Lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 189 cod penal). Decizia 559/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (538/2009 )
DECIZIA PENALĂ NR.559
Ședința nepublică de la 13 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Simona Cîrnaru
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 258/20 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Oltenița în dosarul nr- și a deciziei penale nr. 26/A/10 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat personal și asistat de avocat și avocat, intimata parte vătămată personal și asistată de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.264/2009 emisă de Baroul Călărași - Cabinet Individual, lipsind intimata parte civilăSpitalul Clinic de Urgență.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Este legitimat recurentul inculpat: fiul lui și, CNP -, domiciliat în O,-, -. B,etaj 2,.10, județul
Curtea, în conformitate cu prevederile art.290 Cod procedură penală declară ședința nepublică având în vedere natura cauzei.
Este audiat inculpatul, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, avocat, având cuvântul, arată că sesizarea cu privire la săvârșirea faptelor prevăzute de art.189 și 197 Cod penal s-a făcut prin rechizitoriu din 03 martie 2008 întocmit de către Judecătoria Oltenița. Prin acest rechizitoriu instanța trebuia să se pronunțe asupra constatării săvârșirii celor două infracțiuni în concurs. În condițiile în care instanța constata vinovăția în săvârșirea acestor două infracțiuni pronunța o soluție de condamnare. În art.3859pct.10 Cpp se arată foarte clar că instanța trebuie să se pronunțe asupra faptelor cu care este legal sesizată. Ori, în condițiile în care instanța de apel a tratat retragerea plângerii prealabile ca pe o excepție ce face inutilă cercetarea fondului, în opinia sa în mod greșit, nepronunțându-se pe inexistența vinovăției cu privire la săvârșirea faptei de viol, consideră că este un motiv întemeiat de casare. Mai mult, legiuitorul a dat posibilitatea inculpatului să solicite în mod expres continuarea procesului penal în condițiile în care există un motiv de impunitate sau de încetare a tragerii la răspundere penală. Consideră că instanțele trebuie să se pronunțe asupra existenței sau inexistenței vinovăției inculpatului. acest lucru, instanța de apel a încălcat rolul transmis de către parchet prin actul de sesizare. Depune la dosar o decizie a Curții de Apel Galați.
Nu există nici un moment procesual penal în care această cerere să fie primită, fiind condiționată doar de existența unui caz de încetare a procesului penal. În momentul în care avocatul a propus această rezolvare juridică a cauzei nu avea de unde să știe dacă acest caz de încetare a procesului penal va fi însușit și va fi constatat de către instanța de apel.
Apărătorul recurentului inculpat, avocat, având cuvântul, arată că în dovedirea netemeiniciei și nelegalității deciziei invocă drept temeiuri dispozițiile art.3859pct. 9,10,14 și 18 din Codul d e procedură penală. În ceea ce privește pct. 9 al art. 3859Cpp, solicită a se constata că instanța nu a motivat hotărârea de condamnare dispusă în cauză. A fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, iar în considerentele acestei hotărâri instanța de apel nu a motivat hotărârea. Consideră că în decizia pronunțată nu se regăsesc temeiurile de fapt și probele administrate în cauză pe care să se susțină condamnarea aplicată inculpatului. Se face vorbire despre situația de fapt așa cum a fost descrisă în rechizitoriu, despre motivele de apel ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Oltenița și, trecând la analiza materialului probator administrat în cauză, instanța de fond detaliază doar elemente privind conținutul constitutiv al infracțiunii de libertate fără a se avea în vedere probele administrate în cauză și, pe baza unor simple deduceri, în opinia sa, fără a fi dovedite și de probele administrate în cauză, instanța condamnă pe inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului în ceea ce privește acest caz de casare.
Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 10 Cpp, solicită a se observa ușurința cu care instanța a trecut peste probele în sine. În cauză a fost declarat apel și de către partea vătămată, iar în dispozitivul hotărârii nici nu se face vorbire de apelul declarat de către partea vătămată. Având în vedere că partea vătămată s-a constituit parte civilă, chiar dacă în timpul judecării apelului aceasta s-a împăcat cu inculpatul în ceea ce privește infracțiunea de viol, consideră că instanța, fiind investită și cu apelul părții vătămate trebuia să se pronunțe cel puțin în ceea ce privește latura civilă. Consideră că instanța de apel trebuia să admită și apelul declarat de partea vătămată și să constate intervenit unul dintre cauzele de înlăturare a acțiunii penale.
Solicită, de asemenea, a se observa că instanța nu s-a pronunțat pe motivul II declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oltenița. Deși în dispozitivul hotărârii instanța admite apelul declarat de către parchet, în considerente instanța constată că trebuia respins motivul II declarat de acesta.
