Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 642/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM NIA
CURTEA DE APEL
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 642/ DOSAR NR-
Ședința publică din data de 3 septembrie 2008
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Mihaela Alexandru JUDECĂTOR 2: Simona Franguloiu
- - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta Hădărean
- - - Judecător
- - - Grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror în cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva deciziei penale nr. 62/A din data de 18 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimații inculpați asistat din oficiu de avocat, asistat din oficiu de avocat.
Procedură îndeplinită.
În conformitate cu dispozițiile art. 385/14 alin.1/1 pr.pen. instanța pune în vedere intimaților inculpați că au dreptul de a da declarație în fața instanței de recurs, atrăgându-le totodată atenția că tot ceea ce declară poate fi folosit și împotriva lor.
Intimatul inculpat precizează că nu dorește să dea declarația în fața instanței de recurs.
Intimatul inculpat precizează că își menține declarațiile date până în prezent la care nu mai are nimic de adăugat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului potrivit dispozițiilor art. 385/13 pr.pen.
Reprezentantul parchetului susține recursul astfel cum a fost formulat, întemeiat pe dispozițiile art. 385/9 pct. 18. pr.pen. solicitând admiterea acestuia. Recursul vizează nelegalitatea hotărârii atacate în ceea ce privește soluția de achitare a inculpaților pentru comiterea infracțiunii de furt calificat.
Apreciază că instanța de apel a pronunțat hotărârea atacate cu încălcarea dispozițiilor art. 18/1 pen. dat fiind faptul că inculpații au negat în mod constat săvârșirea faptelor deși la dosar existau probe cu privire la vinovăția acestora.
Pentru aceste considerente expuse pe larg în referatul scris depus la dosar solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și condamnarea inculpaților la pedepse corespunzătoare gradului de pericol social al faptelor, cu executare în regim de detenție.
Avocat solicită respingerea recursului și menținerea ca fiind legală și temeinică a hotărârii pronunțată de Tribunalul Brașov. a se avea în vedere că la pronunțarea deciziei Tribunalul Brașova avut în vedere împrejurările comiterii infracțiunilor dar și faptul că inculpații au mai avut contact cu legea penală ceea ce a dus la aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Pentru aceste considerente apreciază hotărârea pronunțată de Tribunalul Brașov ca fiind la adăpost de orice critică.
Avocat solicită respingerea recursului și menținerea ca fiind legală și temeinică a hotărârii atacate. Instanța de apel în mod corect a reținut că prin faptele săvârșite de inculpați s-a adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de lege. a se avea în vedere că obiectul infracțiunii de furt l-a constitui o ladă cu alimente, poziție constantă a inculpaților fiind în sensul că au găsit respectiva ladă nu au sustras-
De asemenea învederează instanței că de la data comiterii faptelor, respectiv anul 2005, inculpații nu au mai avut contact cu legea penală ceea ce demonstrează că aceștia s-au integrat în societate, comportamentul avut la acel moment fiind unul întâmplător.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului declarat de parchet.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită de asemenea respingerea recursului declarat în cauză.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 217/15.10.2007 pronunțată de Judecătoria Făgăraș în dosarul penal nr. 103/P/2006 a fost condamnat în baza art. 208 alin 1, 209 lit. a,e,g Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și art. 74, 76 Cod penal, inculpatul - la o pedeapsă de un an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 83 Cod penal a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 244/11.07.2005 a Judecătoriei Topoloveni, rămasă definitivă prin neapelare la data de 25 iulie 2005 și a dispus executarea în întregime a acestei pedepse cumulând-o cu pedeapsa aplicată de 3 ani închisoare.
Inculpatul urma să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.
În baza art. 88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată în arest preventiv de la data de 22 septembrie 2005 și până în prezent și a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a, b, c și e Cod penal.
În baza art. 208 alin.1, 209 lit.a, e, g Cod penal cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal a condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 83 Cod penal a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin decizia penală nr. 278/2003 a Tribunalului Argeș rămasă definitivă prin decizia penală nr. 406/25.09.2003 a Curții de Apel Pitești și a dispus executarea în întregime a acestei pedepse, cumulând-o cu pedeapsa aplicată de 3 ani închisoare.
