Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 669/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.669
Ședința publică din 06 noiembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Valerica Niculina Grosu
JUDECĂTOR 2: Bogdan Adrian
JUDECĂTOR 3: Ștefan
GREFIER: -
**********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂUa fost reprezentat legal de - procuror.
Pe rol judecarea recursurilor declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și inculpatul împotriva deciziei penale nr.174/A din data de 01.04.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul - inculpat asistat de apărători aleși, avocat și avocat și intimatele - părți vătămate asistate de apărător ales, avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public arată că s-a declarat recurs pentru netemeinicie și nelegalitate. Hotărârea atacată este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei, față de fapta săvârșită. De asemenea, este și nelegală întrucât nu s-a revocat suspendarea condiționată și grațierea pentru pedeapsa de 1 an închisoare. Arată că hotărârea este nelegală întrucât instanța a revocat grațierea pentru o pedeapsă de 6 luni, indicând o sentință a Judecătoriei Vaslui, corect fiind însă o sentință pronunțată de Judecătoria Bacău. Precizează că pentru pedeapsa de 1 an inculpatul a fost reabilitat, față de decizia de îndrumare 14/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, termenul de reabilitare trebuind calculat de la data de la data rămânerii definitive a hotărârii, aspect față de care nu susține acest motiv de recurs. Pune concluzii de casare a deciziei recurate, reținerea cauzei spre rejudecare, majorarea pedepsei aplicate inculpatului și revocarea grațierii pedepsei de 6 luni aplicată de Judecătoria Bacău. Solicită menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Apărătorul recurentului - inculpat, avocat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, menținerea soluției judecătoriei, prin care s-a dispus achitarea inculpatului. Arată că judecătoria a dispus achitarea întrucât inculpatul nu este vinovat de săvârșirea faptelor. Precizează că au fost audiați toți martorii propuși de părți la instanța de fond, s-a procedat la confruntări, iar din probele administrate instanța și-a format convingerea că inculpatul nu este vinovat. Afirmă că în apel a fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea faptei, la pedeapsa închisorii. Arată că Tribunalul a motivat soluția făcând trimitere la declarațiile martorilor și. Afirmă că declarațiile acestor doi martori sunt contradictorii, dat fiind că aceștia au dat mai multe declarații și niciuna nu coincide. Astfel, martorul, la fila 20, afirmă că era în pădure, a ieșit la și a văzut inculpatul cu cei trei cai, urmărindu-l cu lanterna. Apoi, la fila 22, declară că i-a pus în față inculpatului lanterna, l-a depistat, apoi l-a urmărit cu lanterna. În instanță același martor spune că a fost la partea vătămată după trei zile și i-a spus cine este autorul furtului, partea vătămată declarând că s-a întâlnit întâmplător cu martorul care i-a comunicat cine a furat. Precizează că terenul pe care se pretinde că îl păzea martorul este la 250 metri de a pădurii, deci martorul nu putea vedea inculpatul. Arată că și martorul dă declarații contradictorii. Învederează faptul că există rea - credință din partea martorului, care declară la fila 96 că este în dușmănie cu inculpatul. Precizează că nu se face trimitere niciun moment la martorii audiați pentru inculpat, martori care declară că și nu au declarat realitatea. Afirmă că în cauză este vorba despre o pedeapsă de 3 ani, pentru care parchetul a solicitat majorarea. Solicită înlăturarea depozițiilor celor doi martori menționați ca mincinoase. Solicită admiterea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond.
Apărătorul recurentului - inculpat, avocat, arată că există problema însușirii de către inculpat a acelor cai, în condițiile în care au fost găsiți morți. Precizează că nu s-au declanșat și cercetări pentru infracțiunea de distrugere. Afirmă că lipsește logica, intenția infracțională nefiind aceea de a lua caii și a-i abandona. Arată că nu se poate reține nici infracțiunea de furt de folosință. Se pune problema motivului pentru care au fost luați acei cai. Dă citire unui paragraf din hotărârea instanței de apel în acre se arată că este de neconceput ca un inculpat care a fost arestat preventiv să fie achitat. Precizează că instanța de apel, cu privire la martorul, a reținut că acesta a auzit tropot de cai și a văzut 3 cai și un călăreț, fără a afirma că l-a văzut pe inculpat. Afirmă că se pune problema dacă martorul a văzut sau auzit ceva. Arată că la confruntare martorul declară că de la distanța la care se afla nu a văzut și nu a auzit nimic. Precizează că nu se poate ajunge la situația ca depoziția acestor martori să ducă la condamnarea inculpatului. La urmărirea penală martorul declară că a văzut caii și călărețul, însă la instanță declară altceva. Arată că dacă ar fi fost urmărit cu lanterna, inculpatul ar fi conștientizat și ar fi făcut ceva. Nu se justifică nici ideea că inculpatul a abandonat acei cai. Afirmă că instanța de fond s-a pronunțat pe baza probelor de la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public, cu privire la recursul declarat de inculpat, arată că hotărârea tribunalului este temeinică cu privire la reținerea vinovăției inculpatului. Declarațiile martorului și sunt conforme. Martorul a văzut caii, a mers o perioadă în urma lor, fapt confirmat și de martorul. Din procesul verbal de conducere în teren a rezultat că martorul putea vedea persoanele care treceau pe drum, cu lanterna.
