Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 558/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (487/2009 )
DECIZIA PENALĂ NR.558
Ședința publică de la 13 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Simona Cîrnaru
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 2072 din 21 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 B în dosarul nr- și a deciziei penale nr. 90/A din 4 februarie 2009 Tribunalul București - Secția a II- Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat - - în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009 emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că la dosar au fost depuse motivele de recurs.
Apărătorul recurentului inculpat întrucât deciziei recurate îi lipsește partea introductivă. Arată că la instanța de fond a formulat 2 cereri, respectiv o cerere prin care a solicitat transcrierea și copii de pe notele grefierului și una prin care a solicitat îndreptarea erorii materiale în sensul ca decizia să fie dată cu respectarea dispozițiilor legii, nu fără partea introductivă, cereri asupra cărora Tribunalul București nu s-a pronunțat. Solicită acordarea unui termen pentru a vedea ce hotărăște instanța de apel asupra cererii de îndreptare a erorii materiale.
Reprezentanta parchetului consideră că hotărârea dată în apel nu poate fi cenzurată sub aspectul menționat, în sensul că nu ar încorpora și practicaua. Din partea introductivă a deciziei rezultă concluziile care au fost puse de către părți pe fondul soluționării apelului, motiv pentru care apreciază neîntemeiată cererea prin care se solicită amânarea cauzei.
Curtea, deliberând, respinge cererea formulată de inculpat, prin apărătorul ales, pe de o parte, motivat de faptul că nu s-a făcut dovada existenței unor astfel de cereri pe rolul Tribunalului București, iar pe de altă parte, motivat de împrejurarea că inculpatul, prin apărător, nu a fost în măsură să indice în conformitate cu prevederile art.195 Cpp ce anume erori materiale evidente solicită a fi îndreptate din practicaua deciziei instanței de apel atacată cu recurs. De asemenea, se constată că practicaua există la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, invocă cazurile de casare prevăzute de art.3859pct. 3, 6,9 și 10 din Codul d e procedură penală.
Cu privire la cazurile de casare prevăzute de art.3859pct. 3 și 6 din Codul d e procedură penală, din analiza art.354 și 355 Cod procedură penală rezultă că hotărârea prin care se soluționează fondul cauzei trebuie să cuprindă o parte introductivă care să cuprindă mențiunile din art.305 Cpp. Din punctul său de vedere, acestei hotărâri îi lipsește partea introductivă. Lipsa încheierii de ședință în care trebuie să se consemneze tot ce se întâmplă duce la nulitatea absolută a hotărârii întrucât nu permite verificarea de către instanța superioară dispoziții referitoare la compunerea instanței, publicitatea ședinței de judecată, participarea inculpatului.
Un alt motiv de casare îl reprezintă lipsa apărătorului de la judecată. În primă instanță, la termenul de judecată din 07 noiembrie 2008, deși a anunțat prin fax imposibilitatea prezentării sale, la care a anexat și adeverința medicală, în lipsa sa au fost audiate partea vătămată, martorii acuzării. La instanța de apel, la primul termen de judecată inculpatul a solicitat amânarea cauzei pentru a-și angaja apărător, la cel de-al doilea termen a solicitat instanței termen în vederea pregătirii apărării, cerere ce i-a fost respinsă.
Referitor la cazul de casare privind nepronunțarea instanței de apel asupra unor cereri esențiale pentru apelantul inculpat, arată că la judecarea apelului a solicitat termen pentru a studia dosarul, administrarea probei cu acte în circumstanțiere - cereri ce i-au fost respinse. Despre cererile formulate de apărare nu s-a făcut mențiune în partea introductivă a deciziei recurate.
Cu privire la cazul de casare prevăzut de art.3859pct. 10 din Codul d e procedură penală, consideră că instanța de apel nu a motivat soluția pronunțată.
Solicită, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și, pe fond, trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Sector 4.
În subsidiar, solicită casarea deciziei penale atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de inculpat, ca nefondat, considerând neîntemeiate criticile formulate de apărătorul ales al inculpatului. În cuprinsul părții introductive a hotărârii date în apel sunt consemnate concluziile părților. Consideră că instanța de apel a procedat corect, asigurând asistență din oficiu inculpatului în condițiile în care apărătorul ales nu a motivat absența la termenul soluționării pe fond a cauzei. De asemenea, consideră că instanța de apel a răspuns punctual fiecărei critici învederate acesteia de către apărătorul inculpatului.
