Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 700/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 700/2009
Ședința publică din 19 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 3: Monica
Grefier
Prezentul complet a fost constituit potrivit prevederilor art.95 și urm. din Regulamentul de Ordine Internă a Instanțelor Judecătorești
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 154/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul recurent asistat de apărător ales, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care se constată că inculpatul a depus la dosar procura specială autentificată sub nr. 2919/07.11.2005 de BNP.
Instanța constată că nu sunt alte cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului și achitarea inculpatului pentru următoarele considerente:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. f din Legea nr. 241/2005, dar arată că la data înființării societății SC Trans aceasta și-a deschis sediul în, care nu a fost unul fictiv. Arată că contractul de închiriere a spațiului respectiv a fost încheiat pentru 1 an de zile dar s-a rămas în posesia acestuia până în anul 2005, când numita l-a împuternicit pe inculpat să schimbe sediul societății. Arată că inculpatul nu a putut să realizeze deschiderea punctelor de lucru. Precizează că magazinele societății comerciale se aflau în piața centrală a orașului, astfel că nu poate fi vorba de sustragere de la control. Cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005 arată că din actele de urmărire penală nu rezultă ca inculpatul să nu fi înregistrat vreun act fiscal în contabilitate, având în vedere că acesta a depus bilanțurile cu balanțele aferente, astfel că este evident că s-a ținut și o evidență contabilă. Învederează instanței faptul că potrivit art. 94 alin. 4 din Codul fiscal organul de cercetare penală nu putea cere ANAF-ului efectuarea controlului la societatea comercială în litigiu. Precizează că în decizia pronunțată de tribunal s-a reținut că inculpatul nu a atacat acest raport, dar învederează că inculpatul nu putea ataca acest act, acesta putând fi atacat doar de către administratorul societății, iar inculpatul nu avea mandat decât pentru deschiderea punctelor de lucru.
Cu privire la infracțiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 arată că societatea a ținut o contabilitate, dar că aceasta nu a avut posibilitatea să plătească taxele, astfel că nu se poate aprecia că suntem în prezența infracțiunii de stopaj la sursă. Arată că din coroborarea probelor administrate rezultă că nu a existat intenția de a se sustrage de la plata acestor impozite. Precizează că dubiul existent în cauză profită inculpatului.
Solicită admiterea recursului și achitarea inculpatului.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea recursului declarat de inculpat și trimiterea cauzei spre rejudecarea instanței de fond.
Arată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 6, 9 lit. f din Legea nr. 241/2005 și art. 43 din Legea nr. 82/1991, iar la fond s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului din infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 în infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b și f din Legea nr. 241/2005. Precizează că urmărirea penală s-a început pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 lit. f dar din actul de sesizare a instanței rezultă infracțiunile prev. de art. 9 lit. b și art. 9 lit. f, care sunt infracțiuni distincte. Arată că deși s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice inculpatul nu a fost audiat, instanța făcând diligențe pentru audierea inculpatului, însă nu suficiente. Precizează că inculpatul a fost condamnat la o singură pedeapsă pentru infracțiunile prevăzute la art. 9 lit. b și f, deși în cauză este vorba de două infracțiuni distincte pentru care trebuiau aplicate pedepse diferite. Apreciază că inculpatului i-a fost încălcat dreptul la apărare și că declarația luată inculpatului în cursul judecării recursului nu suplinește lipsa audierii acestuia la fond. Apreciază că în speță suntem în prezența cazurilor de casare prevăzute de art. 3859pct. 9 și pct. 10 Cod procedură penală, instanța de fond nemotivând soluția cu privire la infracțiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 251/2005, mai mult sunt confundate textele infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită achitarea sa, apreciind că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa. Arată că nu avea mandat pentru administrarea societății, ci doar pentru deschiderea punctelor de lucru, deschideri care nu au putut fi efectuate deoarece locațiile respective nu erau întabulate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 504/25.08.2008 Judecătoria Petroșania condamnat pe inculpatul la:
- 1(un) an și 6(șase) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 și
- 2(doi) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 9 alin. 1, lit. b și f din Legea nr. 241/2005.
În temeiul art. 33 lit. a și art. 34 lit. b pen. - inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 2(doi) ani închisoare.
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. 1, lit. a, b și c pen. - pe durata și în condițiile art. 71 alin. 1.pen.
