Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 660/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 660/R/2008
Ședința publică din 11 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Iuliana Moldovan Judecător
JUDECĂTORI: Iuliana Moldovan, Virgil Viorel Andreieș Maria
Președintele Curții de Apel Cluj
-
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul împotriva deciziei penale nr. 261/A din data de 29 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr-, fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul ales al inculpatului depune motive de recurs, solicitând a fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea deciziei penale atacate și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună în principal achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d proc.pen. respectiv fapta comisă nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni, iar în subsidiar achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.1proc.pen. respectiv fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Consideră că ambele hotărârii pronunțate în cauză sunt netemeinice și nelegale. Sunt nelegale raportat la aspectul că instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de furt, în modalitatea intenției directe, respectiv inculpatul a dorit să-și însușească acea centrală. Solicită să se constate că parchetul nu a probat intenția inculpatului de a săvârși această faptă. Nu se poate reține intenția inculpatului de a comite această infracțiune. Inculpatul a cunoscut că acea centrală era abandonată, nu aparținea nimănui. Se impune achitarea inculpatului, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, deoarece valoarea de piață a acelei centrale este de 1474 lei și nicidecum de 6500 lei cum s-a susținut. Acest aspect rezultă și din declarațiile martorilor audiați în cauză, iar în fața instanței de apel a depus un înscris din care rezultă valoarea reală a acelei centrale termice. Inculpatul a luat un bun care valora cu puțin peste valoarea salariului mediu pe economie la ora actuală.
În ceea ce privește circumstanțele persoanele ale inculpatului, arată că acesta este un om onest, are familie și nu merită să fie condamnat la o pedeapsă cu închisoare, chiar și în condițiile suspendării condiționate a acestei pedepse. În cauză nu există constituire de parte civilă. Dacă inculpatul nu s-ar fi dus la primărie să anunțe că a luat acea centrală, nimeni nu ar fi știut că a fost luată. Nu a existat intenția de a fura.
În concluzie, solicită admiterea recursului pentru considerentele invocate mai sus.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat. S-au invocat două temeiuri în baza cărora se solicită achitarea inculpatului, respectiv fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii și fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Consideră că niciunul din textele invocate nu este incident în speță, pentru că din probele administrate în cauză rezultă vinovăția inculpatului. Apreciază că fapta comisă de inculpat prezintă pericolul social necesar comiterii unei infracțiuni. S-a încercat acreditarea ideii că probatoriul administrat în cauză nu a fost corect și este insuficient. Din declarația martorului, cu declarația la fila 26 din dosarul instanței de fond rezultă că după ce primăria comunei s-a mutat cu sediul în altă clădire, această centrală a fost depozitată lângă căminul cultural. Totodată martorul, cu declarația la fila 28 din dosarul instanței de fond a observat lipsa centralei și l-a anunțat pe primar care s-a deplasat la fața locului. Inculpatul a aflat că se efectuează cercetări în timp ce se afla în biroul primarul pentru obținerea unei autorizații și l-a auzit vorbind la telefon. În aceste condiții inculpatul a recunoscut furtul centralei.
Consideră că instanța de fond a aplicat o pedeapsă corect individualizată, în cuantum de 5 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, fiind dovedită vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii.
În concluzie, apreciază că hotărârile pronunțate în cauză sunt temeinice și legale și solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, susține că este nevinovat de comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa. Dacă l-a auzit pe primar la telefon că se efectuează cercetări, putea foarte bine să plece. A mers la primărie cu intenția de a recunoaște că a luat centrala, întrucât nu se afla în stadiu de folosință. Acuzațiile care i se aduc sunt nefondate. Nimeni nu știa unde se afla centrala dacă o lua și nu anunța autoritățile.
CURTEA
Prin sentința penală nr.53/17.03.2008 a Judecătoriei Huedin, în baza art.208 alin.1 pen. rap.la art.209 alin.1 lit.g pen. cu aplicarea art.74 lit.a, b și c pen. și art.76 lit.c pen. s-a dispus condamnarea inculpatului, zis, fiul lui și, născut la data de 30.11.1951, în com., căsătorit, fără antecedente penale, la 5 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, în dauna părții vătămate Comuna, reprezentată prin primar.