Ca atare, consideră legale și temeinice hotărârile date în cauză, iar pedeapsa aplicată inculpatului se impune a fi menținută.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA,
Deliberând, asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.2072/21.11.2008 a Judecătoriei Sectorului 4 B în baza art. 208 alin.1 - art. 209 alin. 1 lit. e, i și alin. 2 lit. b pen. cu aplic. art.74 alin.1 lit. c pen. art. 76 alin. 1 lit. c pen. art. 37 lit. b Cod penal și art. 80 alin. 1, 2. pen. condamnă pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 06.10.1980 în municipiul T, jud. T, cetățean R, studii 12 clase, taximetrist, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în B, bd. G -, nr. 2,. 4,. 2,. 94, sector 4,. -, în prezent arestat preventiv în B Jilava,la o pedeapsă de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postexecutorie (faptă din data de 19.08.2008).
În baza art.71 Cod penal s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a -II- a și b Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive, de la data de 19.08.2008 la zi.
În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 112 lit. f pen. rap. la art. 118 alin. 1 lit. b pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a setului de chei auto găsite asupra sa și aflat în plicul de la fila nr. 31 dosar urmărire penală.
În baza art.14 rap. la art. 346 alin. 1.pr.pen. s-a luat act că părțile vătămate, domiciliat în B,-,. 39,.1,.2,. 7, sector 3 și, domiciliat în B,-, - 14,. 30, sector 3, nu s-au constituit părți civile în prezenta cauză.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 640 lei, reprezentând cheltuieli judiciare de stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 19.08.2008 în jurul orelor 18.00, inculpatul a pătruns în autoturismul marca 1310, cu nr. de înmatriculare B 22, ce aparținea părții vătămate, parcată pe-, sector 4, prin folosirea unei chei de autoturism pe care o avea asupra sa, de unde a sustras un casetofon cu fața detașabilă marca și un portofel ce conținea cartea de identitate a părții vătămate și suma de 23 lei. Inculpatul a fost surprins în timp ce ieșea din autoturism de partea vătămată și martorul, care l-au imobilizat și au sesizat organele de poliție.
Organele de poliție s-au deplasat la fața locului, întocmind în acest sens un proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante (fila nr. 10 dosar urmărire penală), un proces verbal de cercetare Ia fața locului (fila nr. 18 dosar urmărire penală) și fotografii (filele nr. 20-28 dosar urmărire penală). Cu această ocazie s-a procedat la legitimarea inculpatului și la verificarea conținutului pungii de plastic aflate asupra acestuia, găsindu-se un casetofon cu fața detașabilă marca, un portofel ce conținea cartea de identitate a părții vătămate și suma de 23 lei. De asemenea, s-a constatat că sub bordul autoturismului se aflau mai multe fire și mufe ce făceau legătura cu casetofonul auto marca găsit asupra inculpatului.
Bunurile sustrase de către inculpat au fost predate părții vătămate pe baza de dovadă (fila nr. 39 dosar urmărire penală).
Părțile vătămate și au arătat că nu se constituie părți civile în procesul penal, întrucât prejudiciul a fost reparat.
Situația de fapt reținută mai sus a rezultat din declarațiile inculpatului date în faza de urmărire penală (filele nr. 42, 43 dosar urmărire penală) și de cercetare judecătorească (fila nr. 56 dosar urmărire penală), declarația părții vătămate din faza de urmărire penală (fila nr. 14 dosar urmărire penală) și de cercetare judecătorească (fila nr.57dosar urmărire penală), declarațiile martorului din cursul procesului penal, proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante (fila nr. 10 dosar urmărire penală), proces verbal de cercetare la fața locului (fila nr. 18 dosar urmărire penală).
Astfel din declarațiile părții vătămate și ale martorului a rezultat faptul că aceștia l-au surprins pe inculpat în timp ce ieșea din autoturism, iar în momentul în care l-au întrebat ce caută acolo inculpatul a sărit la bătaie fiind imobilizat de cei doi până la sosirea organelor de poliție.
