Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 625/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.625
Ședința publică din 16 octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Ene
JUDECĂTOR 2: Dumitru Pocovnicu
JUDECĂTOR 3: Gabriel Crîșmaru
GREFIER: ---
**********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂUa fost reprezentat legal de - procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău împotriva deciziei penale nr.285/A/06.06.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul inculpat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Intimatul - inculpat arată că a renunțat la serviciile apărătorului ales și solicită soluționarea cauzei la acest termen sau desemnarea unui apărător din oficiu, însă dacă se poate insistă în soluționarea cauzei la acest termen.
Curtea constată că se reactivează delegația apărătorului desemnat din oficiu și lasă cauza la a doua strigare pentru a se prezenta domnul avocat.
La a doua strigare a cauzei se prezintă intimatul - inculpat, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat, în substituire pentru avocat.
Curtea aduce la cunoștință intimatului - inculpat faptul că are dreptul de a nu da declarații, ceea ce declară putând fi folosit și împotriva sa, întrebându-l dacă dorește să dea declarații în fața instanței de recurs.
Intimatul - inculpat arată că înțelege să se prevaleze de dreptul la tăcere.
Nemaifiind alte cereri, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond. Pentru infracțiunea prev. de art.208 al.4, 209 al.1 lit.e,g,i Cp, motivarea că inculpatul nu ar fi urmărit să-și însușească pe nedrept mașina este neîntemeiată, întrucât în cazul infracțiunii de furt de folosință scopul nu este de însușire a bunului, ci de a-l folosi pe nedrept. Din declarația părții vătămate rezultă că i s-au încredințat inculpatului cheile pentru a le păstra și nu i-a permis acestuia să folosească mașina. Cu privire la infracțiunea prev. de art.86 al.1 din OUG 195/2002 se impunea condamnarea inculpatului, fapta prezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni. Achitarea inculpatului doar pentru că a avut o bună comportare este total nejustificată.
Apărătorul intimatului - inculpat, avocat, solicită respingerea recursului, menținerea deciziei Tribunalului Bacău ca fiind legală și temeinică. Arată că din probele administrate tribunalul a apreciat că pentru infracțiunea de furt de folosință a mașinii îi lipsește unul din elementele constitutive, respectiv intenția. Afirmă că cheile de la mașină au fost lăsate în păstrare inculpatului. La acea oră, altă mașină nu putea să iasă din parcare și inculpatul a scos mașina din parcare pentru a ieși altă mașină. Inculpatul nu avea permis de conducere, i s-a părut grea manevra de reparcare și pentru acest motiv a condus-o 100 metri, pentru aop arca. Precizează că în mod corect a fost achitat și pentru infracțiunea prev. de OUG 195/2002. Solicită plata onorariului pentru apărător din oficiu.
Intimatul - inculpat, având ultimul cuvânt, arată că nu este vinovat, nu a avut intenția de a fura mașina. Precizează că persoana în cauză i-a dat cheia de la mașină.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.2609 din data de 06 decembrie 2007 Judecătoriei Bacău, pronunțată în dosarul nr-, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și -a, născut la data de 31 iulie 1983, în județul B, CNP -, cetățean român, studii 14 clase, stagiul militar neîndeplinit, pentru săvârșirea infracțiunilor:
a) conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art.86 alin.1 din nr.OUG195/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a și art. 76 lit.d din Cod penal, la pedeapsa de 5 (cinci ) luni închisoare și;
b) furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.4 Cod penal, raportat la art.209 alin.1 lit.e, g și i Cod penal, cu aplicarea art.74 lit. a și art. 76 lit. c Cod penal, la pedeapsa de 7 (șapte ) luni închisoare;
Faptele fiind concurente, cele două pedepse au fost contopite în pedeapsa cea mai grea, inculpatul având astfel de executat pedeapsa de 7 (șapte) luni închisoare.
În temeiul art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare stabilit potrivit art. 82 Cod penal, inculpatului atrăgându-i-se atenția cu privire la conținutul art.83 Cod penal.
