Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 56/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.56/R/2010
Ședința publică din 02 februarie 2010
PREȘEDINTE: Rus Claudia JUDECĂTOR 2: Popovici Corina
JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de către inculpatul recurent, împotriva deciziei penale nr.144/Ap din 08 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunea prav. și ped. de art.209 din Codul penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpatul recurent lipsă, apărătorul acestuia numit din oficiu av., în baza împuternicirii avocațiale nr.5440 din 18.11.2009 emisă de Baroul Bihor.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus învederându-se instanței că inculpatul recurent a depus la dosar motive de recurs, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă părților cuvântul în susținerea recursului declarat în cauză.
Apărătorul numit din oficiu pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea celor două hotărâri recurate și pe cale de consecință achitarea acestuia în baza dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 al.1 lit.c Cod procedură penală. Critică cele două hotărâri ca fiind nelegale și netemeinice deoarece acestea nu au făcut o analiză minuțioasă a probelor administrate în cauză, întrucât există o serie de contradicții între declarațiile martorilor audiați, declarațiile inculpatului și a părții civile și neexistând probe clare, certe și indubutabile cum că inculpatul ar fi comis cele două infracțiuni de furt calificat de care este acuzat, instanțele au pronunțat o hotărâre de condamnare. În sarcina inculpatului s-au reținut două infracțiuni de furt calificat, prima s-ar fi comis în data de 21.11.2005 când inculpatul nu a fost de față în acel oficiu poștal din municipiul S M, el aflându-se în satul din județul N, efectuând munci agricole și nu s-a deplasat din acel sat. În ceea ce privește a doua infracțiune reținută în sarcina inculpatului, tot de furt calificat, săvârșită în data de 9.12.2005, consideră că nici aici nu există probe care să demonstreze vinovăția inculpatului. Apreciază că în atare situație, instanțele nu puteau lua o hotărâre de condamnare.
Reprezentantul parchetului solicită a se dispune respingerea ca nefondat a recursului declarat de către inculpat și pe cale de consecință a se menține cele două hotărâri recurate ca fiind legale și temeinice. În sarcina inculpatului s-au reținut două infracțiuni de furt calificat în dauna a două părți vătămate, ambele săvârșite în oficii poștale din municipiul S În ceea ce privește fapta a doua din data de 9.12.2005 apreciază că este de necontestat și de neanalizat din punct de vedere al principiului in dubio pro reo, atâta timp cât partea vătămată s-a întors în momentul imediat următor sustragerii sumei respective, s-a adresat martorilor prezenți care au pornit în urmărirea inculpatului, l-au ajuns, au venit organele de poliție și l-au identificat.În ceea ce privește prima infracțiune reținută din 21.11.2005, acest principiu susținut cu tărie de apărare, s-a întemeiat pe declarația lui și din PNc are în faza de urmărire penală certifică într-adevăr că la data respectivă inculpatul ar fi fost la locuința acestora din județul Împotriva acestor probațiuni se punea în balanță celelalte probațiuni, printre care declarația părții vătămate, dar mai ales a martorului dezinteresat care stând la rând la oficiul poștal a sesizat, a memorat și a întipărit în memorie absolut toată procedura săvârșirii furtului, a pregătirii de către inculpat, a momentului în care profită de neatenție, a sustragerii respective și a fugirii pe ușa oficiului poștal și l-a recunoscut, fără putință de tăgadă, după planșa foto. Audiați în faza de cercetare judecătorească, cei doi martori, familia, nu mai erau siguri de data la care inculpatul a fost prezent în domiciliul lor, a fost, a muncit, dar nu mai puteau plasa data certă data săvârșirii faptei. Apreciază că pedeapsa aplicată vizavi de persoana inculpatului, este legală și temeinică.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.285/09.03.2009 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, în baza art. 208 al.1,209 alin.1 lit.e și pct.2 lit.b Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, și a art.37 lit.b Cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 01.03.1980 în loc.R, jud.N, de cetățenie română, studii 4 clase, ocupație-zugrav,. în loc. com. jud.N, cu CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, la pedeapsa de 3 ani închisoare și în baza art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. teza a doua și lit.b Cod penal, pe durata executării pedepsei.
În baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 h, din data de 09.12.2005.
