Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 602/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 602
Ședința publică de la 08 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anton Dan
JUDECĂTOR 2: Scriminți Elena
JUDECĂTOR 3: Cenușă Maria
Grefier - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI - reprezentat prin procuror
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui împotriva deciziei penale nr. 90/A/6.05.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-, având ca obiect infracțiunea de furt calificat (art. 209.Cod Penal)
Conform disp.art.297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și a celorlalte persoane citate în proces, constatându-se că se prezintă inculpatul intimat în stare de arest preventiv asistat de av., apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind partea vătămată intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare și prezența la termenul de azi, că la termenul de judecată anterior cauza a fost amânată pentru lipsă de apărare, că inculpatul intimat este arestat preventiv în cauză, măsura fiind verificată și menținută prin încheierea de ședință din data de 18.08.2009, că în cauză se impune ascultarea inculpatului intimat în recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Interpelat fiind, inculpatul arată că este de acord să dea declarație în cauză.
Curtea procedează la ascultarea inculpatului intimat în recursul promovat în defavoarea sa de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, declarația acestuia fiind consemnată în procesul verbal atașat la dosarul cauzei.
Apărătorul inculpatului intimat și reprezentantul Ministerului Public arată că nu mai au de formulat cereri prealabile.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile și de invocat chestiuni preliminarii, curtea acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că recursul promovat în cauză de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui vizează decizia Tribunalului Vaslui prin care s-a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat. Decizia este criticabilă Sub aspectul individualizării pedepsei, dată fiind activitatea infracțională conștientă desfășurată de inculpat. Instanța de fond a avut în vedere disp. art. 72 Cod penal, art. 37 lit. b Cod penal, pedeapsa aplicată fiind corect individualizată. Hotărârea instanței de apel este netemeinică întrucât pedeapsa aplicată a fost reidividualizată în mod greșit; chiar dacă inculpatul a susținut că a comis fapta întrucât partea vătămată avea o datorie la el, în mod greșit s-a reținut această afirmație ca fiind o circumstanță atenuantă, alături de împrejurarea că fapta a fost comisă pe fondul consumului de alcool. Instanța de apel a ignorat în totalitate persistența infracțională a inculpatului. Se apreciază că pedeapsa aplicată acestuia este blândă și insuficientă pentru reeducarea lui. În ceea ce privește circumstanțele atenuante,în mod greșit s-au reținut disp. art. 76 al. 1 lit. d Cod penal. Limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă sunt de la 3 ani la 15 ani închisoare, iar instanța de fond, în mod corect a aplicat inculpatului pedeapsa minimă. Solicită admiterea recursului promovat, casarea hotărârii instanței de apel și menținerea sentinței pronunțate de prima instanță.
Av. pentru inculpatul intimat, având cuvântul, solicită respingerea recursului promovat în cauză de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, considerând că nu este întemeiat, cât timp s-au avut în vedere de către instanța de apel situația de fapt, circumstanțele reale și personale ale inculpatului. Nu se poate susține că dacă inculpatul a comis fapta în condițiile recidivei prev. de art. 37 lit. b Cod penal, pedeapsa aplicată în cauză nu poate fi coborâtă sub minimul special prevăzut de lege. Instanța de apel a reținut și a avut în vedere circumstanțele reale și personale, faptul că partea vătămată avea o datorie la inculpat, care, pe fondul consumului de alcool, a acționat pentru a-și recupera datoria, că are doi copii în întreținere, toate acestea determinând soluția de reducere a pedepsei.
Inculpatul intimat, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă, că a vrut doar să își recupereze datoria de la partea vătămată. Solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de apel.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, reține:
Prin sentința penală nr.378/19.03.2009 a Judecătoriei Vasluis -au hotărât următoarele:
A fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 3 (trei) ani de închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 Cod penal - art. 209 alin. 1 lit. g), i) Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal, i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza II-a și lit. b) Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 350 alin.1 Cod de procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive și starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 88 alin. 1 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 13.02.2009 la zi, inculpatul fiind arestat preventiv prin încheierea de ședință nr. 4 din data de 13 februarie 2009 pronunțată de către judecător din cadrul Judecătoriei Vaslui, în dosarul nr-, în baza căreia a fost emis nr. 3/U/13.02.2009.