Audiat pe parcursul procesului penal, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa. Astfel, a arătat că a pătruns în autoturism prin folosirea unei chei potrivite, de unde a sustras un casetofon și o. De asemenea, a arătat că a săvârșit fapta deoarece avea nevoie de bani pentru a-și procura droguri, fiind consumator de astfel de substanțe Ia acel moment
În legătură cu poziția inculpatului de pe parcursul procesului penal instanța a reținut că acesta a avut o poziție oscilantă cu privire la faptul dacă a cunoscut că a sustras și un portofel din acea mașină în acea împrejurare. Astfel, în primele două declarații din faza de urmărire penală și în declarația din cursul cercetării judecătorești inculpatul a arătat că nu avea cunoștință de ce era în acea, în contradicție cu declarația dată în fața procurorului din data de 20.08.2008 în care a arătat că s-a uitat ce era în punga pe care a luat-o după care a introdus și casetofonul pe care îl desfăcuse anterior din mașină.
La aprecierea situației corectă a situației de fapt instanța a reținut că inculpatul a avut cunoștință că a sustras și un portofel în acea zi, declarația din fața procurorului coroborându-se cu cele declarate de inculpat cu ocazia depistării la fața locului de către organele de poliție, acesta declarând că a sustras în acea zi un casetofon și un portofel situat în buzunarul ușii stânga față bunuri pe care le-a băgat într-o găsită tot în autoturism, mențiuni consemnate în procesul verbal la data de 19.08.2008 (fila nr. 10 dosar urmărire penală verso).
În drept,fapta inculpatului, care, în stare de recidivă postexecutorie, la data de 19.08.2008 în jurul orelor 18:00 a pătruns prin folosirea unei chei mincinoase în autoturismul părții vătămate parcat pe-, sector 4, de unde a sustras un casetofon marca cu fața detașabilă, un portofel ce conținea cartea de identitate a părții vătămate și suma de 23 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. e, i și alin. 2 lit. b Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b pen.
Cu privire la latura obiectivă instanța a apreciat că este întrunit elementul material al infracțiunii de furt, ce constă în fapta inculpatului de a sustrage părților vătămate bunurile arătate fără a avea acordul acestora din urmă în scopul însușirii pe nedrept.
Cu privire la reținerea agravantelor prevăzute de art. 209 alin. 1 lit. e și i pen. respectiv săvârșirea faptei într-un loc public și prin folosirea fără drept unei chei mincinoase, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile reținerii acestora. Astfel, fapta s-a comis pe o stradă unde era parcată mașina, zonă accesibilă oricărei persoane, fiind fără relevanță sub acest aspect faptul că se găseau sau nu și alte persoane de față la momentul comiterii furtului. Cât privește agravanta prevăzută de art.209 lit. i pen. săvârșirea infracțiunii "prin folosirea fără drept a unei chei mincinoase" instanța a procedat la reținerea acesteia coroborând declarația dată de către inculpat și de partea vătămată cu procesul verbal de cercetare la fața locului, ulterior inculpatul recunoscând că a folosit chei potrivite pe care le avea asupra sa pentru a deschide mașina.
În ceea ce privește urmarea imediată a faptei de furt săvârșite de inculpat, constând în diminuarea patrimoniului persoanelor vătămate, instanța a reținut că acest fapt s-a produs la momentul la care inculpatul s-a împosedat cu bunurile sustrase.
de cauzalitate dintre elementul material si urmarea imediată a faptei rezultă, în cazul infracțiunii de furt, din datele speței. Astfel, prin săvârșirea faptei de către inculpat s-a produs o pagubă în patrimoniul persoanelor vătămate, neprezentând importanță sub acest aspect faptul că ulterior bunurile au fost restituite acestora.
Referitor la latura subiectivă, instanța a constatat că poziția psihică a inculpatului cu privire la casetofonul marca, la portofel și la suma de bani se caracterizează prin vinovăție sub forma intenției directe conform dispozițiilor art. 19 alin.1 lit. a pen. intenție calificată prin scopul ei, și anume acela al însușirii pe nedrept a bunurilor. Susținerea inculpatului, în sensul că nu a avut cunoștință de faptul că în punga de plastic se afla portofelul, nu poate fi avută în vedere, deoarece în momentul deschiderii pungii de plastic pentru introducerea casetofonului, acesta știa de prezența portofelului. Ba mai mult decât atât așa cum s-a mai arătat mai sus inculpatul a luat acel portofel de pe ușa a autoturismului după care la băgat în acea împreună cu casetofonul.
