Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 643/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM NIA
CURTEA DE APEL
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 643/ DOSAR NR-
Ședința publică din data de 3 septembrie 2008
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Mihaela Alexandru JUDECĂTOR 2: Simona Franguloiu
- - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta Hădărean
- - - Judecător
- - - Grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror în cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul - parte vătămată împotriva deciziei penale nr. 140/A din data de 10 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat parte vătămată asistat de avocat, apărător ales, intimatul inculpat parte vătămată asistat de avocat, apărător ales, lipsă fiind intimatul parte civilă Spitalul Județean
Procedură îndeplinită.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului potrivit dispozițiilor art. 385/13 pr.pen.
Avocat precizează că temeiul de drept al declarării recursului îl constituie art. 385/9 pct. 18 teza a II-a Cod procedură penală, solicitând în temeiul dispozițiilor art. 385/15 pct. 2 lit.b pr.pen admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar în cadrul rejudecării achitarea inculpatului potrivit dispoz. art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 lit.e pr.pen.
Invederează instanței că incidentul s-a produs datorită atitudinii inculpatului parte vătămată care pe fondul consumului de alcool a proferat injurii la adresa inculpatului parte vătămată, injurii care se refereau la mama acestuia de curând decedată.
În aceste condiții întrucât atitudinea inculpatului parte vătămată nu a avut nici o justificare, apreciază că poziția adoptată de inculpatul parte vătămată a fost una firească, omenească. Mai mult inculpatul parte vătămată a încercat prin mijloace ilicite să atragă o altă încadrare juridică faptelor comise de inculpatul parte vătămată.
Recursul declarat în cauză vizează atât latura penală a cauzei respectiv greșita condamnare a inculpatului, dar și latura civilă a cauzei respectiv greșita obligare a inculpatului la daune materiale și morale.
Instanța de fond a obligat inculpatul la plata daunelor materiale precizate de către unitatea spitalicească fără însă a face o motivare a soluției dispuse. Se face vorbire în motivare de 55-58 zile de îngrijiri medicale fără a se preciza în mod concret numărul de zile de spitalizare și cuantumul valoric al acestora.
Avocat solicită a se constata că recursul declarat în cauză nu a fost motivat în scris potrivit dispozițiilor art. 385/10 pr.pen. astfel că urmează a se constata nulitatea acestuia raportat la prevederile art. 197. pr.pen.
Pe fond solicită respingerea recursului și menținerea ca fiind legală și temeinică a hotărârii atacate. Apreciază că în mod corect instanța de fond reținut că inculpatul parte vătămată prezenta leziuni traumatice ce au necesitate 55-58 zile îngrijiri medicale, fiind exclusă posibilitatea ca acesta să obțină certificate medicale prin mijloace ilicite.
Mai mult din probele administrate în cauză rezultă că leziunile au fost cauzate de inculpatul parte vătămată și au pus în pericol viața părții vătămate.
Avocat precizează că recursul vizează în principal latura penală a cauzei astfel că acesta poate fi motivat și oral, nefiind vorba de o nulitate absolută.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului și menținerea ca fiind legală și temeinică a hotărârii atacate. a se avea în vedere că atacul inculpatului parte vătămată a fost disproporționat față de atacul inculpatului parte vătămată astfel că instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt și a dat o corectă încadrare juridică faptelor.
Recurentul inculpat parte vătămată, având ultimul cuvânt, își însușește concluziile apărătorului său.
Intimatul inculpat parte vătămată, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului pentru considerentele expuse de apărătorul său.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 27/4.02.2008 pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul penal nr- a fost condamnat în baza art. 182 alin 2 Cod penal cu aplicarea art. 73 lit. a Cod penal inculpatul la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.
În baza art. 81 Cod penal rap. la art. 82 Cod penal cu aplic. art. 13 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei principale și a pedepselor accesorii pe perioada termenului de încercare de 2 ani și 3 luni.
A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83.pen.
În temeiul art. 180 alin. 2.pen. a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 1000 lei amendă penală.
În temeiul art. 346 alin. 1.pr.pen. a admis în parte acțiunea părții civile formulată în cadrul procesului penal și a obligat pe inculpatul să-i plătească acestuia suma de 1500 lei cu titlu de daune materiale și 3500 lei cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 346 alin. 1.pr.pen. a respins restul pretențiilor civile formulate de acesta.
