Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 662/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 662/R/2008
Ședința publică din 11 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Iuliana Moldovan Judecător
JUDECĂTORI: Iuliana Moldovan, Virgil Viorel Andreieș Maria Președintele Curții de APEL CLUJ
-
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaței și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpatul, deținut în Penitenciarul Gherla, și de către DIICOT- Serviciul Teritorial Cluj împotriva încheierii penale fără număr din data de 3 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr-, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar și inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul ales al inculpatului depune motive de recurs și hotărâri pronunțate în cauze similare.
Nemaifiind cereri prelabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul DIICOT- Serviciul Teritorial Cluj solicită, în ceea ce-l privește pe inculpatul, admiterea recursului declarat, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d proc.pen. casarea în parte a încheierii pronunțate de Tribunalul Cluj cu privire la înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestului preventiv, cu consecința menținerii inculpatului în stare de arest preventiv. Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori și pornografie infantilă. Sunt fapte săvârșită pe o perioadă lungă de și prezintă un grad de pericol social ridicat. Se impune menținerea în continuare a măsurii arestului preventiv, fiind incidente dispozițiile art. 148 lit. e și f proc.pen. Atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată inculpatul a încercat să influețeze părțile vătămate ca să nu dea declarații împotriva sa. În ceea ce privește cazul prevăzut de art. 148 lit. f proc.pen. de asemenea este incident, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile comise este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Din probele administrate în cauză rezultă că s-a procedat la o racolare de persoane pe care să le exploateze inculpații. Față de gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului, precum și raportat la reacția profund negativă a societății în cazul în care inculpatul ar fi lăsat în libertate, apreciază că se impune menținerea arestului preventiv față de inculpatul.
Apărătoarea aleasă a inculpatului solicită respingerea recursului declarat de DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj și menținerea în totalitate a încheierii penale din data de 3 noiembrie 2008, în ceea ce privește înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Instanța de fond a avut în vedere toate probele administrate pe parcursul procesului penal și a constatat că inculpatul nu se face vinovat de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina. Nu sunt probe certe că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori. La ultimele 5 termene de judecată instanța de fond a rămas constantă și a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv. Susține că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și nici nu au apărut temeiuri noi. În motivarea recursului DIICOT se reiterează rechizitoriul, nu se aduce nicio probă în acest sens. Materialul probator a fost epuizat, au fost audiați martorii propuși de parchet care au declarat că nu-l cunosc pe inculpat. Nicio probă administrată pe parcursul cercetării judecătorești nu relevă aspectul că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lui. Inculpatul nu a executat niciunul dintre elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane. Nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, în condițiile în care părțile vătămate relevă aspecte cum că se află în relații bune cu inculpatul. Declarația lui se coroborează cu toate probele administrate în cursul cercetării judecătorești. Nu se impune menținerea măsurii arestului preventiv în condițiile în care s-a făcut lumină în cursul cercetării judecătorești. Trebuie să se facă distincție între activitatea infracțională a inculpatului și activitatea infracțională a celorlalți doi inculpați. Din referatul de evaluare întocmit în cauză rezultă că inculpatul se bucură de sprijinul familiei, nu are un caracter violent. Există martori care au arătat că inculpatul a avut o conduită cuviincioasă. Se pune întrebarea care sunt probele care demonstrază caracterul violent al inculpatului. Au fost audiați martori la ultimul termen de judecată care au declarat că în faza de urmărire penală au fost constrânși să dea respectivele declarații.
Solicită respingerea recursului declarat de DIICOT și menținerea în totalitate a încheierii penale din data de 3 noiembrie 2008. Totodată, solicită să fie avut în vedere aspectul că materialul probator a fost epuizat în ceea ce-l privește pe inculpatul, nu există probe care să-l acuze de activitatea infracțională.