În baza art.14 și 346 Cod procedură penală rap. la art.998 cod civil a fost obligat inculpatul să plătească părții civile la plata sumei de 10.500 lei și suma de 185 lei în favoarea părții civile, reprezentând prejudiciul nerecuperat.
În baza art.191 al.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească suma de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, în data de 21.11.2005, în jurul orelor 12,30, în timp ce partea vătămată se afla în incinta Oficiului poștal nr. 1 din mun. S M, așteptând la rând pentru a depune suma de 100.000.000 lei, profitând de neatenția acesteia, inculpatul care se afla în spatele părții vătămate i-a sustras, prin tăierea pungii, suma de 105.000.000 lei, după care a ieșit din rând, părăsind incinta.
Pentru a reține această stare de fapt, instanța de fond a avut în vedere declarațiile părții civile și ale martorului ocular, care l-a recunoscut atât din fotografii, cât și personal, în fața instanței pe inculpat, ca fiind persoana care i-a atras atenția în incinta Oficiului Poștal printr-un comportament "suspect". Acesta stătea cu mâinile încrucișate, cu spatele la partea civilă, rezemându-se cu spatele de aceasta. La un moment dat martorul a sesizat că inculpatul avea "ceva în mână" și a părăsit în grabă Oficiul Poștal, iar în momentul următor a constatat că din punga părții civile ieșea o bancnotă de 50 lei,aceasta sesizând că punga în care se găseau banii a fost tăiată.
Instanța de fond a constatat că nici unul din cei doi martori audiați prin comisie rogatorie, și, nu au putut arăta cu certitudine că la data de 21.11.2005 inculpatul s-ar fi aflat în locuința lor.
2. În data de 09.12.2005, în jurul orelor 11,30, inculpatul, după ce a urmărit-o pe partea vătămată, de la Oficiul poștal nr. 1 de unde aceasta a ridicat suma de 350 euro până la intrarea în farmacia situată la intersecția străzilor Bd - ul C: cu, profitând de neatenția acesteia, i-a sustras din poșetă suma de 350 euro, buletinul de identitate și chitanța de la Oficiul poștal, fiind surprins de partea vătămată care a reușit să-l imobilizeze, în sensul că l-a luat de gât, l-a scuturat pentru a-i da înapoi banii sustrași, moment în care din interiorul jachetei i-a aruncat banii și buletinul de identitate. În timp ce partea vătămată s-a aplecat să-și i-a actele de pe jos, inculpatul a reușit să fugă spre gară.
În apropiere se aflau martorii, și, pe care partea vătămată i-a rugat să-l urmărească pe inculpat, între timp a apărut o patrulă a Poliției, care l-au ajuns din urmă pe inculpat, acesta fiind însoțit de martorul.
Partea civilă l-a recunoscut pe inculpat, de asemenea unul din martori, a învederat instanței că a văzut fața acestuia.
Instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului cu privire la săvârșirea acestei fapte, apreciind că declarațiile părții vătămate se coroborează cu cele ale martorilor audiați. Astfel, partea vătămată arată că a simțit că fermuarul de la poșeta sa a fost deschis, l-a văzut pe inculpat, dar nu a zis nimic. A sesizat că apoi acesta și-a continuat deplasarea "liniștit, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat", l-a urmărit și l-a prins de gulerul hainei. Acesta a încercat să scape, "învârtindu-se în cerc, unul după altul", iar în cele din urmă, văzând că nu poate scăpa, inculpatul a aruncat lucrurile sustrase pe jos. Raportat la perioada contactului vizual al părții vătămate cu inculpatul, instanța de fond a apreciat că aceasta era în măsură să-l recunoască pe inculpat, în plus acesta a fost văzut și de cei trei martori, unul dintre aceștia, cel care i-a văzut fața, putându-l recunoaște.
Instanța de fond a înlăturat ca nesincere declarațiile martorului, întrucât nu se coroborează cu alte probe. De altfel, există unele contradicții chiar între declarațiile martorului și cele ale inculpatului. Astfel, în timp ce inculpatul a susținut că a călătorit cu trenul împreună cu prietenul său, venind din I iar din gară au plecat împreună cu un prieten de-al acestuia, la care au găzduit până la data de 09.12.2005 (12,13,14 -UP), martorul a afirmat că s-a întâlnit cu inculpatul, pe care-l cunoștea de mai mulți ani de pe vremea când era elev la R, în zona, în dimineața zilei de 09.12.2005.