În temeiul art. 81, 82 și art. 71 alin. 5.pr.pen. - a dispus suspendarea condiționată a pedepsei principale și accesorii aplicată inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 4(patru) ani.
În temeiul art. 359 alin. 1 și 2.pr.pen. - a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83.pen. cu privire la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul comiterii, cu intenție, în interiorul termenului de încercare, a unei noi infracțiuni și asupra consecințelor acestei revocări.
La rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, un exemplar al acesteia se va comunica, în conformitate cu disp. art. 13 din Legea nr. 241/2005 - Oficiului Național al Registrului Comerțului, iar în conformitate cu disp. art. 2 și art. 6 din nr.OUG 75/2001, modificată prin Legea nr. 146/2005, un exemplar al hotărârii se va comunica Direcției Generale a Finanțelor Publice H - D, pentru înscriere în cazierul fiscal.
În temeiul art. 346 alin. 1, art. 14 alin. 1 pr.pen. a admis - ca întemeiată - acțiunea civilă formulată de partea civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTARE FISCALĂ - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
A obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, Trans", cu sediul în, str. -,. 5,. 1,. 13, județul H, citată și prin afișare la Consiliul Local - la plata sumei de 19.332,00 lei către partea civilă.
În temeiul art. 191 alin. 1.pr.pen. - a obligat inculpatul la plata sumei de 350,00 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, cu referire la actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 10 mai 2007, inspectori din cadrul H-D - Activitatea de Control Fiscal - au efectuat o inspecție fiscală generală la ,- TRANS", al cărei administrator și asociat unic este numita, soția inculpatului, inculpatul fiind însă cel care efectuează în fapt toate operațiunile legate de administrarea acestei societăți comerciale.
În urma acestui control efectuat de către inspectorii din cadrul H D, s-a constatat că, TRANS" are sediul social declarat în localitatea, strada -,.5,.I.13, județul H (adresa nr. 45160 din 9 octombrie 2006 Oficiului Registrului Comerțului - fila 10), însă din verificările efectuate s-a constatat că în imobilul respectiv locuiește familia și HG, locuința fiind dobândită de către aceștia la data de 6 aprilie 2005 (adresa nr. 21337 din 23 octombrie 2006 Primăriei Municipiului - fila 14).
De asemenea, din verificările efectuate la Administrația Finanțelor Publice, a rezultat faptul că societatea administrată în fapt de către inculpat, nu are autorizație de funcționare pentru sediul din, str.-,.5. 13, (sediul pe acre l-a declarat ca sediu al societății) precum și faptul că inculpatul nu a declarat punctele de lucru de pe raza municipiilor și, iar pentru alte spații comerciale, nu a depus nici un fel de act, motiv pentru care aceste puncte de lucru nu au putut fi înregistrate în evidențele fiscale.
Acest aspect mai rezultă și din procesul verbal încheiat la data de 10.05.2007, de către inspectorii fiscali din cadrul F H -D, în care se precizează că inculpatul își desfășoară activitatea de comerț în trei spații comerciale situate în incinta Pieței,Cina" din. Aceste puncte de lucru nu sunt înregistrate la Registrul Comerțului,nefiind declarate nici la organul fiscal teritorial (proces verbal - filele 24 - 40).
Fiind audiat cu privire la fapta comisă, inculpatul a arătat că nu a declarat punctele de lucru de pe raza municipiilor și, deoarece acesta a închiriat de la Primăria doar parcelele de teren, iar acestea nu au putut fi înregistrate ca puncte de lucru, recunoscând că în aceste spații se desfășoară activitate comercială (declarația inculpatului - fila 128 - 129; 130).
În urma controlului fiscal efectuat la, Trans", s-a mai constatat că inculpatul nu a depus bilanț contabil pe anii 2003, 2004 și 2005 astfel că s-a sustras de la plata impozitului pe profit, cauzând un prejudiciu în cuantum de 19.332 lei, nerecuperat (proces verbal - filele 24 - 40).
Inculpatul a recunoscut parțial fapta, fiind de acord cu plata despăgubirilor civile, însă, deși i s-a acordat termen în vederea achitării prejudiciului, acesta nu s-a mai prezentat la termenul acordat în acest sens (declarația inculpatului - filele 128 - 129 și 130).