Pe lângă pedeapsa principală inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Cod penal, care a fost suspendată potrivit art.71 alin. 5 Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă, s-a luat act că partea vătămată nu s- constituit parte civilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut in vedere că în noaptea de 28/29 aprilie 2007 inculpatul, folosindu-se de chei adevărate, a sustras din loc public autoturismul marca "Daewoo Cielo", cu numărul de înmatriculare 40. proprietatea SC " " B, pe care l-a condus pe raza comunei, județul B fără a poseda permis de conducere.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul.
Apelul a fost declarat în termen, fără a fi motivat în scris.
Oral, prin avocatul ales, inculpatul a criticat hotărârea primei instanțe, susținând că aceasta este nelegală, deoarece situația de fapt reținută este necorespunzătoare realității și, astfel, în mod greșit s-a dispus condamnarea sa.
Inculpatul a solicitat ca apelul să fie admis și să fie achitat pentru ambele infracțiunii reținute în sarcina sa.
În susținerea apelului său, inculpatul a depus o adeverință de la locul de muncă și xerocopia permisului de conducere auto obținut ulterior.
La cererea sa, în apel au fost ascultați doi martori.
Prin decizia penală nr.285/A din data de 06.06.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, în baza 379 pct.2 lit. a din Cod procedură penală, a fost admis apelul inculpatului, a fost desființată în totalitate sentința penală apelată, s-a reținut cauza spre rejudecare și în fond, în baza art.11 pct.2 lit.a și art.10 lit. d din Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt de folosință, prevăzută de art. 208 alin.4, 209 alin.1 lit. e, g și Cod penal, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.
De asemenea, în temeiul art.11 pct.2 lit. a și art.10 lit. b/1 din Cod procedură penală, coroborat cu art. 18/1 Cod penal și art.91 lit.c din Cod penal, a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii rutiere, prevăzută de art.86 alin.1 din G 195/2002, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și s-a aplicat acestuia sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 500 lei.
În baza art.14, 346 Cod procedură penală, s-a luat act că partea vătămată C " " A B nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a dispus plata din fondul special al Ministerului Justiției a sumei de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu ( ), la fond.
S-a constatat că în apel inculpatul a fost asistat de avocat ales.
În baza art.192 alin.1 lit.d din Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, aferente soluționării în fond a cauzei, iar cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au fost lăsate în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut următoarele:
Examinând sentința atacată, instanța de apel a apreciat că este insuficient motivată, nu rezultă în ce împrejurări inculpatul a intrat în posesia cheilor adevărate ale mașini și nici că a vrut să facă în noaptea respectivă, cu autoturismul la volanul căruia s-a urcat.
Referitor la primul motiv de apel, privind situația de fapt, instanța de control judiciar constată că și inculpatul are partea sa de vină deoarece, deși a fost legal citat nu a înțeles să se prezinte în fața instanței de fond pentru a explica împrejurările comiterii faptelor reținute în sarcina sa. Ignorând instanța de judecată, în fața căruia a fost chemat, inculpatul și-a asumat un risc.
În fața instanței de control judiciar inculpatul s-a prezentat, fiind de acord să dea declarație cu privire la împrejurările în care a comis faptele deduse judecății.
Astfel, inculpatul a arătat că la data de 28 aprilie 2007 era prieten cu -, care era angajată SC " " Societatea la care lucra i-a încredințat susnumitei autoturismul "Cielo" B-40- pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Cu acel autoturism s-a deplasat în comuna, județul B, la discotecă împreună cu inculpatul și cu doi prieteni ai acestuia.
La intrarea în discotecă susnumita i-a încredințat lui cheile autoturismului spre păstrare, mașina fiind parcată în apropierea localului.
Până în jurul orei 2 noaptea, inculpatul a consumat ceva alcool.
La un moment dat, din parcarea respectivă trebuia să iasă o mașină, care însă nu putea sa plece, deoarece drumul îi era blocat de autoturismul SC " " B, cu care inculpatul venise la discotecă.
Cum cheile mașinii se aflau la inculpat care era încredințat că avea cunoștințe de conducere auto, întrucât începuse cursurile unei școli de șofer, s-a hotărât, fără să fi avut acordul prietenei sale să permită acelui conducător auto să iasă din parcarea respectivă. Întrucât mutarea mașini într-un loc apropiat necesită o manevră complicată, pe care nu se ținea în stare să o execute a decis să scoată mașina din drum, urmând să revină în parcare, dar, după ce a condus aproximativ 200, a fost oprit de către organele de poliție care patrulau în zonă, deoarece au observat că farurile mașinii nu erau aprinse.