Având în vedere starea de fapt reținută și modalitatea de săvârșire a faptelor, instanța de fond a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art.208,209 al.1 lit.eși pct.2 lit.b pen. cu aplicarea art.41 alin. 2 pen. și a art.37 lit. Cod penal.
Astfel, sub aspect obiectiv, inculpatul a luat din posesia celor două părți vătămate sume de bani, fără consimțământul acestora.
Din punct de vedere subiectiv, instanța de fond a reținut că faptele inculpatului prin care a sustras sume de bani de la cele două părți civile, au fost săvârșite cu intenție directă, acesta prevăzând rezultatul faptei sale și urmărind producerea lui.
Inculpatul a urmărit prin luarea sumelor de bani, însușirea lor pe nedrept, fiind astfel prezent și scopul special prevăzut de lege pentru existența infracțiunii.
În ceea ce privește sustragerea cărții de identitate a părții civile, instanța de fond a apreciat că forma de vinovăție cu care a acționat inculpatul este intenția indirectă, acesta prevăzând că în poșeta părții civile s-ar putea găsi și acte de identitate și acceptând rezultatul faptei sale.
Locul ales pentru comiterea faptei este o circumstanță care califică furtul comis. Astfel, faptele au fost comise de inculpat în loc public, unde fiind de regulă prezente mai multe persoane, inculpatul și-a putut realiza activitatea infracțională cu șanse sporite de finalizare, acesta pierzându-și mult mai ușor urma într-o mulțime de persoane.
Întrucât inculpatul a săvârșit la un interval de timp apropiat acțiuni care prezintă fiecare în parte conținutul aceleași infracțiuni, instanța de fond a apreciat că acesta a acționat în realizarea aceleași rezoluții infracționale, fiind aplicabile dispozițiile art.41 alin. 2 Cod penal.
La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev.de art.72 pen.: dispozițiile generale ale Cod penal, limitele pedepselor fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările ce atenuează sau agravează răspunderea penală.
Analizând modalitatea și locul în care a fost săvârșită fapta instanța de fond a apreciat că aceasta prezintă pericol social.
De asemenea instanța de fond a avut în vedere că inculpatul a comis infracțiunea în formă continuată, precum și faptul că acesta nu se află la primul contact cu legea penală, fiind recidivist.
Față de cele expuse mai sus, instanța de fond a apreciat că pentru atingerea scopului preventiv-educativ al pedepsei se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate, raportat la persoana inculpatului, la faptul că acesta a comis mai multe fapte în dauna patrimoniului, instanța de fond a considerat că pentru reeducarea sa este necesară privarea de libertate.
Văzând dispozițiile art. 71 Cod penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la art.3 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instanța de fond a considerat că în raport cu gravitatea faptelor comise interzicerea dreptului de a fi ales și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe durata executării pedepsei de către inculpat respectă principiul proporționalității, astfel că a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie conform dispozitivului. În acest sens, instanța de fond a avut în vedere și faptul că săvârșind infracțiunile pentru care a fost judecat în prezentul dosar, inculpatul nu are capacitatea de a aprecia asupra unor valori fundamentale, cum este proprietatea, motiv pentru care se poate conchide că acesta nu este în măsură să ocupe o funcție publică.
În baza art.14, 346 Cod procedură penală, constatând îndeplinite condițiile prev. de art.998 și urm Cod civil, pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, instanța de fond a obligat inculpatul la plata către părțile civile a prejudiciului cauzat ca urmare a săvârșirii infracțiunii. Astfel, instanța de fond a obligat inculpatul să plătească părții civile sumei de 10.500 lei și suma de 185 lei în favoarea părții civile, reprezentând prejudiciul nerecuperat.
În baza art.191 al.1 Cod procedură penală instanța de fond a obligat inculpatul să plătească cheltuielile judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal apelantul-inculpat solicitând admiterea apelului formulat, desființarea hotărârii atacate, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpatului, în baza disp.art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit. c Cod de procedură penală.