Măsura arestului preventiv este o măsură excepțională și nu trebuie să se transforme într-o sancțiune penală. Inculpatul se află în stare de arest preventiv de 1 an de zile, iar pericolul social pentru ordinea publică s-a diminuat considerabil. Precizează că inculpatul are înfățișare mâine la procesul de divorț, are un deces în familie. Consideră că nu se poate menține măsura arestului preventiv în mod abuziv. Solicită menținerea în totalitate a încheierii din data de 3 noiembrie 2008.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului declarat de inculpat împotriva încheierii penale din data de 3 noiembrie 2008 prin care s-a dispus menținerea măsurii arestului preventiv față de inculpat, casarea încheierii penale atacate și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună în principal revocarea măsurii arestului preventiv, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. Inculpatul a fost arestat la data de 14 iunie 2007, avându-se în vedere probele aflate la dosarul cauzei, respectiv declarațiile părților vătămate. Pe parcursul cercetării judecătorești, părțile vătămate, fiind audiate au arătat că implicarea inculpatului în această poveste este minimă. Infracțiunile care i se impută inculpatului nu au fost dovedite. Dacă în cazul inculpatului au fost administrate probe, în cazul inculpatului nu s-a dovedit nicio vină. Martorii audiați în cauză au declarat că lucrurile nu s-au întâmplat așa cum au fost reținute prin rechizitoriu. Inculpatul s-a deplasat la acea cameră de cămin pentru aoc ăuta pe, dar în momentul când a deschis ușa fetele din cameră, întrucât se schimbau, au început să țipe, astfel încât inculpatul s-a retras și a plecat. Nu există probe care să demonstreze că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Toți martorii audiați în cauză au arătat fie că nu-l cunosc pe inculpatul, fie că nu este o persoană violentă. Se reține că inculpații și ar fi persoane violente, caz în care se impune menținerea măsurii arestului preventiv, însă toate aceste aspecte sunt infirmate de martorii audiați în cauză.
Precizează că inculpatul se află în stare de arest preventiv de aproximativ 1 an și 5 luni de zile, ceea ce reprezintă o încălcare a termenului rezonabil prevăzut de CEDO. La acest moment, apreciază că măsura arestului preventiv nu se mai justifică. A prelungi această măsură echivalează cu transformarea acesteia într-o pedeapsă. Această măsură preventivă tinde să se transforme într-o modalitate de executare a pedepsei.
Solicită în principal revocarea măsurii arestului preventiv, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Apreciază că cercetarea în stare de libertate a inculpatului nu va influența buna desfășurare a procesului penal, având în vedere că martorii care-l priveau pe inculpatul au fost deja audiați. Instanța ar putea stabili obligații în sarcina inculpatului, iar în posibilitatea nerespectării acestor obligații ar putea lua din nou măsura arestului preventiv.
Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă, împrejurare în care solicită admiterea recursului în condițiile de mai sus.
Reprezentantul DIICOT- Serviciul Teritorial Cluj solicită respingerea recursului declarat de inculpatul ca nefondat, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b proc.pen. cu consecința menținerii în parte a încheierii penale din data de 3 noiembrie 2008. Există probe certe din care rezultă că inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, respectiv trafic de persoane și trafic de minori, aceste aspecte rezultând din declarațiile părților vătămate,. Consideră că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, respectiv art. 148 lit. e și f proc.pen. Inculpații au exercitat amenințări și violențe verbale și fizice față de părțile vătămate, iar lăsați în libertate ar putea influența părțile vătămate care nu au fost audiate încă.
Referitor la temeiul prev. de art. 148 lit. f proc.pen. respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, apreciază că subzistă în continuare, raportat la modalitatea de comitere a faptelor, la reacția profund negativă a societății față de lăsarea în libertate a inculpatului.
Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu s-au schimbat, astfel încât se impune menținerea stării de arest a inculpatului.
Apărătoarea aleasă a inculpatului, având cuvâtnul în replică, susține că motivarea recursului DIICOT este o copie fidelă a rechizitoriului, iar afirmațiile aduse în susținerea acestui recurs sunt nefondate, întrucât nu există nicio probă pentru menținerea măsurii arestului preventiv.