În temeiul art. 346 alin. 1.pr.pen. a obligat pe inculpatul la plata sumei de 10474,30 lei către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență B, reprezentând cheltuielile de spitalizare.
În temeiul art. 346 alin. 1.pr.pen. a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă în cadrul procesului penal și îl obligă pe inculpatul să-i plătească acestuia suma de 3000 lei cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 193 alin. 1.pr.pen. a obligat pe inculpatul să plătească părții civile suma de 350 lei cheltuieli judiciare făcute de aceasta.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că la data de 24.02.2006 inculpații și s-au întâlnit în barul Pădurii din Z împreună cu mai mulți prieteni. La un moment dat cei doi inculpați au ieșit afară din bar iar inculpatul a început să-l lovească pe inculpatul cu capul în zona feței, provocând căderea sa. După aceea inculpatul s-a ridicat de la pământ și a început la rândul său să-l lovească pe inculpatul. În urma loviturilor acesta din urmă și-a pierdut cunoștința și a fost transportat la spital. În urma loviturilor primite inculpatul a suferit leziuni ce au necesitat 55-58 zile îngrijire medicală, dar care i-au pus viața în primejdie, iar inculpatul a suferit leziuni ce au necesitat 6-7 zile de îngrijiri medicale.
Sub aspectul încadrării juridice, prima instanță a reținut că fapta inculpatului de a provoca vătămarea corporală a părții vătămate inculpat prin lovirea cu pumnii și picioarele, provocându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie constituie infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 182 alin 2 Cod penal însă ținând seama că inculpatul a comis infracțiunea ca răspuns la atacul direct, material, imediat și injust al părții vătămate - depășind totuși proporționalitatea acestui atac, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 73 lit. a Cod penal privind depășirea limitelor legitimei apărări.
S-a reținut de către prima instanță că fapta inculpatului de a-l lovi pe provocându-i leziuni ce au necesitat 6-7 zile de îngrijiri medicale constituie infracțiunea de lovire prev. de art. 180 alin 2 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpații și criticând-o pentru netemeinicie.
Apelantul inculpat parte vătămată a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și în urma rejudecării,pe de o parte, condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev de art 182 al 2 Cod penal,admiterea acțiunii civile astfel cum a fost formulată și acordarea cheltuielilor judiciare,iar pe de altă parte achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii prev de art 180 alin 2 Cod penal,potrivit art 11 pct 1 lit a Cod penal raportat la art 10 lit d Cod procedură penală și respingerea acțiunii civile formulate de inculpatul parte vătămată.
În motivarea apelului s-a arătat în esență că din materialul probatoriu administrat în cauză reiese că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev de art 182 alin 2 Cod penal săvârșită de inculpatul,care prin fapta sa a pus în primejdie viața lui,că acesta a stat în comă în spital,a necesitat îngrijiri permanente din partea unei persoane atât în spital cât și acasă,nu a mai putut lucra în gospodărie,i-au fost necesare medicamente precum și o alimentație bogată în vitamine pentru însănătoșire.
Apelantul inculpat parte vătămată a criticat sentința atacată atât sub aspecul laturii penale cât și sub aspectul laturii civile.
Pe latură penală inculpatul a solicitat achitarea sa în temeiul art 11 pct 1 lit a rap la art 10 lit e Cod procedură penală,cu reținerea cauzei de înlăturare a răspunderii penale respectiv legitima apărare.
În motivarea acestei solicitări inculpatul a menționat că l-a lovit pe partea vătămată datorită stării pe care i-au creat-o înjurăturile pe care acesta i le-a adresat cu referire la mama sa care decedase de puțin timp,că nu el a început conflictul.
Sub aspectul laturii civile apelantul inculpat a solicitat respingerea în totalitate a pretențiilor civile formulate de partea vătămată inculpat.
În calitatea sa de parte vătămată,apelul declarat de acesta vizează latura penală respectiv cuantumul pedepsei aplicată inculpatului solicitând majorarea acestui cuantum.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut în esență următoarele:
Instanța de fond a reținut corect starea de fapt în urma analizei temeinice a probelor administrate în cauză și a încadrat judicios faptele săvârșite de inculpați în conținutul concret al infracțiunilor de vătămare corporală gravă prev de art 182 alin 2 Cod penal în ceea ce îl privește pe inculpatul respectiv lovire sau alte violențe prev de art 180 alin 2 Cod penal în ceea ce îl privește pe inculpatul.