În drept, fapta inculpatului, care, în calitate de administrator de fapt al, Trans", nu a declarat cele 3 puncte de lucru ale societății, puncte de lucru aflate pe raza teritorială a localităților și, precum și fapta de a declara fictiv sediul principal al acestei societăți, realizează elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.9 al.1 lit. b și f din Legea 241/2005, iar fapta aceluiași inculpat de a omite, cu știință să efectueze înregistrările în contabilitate sustrăgându-se de la plata impozitului pe profit, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 6 al.1 din Legea 241/2005 - fapte comise în condițiile concursului de infracțiuni prev. de art. 33 lit.b pen.
La individualizarea pedepsei care se va aplica inculpatului, pentru fiecare dintre cele două infracțiuni concurente, instanța va avea în vedere limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei, precum și circumstanțele personale ale inculpatului care nu are antecedente penale (fișă de cazier judiciar - fila 124), astfel că se va aplica inculpatului, pentru fiecare dintre cele două infracțiuni, pedeapsa închisorii, apreciată ca fiind aptă să conducă la reeducarea acestuia.
Se va dispune contopirea pedepselor care se vor aplica inculpatului pentru cele două infracțiuni concurente, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.
Se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. 1, lit. a și b pen. în condițiile art. 71 alin. 1.pen.
Împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale, că acesta a recunoscut parțial fapta și a fost de acord cu plata despăgubirilor civile constând în impozitul pe profit restant, este căsătorit și are doi copii minori sunt apreciate de către instanță ca fiind de natură să conducă la concluzia că inculpatul se poate îndrepta și fără executarea efectivă a pedepsei, astfel că se va dispune suspendarea pedepsei care se va aplica inculpatului - pe durata unui termen de încercare care se va calcula conform disp. art. 82.pen.
Se va atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 83.pen.
Se va da eficiență disp. art. 13 din Legea nr. 241/2005 și disp. art. 2 și art. 6 din nr.OUG 75/2001, modificată prin Legea nr. 146/2005.
În temeiul art. 346 alin. 1, art. 14 alin. 1 pr.pen. se va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTARE FISCALĂ - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului H, iar inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, Trans", va fi obligat la plata sumei de 19.332,00 lei reprezentând impozitul pe profit, neachitat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen și motivat inculpatul.
Prin motivele de apel, s-a susținut că:
inculpatul a fost condamnat pentru o altă faptă decât cea pentru care a fost trimis în judecată, respectiv că cercetarea judecătorească s-a făcut pentru infracțiunea prev. de art. 9 lit. g din Legea 241/2005, iar condamnarea pentru infracțiunea prev. de art. 9 lit. b din Legea 241/2005, ceea ce ar constitui o încălcare a dreptului la apărare;
nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 6, art. 9 al. 1 lit. f și art. 9 al. 1 lit. b din legea 241/2005 întrucât inculpatul nu s-a sustras controlului efectuat de ANAF, că nu a fost înștiințat de efectuarea acestui control, și că raportul de inspecție fiscală efectuat la cererea organelor de cercetare penală nu poate fi considerat probă tehnică științifică.
S-a mai susținut că inculpatul știa că are de primit TVA de la buget, iar lipsa disponibilităților bănești care să permită virarea acestor sume la bugetul de stat nu putea angaja răspunderea penală a inculpatului.
Un alt motiv de apel îl constituie faptul că lichidatorul judiciar numit în data de 18.08.2008 nu a fost introdus în cauză în fața instanței de fond.
Raportat la motivele de apel expuse mai sus, inculpatul prin apărătorul ales a solicitat în principal desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se stabili corect încadrarea juridică a faptei și a se administra probatoriul necesar în raport de încadrarea corectă a faptelor și pentru a fi citat lichidatorul, IT Management T - Filiala D, iar în subsidiar achitarea conform art. 10 lit. d cod procedură penală.
Prin decizia penală nr. 154/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr- a fost admis ca fondat apelul inculpatului, privind conținutul pedepsei, și în noua judecată a înlăturat din conținutul pedepsei accesorii dispozițiile art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a Cod penal.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele:
Probele administrate au evidențiat faptul că inculpatul, în calitate de administrator în fapt al SC Trans SRL, nu a declarat sediile secundare de pe raza orașului (3 puncte de lucru). Totodată sediul principal al societății s-a dovedit a fi fictiv, la adresa declarată din, str. -,. 5,. I,. 2,. 13, județul H locuind de aproximativ un an familia.