În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 Cpp, în principal, își însușește opinia instanței de fond care a dispus achitarea inculpatului cu privire la infracțiunea de lipsire de libertate. Această lipsire de libertate, dacă ea există, a fost săvârșită cu scopul de a săvârși infracțiunea de viol. Și ca urmare, având în vedere că această infracțiune a fost săvârșită în scopul săvârșirii infracțiunii de viol este absorbit în conținutul constitutiv al infracțiunii și nu se poate dispune condamnarea pentru această infracțiune. Solicită a se constata că nu s-a făcut nici o probă privitoare la întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate sau la existența acestei infracțiuni. La dosar există două declarații care fac vorbire despre ce s-a întâmplat înainte de momentul consumării presupusului viol, respectiv declarația părții vătămate și de declarația inculpatului, alte probe neexistând. Ca urmare, în opinia sa, având în vedere că este doar declarația părții vătămate care-l acuză pe inculpat, asupra acestuia trebuia să acționeze principiulin dubio pro reoși față de acesta să se pronunțe o soluție de achitare.
În subsidiar, invocă cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 Cpp și solicită a se face față de inculpat aplicarea dispozițiilor art.81 Cod penal sauart.861Cod penal având în vedere toate circumstanțele atenuante de care acesta beneficiază, faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale. Fapta de lipsire de libertate așa cum este descrisă doar de către partea vătămată constă în plimbarea efectivă a acesteia cu un autoturism.
Apărătorul intimatei părții vătămate, având cuvântul, lasă la aprecierea instanței având în vedere poziția părții vătămate de a-și retrage plângerea.
Consideră că decizia pronunțată de Tribunalul Bucureștia fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale. Instanța de apel trebuia să respingă, eventual, apelul formulat de partea vătămată având în vedere că aceasta și-a retras plângerea în ceea ce privește infracțiunea de viol.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, apreciază că decizia pronunțată de Tribunalul Călărași este nelegală, în sensul că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra apelului părții civile, caz de casare prevăzut de art.3859pct.10 Cpp, ceea ce impune trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cu privire la celelalte critici formulate de inculpat, prin apărători, le consideră nefondate având în vedere materialul probator aflat la dosarul cauzei. Instanțele de judecată au pronunțat o soluție, pe latura penală, care se impune a fi menținută.
Potrivit dispozițiilor art.13 Cpp, inculpatul poate solicita continuarea procesului penal.
Consideră că instanța de apel nu poate fi criticată pentru o hotărâre nemotivată. Este, într-adevăr succint motivată, spre deosebire de hotărârea pronunțată la instanța de fond, care face o analiză minuțioasă a întregului material probator administrat în cauză, însă Tribunalul Călărași nu poate fi, din punctul său de vedere, criticat că nu ar fi pronunțat o hotărâre motivată. Hotărârea analizează actele și lucrările dosarului și în raport de probele care au fost administrate și de motivele de apel formulate, răspunde punctual și nu omite a soluționa cererile esențiale formulate de către părți.
Intimata partea vătămată, având cuvântul, arată că inculpatul este vinovat de săvârșirea ambelor infracțiuni. Și-a retras plângerea pentru a avea posibilitatea să-și continue școala.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, se consideră nevinovat.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr. 258 din 20.10.2008, pronunțată în dosarul penal nr- Judecătoria Oltenițaa dispus după cum urmează:
În temeiul art.11 pct. 2 lit a C.P.P. rap la art.10 lit d a C.P.P. achitat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 11.05.1964 în mun.Oltenita, jud.C, pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin 1 cp.
În temeiul art. 197 alin 1 Cod penal a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 4 ( patru) ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza II și lit. b Cod penal, pe o perioadă de 2ani.
În temeiul art.71 alin 1 și 2 Cod penal, pe timpul executării pedepsei, inculpatului îi sunt interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
A obligat pe inculpat la 210,6 lei către Spitalul Clinic de Urgenta - B, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții civile internată în perioada 22-24.07.2007.
În temeiul art. 346 alin 1 și art. 14 alin 3 lit. b Cod procedură penală, rap. la art. 998 cod civil, a admis în parte cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă .
A obligat pe inculpat la plata sumei de 51.000 lei despăgubiri civile către partea civilă din care 50.000 lei daune morale și 1000 lei daune materiale.
În temeiul art. 191 alin 1 Cod procedură penală a obligat pe inculpat la 1517 lei cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul. art. 193 alin 1 și 2 Cod procedură penală, a obligat pe inculpat la 2000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că în ziua de 20.07.2007, inculpatul prin constrângere a întreținut raporturi sexuale cu victima în pădurea de lângă comuna căscioarele județul călărași, fapta care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol.
Cu privire la infracțiunea de lipsire de libertate (art. 189 alin. 1 Cod penal) instanța a apreciat că intervalul de timp în care partea vătămată a fost reținută împotriva voinței sale, deci a fost lipsită de libertate fiind necesar realizării infracțiunii de vio, nu poate configura o infracțiune autonomă integrându-se în conținutul obiectiv al infracțiunii de viol.