În baza art.71 alin.1 pen. pe durata executării pedepsei s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 litr.a și b pen.
În baza art. 81, 82 și 71 alin. 5.pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și a celei accesorii pentru un termen de încercare de 2 ani și 5 luni.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 pen.
S-a constatat integral recuperat prejudiciul provocat prin infracțiune.
În baza art. 191 alin. 1.pen. a fost obligat inculpatul să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat, în sumă de 200 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în cursul lunii iulie a anului 2007 sediul Primăriei s-a mutat în altă clădire, ocazie cu care instalațiile din vechiul sediu au fost dezafectate și mutate, printre care și corpul centralei termice. Acesta a fost depozitat în spatele clădirii Cultural, în apropiere de remiza pompierilor.
Inculpatul a observat corpul centralei în locul în care fusese depozitat și s-a hotărât să și-l însușească. În acest scop, în seara de 10.09.2007, s-a deplasat cu tractorul proprietate personală în spatele Cultural și a legat corpul centralei pe dispozitivul de susținere a buștenilor atașat le tractor, transportându-l acasă.
Susținerile inculpatului, potrivit cărora ar fi luat corpul centralei ziua și nu ar fi cunoscut faptul că obiectul respectiv se afla în posesia părții vătămate nu au fost considerate ca adevărate, pentru următoarele motive:
În declarațiile inițiale, date în fața organelor de cercetare penală, inculpatul a afirmat că a ridicat corpul centralei în jurul orelor 20. Afirmația din faza de judecată, conform căreia ar fi scris ora respectivă "la întâmplare" fiind presat de polițist, nu a fost luată în considerare, deoarece inculpatul avea dreptul să beneficieze de asistență judiciară - drept de care nu a uzat, iar pe de altă parte, din declarația martorului rezultă că obiectul sustras de către inculpat a dispărut în timpul nopții. Totodată timpul la care inculpatul face referire în declarațiile sale este "seara". Declarația martorei soția inculpatului - vine în sprijinul variantei susținute de acesta în fața instanței, însă este în contradicție cu restul probelor administrate. Nu în ultimul rând, din declarațiile inculpatului rezultă că nu a fost văzut de nimeni când a luat centrala și a transportat-o la domiciliu. Ori, Căminul Cultural este situat în centrul localității, iar ieșirea din spatele acestuia se intersectează cu drumul județean. În cazul în care inculpatul ar fi acționat în timpul zilei, este dificil de crezut că în acel loc nu se afla nici o persoană.
În ceea ce privește cunoașterea de către inculpat a faptului că lucrul pe care l-a luat aparținea părții vătămate, aceasta rezultă din declarațiile acestuia, coroborate cu declarațiile martorilor și. Astfel, inculpatul a afirmat că a doua zi a mers la sediul Primarului pentru a anunța faptul că a luat corpul centralei și pentru a-și manifesta intenția de aoc umpăra, însă sustragerea fusese deja descoperită. Relatarea inculpatului a fost adeverită de declarația martorei, care a fost informată de către inculpat în seara în care acesta a adus centrala acasă despre intenția lui de a merge a doua zi dimineața la Primărie pentru a discuta despre vânzare. În consecință, nu s-a considerat că inculpatul a avut convingerea că obiectul pe care îl luase în cursul serii este abandonat, ci, dimpotrivă, ă avea cunoștință și cui îi aparține și că prezintă o anumită valoare.
Ulterior, deoarece nu i s-a aprobat cererea privind cumpărarea corpului de centrală, cerere pe care a formulat-o la câteva zile după sustragere, inculpatul a dus obiectul pe care și-a însușit în locul din care l-a luat.
S-a reținut în drept că fapta inculpatului, care în timpul nopții a sustras un corp de centrală aparținând părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 209 alin. 1 lit g pen. Având în vedere comportamentul inculpatului anterior comiterii infracțiunii, recuperarea integrală a pagubei și sinceritatea de care inculpatul a dat dovadă imediat după descoperirea faptei sale, instanța de fond a reținut circumstanțe atenuante în temeiul art. 74 lit a, b și c pen. Individualizarea pedepsei a fost făcută ținându-se cont de criteriile prevăzute de art. 72.pen. S-a reținut că în cauză nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, deoarece, pe de o parte, din probele administrate a reieșit că infracțiunea a fost săvârșită în timpul nopții, iar pe de altă parte, după cum reiese din planșele foto, coroborate cu declarațiile martorilor și, natura locului în care era depozitată centrala nu se circumscrie dispozițiilor art. 152.pen.