Cu ocazia controlului efectuat la data de 10.05.2007 de inspectorii DGFP H - D s-a mai constatat că inculpatul - administrator de fapt nu a depus bilanț contabil pe anii 2003, 2004 și 2005 și s-a sustras astfel de la plata impozitului pe profit, cauzând un prejudiciu de 19.332 lei.
Modalitatea în care a acționat inculpatul, relevă fără dubiu că acesta a urmărit doar să desfășoare activități comerciale în afara cadrului legal, preocupat doar de îmbogățirea rapidă fără respectarea obligațiilor de comunicare a datelor pe baza cărora s-ar fi putut stabili ce sume datorează bugetului de stat.
Inculpatul apelant a recunoscut în cursul urmăririi penale, parțial, săvârșirea faptelor, fiind de acord cu recuperarea prejudiciului. Aceste împrejurări nu pot constitui circumstanțe atenuante, deoarece au fost formale. Până în prezent inculpatul nu a achitat prejudiciul cauzat.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunile de evaziune fiscală prev. de art. 6 și 9 al. 1 lit. f din Legea 241/2005 și fals intelectual prev. de art. 43 din Legea 82/1991 rap. la art. 289 cod penal.
În cursul judecății, la termenul din 8.05.2008 instanța de fond în mod legal și temeinic având în vedere dispozițiile Deciziei nr. 4/2008 a secțiilor Unite ale ICCJ a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului din infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 43 Legea 82/1991 rap. la art. 289 cod penal în infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 al. 1 lit. b și f din Legea 241/2005.
Susținerea apărătorului inculpatului că cercetarea judecătorească s-a făcut pentru infracțiunea prev. de art. 9 al. 1 lit. g Legea 241/2005 ceea ce ar echivala în încălcarea dreptului la apărare este neîntemeiată.
În cauză se poate observa că instanța de fond a dat încadrarea juridică legală faptelor deduse judecății și chiar concluziile scrise - 233 inculpatul se referă la infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b Legea 241/2005.
A susține că cercetarea judecătorească s-a făcut pentru o infracțiune, iar condamnarea pentru o alta este eronat, în condițiile în care după termenul din 8.05.2008, nu s-a mai administrat nici o probă, întrucât la termenele din 29.05.2008, 26.06.2008 și 14.08.2008, sub diferite pretexte au lipsit toate părțile.
În motivele de apel se susține că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 9 al. 1 lit. f Legea 241/2005 care se referă la sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare sau fiscale prin nedeclararea sau declararea fictivă a sediilor principale sau secundare întrucât trebuie ca organele de control fiscal să fi înștiințat contribuabilul despre faptul că urmează a fi inspectat.
În condițiile în care fapta imputată este chiar declararea fictivă a sediului principal și nedeclararea punctelor de lucru, nu vedem cum puteau înștiința organele de control contribuabilul în acest sens.
Inculpatul a mai solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât la instanța de fond nu s-a introdus în cauză lichidatorul judiciar al SC Trans SRL.
Cererea nu este întemeiată. Instanța de fond a solicitat relații la ORC de pe lângă Tribunalul Hunedoara cu privire la starea societății (179) iar încheierea nr. 6719/18.08.2008 a judecătorului delegat (dosar 13815/2008 fila 45) nu era definitivă și irevocabilă la data judecării cauzei în fond, procedura de citare a părții responsabile civilmente fiind legal îndeplinită. Încheierea nr. 6719/2008 a devenit definitivă și irevocabilă în ianuarie 2009 când lichidatorul a formulat cerere de deschidere a procedurii simplificate a insolvenței în dosarul nr- al Tribunalului Hunedoara.
Referitor la susținerea că raportul de inspecție fiscală nu poate ține loc de constatare tehnico-științifică nefiind probă în acest sens, s-au făcut următoarele precizări:
Inculpatul nu a contestat în instanță de contencios administrativ raportul de inspecție fiscală nr. 10.282/10.05.2007 (24-119 dosar civil) și face o confuzie considerând că raportul de inspecție fiscală ar fi fost considerat de organele de urmărire penală ca o constatare tehnico-științifică.