În baza art. 14 Cod de procedură penală raportat la art. 346 Cod de procedură penală, instanța a luat act că partea vătămată a renunțat la constituirea inițială de parte civilă în procesul penal.
În baza art. 189 Cod procedură penală și art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu (pentru faza de urmărire penală - 200 lei avocat ) va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul și partea vătămată se cunosc de aproximativ 2 ani, astfel că inculpatul a aflat că partea vătămată locuiește într-o garsonieră, singură, deținând și un calculator.
În seara zilei de 15 ianuarie 2009, orele 17, s-a deplasat la barul aparținând "Romix" V, amplasat pe strada - -, unde s-a întâlnit cu partea vătămată, precum și cu și au început a consuma băuturi alcoolice.
În jurul orelor 19.00, inculpatul a luat hotărârea de a se deplasa la domiciliul părții vătămate pentru a sustrage calculatorul acesteia. Fără a comunica persoanelor aflate la masă locul în care pleca, inculpatul s-a deplasat din zona V pe strada - -, apoi pe strada -, ajungând în dreptul blocului nr. 17.
a pătruns în scara blocului în care este amplasată locuința părții vătămate pe ușa deschisă a acesteia și, ajungând în dreptul ușii garsonierei părții vătămate, amplasată la etajul IV, s-a asigurat că nu este nici o persoană în apropiere și s-a împins puternic cu umărul în ușa garsonierei. Pe cale de consecință, din tocul ușii s-a rupt o șipcă, astfel că inculpatul a reușit să deschidă ușa și să pătrundă în interiorul locuinței.
Din locuința părții vătămate, inculpatul a sustras unitatea centrală marca "-Primo" a calculatorului aparținând lui, îndepărtând cablurile acesteia. Întrucât nu reușea să desfacă un cablu care făcea conexiunea cu momitorul calculatorului, inculpatul l-a tăiat folosind o lamă de bărbierit.
Inculpatul a părăsit locuința părții vătămate fără a sustrage alte bunuri sau valori și a ascuns unitatea centrală sustrasă la parterul aceluiași bloc, după un balcon. Inculpatul a revenit în barul aparținând "Romix" V, unde a continuat a consuma băuturi alcoolice alături de și până în jurul orelor 21. În jurul orelor 00-01, noaptea de 15/16.01.2009, inculpatul s-a reîntors în zona în care a ascuns unitatea centrală și a dus-o în locuința sa, unde a ascuns-o în sufragerie, inițial sub o canapea iar apoi sub o măsuță.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 63 Cod procedură penală care stipulează că "probele nu au valoare prestabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului", precum și dispozițiile art. 75 Cod procedură penală, conform cărora "declarațiile părții vătămate făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză".
În lumina acestor principii, instanța a coroborat declarațiile inculpatului, atât din faza de urmărire penală, cât și din fața instanței de judecată, cu declarațiile părții vătămate, cu declarațiile martorului A -, precum și prin luarea în considerare a fotografiilor judiciare efectuate în cauză și a concluziilor procesului-verbal de cercetare la fața locului și a procesului-verbal de reconstituire.
În drept, fapta inculpatului întrunește sub aspectul laturii obiective elementele constitutive ale furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. g), i) Cod penal.
Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că atitudinea subiectivă a inculpatului față de fapta săvârșită și urmările acesteia se caracterizează prin intenție directă, forma de vinovăție prevăzută de art. 19 pct. 1 Cod penală.