Apărătorul ales al inculpatului, având cuvântul în replică, solicită să se observe că părțile vătămate menționate de reprezentantul DIICOT nu au legătură cu acest inculpat, aspect reținut de altfel și prin rechizitoriu. Faptul că s-au exercitat presiuni asupra părților vătămate nu i se poate imputa inculpatului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului declarat de DIICOT, întrucât nu este vinovat de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa. Are doi copii minori și o mamă bolnavă, iar duminică a decedat un membru al familiei. Dorește să fie alături de familie în aceste momente.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, susține că acuzațiile care i se aduc de către DIICOT sunt nefondate. S-a reținut că în anul 2006 a săvârșit infracțiunea de trafic de persoane, în condițiile în care în acest an a fost plecat în Statele Unite, revenind în țară în primăvara anului 2007. Nu există nicio declarație a vreunei părți vătămate cum că ar avea legătură cu inculpatul. Nu există probe din care să rezulte că ar fi încercat să influețeze martori. Se consideră nevinovat. Au fost audiați martori care nu au făcut nicio referire la persoana sa. Nu au fost administrate probe care să-l incrimineze. Nu a stat de vorbă cu sau cu vreuna dintre părțile vătămate. I s-au confiscat bani din casă, 7000 de euro, încercând să se demonstreze că acești bani provin din traficul de persoane. Solicită să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA
Prin rechizitoriul nr.99//2006al Direcției de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Clujs -a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiva inculpaților, și pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu art.41 alin.2 penal și de art.13 alin.1,2,3 din Legea nr.678/2001 cu art.41 alin.22 și art.33 lit.a penal, reținându-se că în perioada 2006 - 2007 prin violență, amenințare, înșelăciune și abuz de autoritate au recrutat, transportat și găzduit, mai multe persoane, din care o parte minore, în scopul exploatării, prin obligarea la practicarea prostituției și la alte forme de exploatare sexuală, la reprezentări pornografice în vederea exploatării sexuale și la efectuarea altor activități prin care se încalcă drepturi și libertăți fundamentale ale omului.
În sarcina inculpatului s-a reținut și comiterea infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice, prev. de art. 51 titlul III din Legea 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. 2 pen. comisă în perioada 2006-2007.
S-a reținut în esență de către procurori, pe baza probelor administrate că încă din anul 2006 au fost racolate mai multe tinere și seduse unele dintre victime de către cei trei inculpați, fie singuri, fie împreună sau câte doi, fiind convinse să accepte ședințe foto și fiind asigurate că fotografiile vor fi decente. Ulterior, fetele erau amenințate cu răspândirea acestor fotografii pentru a le determina să accepte să întrețină relații sexuale cu inculpații, precum și cu diverși clienți pe care aceștia i-ar fi găsit în schimbul unor sume de bani. De asemenea, tinerele erau obligate în același mod să participe ca și complici la comiterea unor acte de furt din magazme.
S-a mai reținut că, începând cu primăvara anului 2007, inculpatul a fost implicat în activitățile de racolare și transport ale unor tinere Împreună cu inculpatul, mai precis în racolarea părților vătămate, în vârstă de 16 ani neîmpliniți și a martorei, dar și a altor tinere până în prezent neidentificate. Procedând în modul descris mai sus, ambii inculpați le-au racolat pe părțile vătămate, inculpatul seducând-o pe partea vătămată căreia i-a dat diverse cadouri și i-a efectuat și fotografii cu caracter pornografic după care ambii inculpați au exercitat amenințări asupra părții vătămate cu scopul de aod etermina să întrețină raporturi sexuale cu ei si cu clienții pe care îi vor găsi și să le comunice numele altor potențiale victime.
S-a reținut că prin violență și amenințări cei doi inculpați au determinat-o și pe partea vătămată, de când aceasta era la vârsta preșcolară să pozeze goală sau să le facă rost de alte fete în acest scop, pretinzând că le-ar fi datoare cu anumite sume de bani pentru care au încercat chiar să o determine să întrețină relații sexuale cu clienți găsiți de ei.
Din probele administrate rezultă că în perioada 2006 - 2007 inculpații au racolat și alte tinere printre care și numita pe în același mod în care a procedat cu partea vătămată, efectuându-i fotografii cu caracter pornografic, reținându-i actele de identitate cu scopul de aod etermina să se deplaseze cu el în străinătate în vederea practicării prostituției.
La fel, s-a reținut că în anul 2006 inculpatul împreună cu alți tăptuitori a racolat -o pe pe care a și transportat -o în Austria unde mai era cazată o altă tânără cunoscută sub numele de "". de câteva săptămâni partea vătămată a fost obligată să practice prostituția în timpul nopții, iar ziua să participe la comiterea upor in fracțiuni de furt, fiind bătută, sechestrată, lipsită de apă și mâncare. In aceeași situație au ajuns și alte tinere, respectiv, și.
Cât despre inculpatul s-a reținut că acesta de mai multă vreme a obligat-o prin amenințări și violențe pe concubina sa cu care are un copil de 3 ani, să practice prostituția in parcările situate la iesirea din T spre A I și a încercat prin înșelăciune să o determine pe sora concubinei sale, să îl însoțească pe litoral, după care împreună cu inculpatul, a obligat-o să practice prostituția, procedând într-o manieră similară și cu partea vătămată pe care au obligat-o să se prostitueze alături de concubina inculpatului.