Fiind oprit s-a constatat că inculpatul emana halenă alcoolică, motiv pentru care a fost testat cu aparatul etilotest, rezultând o valoare de 0,19 ml/l alcool pur în aer expirat. În consecință, inculpatul a fost condus la Spitalul jud. B, unde i-au fost recoltate probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, rezultând o valoare de 0,40g%0 (la prima probă și respectiv 0,30g%0, la cea de a doua probă).
Prin adresa 30490/17 mai 2007 B s-a comunicat faptul că inculpatul - nu posedă permis de conducere auto, pentru nici o categorie de autovehicule.
Prin rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăriri penale împotriva inculpatului pentru comiterea infracțiunii rutiere de conducere a unui autoturism pe drumurile publice de către o persoană care are în sânge alcoolemie peste limita legală, prevăzută de art.87 alin.1 din OUG 195/2002, întrucât fapta constituie contravenție.
Susținerile inculpatului se coroborează cu declarațiile numitei -.
CAB nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Inculpatul a fost surprins în flagrant la volanul autoturismului CIELO B-40- pe. Chiar dacă drumul respectiv era deschis circulației autovehiculelor, totuși nu era un drum important, cu o circulație auto intensă.
Instanța de apel constată că sunt îndoieli serioase, sub aspectul laturii subiective, în sensul că inculpatul ar fi urmărit să-și însușească pe nedrept mașina cu care venise la discotecă.
Aceasta fiind situația, instanța de apel constată că infracțiunii de furt de folosință a mașinii B-40-, reținută în sarcina inculpatului îi lipsește unul din elementele constitutive și anume intenția.
În timpul procesului, inculpatul a obținut permisul de conducere auto.
Referitor la infracțiunea rutieră a conducerii unui autoturism fără a poseda permis, Tribunalul a motivat că această faptă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiunii.
După ce a fost oprit în trafic de organele de poliție, care au întocmit procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, inculpatul a avut o bună comportare.
Împotriva acestei decizii, în cadrul termenului legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, care a criticat decizia recurată, susținând că se nvocă netemeinicia deciziei pronunțate de instanța de apel, cu privire la greșita achitare a inculpatului, în cauză impunându-se condamnarea pentru ambele infracțiunii, așa cum a procedat instanța de fond, a cărei hotărâre a solicitat să fie menținută.
Referitor la infracțiunea prevăzută de art.208 alin. 4 - art.209 alin.1 lit.e, g și i Cod penal, motivarea instanței că inculpatul nu ar fi urmărit să-și însușească pe nedrept mașina este neîntemeiată, întrucât în cazul infracțiunii de furt de folosință, scopul urmărit nu este de însușire a bunului, ci de a-1 folosi nedrept. Din declarațiile părții vătămate, care se afla în posesia legitimă a bunului, rezultă fără echivoc că i-a încredințat inculpatului cheile de la mașină doar spre a le păstra cât timp stăteau în discotecă, pentru că nu avea unde să le țină și nu i-a permis acestuia să folosească mașina.
Acest aspect - lipsa consimțământului părții vătămate de a folosi bunul respectiv - rezultă și din declarațiile inculpatului. De asemenea, din procesul verbal de constatare și declarațiile martorilor și - rezultă că inculpatul a fost depistat în trafic, pe DJ 119 B conducând autoturismul B-40-, fără să aibă permis de conducere. Ca atare, probele arătate mai sus dovedesc fără dubiu că inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de art.208 alin.4 - art. 209 alin. 1 lit.e, g și i Cod penal.
Cât privește apărările inculpatului, pe care s-a bazat în mod exclusiv motivarea instanței de apel, acestea nu constituie împrejurări de natură să dovedească inexistența vreunuia din elementele constitutive ale infracțiunii. Astfel, chiar dacă s-ar fi urcat la volanul mașinii pentru aop arca în alt loc, așa cum a susținut, probele analizate demonstrează că a fost depistat la o distanță de 200 de discotecă, ceea ce indică intenția sa de a se deplasa cu mașina.