Referitor la apărarea inculpatului, invocată pentru prima dată în fața instanței de judecată, că prin acțiunea sa a urmărit recuperarea unei sume de bani pe care partea vătămată i-ar datora-o, urmare a unor lucrări pe care le-ar fi efectuat în locuința lui, instanța arată că împrejurarea menționată anterior, chiar și în ipoteza în care ar corespunde realității, nu este de natură a înlătura răspunderea penală a inculpatului, față de considerentele expuse în continuare.
Litigiile patrimoniale, cum este și cel invocat de inculpat în apărarea sa, nu pot fi rezolvate în afara cadrului legal, nicio persoană neavând dreptul de a își face dreptate singură. Inculpatul a realizat că însușește pe nedrept un bun al părții vătămate, pe care nu l-a restituit decât după sesizarea poliției și tocmai ca urmare a intervenției organelor abilitate ale statului.
De altfel, însușirea pe nedrept există și în situația în care bunul este reținut pe nedrept de către inculpat în scopul de a determina persoana vătămată să îndeplinească în afara cadrului legal pretențiile sale derivând din un eventual litigiu patrimonial, întrucât, în aceste situații, persoana vătămată este constrânsă să îndeplinească pretențiile făptuitorului pentru redobândirea bunurilor, altfel făptuitorul dispunând de ele.
Mai mult decât atât, astfel cum reiese chiar din declarația inculpatului, acesta nu a recunoscut că el ar fi sustras unitatea centrală în cadrul discuțiilor purtate cu partea vătămată după săvârșirea faptei, și implicit, nu și-a justificat nici un moment acțiunea sa prin raportare la presupusa datorie a lui față de el.
Instanța a reținut și elementele circumstanțiale prevăzute de art. 209 alin. 1 lit. g) și i) Cod penal (noaptea, prin efracție).
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului, rezultă că acesta a mai fost anterior condamnat de mai multe ori, ultima condamnare definitivă înainte de săvârșirea faptei din prezenta cauză fiind reprezentată de sentința penală nr. 1827/21.07.2005 pronunțată de Judecătoria Vaslui, rămasă definitivă în data de 16.08.2005, prin neapelare.
Inculpatul a fost arestat la data de 05.02.2005 și liberat condiționat la 19.12.2006, cu un rest neexecutat de 412 zile închisoare. Față de data săvârșirii faptelor din prezenta cauză ( 15.01.2009) rezultă că la acel moment se considera executată pedeapsa anterioară, instanța reținând așadar starea de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b) Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei care a fost aplicată inculpatului, instanța va ține seama de: criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă fixate de art. 209 alin. 1 Cod penal (închisoare de la 3 la 15 ani), gradul de pericol social în concret, dedus din împrejurările concrete ale comiterii faptei, noaptea și prin efracție, persoana inculpatului, acesta fiind recidivist, și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Instanța nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 litera b) Cod penal, aceasta întrucât bunurile au fost găsite și recuperate ca urmare a intervenției ulterioare a organelor abilitate ale statului.
Astfel din declarația martorului (fila 64 dosar de urmărire penală), reiese că, în momentul audierii de către organele de urmărire penală, inculpatul a indicat că unitatea centrală sustrasă se află la domiciliul său. Martorul a indicat și că, după aceasta, a condus organele de poliție la domiciliu său, unde a indicat locul în care se afla bunul sustras, pe care abia în acel moment l-a predat.
Față de aceasta, instanța nu a putut reține susținerile inculpatului că s-a întâlnit cu organele de poliție chiar la momentul în care dorea să restituie lui unitatea sustrasă, fiind sfătuit să se întoarcă în locuință, fiind înlăturate aceste susțineri ca nesincere.
Instanța nu a reținut în privința inculpatului nici circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 litera c) Cod penal, întrucât, inculpatul nu recunoscut încă de la început săvârșirea faptei, iar, în fața instanței de judecată, inculpatul și-a nuanțat poziția fața de fapta comisă. Instanța a apreciat că atitudinea inculpatului de recunoaștere și regret este una formală și nu poate determina, în sine, acordarea în mod automat a circumstanțelor atenuante judiciare.