Tot cu ajutorul concubinei sale inculpatul a determinat-o și pe partea vatămată sa practice prostituția pentru el, iar după cca 2-3 săptămâni partea vătămată a reusit sa fuga de la inculpat fiind ajutata de martori.
Arestarea preventivă a inculpaților și a fost dispusă inițial în baza temeiurilor indicate de art.148 alin.1 lit.e și f pr.pen. prin încheierea penală prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de acesta la data de 7.09.2007 reținându-se un nou temei, cel prevăzut de art. 148 lit. b pr.pen. față de încercarea de influențare a martorului (128-l30 ) Aceleași trei temeiuri au fost reținute și în ceea ce-l privește pe inculpatul.
Inculpații și au fost reținuți în data de 13.06.2007 și au fost ulterior arestați preventiv prin încheierea penală nr. 70lC/2007 din data de 14.06.2007 a Tribunalului Cluj, măsura arestării preventive fiind prelungită succesiv din 30 în 30 de zile.
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea penală nr. 95/C/2007 din data de 19.10.2007 a Tribunalului Cluj, măsura arestării preventive fiind prelungită prin încheierea penală nr. 97/C/7.11.2007 a Tribunalului Cluj.
Analizând la acest moment legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, tribunalul a apreciat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea și menținerea măsurii subzistă și în prezent față de inculpații și.
Sunt îndeplinite cerințele art. 143 pen.Cod Penal, raportate și prin prisma dispozițiilor art. 681pr.pen. în sensul că în cauză există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați, avându-se în vedere mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declarațiile persoanelor vătămate, ale martorelor, procesele-verbale de investigații, actele premergătoare efectuate în cauză, rezultatele interogării bazelor de date ale poliției de frontieră, copii ale unor acte depuse la dosar de către părțile vătămate, planșe foto, conținutul comisiilor rogatorii, interceptările convorbirilor telefonice, procese-verbale de percheziție corporală și domiciliară, rezultatul percheziții lor informatice și chiar declarațiilor inculpaților. La acestea se adaugă și depozițiile părților vătămate audiate în fața instanței, acestea menținându-și declarațiile din faza de urmărire penală, precum și declarația martorelor audiate până în prezent pe parcursul cercetării judecătorești.
Verificând măsura arestării prin prisma dispozițiilor art. 143 pr.pen. tribunalul aa reținut că faptele imputate inculpaților prin rechizitoriu par a fi grave prin prisma acțiunii infracționale întreprinse, prin numărul de persoane implicate, modalitățile de comitere ale faptelor indicate de anchetatori și săvârșirea acestor fapte în mod repetat, conturându-se ideea că inculpații prezintă un real pericol pentru persoanele de sex feminin cu care reușesc să intre in contact.
Din probele dosarului a rezultat la acest moment indicii că anterior arestării preventive inculpații au adresat amenințări părților vătămate.
Potrivit punctului de vedere exprimat în recomandarea nr.R (80) Il a Comitetului de miniștri ai Consiliului Europei, existența unor motive verosimile care să legitimeze bănuiala că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este urmărit este privită ca o condiție generală, independentă de temeiurile detenției provizorii sau cele de care ar putea justifica o condamnare, Curtea statuând că aceste motive verosimile presupun existența unor fapte sau informații de natură a convinge obiectiv că persoana în cauză a comis o infracțiune. Aceste motive pot fi diferite de cele pentru care se dispune trimiterea în judecată sau de cele care ar putea justifica o eventuală condamnare.
În ceea ce îl privește pe inculpatul, din cuprinsul actelor de urmărire penală a reieșit în mod clar că acesta, fie personal, fie prin intermediul aparținătorilor, după arestarea sa preventivă a încercat să influențeze martori și părți din proces, aspecte reținute în cuprinsul tuturor încheierilor prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive. Aceste împrejurări se coroborează până la acest moment și cu declarațiile părților vătămate și din fața instanței.
Ca atare, reținând atitudinea inculpaților față de victime, așa cum aceasta este descrisă de către procurori, atât anterior arestării preventive cât și ulterior, față de modalitățile de comitere a infracțiunilor ce le-au fost reținute în sarcină, față de conținutul interceptărilor telefonice, tribunalul a apreciat că există date că, cercetați în stare de libertate, inculpații ar putea încerca să influențeze martorii și părțile vătămate, putând periclita aflarea adevărului în cauză, subzistând deci și temeiul prevăzut de art. 148 lit. e pr.pen.
