că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică, nefiind incident nici unul din cazurile de casare prev. de art.385/9 Cpp, Curtea în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b pr. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat.
Văzând și dispozițiile art.189, 192 alin.2 pr. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit.b respinge C.P.P. ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat,împotriva deciziei penale nr. 10/A din 10.01.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
În baza art.189 dispune C.P.P. plata din fondurile a onorariului apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei, către Baroul
În baza art.192 al.2 obligă C.P.P. recurentul inculpat să plătească statului suma de 180 lei, în care s-a inclus onorariul avocatului desemnat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Grosu Valerica Niculina, Adrian Bogan Ștefan
GREFIER,
Red. -
Red. - /
Red. -
Tehnored. - - 2 ex.
01/02.10.2008
Președinte:Grosu Valerica NiculinaJudecători:Grosu Valerica Niculina, Adrian Bogan Ștefan