În plus, la dosar există dovezi care atestă indubitabil vinovăția inculpatului și care au permis clarificarea desfășurării activității infracționale, unitatea centrală fiind descoperită la domiciliul acestuia.
Totodată, instanța arată că scopul educativ și preventiv al pedepselor aplicate anterior ( suferind numeroase condamnări pentru săvârșirea unor infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului) nu și-a găsit o reflectare adecvată în comportamentul inculpatului.
Potrivit art. 52 Cod penal, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Pentru ca pedeapsa să își realizeze funcțiile și scopul, aceasta trebuie să corespundă sub aspectul duratei și naturii sale gravității faptei comise, potențialului de pericol social pe care în mod real îl prezintă persoana inculpatului, dar și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.
Față de toate considerentele anterior menționate, având în vedere circumstanțele în care au fost comise faptele (noaptea, prin efracție), starea de recidivă postexecutorie, dar și situația familială a inculpatului, instanța a apreciat că scopul pedepsei, în egală măsură preventiv și educativ, poate fi atins prin aplicarea pedepsei de 3 (trei) ani de închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin.1 - art. 209 alin. 1 lit. g), i) Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod penal.
Raportat și la cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, în baza art. 71 Cod penal, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza II-a și lit. b) Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 350 alin. 1 Cod de procedură penală, a menținut măsura arestării preventive și starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 88 alin. 1 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 13.02.2009 la zi, inculpatul fiind arestat preventiv prin încheierea de ședință nr. 4 din data de 13 februarie 2009 pronunțată de către judecător din cadrul Judecătoriei Vaslui, în dosarul nr-, în baza căreia a fost emis nr. 3/U/13.02.2009.
În baza art. 14 Cod de procedură penală raportat la art. 346 Cod de procedură penală, a luat act că partea vătămată a renunțat la constituirea inițială de parte civilă în procesul penal, unitatea centrală fiind restituită părții vătămate (verso fila 49 dosar de urmărire penală și fila 47 dosar de urmărire penală).
Partea vătămată a indicat că a găsit ulterior bijuteriile de aur, a căror dispariție a reclamat-o, în casă, în momentul în care a făcut curățenie. Totodată, instanța indică că nu există nici o dovadă cu privire la sustragerea de către inculpat a unei sume de 200 lei din locuința părții vătămate.
Constatând culpa procesuală a inculpatului, în baza art. 189 Cod procedură penală și art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, instanța a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu (pentru faza de urmărire penală - 200 lei avocat ), va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
În ceea ce privește onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în faza de judecată, instanța arată că nu se impune acordarea acestei sume, având în vedere că apărătorul desemnat din oficiu - avocat s-a prezentat în fața instanței de judecată după închiderea dezbaterilor și lăsarea cauzei în pronunțare, depunând delegația abia la acel moment. Avocat nici nu a studiat acest dosar și nici nu a asigurat în nici o modalitate în fața instanței, în prezenta cauza, asistența juridică a inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelul a fost motivat în scris, în mod sumar, prin cererea de apel, inculpatul fiind nemulțumit de pedeapsa aplicată la fond. În susținerea orală a apelului, inculpatul, prin apărătorul desemnat din oficiu, a declarat că înțelege să solicite redozarea cuantumului pedepsei stabilite la fond, în sensul reducerii acesteia, față de situația familială a inculpatului, care are doi copii minori și raportat la faptul că la momentul comiterii faptei partea vătămată avea o datorie față de el.
Prin decizia penală nr. 90/A/06.05.2009 a Tribunalului Vasluis -a decis:
Admite apelul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 18.05.1977, deținut în Penitenciarul cu Regim . V, împotriva Sent. Penale nr.378/19.03.2009 a Judecătoriei Vaslui, pe care desființează în parte în latura penală.