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f pr.pen. cerința cuprinsă în teza 1 a acestui articol (referitor la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților) este îndeplinită, pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele pentru care aceștia sunt trimiși in judecată este cu mult peste limita minimă prevăzută in acest articol de lege, respectiv aceea de 4 ani închisoare.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta la acest moment lăsarea în libertate a inculpaților, trebuie subliniat faptul că, raportat la noțiune a de "probe" care se regăsește în teza a II-a a art. 148 lit. f pr.pen. acesta trebuie să reiasă din existența la dosar a unordatedin care să rezulte, fără putința de tăgadă, că o întreagă colectivitate ar fi pusă în primejdie prin lăsarea în libertate a inculpatului.
Este imperios necesară existența unor date și probe certe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de libertate a inculpatului. Noțiunile nu trebuie privite izolat, ciinterdependent,pentru că legea impune drept condiție a luării și menținerii măsurii preventive existența unorprobecă lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Aceste probe nu se confundă dar nici nu exclud probele administrate în cursul urmăririi penale și a judecății, fiind vorba practic de orice element de fapt care poate contribui la cunoașterea împrejurărilor necesare justei soluționări a cauzei, la care se raportează și corecta evaluare a necesității luării sau menținerii unei măsuri preventive.
Așa cum s-a arătat și în încheierile anterioare, pericolul concret pentru ordinea publică trebuie înțeles deci ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
Starea de pericol pentru ordinea publică, spre deosebire de pericolul social concret al faptei respective, presupune o rezonanță a acelei fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială.
Din aspectele care reies până în prezent din actul de sesizare și chiar din probele administrate în cursul judecății până la acest moment reiese că inculpații sunt percepuți în societate ca persoane violente; că acțiunile lor au fost indreptate împotriva unor persoane de sex feminin, chiar minore, care, în general, aveau un statut social vulnerabil și instabil, unele fiind implicate anterior în activități de prostituție sau în activități cu caracter mai puțin moral, iar altele care se aflau în situații materiale sau personale precare, fiind deci evident că inculpații au înțeles să profite de slăbiciunile părților vătămate și de ascendentul fizic și moral pe care l-au avut sau și l-au creat față de ele. Comportamentul verbal violent și indecent reiese și din interceptările de convorbiri telefonice (în parte, recunoscute de către inculpați la momentul audierii lor) și justifică la acest moment convingerea că lăsarea în libertate a inculpaților ar crea atât o stare de in securitate și teamă părților vătămate și martorelor, dar și o reacție negativă în societate. Mai mult, amândoi inculpații au condamnări anterioare și chiar dacă inculpatul invocă intervenirea reabilitării, se poate constata că procedura de reabilitare judecătorească a fost suspendată de Judecătoria Cluj -N ca urmare a începerii urmăririi penale în prezentul dosar iar sentința penală de reabilitare nr. 203/2007 a Judecătoriei Turda (25, voI. 1) nu privește toate condamnările înscrise în fișa de cazier.
Cu privire la durata rezonabilă a măsurii arestării preventive în sensul dispozițiilor art. 5 paragraful 3 din CEDO, prin prisma practicii constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, aceasta se apreciază de la caz la caz, în concret, în funcție de complexitatea cauzei, de numărul și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina fiecărui inculpat precum și de atitudinea părților din proces și operează pe faze procesuale diferite, urmărire penală, judecată în fond și judecată în căile de atac. Se poate lesne constata în prezenta cauză că aceasta se află pe rolul instanței de judecată de cca 6 luni și J, în care cauza s-a amânat din culpa apărătorilor celor doi inculpați la două termene de judecată, astfel încât este nejustificat în aceste condiții să se susțină că perioada detenției preventive a depășit termenul rezonabil la acest moment.
Contribuția fiecăruia dintre inculpați la comiterea faptelor ce le sunt imputate, precum și vinovăția fiecăruia, dacă există, urmează a fi stabilite pe parcursul cercetării judecătorești însă măsura arestării preventive trebuie să garanteze, printre altele, și buna desfășurare, în condiții de celeritate, a procesului penal.
Din motivele anterior expuse reiese că la acest moment nu se poate aprecia în vreun fel că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat, astfel încât să se justifice înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă, în sensul celor solicitate de apărătorii inculpaților.
