Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 545/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(721/2009)
DECIZIE PENALĂ NR. 545R
Ședința publică de la 13 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cerbu Silvia
JUDECĂTOR 2: Rog Lucia
JUDECĂTOR 3: Encean Simona
GREFIER - - -
Cu participarea MINISTERULUI PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de către inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 82/04.02.2009 pronunțată de către Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr- și a sentinței penale nr. 05/06.01.2009 a Judecătoriei Sectorului 2 în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurentul-inculpat OG, cercetat în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat desemnat din oficiu, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. -/02.04.2009, atașată la fila 13/dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
La interpelarea instanței, recurentul-inculpat precizează că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu desemnat din oficiu.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită în temeiul art. 385/9 pct.14 Cod procedură penală admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și pe cale de consecință reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia, ținând cont de criteriile înscrise în art. 72 Cod penal, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere și regret a faptei și de împrejurarea că, anterior săvârșirii faptei era pensionat medical.
Solicită să se facă aplicarea dispozițiilor art. 74 Cod penal și 76 Cod penal, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unui cuantum mai redus.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea hotărârilor atacate ca legale și temeinice, apreciind că instanța de fond a făcut o corectă individualizare a pedepsei în raport de criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, astfel că nu se impune reducerea cuantumului acesteia, având în vedere că instanța de fond s-a orientat spre o pedeapsă apropiată de minimul special prevăzut de lege, în condițiile în care inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat în stare de recidivă și a avut în vedere și modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii de furt calificat.
Solicită să se deducă din pedeapsa aplicată perioada prevenției de la 30.09.2008 la zi.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului, ca nefondat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-inculpat, având cuvântul, arată că lasă pronunțarea soluției la aprecierea instanței.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.5/ 06.01.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, în temeiul art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postexecutorie.
În temeiul art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a, teza a II-a și b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive dispusă în cauză de la 30.09.2008 la zi.
În baza art. 350 alin. 1 din Codul d e procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 191 alin.1 din Codul d e procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 550 lei, cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art.189 din Codul d e procedură penală, s-a dispus decontarea din fondurile Ministerului Justiției către a onorariului cuvenit apărătorului din oficiu.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.12137/P/2008 din 24.11.2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 2 B, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 05.11.2008 sub nr-, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1 - 209 alin. 1 lit. e Cp. cu aplic. art. 37 lit. b Cp.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că la data de 30.09.2008, în jurul orei 1730, aflandu-se pe. - -, Sector 2 B, inculpatul a sustras din geanta părții vătămate suma de 30 lei, fiind prins in flagrant de către organele de poliție din cadrul, Poliția Sectorului 2.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarația părți vătămate (filele 9-11 din dosar); proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (filele 6-7 dup); proces-verbal de percheziție corporala (fila 8 dup); planșe foto; proces-verbal de recunoaștere de pe planșe fotografice (filele 14-18 dup); declarații martor asistent si martor ocular (filele 19, 36-37 dup); dovezi de recuperare prejudiciu (fila 12 dup); declarațiile inculpatului (filele 57-59 dup); raport de constatare tehnico - științifică psihiatrica (filele 33-35 dup).
Pe parcursul cercetării judecătorești, în ședința publică din 06.01.2009, instanța de fond a procedat la audierea inculpatului, declarațiile acestuia prin care a recunoscut comiterea faptelor fiind consemnate și atașate la fila 15 dosar.
Față de poziția procesuală a inculpatului, de recunoaștere a faptelor reținute în sarcina sa, după primirea concluziilor procurorului și a apărătorului inculpatului, instanța de fond a făcut aplicarea prev. art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură penală, în referire la declarațiile date în cursul urmăriri penale de către martorii și.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a constatat că situația de fapt descrisă în actul de sesizare este corect reținută, iar existența faptelor și vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite.