Cu privire la infracțiunea prevăzută de art.86 al.1 din nr.OUG195/2002, s-a apreciat de Parchet că se impunea condamnarea inculpatului, întrucât fapta comisă prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, achitarea în temeiul art.10 lit.b/1 Cod procedură penală, dispusă de instanța de apel, doar pe motivul că după săvârșirea infracțiunii inculpatul a avut o bună comportare este total nejustificată și nu este corespunzătoare prevederilor art.18/1 Cod penal.
La aprecierea în concret a gradului de pericol social al infracțiunii trebuie avut în vedere că, deși nu avea permis de conducere, inculpatul a condus pe drumurile publice un autoturism sustras după ce, în prealabil, consumase băuturi alcoolice. Aceste împrejurări de săvârșire a faptei demonstrează gradul ridicat de pericol pentru siguranța traficului rutier, astfel că nu se poate susține că valorilor sociale ocrotite li s-ar fi adus o atingere minimă. De asemenea, s-a considerat că împrejurări precum că inculpatul urma cursurile unei școli de șoferi, ori că a condus pe o distanță mică, nu sunt în măsură să înlăture pericolul social al faptei, cât timp inculpatul nu avea permis de conducere, iar distanța pe care a condus nu a fost determinată de propria sa voință, ci s-a datorat intervenției organelor de poliție, care l-au depistat și oprit în trafic.
Pentru aceste motive, s-a solicitat ca în temeiul art.385/15 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, să fie admis recurs, să fie casată deciziei instanței de apel și să fie menținută sentinței pronunțate de instanța de fond.
Analizând decizia penală recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o, în conformitate cu prevederile art.385/9 alin.3 Cod procedură penală, și din oficiu, pentru motivele de casare prevăzute de acest text, Curtea constată că recursul este fondat și urmează a fi admis pentru considerentele care vor fi prezentate.
Prima instanță a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate în cauză, a dat faptelor o corectă încadrare juridică și făcut o judicioasă individualizare a pedepsei aplicate pentru infracțiunea de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art.86 alin.1 din nr.OUG195/2002 și a modalității de executare a pedepsei rezultante, prin suspendarea condiționată a executării pedepsei, dar aplicat, în raport de gravitatea infracțiunii de furt al folosinței, de împrejurările concrete în care a fost comisă și de persoana intimatulu-inculpat, o pedeapsă principală într-un cuantum prea mare.
Analizând actele și lucrările dosarului rezultă cu certitudine săvârșirea de intimatul-inculpat a celor două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță.
Din procesul verbal de constatare a infracțiunilor-fl.9-12 dosar urmărire penală, rezultă că intimatul-inculpat a recunoscut că a sustras în scopul folosirii fără drept, de a se plimba, autoturismul proprietatea "Pagii " B, aflat în posesia martorei -, aspect susținut în același proces verbal și de această martoră.
Audiat în cursul urmăririi penale recurentul-inculpat-fl.30-33 recunoscut că a sustras autoturismul în scopul de a se plimba, deci fără acordul martorei -, că a condus autoturismul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere și că a fost oprit în trafic de organele de poliție.
Aceeași situație de fapt rezultă și din declarațiile date de martora --fl.14-15 dosar urmărire penală și de martorii - -fl.28 dosar urmărire penală și ---fl.29 dosar urmărire penală și fl.32 dosar prima instanță.
Nici un moment nu s-a susținut că intimatul-inculpat ar fi luat autoturismul cu acordul martorei - și nici că acesta ar fi luat mașina din parcarea unde o lăsase martora pentru a facilita ieșirea din acea parcare a unui alt autoturism.
Pentru aceste motive, vinovăția intimatului-inculpat pentru această infracțiune fiind pe deplin dovedită, Curtea va înlătura ca nesincere depozițiile martorilor și, deoarece acestea nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Din examinarea declarației date de intimatul-inculpat în cursul urmării penale rezultă că martorul, care este fratele vitreg al inculpatului, i-a cerut acestuia să nu plece cu mașina, dar acesta nu a dat curs solicitării sale, condiții în care acesta l-a însoțit pentru a fi prezent în condițiile în care intimatul ar fi implicat într-un eveniment rutier-fl-32.