Inculpatul urma să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare.
În baza art. 88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată în arest preventiv cuprinsă între 17 mai 2002 și 13 iulie 2002 precum și perioada executată în arest preventiv de la data de 22 septembrie 2005 și până în prezent și a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a, b, c și e Cod penal.
A constatat recuperat prejudiciul infracțional prin restituirea lucrului către persoana vătămată.
În baza art. 118 lit.b Cod penal a dispus confiscarea celor două chei inelare folosite de inculpați la săvârșirea infracțiunii, de la inculpatul.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că în noaptea de 21/22.09.2005 inculpații și au sustras împreună, prin efracție și pe timp de noapte o cutie cu bunuri alimentare în valoare de 1 milion lei dintr-un autotren condus de partea vătămată parcat într-un loc public.
Împotriva acestei sentințe au formulat apeluri inculpații solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală.
În dezvoltarea motivelor de apel, inculpații au arătat că nu sunt autorii furtului săvârșit în noaptea de 21 /22.09.2005, lada de alimente fiind găsită de ei în parcare.
Prin decizia penală nr. 62/A/18.03.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr- au fost admise apelurile formulate de inculpații și împotriva sentinței penale nr. 217 din 15.10.2007 a judecătoriei Făgăraș care a fost desființată sub aspectul soluției de condamnare.
Rejudecând în aceste limite:
În baza art.11 pct.2 lit.a Cod de Procedură Penală raportat la art.10 lit.b/1 Cod de Procedură Penală și art.18/1 Cod penal a achitat pe inculpatul pentru infracțiunea de furt calificat, prev.art.208 alin.1, 209 lit.a,e,g Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.
În baza art.18/1 alin.3 Cod penal raportat la art.91 lit.c Cod penal a aplicat inculpatului sancțiunea cu caracter administrativ, respectiv amenda de 500 lei.
S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 22.09.2005 - 21.04.2006.
În baza art.11 pct.2 lit.a Cod de Procedură Penală raportat la art.10 lit.b/1 Cod de Procedură Penală și art.18/1 Cod penal a achitat pe inculpatul pentru infracțiunea de furt calificat, prev.de art.208 alin.1, 209 lit.a,e,g Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal.
În baza art.18/1 alin.3 Cod penal a aplicat inculpatului sancțiunea cu caracter administrativ, respectiv amenda de 500 lei.
S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 22.09.2005 - 21.04.2006.
S-a menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale sus menționate.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut în esență următoarele:
Potrivit art.18/1 Cod Penal nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În speță, inculpații și, pe timp de noapte, din loc public, au sustras bunuri - o ladă cu alimente - în valoare de 1 milion lei vechi, astfel că prin fapta comisă s-a adus o atingere minimă patrimoniului persoanei vătămate.
Este adevărat că inculpații nu au recunoscut comiterea faptei și nu sunt la primul conflict cu legea penală, însă față de urmarea produsă, tribunalul apreciază că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ - amendă de câte 500 lei fiecare - are o mai mare eficiență asupra acestora și în concordanță cu scopul urmărit de legiuitorul penal.
Ca atare, în baza art.379 pct.2 lit.a Cod de Procedură Penală apelurile inculpaților au fost admise, hotărârea atacată desființată în sensul celor arătate, cu menținerea celorlalte dispoziții.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov.
În motivarea recursului formulat Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașova arătat că în speță sunt incidente dispozițiile art. 385/9 pct. 18 Cod procedură penală întrucât instanța de apel a comis o gravă eroare de fapt care a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare a inculpaților și.
Astfel s-a arătat de către parchet că în mod flagrant Tribunalul Brașov a valorizat secvențial o anumită componentă a speței pe baza căreia a conchis că nu se justifică sancționarea penală a celor doi inculpați, fiind mai eficientă doar aplicarea unei amenzi administrative, nesocotindu-se astfel celelalte criterii instituite de legiuitor, obligatorii pentru instanță în operațiunea de evaluare. În speță nu se regăsesc elemente concrete și determinante care să justifice înlăturarea răspunderii penale a inculpaților; inculpații au negat constant comiterea acestei infracțiuni cu toate că au fost prinși în flagrant de către organele de poliție, sunt cunoscuți cu antecedente penale, iar mijloacele și împrejurările concrete și reale ale faptei analizate - pe timp de noapte, profitând că șoferul autotrenului dormea, inculpații i-au sustras bunuri parcându-și strategic propriul autoturism la doar 2 metrii, iar la somația echipei operative de polițiști unul dintre inculpați s-a ascuns în portbagajul mașinii, iar celălalt a încercat să demareze autovehiculul în trombă pentru a se îndepărta rapid - conturează un grad de pericol social concret cel puțin mediu, care nu justifică soluția adoptată de către instanța de apel.