Situația este însă diferită în cazul inculpatului. Temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de acesta au fost cele prevăzute de art. 148, lit. b, e și f pr.pen. respectiv că există date că a încercat să zădămicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori și exercitarea de presiuni asupra părților vătămate și că a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Dintre actele materiale descrise în rechizitoriu pe inculpatul îl vizează cele de la punctele 2 (cu referire la inculpata ), 3 (cu referire la partea vătămată ), 4 (cu referire la partea vătămată ) și 5 (cu referire la partea vătămată ). În fapt, din materialul probator administrat până în prezent ar reieși indicii în sensul că activitatea inculpatului ar fi diferită de cea a celorlalți doi inculpați.
Audierea nemijlocită, în condiții de oralitate și contradictorialitate a persoanelor indicate în rechizitoriu ca părți vătămate sau civile, a unor martori precum și alte înscrisuri depuse la dosarul cauzei, au relevat aspecte noi și indicii care sunt de natură să justifice în acest moment procesual cercetarea acestui inculpat în stare de libertate, tribunalul a apreciat că nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive.
Cea mai mare parte a martorilor sau părților vătămate audiate până în prezent au arătat că nu îl cunosc pe inculpat și nu l-au întâlnit niciodată. De altfel, față de acest inculpat există o singură constituire de parte civilă, a numitei (care a dat nu mai puțin de patru declarații contradictorii în prezenta cauză, dintre care una în cursul urmăririi penale în fața unui apărător ales prin care își retracta prima declarație și care are calitatea de parte vătămată și într-un alt dosar cu același obiect - trafic de persoane - aflat pe rolul Tribunalului Cluj ). Audierea nemijlocită a părții vătămate a relevat o altă stare de fapt decât cea despre care se face vorbire în rechizitoriu, astfel încât la acest moment se poate susține că există unele indicii că această declarație se coroborează cu alte probe administrate în cauză cu privire la împrejurările în care aceasta și inculpatul ar fi ajuns pe litoral și chiar cu declarațiile coinculpaților. Faptul că în prezent partea vătămată afirmă că s-a aflat și se află în relații bune cu inculpatul conduce la ideea că, cel puțin raportat la starea de pericol pe care inculpatul ar putea-o reprezenta pentru aceasta, arestarea preventivă nu se mai impune.
Cu privire la incidența dispozițiilor art. 148 lit. b pr.pen. tribunalul a reținut acest temei al arestării prin prisma susținerilor acuzării în sensul că datorită faptului că printr-un sms cu textul ", dacă zici că ai fost cu mine la mare la mare mă arestează,mai bine zici că eu nu am fost cu tine, că îmi dă drumul, așa te ", inculpatul i-ar fi solicitat surorii concubinei sale să declare la parchet alte aspecte decât cele reale ca să-l dezincrimineze. Acest aspect nu a fost contestat de inculpat, care i-a explicat însă într-un alt mod (209, voI. 1). Din depoziția părții vătămate a reieșit că inculpatul i-a adresat această solicitare când aceasta se afla la sediul poliției pentru audieri (112, vol.I). Raportat la depoziția părții vătămate din fața instanței, se poate susține că mesajul sus-menționat este susceptibil și de alte interpretări decât acelea că ar fi constituit o amenințare, ca atare acest temei al arestării nu mai subzistă.
Instanța a fost până în acest moment în imposibilitatea de aoa udia pe partea vătămată (care este însă plecată din țară încă de când a început procesul). Cu toate acestea, din conținutul rapoartelor de evaluare întocmite în cursul judecății atât pentru inculpatul, cât și pentru inculpata reiese că, în pofida faptului că inculpatul a fost arestat din luna octombrie a anului trecut, concubina sa a continuat să practice prostituția fără a fi obligată de cineva în acest sens, deși chiar și instanța de judecată i-a atras acesteia atenția că o astfel de atitudine poate atrage luarea măsurii arestării preventive față de inculpată. De altfel, în prezent inculpata este în executarea unei pedepse aplicate pentru comiterea infracțiunii de prostituție.
Măsura arestării preventive este cea mai restrictivă de libertate, astfel încât oportunitatea luării și menținerii ei trebuie examinată periodic de către instanța de judecată investită cu soluționarea fondului cauzei. Potrivit art. 5 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane are un caracter excepțional și se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de crede în posibilitatea săvârșirii unor noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor precum și desfășurarea În bune condiții a procesului penal.
Deosebit de acest aspect, Curtea Europeană a statuat în jurisprudența sa că indiferent de justificarea temeiurilor privind bănui ala, acestea, deși esențiale, nu sunt suficiente la un moment dat să justifice singure și prin ele însele menținerea unei măsuri de o asemenea gravitate, urmând a fi analizate și identificate și alte temeiuri, referitoare la pericolul pentru ordinea publică (la care fac referire și prevederile art. 148 lit. f pr.pen) relevat de posibilitatea ca acuzatul să se sustragă anchetei penale, să zădămicească aflarea adevărului sau de impactul social al faptei presupus a fi săvârșite de acuzat.