Astfel, a reținut la data de 30.09.2008, in jurul orei 1730, inc. se OG deplasa pe Bd. - -, sector 2, vizionând buzunarele și gențile trecătorilor cu intenția vădita de a sustrage bani sau valori de la aceștia. Observându-l pe inculpat și cunoscându-l ca fiind o persoană orientată spre comiterea de infracțiuni, mai mulți lucrători din cadrul Poliției sector 2, aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu având ca obiectiv depistarea și prinderea în flagrant a autorilor de fapte penale, au procedat la urmărirea inculpatului. La un moment dat, observând-o pe partea vătămata, în vârsta de 79 de ani, având ambele mâini ocupate cu mai multe sacoșe, iar pe umăr având o geantă, inculpatul a luat decizia de a-i sustrage bunuri sau bani din geantă, sens în care s-a apropiat de partea vătămata, venind prin spate acesteia, iar după ce s-a asigurat ca nu este observat de alte persoane, a introdus mâna dreaptă în geanta părții vătămate de unde a sustras suma de 30 lei, în bancnote de câte 10 lei, sumă pe care a ascuns-o în buzunarul pantalonilor, după care s-a îndepărtat de locul comiterii faptei.
După comiterea faptei, inculpatul a fost prins și imobilizat de către organele de poliție ce procedaseră la urmărirea sa, iar cu ocazia controlului corporal a fost găsită suma de 30 lei sustrasă de la partea vătămată.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere declarațiile date de către inculpat atât pe parcursul urmăririi penale cât și în fața instanței, prin care a recunoscut săvârșirea faptei de furt reținute în sarcina sa (filele filele 57-59 dup și 15 dosar fond), declarații ce se coroborează cu toate celelalte mijloace de probă administrate în cauză, respectiv plângerea și declarația părți vătămate (filele 9-11 din dosar), proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (filele 6-7 dup), proces-verbal de percheziție corporala (fila 8 dup), proces-verbal de recunoaștere de pe planșe fotografice (filele 14-18 dup).
Astfel, partea vătămată a susținut că la data de 30.09.2008, în timp ce se deplasa pe Bd. - -, a simțit că o persoană îi umblă în geanta pe care o purta pe umăr, moment în care s-a întors și a văzut un tânăr, recunoscut ulterior în persoana inculpatului, care i-a luat banii din geantă și a fugit. Imediat, a arătat că a fost interpelată de o persoană de sex masculin, îmbrăcată în civil, care s-a recomandat a fi lucrător de poliție și care a întrebat-o dacă îi lipsește ceva din geantă, ocazie cu care a constatat că din geantă îi lipsește suma le 30 lei.
Susținerile părții vătămate sunt confirmate de procesul verbal de prindere în flagrant a inculpatului, întocmit de către lucrătorii cadrul - Poliția Sectorului 2, în cuprinsul acestuia menționându-se că la data de 30.09.2008, in jurul orei 1730, inculpatul, persoană cunoscută ca fiind orientată spre comiterea de fapte penale, se deplasa pe. - -, Sector 2 B urmărind cu insistenta gentile si buzunarele persoanelor care se aflau in stația a liniilor 182 si 282. S-a procedat la urmărirea acestuia, iar la un moment dat inculpatul a observat-o pe partea vătămata, în vârsta de 79 de ani, având mâinile ocupate cu mai multe sacoșe, iar pe umăr avea o geanta de damă. Profitând de faptul ca acesta avea mâinile ocupate iar geanta era orientată spre spate, inculpatul s-a apropiat prin spate de partea vătămată și, după ce s-a asigurat că nu este observat de alte persoane, a introdus mâna dreaptă în geanta părții vătămate de unde a sustras mai multe bancnote pe care le-a introdus în buzunar, iar apoi s-a îndepărtat de locul comiterii faptei. Imediat după comiterea faptei, inculpatul a fost prins și imobilizat de către organele de poliție care-i urmăriseră activitatea infracțională, iar cu ocazia percheziției corporale asupra acestuia a fost găsită suma de 30 lei în bancnote de câte 10 lei, sumă ce a fost recunoscută de către partea vătămată ca aparținându-
Vinovăția inculpatului reiese și din declarațiile martorei oculare, persoană ce se afla împreună cu inculpatul în momentele premergătoare comiterii faptei, martora relatând o situație de fapt identică cu cea prezentată de către partea vătămată și inculpat.