Prin decizia penală nr.144/Ap din 08 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în baza art.379 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul apelant, fiul lui și, născut la 01.03.1980 în loc. R, jud.N, CNP -,.în loc. com., jud.N, împotriva sentinței penale nr.285/09.03.2009, pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul apelant la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a constatat că instanța de fond a reținut corect starea de fapt și a făcut o justă și corectă apreciere asupra probelor administrate în cauză, în sensul că inculpatul se face vinovat pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, respectiv furt calificat, prev. și ped. de art.208 alin.1 - art.209 alin.1 lit. e Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și a art.37 lit. b Cod penal.
Reținând vinovăția inculpatului l-a condamnat pe acesta la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu executare.
Sub aspectul vinovăției inculpatului, Tribunalul a apreciat că instanța de fond în mod corect a stabilit că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de care este învinuit, s-a făcut în acest sens o cercetare judecătorească minuțioasă din care a rezultat fără nici un dubiu vinovăția inculpatului.
Astfel, deși partea civilă nu l-a văzut pe inculpat, martorul, l-a identificat pe inculpat la sediul postului de Poliție iar partea vătămată l-a văzut pe inculpat, acesta fiind recunoscut și de martorul.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei s-a apreciat că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a disp.art.72 Cod penal având în vedere limitele pedepsei și ținând cont de persoana inculpatului, de faptul ca acesta este recidivist, fiind incidente disp.art.37 lit. Cod penal în mod corect nu a reținut în favoarea acestuia circumstanțe atenuante, și nu a redus pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, astfel că pedeapsa aplicată se justifică pe deplin.
Pentru considerentele de mai sus, tribunalul a apreciat că sentința atacată este temeinică și legală, apelul este nefondat urmând a fi respins, potrivit dispozitivului prezentei hotărâri.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod de procedură penală inculpatul apelant a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs penal inculpatul, solicitând personal și prin apărător achitarea acestuia în baza dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 al.1 lit.c Cod procedură penală. Critică cele două hotărâri ca fiind nelegale și netemeinice deoarece acestea nu au făcut o analiză minuțioasă a probelor administrate în cauză, întrucât există o serie de contradicții între declarațiile martorilor audiați, declarațiile inculpatului și a părții civile și neexistând probe clare, certe și indubitabile cum că inculpatul ar fi comis cele două infracțiuni de furt calificat de care este acuzat, instanțele au pronunțat o hotărâre de condamnare.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art.385/6 alin.2 Cod de procedură penală și art.385/14 Cod de procedură penală, curtea constată că aceasta este temeinică și legală, iar recursul declarat de inculpat este nefondat, și în consecință, în baza dispozițiilor art. 385/15 pct.1 lit. b Cod de procedură penală va fi respins ca atare.
Curtea constată că ambele instanțe au reținut în mod corect situația de fapt și au stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
Pentru a se ajunge la concluzia condamnării, legea prevede ca probele administrate să fie în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție instituită în favoarea inculpatului și să nu lase nici un dubiu cu privire la autorul faptei și vinovăția acestuia, ceea ce în speță este îndeplinit.
Astfel, se constată că inculpatul a manifestat nesinceritate, iar pedeapsa a fost just individualizată în conformitate cu dispozițiile art. 72 Cod penal, nefiind cazul reținerii în favoarea acestuia de circumstanțe atenuante care să conducă la reducerea pedepsei. Totodată, pedeapsa de 3 ani închisoare cu privare de libertate este justă atât sub aspectul naturii și al cuantumului acestuia, cât și ca modalitate de executare, nefiind aplicabile dispozițiile de achitare în baza art.10 lit.c cum solicită inculpatul raportat la infracțiunile prevăzute de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.e și pct.2 lit.b Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal și art.37 lit.b Cod penal, ce au fost dovedite în sarcina sa.
În consecință, în baza prevederilor art. 385/15 pct.1 lit.b Cod de procedură penală se va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, menținându-se ca legală și temeinică hotărârea recurată.
În temeiul dispozițiilor art.189 și art.192 Cod procedură penală, va obliga inculpatul recurent să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu (delegația nr.5440/18.11.2009), va fi avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGEca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, împotriva deciziei penale nr.144/Ap din 8 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu (delegația nr.5440/18.11.2009), va fi avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 02 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
red.dec.- /09.02.2010
jud.apel,
jud.fond
tehnored.3ex/09.02.2010
Președinte:Rus ClaudiaJudecători:Rus Claudia, Popovici Corina, Condrovici Adela