În temeiul art. 71.pen. pe durata executării pedepsei inculpatului i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit a și b
Cod PenalApreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea acesteia, instanța de fond, în temeiul art. 81 și art. 71 alin. 5.Cod Penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru un termen de încercare stabilit conform art.82
Cod PenalÎmpotriva sentinței penale nr.53/17 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Huedina formulat apel inculpatul solicitând admiterea apelului declarat, întrucât în opinia sa aceasta este netemenică și nelegală.
Prin decizia penală nr.261/A din 29 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, în temeiul art.379 pct.1 lit.b proc.pen. s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, acesta fiind obligat să plătească 100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Examinând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate de către inculpat tribunalul a apreciat că Judecătoria Huedina administrat probatoriul necesar aflării adevărului și justei soluționări a cauzei pronunțând o soluție temeinică și legală sub toate aspectele, atât din punct de vedere a laturii penale cât și din punct de vedere al laturii civile.
S-a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Huedin nr.626/P/2007 întocmit la data de 07 noiembrie 2007 pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, incriminată de art.208 alin.l, art.209 alin. 1 lit.g pen.
Instanța de fond a administrat un vast probatoriu, reținându-se o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a probelor precum și vinovăția inculpatului, ca fiind cu certitudine dovedită, nici una dintre probele aflate la dosarul cauzei nefiind de natură a naște dubii sub acest aspect coroborat cu poziția procesuală a inculpatului care a avut o atitudine oscilantă în sensul că în faza de urmărire acesta a afirmat că a ridicat corpul centralei în jurul orelor 20 iar în faza de cercetare judecătorească, să declare că ar fi scris ora respectivă "la întâmplare" fiind presat de polițist, în condițiile în care el avea dreptul să beneficieze de asistență judiciară, drept de care nu a uzat iar martorul a confirmat că obiectul sustras de către inculpat a dispărut în timpul nopții aspect la care chiar inculpatul a făcut referire în declarațiile sale că a fost "seara".
În fine un ultim aspect relevant în opinia tribunalului care atestă fără dubiu vinovăția inculpatului este faptul că acesta cunoștea foarte bine cui îi aparține centrala respectivă cât și că aceasta prezintă o anumită valoare aspect ce rezultă atât din declarațiile sale cât și a martorilor și care se coroborează cu poziția inculpatului ulterioară sustragerii centralei respectiv cererea formulată la câteva zile după sustragerea și însușirea bunului de a-l cumpăra.
S-a reținut că în cazul în care se constată că fapta săvârșită aduce o atingere valorilor sociale ocrotite de legea penală, și prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, ea implicit atrage aplicarea unei sancțiuni penale. În speță, au fost administrate toate probele utile cauzei, atât în scopul stabilirii situației de fapt, cât și în apărarea inculpatului, pentru circumstanțierea corectă a elementelor de individualizare a inculpatului, probe ce au fundamentat concluziile instanței de fond și au permis o dozare corectă a sancțiunii, efectuându-se o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art.72 pen.
Critica formulată de inculpat în ceea ce privește lipsa probatoriului laturii subiective a cauzei nu are suportul juridic necesar pentru a fi admisibilă fiind total neîntemeiată, vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedită neexistând nici un dubiu sub acest aspect iar conduita sinceră a acestuia, lipsa antecedentelor penale cât și recuperarea integrală a prejudiciului cauzat părții vătămate au fost avute în vedere de către prima instanță la individualizarea pedepsei, care a condus la aplicarea unei pedepse orientate mult spre minimul special prevăzut de lege, prin reținerea aspectelor invocate, astfel că, se impune considerarea că a acorda o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante s-ar ajunge la aplicarea unei sancțiuni modice în raport cu gradul de pericol social al infracțiunii comise, a urmărilor cauzate și a persoanei inculpatului, conducând în final la eludarea scopului stabilit prin art.52 pen.