A rezultat din probe împrejurarea că inculpatul a provocat incidentul,l-a lovit pe inculpatul cu capul în zona feței, trântindu-l la pământ. Acesta din urmă s-a ridicat și a început la rândul său să îl lovească pe, până l-a lăsat în stare de inconștiență.
Inculpatul a fost lovit mai grav,însă așa cum a reținut corect instanța de fond acesta a început conflictul, așa cum reiese din declarațiile martorilor care se coroborează cu cea a inculpatului.
Inculpatul a invocat legitima apărare păstrându-și aceeași poziție procesuală și în apel,arătând că a reacționat pentru a înlătura atacul direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa de către inculpatul.
Apărarea sa a fost însă mult disproporționată cu atacul inculpatului și acesta a continuat să reacționeze și după ce atacul nu mai era actual, când inculpatul era deja căzut la pământ. De altfel chiar inculpatul relatând dinamica producerii acțiunii menționează că a continuat să îl lovească pe.
Este total nefondată susținerea inculpatului potrivit căreia nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa.Acesta a declarat că nu l-a agresat fizic sau verbal pe inculpatul că acestuia din urmă îi aparține întreaga culpă,însă probatoriul administrat în cauză vin să infirme susținerile sale.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului,instanța de fond a ținut seama de gradul de pericol social al faptei, de atitudinea inculpatului de nerecunoaștere a faptei,de culpa acestuia în declanșarea conflictului,precum și de celelalte criterii de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal,și nu se impune redozarea cuantumului pedepsei aplicată acestui inculpat.
Prin decizia penală nr. 140/A/10.06.2008 pronunțată de Tribunalul pentru B s-au respins apelurile formulate de inculpații părți vătămate și împotriva sentinței penale nr. 27/2008, pronunțată de Judecătoria Zărnești, sentința fiind menținută ca legală și temeinică.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul - parte vătămată - criticând decizia recurată pentru netemeinicie și solicitând casarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice prin care să se dispună în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit e Cod procedură penală achitarea sa pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
În motivarea recursului formulat inculpatul parte vătămată arătat că în speță sunt incidente dispozițiile art. 385/9 pct. 18 Cod procedură penală întrucât instanțele inferioare au comis o gravă eroare de fapt care a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare a sa. Astfel starea de fapt nu a fost corect reținută, prima instanță și cea de apel omițând să constate că inculpatul s-a aflat în legitimă apărare atunci când l-a agresat pe inculpatul parte vătămate iar aprecierea instanței de apel că inculpatul a ripostat disproporționat față de gravitatea atacului nu este corectă; inculpatul recurent a fost profund tulburat de atitudinea părții vătămate - inculpat care pe lângă faptul că l-a lovit i-a și adresat injurii cu referire la mama sa recent decedată, astfel încât poziția adoptată a fost una firească, omenească. Este de asemenea greșită obligarea inculpatului la plata către inculpatul parte vătămată aad espăgubirilor în condițiile în care această parte vătămată a fost cea care a declanșat conflictul. Analizând decizia penală atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului și coroborând materialul probator administrat în cauză, instanța de recurs constată următoarele:
Inculpatul a declarat în termen recurs împotriva deciziei menționate însă, nu a depus în termenul legal prevăzut de art 385/10 alin 2 Cod procedură penală, în scris motivele de recurs, astfel încât în baza art. 385/10 alin 2/1 instanța de recurs poate lua în considerare doar acele cazuri de casare care potrivit art. 385/9 alin 3 Cod procedură penală se iau în considerare din oficiu.
Dispozițiile art. 385/9 pct. 18 Cod procedură penală - caz de casare care se ia în considerare și din oficiu atunci când a influențat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului - au fost interpretate în literatura de specialitate și jurisprudența actuală în sensul că este incident acest caz de casare ori de câte ori este evidentă stabilirea eronată faptelor în existența sau inexistența lor, în natura lor ori în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau fie prin denaturarea conținutului acestora, cu condiția să fi influențat asupra soluției adoptate.
Așadar prin eroare de fapt se înțelege o greșită examinare a probelor administrate de instanța de fond, în ideea că la dosar există o anumită probă când în realitate aceasta nu există sau atunci când se consideră că o anumită mărturie, un anumit act, un anumit raport de expertiză ar demonstra existența unei împrejurări, când în realitate, din aceste mijloace de probă reiese contrariul.