Cu privire la actul de identitate al părții vătămate, inculpatul a acționat cu forma de vinovăție a intenției indirecte prevăzute de art. 19 alin 1 lit. b pen. având reprezentarea faptului că într-un portofel se află de regulă astfel de acte, și deși nu a urmărit sustragerea lui, a acceptat această posibilitate.
Instanța a constatat că, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar a inculpatului, prezenta infracțiune a fost săvârșită în stare de recidivă postexecutorie. Astfel, prin sentința penală nr.927/27.03.2006 a Judecătoriei Pitești, definitivă prin neapelare la data de 17.04.2006, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare. Executarea pedepsei a început la data de 04.11.2002, inculpatul fiind liberat condiționat la 05.07.2006, cu un rest de 662 zile închisoare. Prin urmare, pedeapsa se consideră executată la data de 27.04.2008. Așadar, infracțiunea ce face obiectul prezentului dosar a fost săvârșită după considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin sentința penală nr.927/27.03.2006 a Judecătoriei Pitești, definitivă prin neapelare la data de 17.04.2006, dar pentru care nu s-a împlinit termenul de reabilitare, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 37lit.bC pen.
În procesul complex deindividualizare a pedepsei,instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art.72 Cp. respectiv gradul de pericol social al infracțiunii, raportat Ia împrejurările comiterii faptei, respectiv prin pătrunderea cu ajutorul unei chei potrivite în autoturismul părții vătămate, urmările produse, respectiv sustragerea unor bunuri în valoare de aproximativ 500 lei, bunuri ce au fost recuperate în totalitate, persoana și conduita inculpatului, care, așa cum a reieșit din fișa de cazier judiciar este recidivist, era consumator de droguri în perioada săvârșirii infracțiunii conform propriilor declarații, atitudinea sinceră a acestuia după săvârșirea infracțiunii rezultată din recunoașterea săvârșirea faptei, natura și limitele pedepsei prevăzute de lege.
Cu privire la dovezile depuse de către apărătorul ales al inculpatului din care ar rezulta că acesta ar fi fost angajat la momentul săvârșirii infracțiunii instanța a reținut că în contradicție cu legitimația depusă având ca emitent pe Com, inculpatul a declarat în faza de urmărire penală că era taximetrist la Deasemenea celelalte dovezi privesc locuri de muncă pe care le-a avut inculpatul și care au încetat cu mult înainte de săvârșirea prezentei infracțiuni.
În legătură cu faptul că inculpatul ar avea o concubină care a dat naștere la un copil minor care ar fi al inculpatului instanța a reținut că la dosarul cauzei nu s-au depus dovezi în acest sens, mai ales că ar fi copilul inculpatului(spre exemplu, certificat constatator al nașterii eliberat de vreo maternitate - mai ales că acesta a susținut că, concubina sa a născut, iar pe acesta ar trebui să apară în mod normal numele tatălui copilului nou născut).
Conform art. 52.Cod Penal pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul său este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni instanța apreciind că se impune în cauză cu prisosință aplicarea unei pedepse cu închisoarea.
Este limpede că scopul pedepselor anterioare nu a fost atins, inculpatul dovedind că nu s-a îndreptat, dimpotrivă, a încălcat din nou legea penală, perseverând în comiterea de fapte antisociale.
În aprecierea cuantumului pedepsei ce s-a aplicat instanța a ținut cont de faptul că inculpatul este recidivist, cunoscut cu o bogată activitate infracțională, anterior fiind condamnat definitiv pentru săvârșirea a 2 infracțiuni tot contra patrimoniului și a 2 infracțiuni prev. de Legea nr. 143/2000.
Deasemenea inculpatul la momentul săvârșirii faptei era consumator de droguri, infracțiunea fiind săvârșită pentru ca acesta să facă rost de bani pentru a-și procura doza de droguri necesară.
Pe de altă parte, instanța a reținut totuși ca circumstanță atenuantă prev. de art.74 alin.1 lit. c pen. în favoarea inculpatului aspectul că acesta și-a recunoscut fapta și a colaborat cu organele de poliție.