În acest context, tribunalul, apreciind că în cursul judecății temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive s-au modificat (cele prevăzute de art. 148 lit. e și f pr.pen.), a ținut totodată seama la înlocuirea măsurii de împrejurarea că pericolul social pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului nu trebuie disociat de impactul social al faptelor reținute în sarcina acestora, atât asupra colectivității, cât și a persoanelor presupus vătămate prin infracțiune. La stabilirea pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului nu se poate face abstracție de poziția subiectivă a victimelor față de infractor, pericolul social corodându-se odată cu trecerea timpului și cu estomparea urmărilor faptei în conștiința individuală a fiecărei victime și în conștiința colectivă, sens în care temeiul prevăzut de art. 148 lit. f pr.pen. s-a modificat de la momentul arestării inculpatului până în prezent.
Materialul probator în ceea ce privește activitatea infracțională a inculpatului este aproape epuizat până la acest moment iar din examinarea depozițiilor martorilor din faza de urmărire penală care nu au fost audiați încă de instanță reiese că foarte puține din acestea mai vizează activitatea infracțională a acestuia. Cu toate acestea însă, așa cum instanța a reținut și la termenul anterior, restul probațiunii este departe de a fi epuizat, datorită complexității cauzei și numărului mare de martori, existând dificultăți sporite în urgentarea probațiunii deoarece mulți martori nu se prezintă la primul termen la care sunt citați în instanță iar alții și-au schimbat domiciliile. Prin urmare, nu se mai poate susține că prin lăsarea inculpatului în libertate s-ar periclita buna desfășurare a procesului penal.
Tribunalul a reținut deci că măsura arestării preventive este una de excepție, neidentificându-se cu pedeapsa și având caracter preventiv, nu aflictiv, astfel încât trebuie evitat ca aceasta să se transforme în sancțiune penală prin prelungirea sau menținerea ei dincolo de scopul pe care legea îl recunoaște măsurilor preventive. La luarea și menținerea ei trebuie să se țină deci cont de toate criteriile prevăzute de art. 136 alin. 8 pr.pen. la acest moment inculpatul fiind arestat preventiv de aproape nouă luni.
Ca atare, câtă vreme măsura arestării preventive este una personală și nu una colectivă, la aprecierea oportunității menținerii unei astfel de măsuri trebuie examinate indiciile și probele temeinice de vinovăție pentru fiecare inculpat în parte, gradul presupus de implicare în activitatea infracțională și perioada în care a fost angrenat în astfel de activități, fără ca prin aceasta să se prejudicieze în vreun fel fondul cauzei.
Astfel, inculpatul este într-adevăr recidivist, dar condamnarea anterioară datează de peste 11 ani de zile, este aplicată pentru alt gen de infracțiuni iar faptele deduse judecății în prezenta cauză au fost săvârșite cu foarte puțin înainte de împlinirea termenului de reabilitare. Faptul că acesta este recidivist postexecutoriu sau că ar fi avut manifestări violente față de concubina sa nu constituie la nesfărșit temeiuri pentru a justifica măsura arestării preventive.
Din referatul de evaluare a reieșit că inculpatul se bucură de sprijinul familiei sale și chiar dacă are un comportament impulsiv, acesta nu poate justifica prin el însuși menținerea inculpatului în stare de arest.
Participarea concretă a acestui inculpat la comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată va fi analizată la momentul pronunțării hotărârii pe fond, respectiv se va analiza atunci dacă atitudinea violentă a inculpatului despre care au făcut vorbire unele părți vătămate și unele martore se circumscrie laturii obiective a infractiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
În cazul în care inculpatul va încălca, cu rea-credință, oricare dintre obligațiile ce i-au fost impuse de către instanță cu ocazia înlocuirii măsurii arestării preventive, se poate lua din nou această din urmă măsură, astfel încât se poate aprecia că procesul penal se poate derula în continuare în bune condiții.
Toate aceste elemente au condus la concluzia că mentinerea măsurii arestării preventive față de inculpatul nu se mai justifică în cauză, sens în care în baza art. 139 alin.1 pr.pen. rap. la art. 141 pr.pen, tribunalul a admis cererea formulată de acesta prin apărător și a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de aceștia cu măsura obligării de a nu părăsi tara.