Apărătorul intimatelor - părți vătămate, avocat, afirmă că apărătorii inculpatului au arătat aspecte care nu sunt dovedite. Precizează că la fond, existând litigiul dintre inculpat și o parte din martori, dintre inculpat și părțile vătămate, instanța a considerat că nu se mai impune cercetarea celorlalte probe și s-a stabilit că inculpatul nu a săvârșit infracțiunea. Arată că din probele administrate rezultă că inculpatul a săvârșit fapta, acesta nefiind la prima abatere. Afirmă că părților vătămate li s-au luat trei animale, dar nu s-a putut dovedi că el le-a tăiat tendoanele. Precizează că martorii șu au arătat că l-au văzut pe inculpat cu caii, plecând spre Fiica inculpatului -, a declarat inițial că tatăl său se ocupă de cai și a săvârșit acea infracțiune. Toți martorii audiați au arătat că inculpatul a săvârșit fapta. Învederează faptul că martorii propuși de inculpat sunt rude cu acesta, cu excepția unei persoane, neputându-se reține declarațiile lor. Arată că hotărârea tribunalului este una temeinică și solicită respingerea recursului declarat de inculpat. Precizează că susține recursul Parchetului și solicită obligarea recurentului - inculpat la plata cheltuielilor de judecată.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, depune la dosar memoriu, afirmând că nu au fost furați caii; nu a avut motiv să fure acei cai. Precizează că partea vătămată a plătit doi martori să declare împotriva sa. Mai arată că are patru copii pe care îi întreține.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.2092/11.10.2007, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosar nr.992/235/180(2006, s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208 al.1 - 209 al.1 lit.e, g Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, în temeiul art.11 pct.2 lit.a și art.10 lit.c Cod pr. penală, și respingerea acțiunii civile formulate de părțile civile și.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere, că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău nr. 5475/P/2005 din 26.01.2006 înregistrat pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr, 992/2335/180/27.01.2006 s- dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prev. de art. 208 al.1-209.1 lit. e,g Cp cu aplic. art. 37 lit. a Cp.
In fapt, prin actul de sesizare s-a reținut că în noaptea de 6/7.11.2005 a sustras din loc public trei cabaline aparținând părților vătămate și.
În cursul cercetării judecătorești in conformitate cu dispozițiile art. 323 Cpp și art. 69-74 Cp a fost audiat inculpatul care nu a recunoscut săvârșirea faptei.
Potrivit art. 326 Cpp au fost audiate părțile vătămate care au declarat că se constituie părți civile cu suma de 10.000 lei din care 8000 lei contravaloarea cabalinelor si 2000 lei beneficiul nerealizat.
Instanța a procedat la audierea martorilor ( fl.88), ( 89), (90), (91), (92), (93), (94), (95), (96), (122), (123), (124), (125), ( 126), G (127), ( 128).
Analizând întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești instanța a reținut următoarele:
Potrivit art.66 al.1Cpp învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovația, iar potrivit art. 6 paragraful 2 din CEDO orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită.
Prezumția de nevinovăție privește în primul rând atitudinea judecătorului chemat să se pronunțe asupra acuzației.
Acesta trebuie să abordeze judecarea cauzei fără părtinire si fără prejudecată, el nu trebuie să pornească de la prezumția sau bănuiala că inculpatul este vinovat.
Prezumția de nevinovăție poartă și asupra problemei sarcinii probei, aceasta revenind Ministerului Public, iar îndoiala profitând persoanei acuzate.
În cauza de față probele în acuzarea inculpatului sunt declarațiile martorilor și.