Rejudecând cauza;
Reține în favoarea inculpatului apelant, circumstanța judiciară prev de art.74 alin.2 Cod penal constând în modul concret și motivul pentru care inculpatul comis fapta și pe cale de consecință reduce pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit. g,i Cod penal cu aplic art.37 lit.b Cod penal de la 3 ani la 2 ani închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței și înlătură dispozițiile contrare.
Menține arestarea preventivă a inculpatului și deduce din pedeapsa stabilită acestuia în continuare durata arestării preventive de la 19 martie 2009 la zi.
În luarea acestei decizii in stanța de apel a argumentat după cum urmează:
Este corectă în raport de probele administrate soluția de condamnare a inculpatului dar pedeapsa stabilită pentru infracțiunea dedusă judecății este prea aspră.
Modalitatea concretă în care inculpatul a conceput și apoi a realizat activitatea infracțională, contextul comiterii faptei evidențiază un grad de pericol social care nu a fost evaluat în mod corect de instanța de fond în procesul complex al individualizării pedepsei.
Pedeapsa stabilită la fond este prea aspră raportat la elementele ce caracterizează faptele și persoana inculpatului.
În cauză ar fi fost justificată reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 al.2 Cod penal constând în valoarea relativ redusă a prejudiciului(1350 lei).
Tribunalul reține în aceste condiții că reeducarea inculpatului și atingerea scopului prevăzut de art.52 al.1 teza ultimă Cod penal pot fi realizate și prin aplicarea unei pedepse mai blânde, prin coborârea sub minimul special prevăzut de norma incriminatoare, în limitele prevăzute de art.76 lit. d Cod penal.
Pentru aceste considerente, în baza art.379 pct.2 lit. a Cod procedură penală, se va admite apelul declarat de inculpatul și va fi desființată în parte sentința.
Rejudecând, se va menține soluția de condamnare dar va fi redusă pedeapsa ca efect al reținerii de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, în limitele permise de art.76 lit. d Cod penal.
Astfel sunt incidente în cauză dispozițiile art.74 al.2 Cod penal, în sensul că valoarea prejudiciului cauzat prin comiterea faptei este redus. Inculpatul a explicat în declarația dată în fața instanței de fond că partea vătămată îi datora o sumă de bani pentru că îi zugrăvise casa și pe fondul consumului de alcool a procedat în mod greșit la sustragerea bunului. De asemenea, inculpatul a susținut că are o situație materială precară,are datorii la bănci doi copii minori în întreținere, fiind în șomaj la data săvârșirii faptei, aspecte dovedite prin înscrisurile depuse la instanța de fond( 36-39 ), respectiv acte de stare civilă și un desfășurător de credit.
Starea de nevoie în care se află o persoană nu o îndreptățește să comită infracțiuni dar în determinarea pericolului social concret al faptei nu poate fi ignorată urmarea produsă prin infracțiune care în cauză este reprezentată de deposedarea părții vătămate de un bun în valoare de 1350 lei.
Este credibilă susținerea inculpatului în sensul că a comis fapta dintr-un impuls de moment, fiind și în stare de ebrietate, în condițiile în care, așa cum rezultă din declarația părții vătămate și din fotografiile judiciare efectuate la fața locului, în garsoniera părții vătămate se aflau și alte bunuri de valoare, care nu au fost sustrase de inculpat.
Se mai reține că inculpatul a comis fapta pe timp de noapte, ceea ce constituie un criteriu pentru reținerea unei forme calificate a infracțiunii de furt dar el știa de la partea vătămată că la acel moment nu se afla nimeni în locuință.
Starea de recidivă postexecutorie în care inculpatul a săvârșit fapta dedusă judecății atrage prin ea însăși un regim sancționator mai sever în sensul că este exclusă o altă modalitate de executare a pedepsei decât detenția.
Mai mult, nu operează nici o interdicție de a se reține circumstanțe atenuante în cazul în care inculpatul este recidivist, aceasta fiind o chestiune de apreciere a judecătorului, în funcție de toate datele ca caracterizează fapta și persoana inculpatului.