În baz art. 145 alin. 11și art. 1451pr.pen. i s-ai impus acestuia, până la soluționarea definitivă a prezentei cauze, următoarele obligații:
a) să se prezinte în fața instanțelor de judecată ori de câte ori va fi chemat în prezenta cauză;
b) să se prezinte la Secția de poliție în raza teritorială a căreia își are domiciliul în vederea derulării programului de supraveghere, ori de câte ori va fi chemat;
c) să nu își schimbe locuința din T,-.22, jud. C decât
cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
I s-au impus inculpatului ca pe durata măsurii luate să nu se deplaseze și să nu frecventeze locurile în care se practică prostituția, să nu ia legătura cu părțile vătămate și martorii din prezenta cauză care nu au fost încă audiați în instanță sau cu membrii familiilor acestora.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs în termen legal DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj și inculpatul criticând soluția pronunțată pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea motivelor de recurs DIICOT a solicitat admiterea recursului declarat, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d proc.pen. casarea în parte a încheierii pronunțate de Tribunalul Cluj cu privire la înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestului preventiv, cu consecința menținerii inculpatului în stare de arest preventiv.
Inculpatul, în susținerea motivelor de recurs a solicitat, casarea încheierii penale atacate și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună în principal revocarea măsurii arestului preventiv, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Recursurile declarate în cauză sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În cauză în mod corect s-a reținut că menținerea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul nu se mai justifică astfel că în baza art. 139 alin. 1.C.P.P. a dispus înlocuirea acestei măsuri.
S-a reținut în mod corect că în cauză s-a procedat la audierea nemijlocită, în condiții de contradictorialitate și oralitate a persoanelor indicate în rechizitoriu ca părți vătămate sau civile fiind relevate aspecte noi și indicii care sunt de natură să justifice în acest moment procesual cercetarea inculpatului în stare de libertate. Astfel, pe inculpatul îl vizează actele materiale de la punctele 2 (cu referire la inculpata ), 3 (cu referire la partea vătămată ), 4 (cu referire la partea vătămată ) și 5 (cu referire la partea vătămată ). Instanța a fost până în acest moment în imposibilitatea de aoa udia pe partea vătămată iar audierea nemijlocită a părții vătămate a relevant o stare de fapt distinctă de cea reținută în rechizitoriu astfel că în mod corect s-a reținut că activitatea inculpatului este distinctă de cea a celorlalți doi inculpați.
De asemenea, având în vedere că materialul probator în ceea ce privește activitatea infracțională a inculpatului este aproape epuizat până la acest moment iar din examinarea depozițiilor martorilor din faza de urmărire penală care nu au fost audiați încă de instanță reiese că foarte puține din acestea mai vizează activitatea infracțională a acestuia.
În ceea ce privește legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpatul s-a apreciat în mod corect că temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea măsurii subzistă. Astfel, s-a reținut că sunt îndeplinite cerințele art. 143.pen.Cod Penal, în sensul că în cauză există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați, avându-se în vedere mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declarațiile persoanelor vătămate, ale martorelor, procesele-verbale de investigații, actele premergătoare efectuate în cauză, rezultatele interogării bazelor de date ale poliției de frontieră, copii ale unor acte depuse la dosar de către părțile vătămate, planșe foto, conținutul comisiilor rogatorii, interceptările convorbirilor telefonice, procese-verbale de percheziție corporală și domiciliară, rezultatul percheziții lor informatice și chiar declarațiilor inculpaților. La acestea se adaugă și depozițiile părților vătămate audiate în fața instanței, acestea menținându-și declarațiile din faza de urmărire penală, precum și declarația martorelor audiate până în prezent pe parcursul cercetării judecătorești.
De asemenea, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării subzistă astfel că în mod corect s- apreciat că nu se justifică revocarea ori înlocuirea măsurii arestării.
Pentru toate aceste considerente, curtea apreciază că recursurile declarate în cauză sunt nefondate astfel că, având în vedere și dispozițiile art.385/15 pct. 1 lit. b recursurile C.P.P. declarate vor fi respinse ca nefondate.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj și inculpatul, deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 3 noiembrie 2008 a Tribunalului Cluj.
Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - -
Red.MB/CA
19.11.2008 - 4 ex.
Jud.fond.
Președinte:Iuliana MoldovanJudecători:Iuliana Moldovan, Virgil Viorel Andreieș Maria