Apoi, în mod greșit s-a reținut de instanța de apel că în cauză pentru infracțiunea prevăzută de art.208 alin.4, art.209 alin.1 lit.e, g și i Cod penal, lipsește unul din elementele constitutive ale acestei infracțiuni, sub aspectul laturii subiective, în sensul că inculpatul nu ar fi urmărit să-și însușească pe nedrept mașina cu care venise la discotecă, deoarece latura obiectivă a acestei infracțiuni nu este luarea unui bun din posesia sau detenția altei persoane în scopul însușirii pe nedrept, ci luarea bunului în scopul folosirii pe nedrept.
În condițiile în care scopul luării autoturismului nu ar fi fost cel al folosirii pe nedrept, ci pentru a-l deplasa la solicitarea unui alt conducător auto, care nu putea ieși din parcare, nu s-ar fi impus deplasarea pe o distanță de 200-300. și fără a folosi luminile pe timpul nopții.
Este un lucru cert că intimatul-inculpat ar fi continuat să conducă autoturismul pe drumurile publice dacă nu ar fi fost oprit în trafic de organele de poliție, iar urmările, dat fiind că nu poseda permis de conducere și se afla sub influența băuturilor alcoolice, erau greu de prevăzut.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, în conformitate cu dispozițiile art.72 Cod penal, la individualizarea judiciară a pedepsei pentru infracțiunea prevăzută de art.208 alin.4-art.209 alin.1 lit.e, g și i Cod penal, prima instanță trebuia să țină seama, pe lângă dispozițiile generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate pentru infracțiunea dedusă judecății și de gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, de împrejurările în care au fost comise și de persoana inculpatului.
Având în vedere aceste aspecte și faptul că intimatul-inculpat a avut o bună comportare anterior săvârșirii infracțiunilor, în mod corect s-a reținut de prima instanță circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 lit.a Cod penal și a dat eficiență prevederilor art.76 alin.1 lit.c Cod penal, coborând pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege pentru această infracțiune, dar cuantumul aplicat este prea mare, impunându-se reducerea acestuia.
În conformitate cu dispozițiilor art.18/1 Cod penal,"nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului".
Pentru a fi incidente dispozițiile art.18/1 Cod penal, trebuie îndeplinite următoarele condiții referitoare la gradul de pericol social al infracțiunii și anume:
prin fapta săvârșită să se fi adus o atingere minimă valorii apărate de textul care încriminează infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată un inculpat;
valoarea apărată de lege, prin conținutul ei concret să fie lipsit în mod vădit de importanță;
Intimatul-inculpat a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, infracțiune prevăzută de art.86 alin.1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002.
Prin infracțiunea dedusă judecății sunt ocrotite relațiile sociale referitoare la securitatea circulației de drumurile publice.
Nu se poate afirma că valoarea apărată de lege, prin conținutul ei concret, este lipsit în mod vădit de importanță.
Apoi, la stabilirea în concret a gradului de pericol social al faptei săvârșite, trebuie să se țină seama cumulativ și de următoarele:
modul și mijloacele de săvârșire a faptei săvârșite;
scopul urmărit;
împrejurările în care fapta a fost comisă;
urmarea produsăsau care s-ar fi putut produce;
persoana și conduita inculpatului.
Pentru a se reține că o faptă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni trebuie să se aibă în vedere nu numai urmarea imediată produsă, (punerea în pericol concret a siguranței circulației pe drumurile publice), dar și urmările care s-ar fi putut produce.
Este cunoscut faptul că, persoanele care nu posedă permis de conducere, nu sunt în măsură să aprecieze corect distanțele, nu reușesc să se înscrie corect cu autovehiculele în curbe, se apropie excesiv de mult de mașinile din față, se angajează în depășiri riscante, pot trece datorită lipsei cunoștințelor în conducerea unui autovehicul mai frecvent pe sensul opus, nu pot evite eventualele obstacole, etc. condiții în care, inculpatul circulând pe timp de noapte și fără a folosi luminile, dacă nu ar fi fost oprit la timp de organele de poliție, ar fi putut produce un accident de circulație în care să fie afectate vieți omenești și bunuri.