Instanța a apreciat că aceste declarații nu sunt credibile având în vedere următoarele:
Astfel în declarația dată la organul de poliție ( 20 p) martorul a arătat că în noaptea de 6/7.11.2005 în jurul orelor 02-03 se afla împreună cu martorul în pădurea situată în punctul " " unde păzea pădurea numitului când la un moment dat a auzit un zgomot specific de mers de cai.
S-a apropiat de un copac situat în pădurii a aprins lanterna observând la o distantă de aprox. 10- 15 metri pe inculpatul cu caii părților vătămate.
Imediat ce a trecut de el a ieșit în drum și a mers aproximativ 20 în direcția în care se deplasau caii cu lanterna aprinsă, uitându-se atent la cai.
La confruntarea sa cu inculpatul ( 22 p) martorul a prezentat într-un alt mod faptele. Astfel a arătat că în noaptea respectivă a auzit zgomot produs de cai, s-a ascuns după un copac, în dreptul lui a ajuns inculpatul care călărea un de culoare neagră, a aprins lanterna și a văzut în partea lui iapa sură, iar în spate mergea un de culoare neagră.
La fila 20 martorul a arătat că la 10.11.2005 mers la domiciliul părții vătămate pentru a-i spune ceea ce a văzut acest aspect fiind contrazis de părțile vătămate care au arătat că s-a întâlnit cu martorul care i-a comunicat cele văzute ( 13,14 p).
În declarația dată cu prilejul confruntării același martor a arătat că a doua zi i-a spus șefului de post ceea ce a văzut în timp ce martorul a arătat că cei doi au dat declarația la organele de politie la rugămintea părților vătămate( 95 ).
În același timp un alt aspect care actualizează credibilitatea acestui martor îl constituie și existenta unui litigiu între el și inculpat.
Referitor la celălalt martor, instanța a reținut că la fila 23 verso a declarat că a auzit tropot de cai, a văzut că era vorba de un și unul negru și un, iar la fila 25 verso și 26 a arătat că doar a auzit tropot de cai, dar nu i-a putut observa, pentru ca în fata instanței cu prilejul confruntării să declare că de la distanta la care se afla nu a văzut și nu a auzit nimic.
Având în vedere că probele în acuzarea inculpatului, respectiv declarațiile martorilor și, nu constituie probe apte să elimine orice îndoială rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată, iar pe de altă parte condamnarea inculpatului în lipsa unor dovezi convingătoare de vinovăție este de natură să atragă constatarea încălcării articolului 6 pragraful 2 din CEDO ( hotărârea Telfner C. Austriei), instanța, în baza art. 11 pct. 2 lit. rap. la art. 10 lit. c Cpp, a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al.1- 209 al.1 lit. e,g Cp cu aplic. art. 33 lit. a Cp.
De asemenea pentru motivele arătate mai sus instanța a apreciat că nu se mai impune analiza celorlalte probe.
In baza art. 346 al.3 Cpp a respins acțiunea civilă formulată de părțile civile și.
Împotriva sentinței a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, criticând-o pentru netemeinicie, întrucât s-a dispus achitarea inculpatului, în pofida tuturor probelor de vinovăție existente la dosar și pentru nelegalitate, pentru că, deși la 5.12.2006, inculpatul a fost pus în libertate provizoriu sub control judiciar de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr- emis în baza încheierii din 11.01.2006 a Judecătoriei Bacău, prima instanță nu a făcut aplicarea art.350 Cod pr. penală și nu s-a pronunțat cu privire la starea de libertate a inculpatului.
Împotriva sentinței au declarat apel și părțile vătămate și, atât pentru latură penală cât și latură civilă, sub aspectul netemeiniciei față de greșita achitare a inculpatului și respingerea pretențiilor civile.
Prin decizia penală nr.174 din 01.04.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în temeiul art. 379 punctul 2 litera "a" cod procedură penală s-a admis apelul declarat de apelanții Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău și părțile vătămate și împotriva sentinței penale nr.2092/11.02.2007 pronunțată în dosar penal nr- al Judecătoriei Bacău. S-a desființat în întregime sentința apelată, s-a reține cauza spre rejudecare și în fond:
În temeiul art.334 cod procedură penală s-a înlăturat aplicarea art.37 lit."a" cod penal.
În temeiul art.208 alin.1- 209 alin. 1 lit. "e și g" pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat a fost condamnat inculpatul (fost ) fiul lui și, născut la data de 4.03.1964 în comuna L, județul B, cu același domiciliu, CNP- - la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat grațierea pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 655/19-03-2003 Judecătoriei Vaslui și s-a dispus executarea acesteia în întregime alături de pedeapsa aplicată în cauză.