Fiind audiat atât în cursul urmăriri penale cât și cu ocazia cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut comiterea faptei reținute in sarcina sa, în modalitatea reținută anterior.
În cursul urmăriri penale, avându-se în vedere înscrisurile medicale depuse la dosar, în cauza a fost efectuata o expertiză medico-legala psihiatrica a inculpatului, rezultatul fiind consemnat în raportul de expertiză nr.-întocmit de către Institutul Național de Medicina Legală Minovici, concluziile acestui raport fiind în sensul că, deși inculpatul prezintă o tulburare mixtă de personalitate cu manifestări antisociale și comițialitate anamnestică, acesta are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.
În drept, fapta inculpatului OG de a sustrage la data de 30.09.2008, în jurul orei 1730, în timp ce se afla pe Bd. - -, sector 2 - loc public, din geanta părții vătămate suma de 30 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat fapta prev. si ped. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e din Codul penal.
Infracțiunea de furt a fost săvârșită cu intenție directă, conform art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a din Codul penal, în sensul că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui, aspect ce a rezultat din modalitatea premeditată în care a acționat acesta, respectiv deplasarea pe stradă cu scopul de a viziona și repera bunurile deținute de trecători în vederea sustragerii acestora, apropierea prin spate de partea vătămată, urmată apoi de asigurarea că nu este observat, deschiderea poșetei acesteia și sustragerea unei sume de bani.
Tot sub aspectul încadrării juridice a faptei, având în vedere și fișa de cazier a inculpatului, s-a constatat că acesta a comis infracțiunea dedusă judecății în stare de recidiva postexecutorie, situație prev. de art. 37 lit. b din Codul penal, inculpatul fiind condamnat anterior la o pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infr. prev. de art.211 pen, prin sentința penala nr. 448/ 02.07.2001 a Tribunalului București, și liberat condiționat la data de 05.07.2005 cu rest de pedeapsa rămas de executat 413 zile. Întrucât fapta dedusă judecății a fost comisă după considerarea ca executată a pedepsei aplicate anterior, dar înaintea împlinirii termenului de reabilitare judecătorească, s- reținut și incidența art. 37 alin.1 lit. b Cp.
La individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cp. scopurile pedepsei prevăzute de art. 52 Cp. reținând în acest sens gradul ridicat de pericol social concret al faptei săvârșite, modalitatea de comitere a acesteia - în public, pe timp de zi, asupra unei persoane în vârstă, profitând de neatenția acesteia, săvârșirea faptei în scopul procurării de bani, conduita inculpatului înainte de săvârșirea faptei caracterizată prin condamnări pentru săvârșirea unor fapte de același gen, aspect ce denotă perseverență infracțională, însă pe de altă parte a avut în vedere atitudinea constant sinceră a acestuia de recunoaștere a faptei reținute în sarcina sa.
Față de toate considerentele ce preced, în temeiul art. 208 alin.1 - art. 209 alin. 1 lit. e Cp. cu aplic. art. 37 lit. b Cp. a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postexecutorie, apreciind acest cuantum ca fiind adecvat în vederea împlinirii scopurilor pedepsei, de reeducare și prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.
În temeiul art. 71 Cp. și art. 3 din Primul protocol adițional CEDO a interzis inculpatului drepturile prev de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cp. pe durata executării pedepsei.
Astfel, în temeiul art.71 pen. astfel cum a fost modificat prin Legea nr.278/2006, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute în art.64 lit. a, b pen. cu excepția dreptului de a alege în cadrul alegerilor legislative, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta. Instanța de fond nu a interzis inculpatului drepturile de a vota în alegerile legislative, având în vedere dispozițiile art. 3 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, astfel cum au fost interpretate prin Hotărârea pronunțată de CEDO în data de 06.10.2005 în cauza Hirst contra Marii Britanii, prevederi incidente în baza art.20 din Constituția României. Art. 3 din Protocolul 1 ce garantează atât dreptul de a vota în cadrul alegerilor legislative, cât și dreptul de a participa în calitate de candidat în cadrul acestora.
