Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 546/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(798/2009)
DECIZIE PENALĂ NR. 546R
Ședința publică de la 13 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cerbu Silvia
JUDECĂTOR 2: Rog Lucia
JUDECĂTOR 3: Encean Simona
GREFIER - - -
Cu participarea MINISTERULUI PUBLIC - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de către inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 02.04.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurentul-inculpat, cercetat în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. 58803/13.04.2009, atașată la 5/dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință atacată și pe cale de consecință punerea de îndată în libertatea inculpatului.
În susținerea recursului, apărarea arată că pe acest inculpat nu îl vizează decât o singură tranzacție, pentru care a și fost trimis în judecată prin în rechizitoriu, tranzacție ce a fost recunoscută de către inculpat.
Solicită ca la pronunțarea soluției, instanța de recurs să aibă în vedere că la data săvârșirii faptei inculpatul avea vârsta de 16 ani, era elev în clasa a-IX-a și în același timp lucra fără forme legale pentru a-și asigura existența.
De asemenea, solicită să se aibă în vedere atitudinea sinceră a inculpatului de care a dat dovadă pe întreg parcursul procesului penal, în sensul că a recunoscut săvârșirea faptei și a declarat că a săvârșit această faptă sub presiunea exercitată asupra acestuia de numitul G, declarație ce a fost susținută și de ceilalți coinculpați.
În ceea ce privește administrarea probelor, precizează că în prezenta cauză toți inculpații au fost ascultați, la acest moment mai rămânând de audiat doar o parte dintre martori, care nu locuiesc în Având în vedere complexitatea cauzei, apreciază că procesul penal se poate desfășura pe parcursul unui an de zile și nu ar fi drept ca în tot acest interval de timp inculpatul să fie arestat.
Mai arată că în timpul petrecut de inculpat în stare de arest, cu siguranță și-a atins scopul educativ, astfel că lăsat în libertate nu va mai săvârși alte fapte de natură penală și se va prezenta ori de câte ori va fi necesar în fața organelor judiciare.
Reprezentantul MINISTERULUI PUBLIC, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea încheierii de ședință atacată ca legală și temeinică, apreciind că în mod judicios instanța de fond a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, apreciind că și la acest moment subzistă temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpatului, fiind în continuare îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143.pr.pen.
De asemenea, apreciază că sunt îndeplinite cumulativ și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f pr.pen. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârșită este mai mare de patru ani, iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, față de natura și gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului, modalitatea concretă de comitere a acesteia, gradul crescut de pericol social al faptei săvârșite, amploarea pe care a luat-o acest fenomen prin vânzarea de droguri, consecințele și impactul asupra sănătății populației vânzarea unor astfel de substanțe.
Totodată, solicită să se constate că activitatea infracțională a inculpatului s-a derulat pe o perioadă îndelungată de timp, în cadrul unui grup organizat, existând o filieră prin care erau aduse drogurile în țară din Olanda, inculpatul fiind cunoscut în cadrul acestei grupări ca vânzător de droguri.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului, ca nefondat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-inculpat, având cuvântul, solicită cercetarea în stare de libertate, obligându-se să se prezinte ori de câte ori va fi cazul în fața instanței de judecată, precizând că a greșit întrucât la momentul comiterii faptei era un copil.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 02.04.2009 pronunțată de Tribunalul București secția I Penală în dosarul nr- în baza art. 3002proc.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, iar în temeiul art. 160 al. 3.C.P.P. s-a menținut măsura arestării preventive față de acest inculpat.
Pentru a pronunța această soluție Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului a fost dispusă cu respectarea art. 149/1 Cod procedură penală și cu îndeplinirea cerinței prevăzute de art. 68/1 Cod procedură penală în referire la art.143 Cod procedură penală, respectiv există probe/indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele de care este acuzat.
Situația de fapt este susținută de declarațiile colaboratorilor sub acoperire cu nume de cod și, procesul - verbal de constatare întocmit la data de 25.05.2008, concluziile rapoartelor de constatare tehnico-științifică și declarațiile de recunoaștere ale inculpatului care a recunoscut în cursul urmăririi penale că începând cu primăvara anului 2008 început să vândă droguri pe care le procura în cea mai mare parte de la inculpatul dar și de la inculpatul, împreună cu care ocazional consuma droguri.
Tribunalul a constatat că se mențin și la acest moment procesual temeiurile avute în vedere la luarea inițială a măsurii arestării preventive împotriva inculpatului, prevăzute de art.148 lit. f proc.pen. fiind întrunite condițiile cumulativ prevăzute de acest text de lege, atât condiția limitei de pedeapsă, mai mare de 4 ani în privința fiecăreia dintre infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, cât și condiția pericolului social pe care îl reprezintă pentru ordinea publică lăsarea în libertate a acestui inculpat.