Referitor la efectele circumstanțelor atenuante reținute și la incidența în cauză a instituției recidivei prevăzută de art.37 lit. b pen. instanța a constatat aplicabile prevederile art. 80 alin. 1 și 2. pen. potrivit cărora în caz de concurs între circumstanțe atenuante și circumstanțe agravante, coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie. Opțiunea fiind, însă, lăsată la aprecierea judecătorului, pe caz concret, instanța a apreciat în sensul că se impune a se da eficiență efectelor circumstanțelor atenuante, așa cum sunt prevăzute de art. 76 alin. 1 lit. c pen. la momentul stabilirii pedepsei concrete.
Însă coborârea sub minimul special prevăzut de lege nu trebuie făcută de așa natură încât inculpatul să tragă concluzia că fapta sa nu ar prezenta un pericol destul de mare și ar putea continua săvârșirea de asemenea fapte și în viitor, pedeapsa ce s-a aplicat trebuind totuși să fie și în concordanță cu persoana inculpatului care nu este la prima încălcare a legii penale, dovedind la acest moment că prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru toate aceste motive instanța în baza 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. e, i și alin. 2 lit. b pen. cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. c pen. art. 76 alin. 1 lit. c pen. art. 37 lit. b Cod penal și art. 80 alin.1, 2. pen. a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (faptă din data de 19.08.2008), pedeapsă ce o consideră suficientă pentru realizarea funcțiilor pedepsei astfel cum acestea sunt prev. de art. 52. pen.
În baza art.71 Cod penal a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a -II - a și lit. b Cod penal.
Referitor la dreptul de a alege (art.64 alin.1 lit. a teza I Cod penal), instanța a apreciat că aplicarea pedepselor accesorii trebuie realizată și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care fac parte din dreptul intern. Având în vedere și cauza Hirst contra Marii Britanii, prin care Curtea a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului la vot a persoanelor deținute aflate în executarea unei pedepse, instanța, în aplicarea jurisprudenței CEDO, nu a aplicat automat pedeapsa accesorie prev. de art.64 alin.1 lit. a teza I Cod penal, și a apreciat că în cauză nu se impune aplicarea acesteia față de inculpat.
Simpla săvârșire a faptei reținute în sarcina inculpatului, nu poate conduce la interzicerea din oficiu a dreptului de a alege, întrucât acest drept constituțional implică o apreciere personală asupra modului în care un cetățean înțelege să-și exercite acest drept, iar inculpatul, ca urmare a săvârșirii faptei nu poate fi oprit de la exercitarea, în limitele sale constituționale și legale, a unui astfel de drept.
În baza art. 88 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive a inculpatului, de la data de 19.08.2008 la zi.
În baza art.350 alin.1 Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive a inculpatului având în vedere că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, acestea fiind date de circumstanțele reale ale faptei săvârșite, respectiv sustragerea unor bunuri dintr-un loc public și prin efracție, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului care este recidivist, cunoscut cu o bogată antecedență penală, fiind condamnat anterior de 4 ori, nu are loc de muncă fiind cunoscut ca și consumator de droguri.
Instanța a dispus executarea pedepsei în regim de detenție tocmai pentru ca funcțiile pedepsei să își atingă scopul, inculpatul fiind recidivist și trebuind să își corijeze conduita în sensul respectării valorilor sociale ocrotite de lege, acesta prezentând în continuare pericol concret pentru ordinea publică.
În baza art. 112 lit. f pen. rap. la art. 118 alin.1 lit. b pen. instanța a dispus confiscarea specială de la inculpat a setului de chei auto găsite asupra sa, ce a fost folosit la săvârșirea infracțiunii și aflat în plicul de la fila 31 din dosarul de urmărire penală.
În baza art.14 rap. la art. 346 alin.1 pr.pen. instanța a lua act că părțile vătămate și nu s-au constituit părți civile în prezenta cauză.
Având în vedere soluția de condamnare dispusă în cauză instanța în baza art. 191 alin.1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata sumei de 640 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond și în subsidiar, redozarea pedepsei aplicate.
Prin decizia penală nr.90/A/04.02.2009 a Tribunalului București Secția a II a Penală în baza art.379 pct.1 lit. b Cod procedură penală s-a respins ca nefondat, apelul formulat de apelantul-inculpat împotriva sentinței penale nr.2072 din 21.11.2008 pronunțată de Judecătoria Sector 4 B în dosarul nr-.