Având în vedere aceste aspecte, împrejurările concrete în care s-au săvârșit faptele, modul și mijloacele de săvârșire, de urmările produse și care s-ar fi putut produce, precum și de persoana intimatului-inculpat, Curtea constată că în mod greșit instanța de apel a apreciat, că prin fapta intimatului-inculpat de a conduce pe drumurile publice un autovehicul fără a poseda permis de conducere s-ar fi adus o atingere minimă valorilor apărate prin sus-menționatul text și că prin conținutul concret al faptelor săvârșite, acestea sunt lipsite în mod vădit de importanță și că nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Îndeplinirea condițiilor privind fapta care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni trebuie examinată în ansamblu, iar nu trunchiat, prin acordarea relevanței impuse de text unora dintre condiții și neexaminarea sau ignorarea celorlalte condiții prevăzute de lege.
Aplicarea dispozițiilor art.18/1 Cod penal este o situație de excepție.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, va fi admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, va fi casată în totalitate decizia penală recurată și în parte sentința pronunțată de prima instanță, acesata numai cu privire la cuantumului pedepsei aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de furt al folosinței, prevăzută de art.208 alin.4-art.209 alin.1 lit.e, g și i Cod penal al pedepsei rezultante și al termenului de încercare, se va reține cauza spre rejudecare și în fond;
Se va proceda la repunerea în individualitate a pedepsei rezultante de 7 (șapte) luni închisoare aplicată prin sentința penală mai sus menționată, în pedepsele:
a) 5 (cinci) luni închisoare, pentru art.86 alin.1 din nr.OUG195/2002, cu aplicarea art.74 lit.a li art.76 lit.d Cod penal și;
b) 7 (șapte) luni închisoare, pentru art.208 alin.4-art.209 alin.1 lit.e, g și i Cod penal, cu aplicarea ar.74 lit.a și art.76 lit.c Cod penal.
Se va reduce cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt al folosinței, prevăzută de art.208 alin.4-art.209 alin.1 lit.e, g și i Cod penal de la 7 (șapte) luni închisoare, la 3 (trei) luni închisoare.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal, se va dispune contopirea cele două pedepse aplicate în pedeapsa cea mai grea, cea de 5 (cinci) luni închisoare.
Se va reduce durata termenului de încercare de la 2 (doi) ani și 7 (șapte) luni, la 2 (doi) ani și 5 (cinci) luni și vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale pronunțate de instanța de fond.
Se va constata că recurentul-inculpat a fost asistat de apărător ales la instanța de apel și la instanța de recurs.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel și în recurs vor fi lăsate în sarcina statului.
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău împotriva deciziei penale nr.285/A din data de 06.06.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
Casează în totalitate decizia penală recurată și în parte sentința penală nr.2609 din data de 06.12.2007, pronunțată de Judecătoria Bacă numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de furt al folosinței, prevăzută de art.208 alin.4-art.209 alin.1 lit.e, g și i Cod penal al pedepsei rezultante și al termenului de încercare, reține cauza spre rejudecare și în fond;
Repune în individualitate pedeapsa de 7 (șapte) luni închisoare aplicată prin sentința penală mai sus menționată, în pedepsele:
a) 5 (cinci) luni închisoare, pentru art.86 alin.1 din nr.OUG195/2002, cu aplicarea art.74 lit.a li art.76 lit.d Cod penal și;
b) 7 (șapte) luni închisoare, pentru art.208 alin.4-art.209 alin.1 lit.e, g și i Cod penal, cu aplicarea ar.74 lit.a și art.76 lit.c Cod penal.
Reduce cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt al folosinței, prevăzută de art.208 alin.4-art.209 alin.1 lit.e, g și i Cod penal de la 7 (șapte) luni închisoare, la 5 (cinci) luni închisoare.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal, contopește cele două pedepse aplicate în pedeapsa cea mai grea, cea de 5 (cinci) luni închisoare.
PEDEAPSĂ - 5 (cinci) luni închisoare.
Reduce durata termenului de încercare de la 2 (doi) ani și 7 (șapte) luni, la 2 (doi) ani și 5 (cinci) luni.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale menționate mai sus.
Constată că recurentul-inculpat a fost asistat de apărător ales la instanța de apel și la instanța de recurs.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
---
Red. sent.
Pronunțat dec. apel -
Red.dec.recurs
Ex.4
25.10/27.10.2008
Președinte:Ecaterina EneJudecători:Ecaterina Ene, Dumitru Pocovnicu, Gabriel Crîșmaru