Situația de fapt a fost stabilită prin coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv declarația părții vătămate, actele medicale, martorii, și declarațiile inculpatului.
La individualizarea pedepsei s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 72 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, partea vătămată și Parchetul de pe lângă Judecătoria Oltenița.
În apelul procurorului critica viza achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. 1 Cod penal și individualizarea pedepsei aplicate pentru infracțiunea de viol.
În apelul inculpatului s-a solicitat desființarea sentinței cu motivarea că partea vătămată s-a împăcat cu inculpatul și și-a retras plângerea pentru infracțiunea de viol.
În apelul părții vătămate sentința este criticată pentru netemeinicie și nelegalitate cu privire atât la latura penală cât și la latura civilă a cauzei.
Prin decizia penală nr. 26/A din 10.02.2009 Tribunalul Călărași Secția penal, fără a se pronunța cu privire la apelul părții vătămate, a dispus:
În baza art.379 al.2 lit. a Cod procedură penală a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oltenița și inculpatul împotriva sentinței penale 258/2008 a Judecătoriei Oltenița, pe care o desființează în parte, atât pe latură penală cât și pe latură civilă și rejudecând în fond:
In baza art.189 al.l Cp. a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 11.05.1964 în municipiul O, județul C, CNP -, domiciliat în municipiul O,-, B1.N1,.B,.2,.10, județul C, la 4 ani închisoare.
În baza art.71 Cp. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit. a și b Cp. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 11 pct.2 lit.b raportat C.P.P. la art.10 lit.h C.P.P. a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.197 al.l Cp.
A respins cererile de despăgubiri civile formulate de partea vătămată și Spitalul Clinic de Urgență
A obligat partea vătămată la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare a rămas în sarcina statului în apel.
În considerentele deciziei, instanța de apel a reținut cu privire la infracțiunea de viol că partea vătămată și-a retras plângerea în cursul audierii la termenul din 10.02.2009.
Cu privire la infracțiunea de lipsire de libertate s-a apreciat că aceasta subzistă fiind dovedită împrejurarea că partea vătămată a fost efectiv reținută împotriva voinței acesteia timp de aproximativ o oră, de inculpat care a acționat astfel în scopul realizării violului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 9, 10, 14 și 18 Cod procedură penală.
În acest sens, criticile formulate de recurent poartă asupra următoarelor aspecte:
- nemotivarea hotărârii de condamnare pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. 1 Cod penal prin omisiunea unei analize aplicate pe probele avute în vedere - art. 3859pct. 10 Cod procedură penală;
- omisiunea soluționării apelului declarat de partea vătămată - art. 38510pct. 10 Cod procedură penală;
- condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. 1 Cod penal ar fi consecința unei grave erori de fapt - art. 3859pct. 18 Cod procedură penală;
- greșita individualizare a pedepsei aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. 1 Cod penal, sub aspectul modalității de executare.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea apreciază că recursul este fondat.
În acest sens, se constată că se impune, cu prioritate luarea în discuție a cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 10 Cod procedură penală invocat de recurent.
Astfel, din actele dosarului rezultă că instanța de apel a fost investită și cu judecarea apelului declarat de partea vătămată ( 3, 10 dosar apel) împotriva sentinței nr. 258/20.10.2008 a Judecătoriei Oltenița, cu privire la soluția adoptată în latura civilă a cauzei.
Or, tribunalul, s-a pronunțat numai cu privire la apelurile declarate de procuror și inculpat omițând soluționarea apelului părții vătămate, în condițiile în care a fost legal investit și cu judecarea acestei căi de atac, iar apelanta nu și-a retras apelul.
Totodată, Curtea constată că în raport cu caracterul dirimant al acestei împrejurări dar și necesitatea de a se da o rezolvare unitară a cauzei în condițiile în care partea vătămată poate formula critici cu privire la ambele laturi ale acesteia, ca și inculpatul și procurorul, curtea apreciază că se impune rejudecarea tuturor apelurilor.
În acest context, este evident că analiza celorlalte cazuri de casare apare neoportună.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, în baza art. 38515pct. 2 lit. c Cod procedură penală va admite recursul inculpatului, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecarea apelurilor la aceeași instanță, Tribunalul Călărași.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
A admis recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 26/A/10.02.2009 a Tribunalului Călărași.
Casează decizia penală atacată și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor la aceeași instanță - Tribunalul Călărași.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
18.05.2009
Tribunalul Călărași - Secția Penală
Jud. apel:,
Președinte:Anca AlexandrescuJudecători:Anca Alexandrescu, Nicoleta Grigorescu, Simona Cîrnaru