În baza art.383 alin.2 Cod procedură penală s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 19.08.2008 la zi.
În baza art.383 alin.1/1 Cod procedură penală raportat la art.350 Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a apelantului-inculpat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală a obligat pe apelantul-inculpat la plata a 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare datorate statului.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
În mod corect, instanța de fond în raport de materialul probator administrat în cauză, respectiv, proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarație parte vătămată, proces verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, declarație învinuit, declarație inculpat, declarații martor, a apreciat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii puse pe seama sa și l-a condamnat conform dispozitivului sentinței penale, cuantumul pedepsei dat spre executare fiind judicios cuantificat în raport de criteriile în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal.
Tribunalul nu a putut primi cererea inculpatului de o nouă reducere a cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de lege în condițiile în care infracțiunea a fost săvârșită în stare de recidivă postexecutorie, inculpatul dovedind astfel nărăvire infracțională, cuantumul pedepsei dat spre executare fiind oricum sub minimul special prevăzut de lege iar infracțiunea săvârșită de către acesta prezentând de departe un pericol social ridicat pentru ordinea publică, pericol derivat din modalitatea de săvârșire a infracțiunii (caracter premeditat, loc public, prin efracție) care generează un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul, solicitând, în principal, casarea acestora și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond și, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului.
În motivarea recursului declarat, inculpatul a invocat următoarele:
- cazurile de casare prevăzute de art.385/9 alin.1 pct.3-6 Cod procedură penală în ceea ce privește lipsa părții introductive a deciziei instanței de apel, situație care echivalează cu lipsa încheierii de ședință ce duce la nulitatea absolută a hotărârii întrucât nu permite verificarea respectării dispozițiilor referitoare la compunerea instanței, publicitatea ședinței de judecată, participarea procurorului, prezența inculpatului și asistarea acestuia de către apărător, atunci când sunt obligatorii, potrivit legii:
- cazul de casare prevăzut de art.385/9 alin.1 pct.6 Cod procedură penală privind lipsa apărătorului de la judecată, când prezența acestuia era obligatorie.
Astfel, s-a arătat că, la judecata în primă instanță, la termenul din 07.11.2008, deși a anunțat prin fax imposibilitatea participării sale la judecată, totuși, în lipsa sa, ca apărător, au fost audiați martorii acuzării, ulterior, această probă nefiind readministrată de către instanță, situație în care operează nulitatea absolută și casarea sentinței, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
S-a mai arătat că respingerea cererii apărătorului apelantului-inculpat de amânare a judecății în vederea pregătirii unei apărări eficiente, ca urmare a faptului că fusese angajat de către inculpat tocmai în ziua termenului de judecată, și judecarea cauzei la același termen, echivalează cu judecată în lipsa apărătorului. Mai mult, incidența acestui caz de casare intervine și atunci când, asistența juridică fiind obligatorie, din actele dosarului nu rezultă că asistența juridică a fost efectiv asigurată. În acest sens, simpla mențiune făcută în partea introductivă a deciziei instanței de apel, privitoare la prezența unui apărător desemnat din oficiu care a solicitat reducerea pedepsei, nu este de natură a forma convingerea că apelantul a beneficiat de asistența juridică, atâta vreme cât nu s-a indicat numele apărătorului;
- cazul de casare prevăzut de art.385/9 alin.1 pct.10 Cod procedură penală privind nepronunțarea instanței de apel asupra unor cereri esențiale pentru apelantul-inculpat;
- cazul de casare privind nemotivarea soluției, prevăzut de art.385/9 alin.1 pct.9 Cod procedură penală.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, însă, în limita cazurilor de casare ce ar putea fi luate în considerare din oficiu, conform art.385/9 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată recursul ca nefondat în considerarea următoarelor argumente:
Contrar celor susținute de către inculpat, decizia instanței de apel cuprinde, în partea introductivă, mențiunile prevăzute în art.355 Cod procedură penală, în conformitate cu dispozițiile art.383 alin.1 Cod procedură penală, putând fi, astfel, verificată, respectarea dispozițiilor referitoare la compunerea instanței, publicitatea ședinței de judecată, participarea procurorului, prezența inculpatului și asistarea acestuia de către apărător.