Pedeapsă de executat: 3 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 71 cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit."a " teza 2 și lit."b" cod penal.
În baza art. 160 indice 3 cod procedură penală s-a ridicat controlul judiciar instituit cu ocazia liberării provizorii a inculpatului sub control judiciar prin încheierea din 5.12.2006 a Judecătoriei Bacău.
În baza art. 88 cod penal s-a dedus din pedeapsa de executat durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 10-01-2006 până la 5-12-2006 inclusiv.
În temeiul art. 14 și 346 cod procedură penală și a art. 998 cod civil a fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 lei RON către părțile civile și cu titlu de despăgubiri civile.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a avut în vedere următoarele:
Prima instanță își motivează soluția de achitare a inculpatului pe împrejurarea că declarațiile martorilor și nu ar fi credibile, întrucât există contraziceri în declarațiile celor doi martori, iar acestea nu constituie probe apte să elimine orice îndoială rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este trimis în judecată.
Tribunalul a constatat că, în noaptea de 6/7.11.2005 martorii și păzeau pădurea numitului în pct. "", situat în apropierea satului.
În toate declarațiile date de cei doi martori, aceștia și-au menținut în aspectele esențiale declarația și anume, martorul că, auzind în jurul orelor 2 - 2,30 tropot de cai, a urcat panta unde se afla și l-a văzut pe inculpatul călare pe un de culoare neagră, mergând împreună cu un alt de culoare albă și un; a aprins lanterna, ieșind în drum după ce inculpatul a trecut de locul unde se afla martorul, iar acesta a mers 20 metri în urma cailor. În acest timp, la drumul respectiv (direcția satului L spre sat, jud. V), a urcat respectiva și martorul, care mergea mai greu, fiind operat.
S-a observat că, în pofida celor reținute de instanță, martorul în declarația dată în fața instanței la fila 95, nu susține că l-a văzut el, personal, pe inculpat, ci că martorul i-a relatat acest lucru, martor care a urcat respectiva până la drum. Acest martor și în declarația de la urmărirea penală arată că a auzit tropot de cai și, de la distanța unde se afla, a văzut trei cai și un călăreț, fără a afirma niciodată că, de la locul unde era l-a recunoscut pe inculpat.
S-a constatat că situația de fapt a fost relatată în mod constant la fel de cei doi martori, așa zisele inadvertențe sesizate de prima instanță nefiind decât un mod diferit de relatare a aceleiași situații.
Inculpatul a negat constant săvârșirea faptei, propunând ca martori pe fiica sa, soacra sa, și numita, care ar fi dormit la locuința inculpatului în noaptea faptei. S-a constatat însă că martora a arătat că a dormit la locuința inculpatului lasfârșitul lunii octombrie 2005(fila 35 dosar urmărire), iar martorul la începutul lunii septembrie 2005 - fiind sigură de situarea în timp a momentului. Din aceste considerente, tribunalul a înlăturat ca nesinceră această declarație, fiind dată evident procausa.
Cu privire la martora, este dovedit că între 3-16.11.2005 nu s-a aflat în domiciliul părinților.
Poziția nesinceră a inculpatului se conturează și față de faptul că a încercat să determine pe martorul G să depună mărturie mincinoasă (fl.39 dosar urmărire), a încercat să-i discrediteze pe principalii martori ai acuzării, arătând că se află în dușmănie cu amândoi )proces verbal de confruntare cu martorul - fl.22), a amenințat partea vătămată după punerea sa în libertate provizorie, a refuzat testarea cu aparatul poligraf.
Deși a precizat că se judecă cu cei doi martori sus-menționați pentru lovire, nu a făcut dovada acestui fapt.
Din procesul verbal de conducere în teren (fl.6), s-a putut constata că, din locul unde s-a aflat martorul, 2 față de drum (iar martorul în vale, cu 10 în urmă), primul putea vedea și recunoaște cu ușurință persoana care trecea pe drum, la lumina lanternei.
Din cele expuse, tribunalul a constatat că în cauză sunt probe temeinice de vinovăție a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt prevăzută de art.208 a-209 al.1 lit.e, g Cod penal, pentru care a fost condamnat, admițându-se apelurile Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău și ale părților vătămate.
Față de criteriile de individualizare, persoana inculpatului, prejudiciul produs, poziția nesinceră a inculpatului, a condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 3 ani.