În aprecierea acestei din urmă condiții, Tribunalul a avut în vedere gravitatea generică a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, reflectată în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, inculpatul fiind acuzat de săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, în concurs real cu infracțiunea prevăzută de art.4 al. 1 din Legea nr. 143/2000 și infracțiunea de apartenență la un grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 al. 1 și 3 din legea nr. 39/2003, reflectată în limitele de pedeapsă stabilite de legea specială. Tribunalul a reținut că, deși minor, inculpatul a avut reprezentarea concretă a caracterului infracțional și al gravității activității sale, fiind exclus ca acesta să se afle în eroare cu privire la caracterul ilicit al activității de furnizare de droguri pentru alți consumatori.
Inculpatul a invocat constant că s-a implicat în această activitate ca urmare a presiunilor exercitate de un anumit G asupra sa, aspect ce însă la acest moment procesual nu a fost dovedit din probele administrate, ceilalți inculpați audiați sub acest aspect relatând doar aspecte aflate de la chiar acest inculpat, posibil chiar după audierea acestuia în fața instanței.
În ceea ce privește datele personale ale inculpatului, Tribunalul a arătat că starea de minoritate a inculpatului și poziția sa procesuală sinceră nu diminuează periculozitatea sa socială și nu infirmă concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol social pentru ordinea publică.
De asemenea s-a apreciat că pentru buna desfășurare a procesului penal este necesară, în continuare, privarea de libertate a inculpatului, conform art.136 proc.pen. neputându-se vorbi despre încălcarea art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în condițiile în care măsura arestării preventive se bazează pe motive pertinente și suficiente aoj ustifica.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul, solicitând cercetarea sa în stare de libertate arătând în acest sens că nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în raport de circumstanțele sale personale, minor la data săvârșirii faptei, cu o poziție procesuală sinceră pe parcursul procesului penal.
Analizând încheierea recurată atât prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei Curtea constată că recursul nu este fondat.
Curtea reține că inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu și apartenență la un grup infracțional organizat, prev. de art. 2 alin.1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 pen. art. 4 alin.1 din Legea nr. 143/2000 și art.7 al.1 și 3 din Legea nr.39/2003, toate cu aplic. art.33 lit.a pen. și art. 99 și urm. pen. reținându-se că, în perioada mai-septembrie 2008 vândut diferite cantități de substanțe stupefiante către diverse persoane în cadrul unui grup infracțional organizat, iar în data de 22.05.2008 a vândut 0,52 grame colaboratorului cu nume de cod " ", în data de 15.08.2008 a vândut colaboratorului " " 10 comprimate ecstasy. De asemenea, în data de 25.05.2008 a fost depistat deținând cantitatea de 3,08 rezină de cannabis în vederea consumului propriu.
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 25.09.2008, de către Tribunalul București - Secția I Penală, reținându-se incidența dispozițiilor art. 143 rap. la art. 681proc.pen. și art. 148 lit. f proc.pen.
Analizând actele dosarului Curtea constată corectă concluzia instanței de fond în sensul că temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului, criticile formulate de către acesta sub acest aspect fiind nefondate.
Astfel, Curtea reține că probatoriul administrat până în acest moment procesual nu este de natură a infirma concluzia inițială, aceea a existenței indiciilor cu caracter temeinic, în sensul art. 681proc.pen. care justifică presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit faptele pentru care este cercetat, fapte pe care acesta de altfel le și recunoaște.
Totodată sunt îndeplinite și condițiile cumulative ale art. 148 lit. f proc.pen. pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care acesta este cercetat fiind închisoarea mai mare de 4 ani, existând date că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Referitor la aceasta din urmă condiție, în lipsa unei definiții legale ale noțiunii de pericol concret pentru ordinea publică, Curtea are în vedere mai multe aspecte, (care constituie totodată criterii complementare de care se tine cont la alegerea măsurii preventive, conform art. 136 alin. final proc.pen.), printre care natura și gravitatea faptei săvârșite, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatului. Este adevărat că inculpatul este minor și beneficiază de circumstanțe personale favorabile, astfel cum acestea au fost invocate în motivele de recurs, însă acestea nu pot fi privite în mod singular, ci prin raportare și la celelalte criterii prevăzute anterior. Or, în speță, acesta este cercetat pentru infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsa stabilite de legiuitor, ci și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor, inculpatul având un rol esențial în cadrul rețelei de traficanți de droguri prin calitatea sa de distribuitor, iar forma continuată în care se reține că ar fi fost comise infracțiunile nu demonstrează decât perseverența sa infracțională. Totodată existența pericolului public rezultă și din rezonanța socială negativă pe care infracțiunile de acest gen o determină în rândul opiniei publice, în contextul în care acest fenomenul infracțional a căpătat o amploare fără precedent, tinzând să se transforme într-un adevărat fenomen social. Curtea reține că și Curtea Europeană a drepturilor Omului admite că, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin pentru o perioadă de timp.
În raport de aceste considerente, Curtea constată neîntemeiate criticile formulate de către inculpat, recursul acestuia urmând a fi respins ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin.2 proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 02.04.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.LR -5.05.2009
Dact./2 ex/ 16.04.2009
.I Pen - Jud.
Președinte:Cerbu SilviaJudecători:Cerbu Silvia, Rog Lucia, Encean Simona