În ce privește dreptul de a participa în calitate de alegător, instanța de fond nu a considerat că pedeapsa interzicerii exercițiului acestuia este justificată în cauza de față de un scop legitim, având în vedere natura infracțiunii săvârșite de către inculpat, aceasta nefiind aptă să atragă o nedemnitate a inculpatului de a participa la viața socială prin exercitarea dreptului de vot în alegerile legislative, mai ales în condițiile în care statul are obligația pozitivă de a organiza infrastructura necesară exercitării acestui drept de către deținuți.
În ce privește cealaltă componentă a dreptului la alegeri libere prevăzut de art. 3 din Protocolul 1, constând în dreptul de a participa în calitate de candidat și care în cuprinsul art.64 alin.1 lit. a pen. este inclus în dreptul de a fi ales în funcții elective publice, instanța de fond a apreciat că exercitarea acestui drept este incompatibilă nu numai de iure, dar și de facto cu executarea pedepsei penale în regim de penitenciar. Astfel, având în vedere imposibilitatea obiectivă de exercitare, instanța a considerat că pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului dreptului menționat pe durata executării pedepsei principale este justificată de un scop obiectiv și legitim și proporțională într-o societate democratică.
Referitor la celelalte drepturi prevăzute în art.64 alin.1 lit.a și b, instanța de fond a interzis exercițiul acestora de drept, în conformitate cu prevederile art.71 alin.2 Cp. având în vedere că aceste dispoziții nu contravin, conform art. 20 din Constituția României altor dispoziții din pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
Instanța de fond nu a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. c pen. având în vedere că infracțiunile nu au fost săvârșite de către inculpat folosindu-se de o funcție pe care o ocupa, de o profesie pe care o exercita sau de o activitate pe care o desfășura și nici exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.d și e Cp. întrucât săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului nu relevă un comportament care să vatăme interesul superior al copilului și care să determine interzicerea drepturilor părintești și a celui de a fi tutore sau curator (cauza Sabou și Pârcălab vs. România), contravenind altfel art.8 alin.1 din CEDO.
În temeiul art. 88 Cp. a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive dispusă în cauză de la 30.09.2008 la zi.
În baza art. 350 alin. 1.C.P.P. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului apreciind, în esență, că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri în cursul urmăririi penale, justifică și în prezent privarea de libertate a inculpatului care a demonstrat o perseverență infracțională relativ ridicată prin comiterea unei infracțiuni intenționate în formă continuată în stare de recidivă mare postexecutorie.
A lua act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudicial infracțional fiind recuperat integral prin restituirea sumei sustrase.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul solicitând OG reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere atitudinea sinceră precum și celelalte circumstanțe personale.
Prin decizia penală nr.82/A/ 04.02.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a penală, în dosarul nr-, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.5/ 06.01.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2
În temeiul art.381 din Codul d e procedură penală, s-a dedus prevenția, de la 30.09.2008 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului, conform art.350 din Codul d e procedură penală.
A fost obligat apelantul la plata sumei de 250 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
Examinând hotărârea apelată, în raport de motivele invocate cât și din oficiu, conform art.371 alin.2 Cod procedură penală, Tribunalul a constatat că apelul este nefondat.
Tribunalul a apreciat că instanța de fond a reținut corect situația de fapt, dând o încadrare juridică corespunzătoare, din materialul probator administrat pe parcursul procesului penal, judicios analizat în considerentele sentinței, rezultând fără echivoc că, la data de 30.09.2008, inculpatul a sustras din buzunarul părții vătămate suma de 30 lei.
Instanța a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate, conform criteriilor prev. de art.72 Cod penal, ținând seama de gradul concret de pericol social al faptei, de modalitatea și împrejurările în care a fost comisă, de rezultatul produs, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului (recidivist).
Deși inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, această atitudine a fost determinată de probele administrate în cauză, astfel că este nejustificată solicitarea acestuia, de a se reține circumstanțe atenuante și a fi coborâtă pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul OG, fără a arăta în scris motivele.