Analizând decizia penală atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului și coroborând materialul probator administrat în cauză, instanța de recurs constată că recursul promovat în cauză este nefondat pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art. 385/9 pct. 18 au fost interpretate în literatura de specialitate și jurisprudența actuală în sensul că este incident acest caz de casare ori de câte ori este evidentă stabilirea eronată faptelor în existența sau inexistența lor, în natura lor ori în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau fie prin denaturarea conținutului acestora, cu condiția să fi influențat asupra soluției adoptate.
Așadar prin eroare de fapt se înțelege o greșită examinare a probelor administrate de instanța de fond, în ideea că la dosar există o anumită probă când în realitate aceasta nu există sau atunci când se consideră că o anumită mărturie, un anumit act, un anumit raport de expertiză ar demonstra existența unei împrejurări, când în realitate, din aceste mijloace de probă reiese contrariul.
Pentru a constitui caz de casare în sensul art.385/9 pct. 18 Cod procedură penală, eroarea de fapt trebuie să prezinte două atribute, în absența cărora nu poate fi socotită "gravă": a) să fie evidentă, adică vădit și necontroversat contrară probelor existente la dosar și b) să fie esențială, adică să aibă o influență bine precizată asupra soluției. O eroare poate fi esențială - prin aceea că s-a răsfrânt în mod semnificativ asupra celor hotărâte de instanță; ea se poate referi nu numai la faptele care formează învinuirea, ci și la împrejurările de fapt care influențează soluția cauzei.
Prin prisma celor exprimate, instanța de recurs constată că nu există în speță o gravă eroare de fapt - care să fi condus la pronunțarea de către instanța de apel unei hotărâri greșite de achitare a inculpaților și în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b/1 Cod procedură penală - ci dimpotrivă starea de fapt a fost corect stabilită în speță; instanța de apel a apreciat ca fiind corectă starea de fapt reținută de către prima instanță și într-adevăr aceasta este în concordanță cu materialul probator administrat în cauză.
Împrejurarea că instanța de apel a apreciat ca fiind minim gradul de pericol social concret al faptei comise de către cei doi inculpați nu reprezintă "o gravă eroare de fapt". Eroarea gravă de fapt nu poate proveni dintr-o apreciere necompletă sau greșită a probelor și nici a gradului de pericol social concret al faptei. În cadrul acestui caz de casare, instanței de recurs nu îi este permis să dea o nouă apreciere probelor administrate și să ajungă eventual la o altă concluzie decât instanța de apel pe baza unei astfel de reaprecieri; ori în speță instanța de apel a motivat de ce a procedat la consideraea ca minim a gradului de pericol social al faptei comis, reținând însă starea de fapt în acord cu probele pe care le-au reținut ca fiind valide.
În considerarea celor expuse, instanța de recurs constată că nu este incident în cauză cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 18 Cod procedură penală și nici unul dintre celelalte cazuri de casare care se iau în considerare din oficiu de către instanță, sens în care, în baza art. 385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva deciziei penale nr. 62/A/ 18.03.2008 a Tribunalului Brașov care va fi menținută ca legală și temeinică.
În baza art. 189-192 alin 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefundat recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva deciziei penale nr. 62/A/18.03.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.
În baza art. 189 Cod procedură penală se suportă din fondurile Ministerului d e Justiție și se plătește Baroului B suma de 200 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, sumă ce se include în cuantumul cheltuielilor judiciare.
În baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. NH/23.09.2008
Dact.BD/23.09.2008
Jud. fond
Jud. apel /
- 2 exemplare -
Președinte:Mihaela AlexandruJudecători:Mihaela Alexandru, Simona Franguloiu, Nicoleta Hădărean