În plus, se va reține faptul că inculpatul a dat dovadă de sinceritate în ceea ce privește fapta săvârșită, manifestând regret față de cele întâmplate.
În termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vasluia formulat recurs împotriva acestei decizii, pe care a criticat-o ca fiind netemeinică sub aspectul individualizării pedepsei de către instanța de apel, în sensul că nu trebuia redusă pedeapsa aplicată inculpatului de la 3 ani la 2 ani închisoare, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante. Se solicită casarea deciziei și menținerea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată de instanța de fond, care este bine dozată.
Analizând decizia atacată, sub aspectul criticilor formulate, instanța de recurs con stată că recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui este nefondat din următoarele motive.
Articolul 72 din Codul penal prevede ca: La stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În mod corect și legal instanța de apel a ținut cont de modalitatea concretă în care inculpatul a conceput și a realizat activitatea infracțională, contextul în care a fost comisă fapta evidențiind un grad de pericol social despre se consideră că nu a fost evaluat în mod corect de instanța de fond în procesul de individualizare a pedepsei, apreciindu-se că pedeapsa stabilită este prea aspră, raportat la toate elementele care caracterizează faptele și persoana inculpatului.
Așa cum în mod corect a reținut și instanța de apel, în cauză este justificată reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 al.2 Cod penal, constând în valoarea prejudiciului, într-un cuantum relativ redus, de1350 lei.
Articolul 52 Cod penal stipulează că scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și că prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de munca și ordinea de drept.
Se apreciază că reeducarea inculpatului și atingerea scopului prevăzut de acest text de lege pot fi realizate și prin aplicarea unei pedepse mai blânde inculpatului, așa încât, se constată că în mod legal și temeinic instanța de apel a procedat la coborârea sub minimul special prevăzut de norma incriminatoare a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului de prima instanță.
Curtea este de părere că o pedeapsă la limita minimă specială prevăzută de textul de lege, ar fi de natură să-și atingă să-și atingă scopul educativ și preventiv.
Față de toate considerentele mai sus redate, în baza disp. art.38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală urmează a fi respins ca nefondat recursul formulat procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui împotriva deciziei penale nr. 90/A din 06.05.2009, a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Deduce durata arestului preventiv de la 06.05.2009 la zi.
Cheltuielile judiciare efectuate în recursul procurorului rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
23.10.2009
Tribunalul Vaslui:
- -
-
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 08.10.2009
CĂTRE
PENITENCIARUL IAȘI
Vă înaintăm alăturat două exemplare de pe copia dispozitivului deciziei penale nr. 602 din data de 08.10.2009 privind pe inculpatul recurent(fiul lui și al lui, născut la 18 Mai 1977),un exemplar pentru a fi înmânat acestuia și un exemplar pentru a fi înregistrat în evidențele dumneavoastră.
Președinte, Grefier,
- - - -
Tehnored. 2 ex.
08.10.2009
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 26.10.2009
CĂTRE
PENITENCIARUL IAȘI
Vă înaintăm alăturat un exemplar de pe copia deciziei penale nr. 602 din data de 08.10.2009 privind pe inculpatul recurent(fiul lui și al lui, născut la 18 Mai 1977),pentru a fi înmânat acestuia.
Președinte, Grefier,
- - - -
Tehnored. 2 ex.
26.10.2009
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 08.10.2009
CĂTRE
PENITENCIARUL IAȘI
Vă înaintăm alăturat două exemplare de pe copia dispozitivului deciziei penale nr. 602 din data de 08.10.2009 privind pe inculpatul recurent(fiul lui și al lui, născut la 18 Mai 1977),un exemplar pentru a fi înmânat acestuia și un exemplar pentru a fi înregistrat în evidențele dumneavoastră.
Președinte, Grefier,
- - - -
Tehnored. 2 ex.
08.10.2009
Președinte:Anton DanJudecători:Anton Dan, Scriminți Elena, Cenușă Maria