Pentru a constitui caz de casare în sensul art.385/9 pct. 18 Cod procedură penală, eroarea de fapt trebuie să prezinte două atribute, în absența cărora nu poate fi socotită "gravă": a) să fie evidentă, adică vădit și necontroversat contrară probelor existente la dosar și b) să fie esențială, adică să aibă o influență bine precizată asupra soluției. O eroare poate fi esențială - prin aceea că s-a răsfrânt în mod semnificativ asupra celor hotărâte de instanță; ea se poate referi nu numai la faptele care formează învinuirea, ci și la împrejurările care influențează soluția cauzei.
Prin prisma celor exprimate, instanța de recurs constată că nici hotărârea de condamnare a inculpatului pronunțată de prima instanța (sub aspect penal și civil) și nici cea pronunțată în apel nu reprezintă consecința unei grave erori de fapt -întrucât materialului probator de la dosar confirmă starea de fapt reținută de către prima instanță și apreciată corectă de către cea de apel precum și împrejurările comiterii acesteia; concordanța dintre materialul probator existent la dosar și starea de fapt stabilită de către prima instanță și cea de control precum și a împrejurărilor în care faptele au fost comise, exclude existența unei grave erori de fapt care să stea la baza pronunțării hotărârii de condamnare a inculpatului.
Materialul probator de la dosar conturează în prima etapă a incidentului existența unui atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva inculpatului la care acesta din urmă - aflat într-o stare evidentă de tulburare datorate provocării de către partea vătămată inculpat - a ripostat și a lovit-o la rândul său pe partea vătămată - inculpat. a fost, conform datelor din dosar, suficientă pentru aod oborî la pământ pe partea vătămată - inculpat și aoi mobiliza; inculpatul nu s-a oprit însă din agresiune astfel încât, în a doua etapă a continuat să o lovească pe partea vătămată - inculpat, căzută la pământ și fără posibilitatea de a se mai apăra, deși nu se mai afla în prezența unui atac material direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa.
Împrejurările în care au fost comise faptele au fost corect reținute de către cele două instanțe pe baza materialului probator administrat în cauză care dovedește că inculpatul a continuat să-l lovească pe și după imobilizarea acestuia din urmă; ori după momentul imobilizării - atunci când partea vătămată inculpat se afla căzută la pământ - nu se mai poate vorbii despre existența unui atac material și direct îndreptat împotriva inculpatului care să justifice o agresiune pentru înlăturarea atacului; față de această împrejurare în mod judicios a apreciat instanța de fond și cea de apel că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 44 Cod penal privind comiterea faptei în stare de legitimă apărare.
Critica adusă de către recurent deciziei penale atacate privind modalitatea de soluționare a acțiunii civile exercitate în cadrul procesului penal este nefondată întrucât în condițiile condamnării inculpatului recurent pentru infracțiunea reținută în sarcina sa și a dovedirii de către partea vătămată a producerii unui prejudiciu prin această infracțiune (chiar în contextul în care a provocat pe inculpat), nu se poate pronunța o hotărâre de achitare a inculpatului sub aspectul laturii civile, iar în calea de atac a recursului nu îi este permis instanței de recurs să cenzureze decizia penală atacată sub aspectul întinderii despăgubirilor la care a fost obligat inculpatul; situația este identică în ceea ce privește critica adusă de inculpat în recurs deciziei atacate sub aspectul cuantumului daunelor materiale acordate unității în care a fost spitalizată partea vătămată
În speță nu sunt incidente nici alte cazuri de casare dintre cele care se iau în considerare din oficiu de către instanța de recurs, astfel încât, în considerarea celor expuse, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge recursul formulat de inculpatul parte vătămată împotriva deciziei penale nr. 140/A/10.06.2008 a Tribunalului Brașov pe care o va menține ca legală și temeinică.
În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală, urmare a respingerii recursului formulat, va fi obligat inculpatul - parte vătămată să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefundat recursul formulat de inculpatul-parte vătămată fiul lui și, născut la data de 3 octombrie 1970, împotriva deciziei penale nr. 140/A/10.06.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. NH/12.09.2008
Dact.BD/16.09.2008
Jud. fond
Jud. apel /
- 2 exemplare -
Președinte:Mihaela AlexandruJudecători:Mihaela Alexandru, Simona Franguloiu, Nicoleta Hădărean