Apărătorul recurentului-inculpat, în concluziile orale în dezbateri, a invocat ca motiv de recurs dispozițiile art. 3859pct.14 Cod procedură penală, respectiv greșita individualizare a pedepsei aplicate, solicitând admiterea recursului, desființarea hotărârilor și rejudecându-se cauza, reducerea pedepsei ținând seama de dispozițiile art.72 din Codul penal, de circumstanțele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere și regret a faptei. Totodată, a solicitat aplicarea dispozițiilor art.74 și art.76 din Codul penal.
Curtea, examinând cauza prin prisma motivului de recurs invocat, respectiv art.3859pct.14 din Codul d e procedură penală, cât și din oficiu, în limitele impuse de dispozițiile art.3859alin.3 din același cod, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpatului pentru fapta comisă, cât și a modalității de executare, instanța de fond a realizat o corectă adecvare criteriilor prevăzute de art.72 din Codul penal, ținând seama de gradul de pericol social concret al faptei reținute, de circumstanțele reale în care aceasta a fost săvârșită și de circumstanțele personale ale inculpatului (recidivist).
Prin cuantumul pedepsei aplicate, de 3 ani și 6 luni închisoare, cu executarea în regim de detenție, prima instanță a apreciat, în mod just, că se poate asigura realizarea scopului pedepsei, astfel cum reiese din dispozițiile art.52 Cod penal
Astfel, Curtea nu poate reține criticile formulate în prezentul recurs al inculpatului OG, privind greșita individualizare a pedepsei aplicate, deoarece instanța de fond a făcut un examen plural asupra tuturor criteriilor speciale și generale ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepsei, în contextul cauzei, așa încât, cuantumul și modalitatea de executare sunt proporționale cu gravitatea faptei comise, particularizate prin circumstanțele reale menționate în considerentele hotărârii (în public, pe timp de zi, asupra unei persoane în vârstă, profitând de neatenția acesteia, săvârșirea faptei în scopul procurării de bani) și cu datele ce țin de persoana inculpatului (recidivist, dovedind perseverență în comiterea aceluiași gen de infracțiuni).
Așa cum rezultă din considerentele deciziei atacate, circumstanțele ce țin de persoana inculpatului în sensul că acesta a recunoscut, a regretat comiterea faptei au fost avute în vedere cu prilejul individualizării pedepselor de către instanța de fond și au condus la stabilirea unei pedepse orientată către minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă.
Potrivit art.74 Cod penal, circumstanțele atenuante judiciare au un caracter facultativ, ceea ce implică o examinare atentă a tuturor elementelor și împrejurărilor care ar justifica acordarea lor.
Prin urmare, simpla recunoaștere și regretul formal nu pot constitui automat, prin ele însele, circumstanțe atenuante, dacă nu sunt coroborate cu alte elemente de fapt ce rezultă din probe.
Astfel, este de observat, că în plan probatoriu relevanța sincerității inculpatului este cu totul nesemnificativă, dat fiind că acesta a fost prins în flagrant iar, în cauză, au fost administrate numeroase dovezi care atestau indubitabil vinovăția sa.
În raport cu natura și gravitatea faptei comise, împrejurările invocate de către inculpat, nu sunt de natură a diminua periculozitatea faptei comise, nu pot avea relevanța și nici consistența unor circumstanțe atenuante.
Pentru considerentele expuse, Curtea nu poate reține criticile formulate în prezentul recurs, privind greșita individualizare a pedepselor aplicate întrucât apreciază că nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului.
Totodată,Curtea, constată că nu este incident în cauză nici unul din cazurile de casare care ar putea fi luat în considerare din oficiu.
Pentru considerentele mai sus expuse, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului .
OGÎn baza art.38516alin.2 și art.381 Cod procedură penală va deduce prevenția de la 30.09.2008 la zi.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală îl va obliga pe recurentul-inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul OG împotriva deciziei penale nr.82/ 04.02.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală și sentinței penale nr.5/ 6.01.2009 pronunțată de Judecătoria Sector 2
Deduce prevenția de la 30.09.2008 la zi.
Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariul apărător din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.SC-14.04.2009/09.06.2009
Dact./16.04.2009/2ex
Președinte:Cerbu SilviaJudecători:Cerbu Silvia, Rog Lucia, Encean Simona