Afirmațiile inculpatului cu caracter general cu privire la neplata sumelor datorate către bugetul de stat cu motivația că ar fi avut de primit TVA, nu îl exonerează de răspundere penală și nu demonstrează lipsa de intenție în săvârșirea infracțiunii prev. de art. 6 din Legea 241/2005.Infracțiunea se săvârșește în momentul nevirării sumelor de bani reprezentând contribuții la bugetul de stat, fiind irelevante alte împrejurări.
Prejudiciul cauzat bugetului de stat a fost calculat de organele de inspecție fiscală pe baza balanțelor de verificare (26), fiind cert că inculpatul nu a depus bilanțul la sfârșitul anului conform prevederilor Codului d e procedură fiscală.
Față de considerentele expuse mai sus s-a apreciat că cererile inculpatului apelat de achitare sau trimitere a cauzei spre rejudecare nu sunt fondate.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel a declarat recurs inculpatul.
Recursul a fost declarat în termen.
În motivarea recursului inculpatul a criticat hotărârea atacată susținând că nu este vinovat de săvârșirea faptelor de care este acuzat, menționând că sediul nu a fost fictiv, organele efectuând controale la punctele de lucru, care erau situate în piața centrală a orașului.
De asemenea, inculpatul a susținut că a înregistrat actele în evidența contabilă, a depus bilanțurile contabile, iar infracțiunea de stopaj la sursă nu are întrunit conținutul constitutiv, lipsind vinovăția, deoarece nu a avut posibilitatea unei plăți efective datorită faptului că nu a încasat bani din creanțe și, pe cale de consecință, a solicitat achitarea pentru toate faptele de care a fost acuzat.
Criticile formulate de inculpat se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală, comițându-se o gravă eroare de fapt care a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare.
Potrivit art. 3859alin. 2 Cod procedură penală cazurile de casare prevăzute de art. 3859alin. 1 pct. 10 Cod procedură penală se iau în considerare întotdeauna din oficiu.
În cauză prima instanță nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului, prin pronunțarea unei singure condamnări pentru infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b și f din Legea nr. 241/2005, deși cele două fapte de evaziune constituie infracțiuni distincte, cu conținut constitutiv specific, aflate în concurs real, potrivit art. 33 alin. 1 lit. a Cod procedură penală.
Potrivit art. 9 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 constituieinfracțiunide evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
.
b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în documentele legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;
.
f) sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate.
Prin rechizitoriu inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 6 și 9 alin. 1 lit. f din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și fals intelectual prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Dând eficiență Deciziei nr. 4 din 21 februarie 2008 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, la 08.05.2008, prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice făcute prin actul de sesizare, în infracțiunile de evaziune fiscală prev. și ped. de art. 6 și art. 9 alin. 1 lit. b și f din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 33 alin. 1 lit. a Cod penal (f 195 - dosar Judecătoria Petroșani ).
Prin omisiunea esențială a primei instanțe de a se pronunța asupra fiecărei fapte de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. b și f, precum și prin reținerea ca infracțiune de evaziune fiscală a infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 care constă în reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, a avut loc o lipsă parțială a judecății, o omisiune cu caracter esențial care justifică necesitatea anulării hotărârii instanței de apel și fond.
Deoarece motivul formal de recurs prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 10 Cod procedură penală impune casarea cu trimiterea cauzei la instanța de fond, instanța de recurs apreciază ca inutilă examinarea motivelor de recurs substanțiale.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 38515alin. 1 pct. 2 lit. c Cod procedură penală, instanța va admite apelul inculpatului, va casa decizia atacată și hotărârea primei instanțe și va dispune rejudecarea cauzei de către Judecătoria Petroșani.
În temeiul art. 38517alin. 4 Cod procedură penală, raportat la art. 383 alin. 3 Cod procedură penală, ultimul act procedural rămas valabil, de la care procesul penal trebuie să-și reia cursul, este încheierea din 24 ianuarie 2008.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 154/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 504/2008 pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosarul nr- și dispune rejudecarea cauzei de către Judecătoria Petroșani.
Ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul penal trebuie să-și reia cursul este încheierea penală din 24 ianuarie 2008 pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosarul nr-.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în cotă parte, în sumă de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./02.12.2009
jud. apel,
jud. fond
Președinte:Maria Elena CovaciuJudecători:Maria Elena Covaciu, Leontin Coraș, Monica