Din antecedentele penale ale inculpatului, s-a constatat că prin sentința penală nr.655/19.03.2003 a Judecătoriei Vaslui, inculpatul a fost condamnat la 1 an închisoare, cu suspendarea condiționată și grațiată condiționat în temeiul Legii nr.543/2002, pentru care s-a împlinit termenul de încercare și a fost reabilitat de drept.
Fapta dedusă judecății este săvârșită în termenul de încercare grațierii condiționate a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.2381/26.03.2003 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin nerecurare la 5.07.2003, revocându-se grațierea condiționată, iar pedeapsa se va executa alături de pedeapsa din cauză.
Întrucât condamnarea este de 6 luni, nu poate constitui prim termen al recidivei, prevederile art.37 a fiind înlăturate.
A interzis drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a lit.b Cod penal.
În temeiul art.1603Cod pr. penală, a ridicat controlul judiciar instituit cu ocazia liberării sub control judiciar prin încheierea din 5.12.2006 a Judecătoriei Bacău.
A dedus, în temeiul art.88 Cod penal, perioada executată de la 10.01.2006 la 5.12.2006, inclusiv.
Pe latură civilă, a admis pretențiile părților civile și, obligând inculpatul la plata sumei de 10.000 lei, față de prețul celor trei cabaline și beneficiul nerealizat de părțile civile pe parcursul celor aproape trei ani de la data faptei, având în vedere că părțile civile se întrețineau din exploatarea acestor animale.
Împotriva deciziei penale mai sus menționate, a declarat în termen legal recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, care a invocat nelegalitatea deciziei, întrucât la aplicarea pedepsei nu s-au avut în vedere toate sentințele penale prin care inculpatul a fost condamnat anterior și netemeinicia decizie în ceea ce privește cuantumul pedepsei, precum și inculpatul.
Analizând decizia penală recurată sub aspectul motivelor de recurs, dar și din oficiu, în temeiul art.385 CPP, Curtea de Apel reține următoarele:
Instanța de apel a stabilit corect situația de fapt și de drept în baza probatoriului eficient administrat pe parcursul procesului penal, fapta inculpatului, prevăzută de art.208 al.1 - 209 al.1 lit.e,g, constând în aceea că, în noaptea de 06/07.11 2005, sustras din loc public trei cabaline aparținând părții vătămate, întrunește sub aspect obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de textul legal anterior precizat.
Pedeapsa aplicată inculpatului, pentru infracțiunea comisă, a fost judicios apreciată, în raport de criteriile impuse de art.72 Cod penal, fapta comisă, urmarea produsă - prejudiciul creat în dauna părții civile, persoana inculpatului, cunoscut cu antecedente penale, poziția nesinceră, lipsa stărilor, situațiilor care să conducă la reținerea circumstanțelor atenuante.
Instanța de apel, corect a dispus revocarea grațierii pedepsei aplicate aceluiași inculpat, prin sentința penală nr.655/19.03.2003 a Judecătoriei Vaslui, rămasă definitivă prin decizia penală nr.337/10.10.2003 a Tribunalului Vaslui, însă din eroare instanța a trecut pedeapsa de 6 luni în loc de 1 an cum era corect, eroare care poate fi îndreptată potrivit dispozițiilor codului d e procedură penală.
Așa fiind pedeapsa de executat este corect aplicată, nu se impune o nouă redozare, întrucât instanța, la stabilirea acesteia, a avut în vedere în primul rând fapta comisă - care rămâne în centrul procesului penal de individualizare - dar și în raport de persoana inculpatului, gradul său de moralitate și șansa de reeducare pe care el o prezintă.
Față de cele mai sus reținute, Curtea de Apel, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge recursul potrivit dispozitivului prezentei.
Văzând și dispozițiile art.189, 192 al.2 și 3 și art.193 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și recurentul inculpat împotriva deciziei penale nr.174 din 01.04.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Constată că inculpatul a fost asistat de apărători aleși.
În baza art.193 Cod procedură penală, obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 lei, către intimații - părți vătămate și, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală, obligă recurentul la plata sumei de 80 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art.192 al.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, în recursul Parchetului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - -
- -
-
GREFIER
-
Red.sent.pen.
Red. /
Red.
Tehnored.
Ex.2
21/24.11.2008
Președinte:Valerica Niculina GrosuJudecători:Valerica Niculina Grosu, Bogdan Adrian, Ștefan