În speță, se constată că nu operează nulitatea absolută prevăzută de art.197 alin.2 Cod procedură penală întrucât au fost respectate dispozițiile legale.
Deasemenea, în cauză nu este incident nici motivul de casare prevăzut de art.385/9 pct.6 Cod procedură penală, judecata în fond și în apel având loc în prezența apărătorului ales al inculpatului.
La termenul de judecată invocat, respectiv, cel din 07.11.2008, instanța de fond a procedat la audierea părții vătămate, numai sub aspectul pretențiilor civile pe care acesta le-ar avea de la inculpat, și a martorului, în privința modalității de comitere a faptei pe care inculpatul a recunoscut-o, evident, sub rezerva reaudierii acestora.
Administrarea acestor probe a avut loc în prezența inculpatului, asistat de apărător desemnat din oficiu, iar la termenele ulterioare acordate în cauză, inculpatul, prin intermediul apărătorului său ales, nu a solicitat readministrarea probelor respective.
Cu privire la celelalte aspecte invocate în susținerea acestui caz de casare, inculpatul se poate adresa instanței de apel, în baza dispozițiilor art.195 Cod procedură penală care reglementează procedura îndreptării erorilor materiale evidente din cuprinsul unui act procedural.
Pentru a putea invoca motivul de casare prevăzut de art.385/9 pct.10 Cod procedură penală este necesară condiția ca proba să fi fost solicitată și instanța să nu se fi pronunțat, în sensul admiterii sau respingerii ei sau să fi fost administrată și instanța să nu o fi evaluat.
Ori, inculpatul face referire la cereri care i-au fost respinse de către instanța de apel, cereri vizând amânarea judecății în vederea pregătirii apărării și administrării probei cu un martor în circumstanțiere.
În principal, inculpatul a solicitat, ca motiv de apel, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, fără, însă, a motiva această cerere, astfel încât, instanța de apel nu avea obligația de a se pronunța cu privire la această cerere.
Astfel, cererile esențiale părților trebuie să fie formulate cu respectarea condițiilor legale, fiind vorba de cereri referitoare la un drept sau o facultate acordată de lege părților.
Pentru a opera acest caz de casare, legea mai pretinde ca cererile esențiale ale părților să fie de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului. Astfel, cererea trebuie să fie de așa natură, încât să se poată aprecia că, dacă s-ar fi admis, ar fi schimbat soluția cauzei. Ori, inculpatul, în prezența apărătorului său ales, nu a solicitat, așa cum s-a arătat mai-sus, readministrarea probelor cu audierea părții vătămate și a martorului.
Deasemenea, Curtea constată că decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, permițând instanței de recurs să o verifice, astfel încât, nici cazul de casare prevăzut de art.385/9 pct.9 Cod procedură penală nu este incident în speță.
În acord cu tribunalul și Curtea constată că instanța de fond, în mod corect, a stabilit situația de fapt, în urma coroborării întregului material probatoriu administrat în cauză, și a încadrat juridic fapta săvârșită de către inculpat.
În mod temeinic, instanța de fond a aplicat criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art.72 Cod penal, reținând în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art.74 alin.1 lit. c Cod penal în concurs, însă, cu starea de agravare a răspunderii penale constând în recidiva postexecutorie.
Față de considerentele expuse anterior, Curtea apreciază că nu se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicată de instanța de fond, sub minimul special prevăzut de lege.
Având în vedere motivele arătate, constatând că, în cauză, nu este incident niciunul din motivele de recurs invocate de către inculpat și niciun alt caz de casare ce ar putea fi luat în considerare din oficiu, în baza art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
În baza art.385/17 alin.4 Cod procedură penală raportat la art.383 alin.2 Cod procedură penală va deduce prevenția la zi.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală recurentul-inculpat va fi obligat la plata contravalorii cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.2072/21.11.2008 pronunțată de Judecătoria sector 4 B în dosarul nr- și a deciziei penale nr.90/A/4.02.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Deduce prevenția de la data de 19.08.2008 la zi.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.-29.04.2009
Dact.EA-05.05.2009/2ex
-.II.PenJud.MS
Președinte:Anca AlexandrescuJudecători:Anca Alexandrescu, Nicoleta Grigorescu, Simona Cîrnaru