Așa fiind, tribunalul, a considerat că apelul inculpatului prin care acesta urmărește achitarea sa în principal iar în subsidiar reducerea cuantumului pedepsei prin susținerea nevinovăției sale nu are suportul concret necesar pentru a fi admisibil.
Față de cele mai sus expuse, apreciind dovedită pe deplin vinovăția inculpatului, starea de fapt fiind confirmată de probele de la dosar, încadrarea în drept și individualizarea pedepsei fiind corecte tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art.379 pct1 lit"b" pr.pen. a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul solicitând casarea acesteia ca nelegală și netemeinică, iar în urma rejudecării cauzei să se dispună achitarea sa,în principal în baza art.11 pct.2 lit.a rap la art.10 lit.d pr.pen. faptei lipsindu-i unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv intenția, iar în secundar, în baza art.10 lit.b/1 pr.pen. fapta sa neprezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Analizând recursul formulat pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține următoarele:
Instanțele în mod corect au reținut vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de furt calificat, rezultând că acesta în data de 10.09.2007 după lăsarea întunericului a sustras din spatele cultural din comuna o centrală termică ce aparținea Primăriei comunei.
Raportat la primul motiv de recurs, Curtea constată că este nefondat, din declarațiile martorilor audiați în cauză respectiv și, rezultând că inculpatul a luat acea centrală după lăsarea întunericului (aspect ce demonstrează faptul că nu a dorit să fie văzut de cineva când ia acea centrală) și că știa foarte bine cui aparține centrala respectivă, sens în care a doua zi dimineață s-a și prezentat la Primărie pentru a încerca să cumpere centrala respectivă, însă evident că furtul fusese deja comis.
În ceea ce privește însă cel de-al doilea motiv de recurs Curtea constată ca fiind întemeiat.
Astfel, conform art.18/1 pen. nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală,dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind în mod vădit lipsită de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit,de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce precum și de persoana și conduita făptuitorului.
În speță, fapta inculpatului îndeplinește condițiile cerute de art.18/1 pen. pentru a nu constitui infracțiune. Aceasta, având în vedere împrejurările comiterii faptei, respectiv că bunul sustras era o centrală uzată (a se vedea în acest sens și planșele foto aflate la dosar), cu o valoare actuală de 1.474 lei (a se vedea adresa Primăriei nr.3842/22.09.2008 de la 18 din dosarul tribunalului - din valoarea contabilă de 3.490 scăzându-se indicele de amortizare de 2.016-19), că inculpatul a doua zi după sustragere s-a prezentat la Primăria unde a spus că el a luat centrala, atitudinea sinceră, de recunoaștere a acestuia pe parcursul procesului penal, împrejurarea că nu posedă antecedente penale, fiind la prima confruntare cu legea penală.
În acest sens, Curtea va admite recursul inculpatului și va casa decizia atacată împreună cu sentința primei instanțe sub aspectul soluționării laturii penale a cauzei.
Rejudecând sub acest aspect va dispune achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a pr.pen. rap.la art.10 lit.b/1 pr.pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208,209 al.1 lit.g pen. iar în baza art.91 pen. va aplica inculpatului sancțiunea amenzii administrative de 700 lei.
Va menține restul dispozițiilor deciziei și sentinței atacate.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul, domiciliat în nr,94 jud. C, împotriva deciziei penale 261/A/29 septembrie 2008 Tribunalului Cluj pe care o casează împreună cu sentința penală nr. 53/17/03.2008 a Judecătoriei Huedin sub aspectul soluționării laturii penale a cauzei și rejudecând:
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a proc.pen. rap. la art. 10 lit. b/1 proc.pen. achită pe inculpatul de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1 pen. rap. la art. 209 alin. 1 lit. g pen. și în temeiul art. 91.pen. aplică inculpatului sancțiunea amenzii administrative de 700 lei.
Menține dispozițiile privind soluționarea laturii civile a cauzei precum și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În temeiul art. 192 alin. 3.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - -
Red.IM
Dact./3ex.
28.11.2008
Președinte:Iuliana MoldovanJudecători:Iuliana Moldovan, Virgil Viorel Andreieș Maria
