Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 721/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr- (Număr în format vechi 957/2009)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR. 721

Ședința publică de la 14 mai 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Elena Ursulescu

JUDECĂTOR 2: Dumitru Mirancea

JUDECĂTOR 3: Andreea Cioată

GREFIER- - -

____

MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - este reprezentat legal prin procuror.

Pe rol, soluționarea cauzei penale, având ca obiect recursul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 125 din 13 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Sector 1 B în dosarul nr- și a deciziei penale nr. 222/A/ din 01 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurent inculpat, personal, în stare de arest preventiv și asistat de apărător din oficiu, avocat lipsă fiind intimat parte vătămată.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Curtea a procedat la ascultarea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată separat și atașată la dosarul cauzei.

Întrebate fiind, părțile declară că nu mai sunt alte cereri sau excepții de invocat, motiv pentru care, Curtea, constată cauza în stare de judecată și în temeiul disp. art. 385/13 Cod procedură penală, acordă cuvântul în susținerea recursului.

Apărătorul din oficiu pentru recurent inculpat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, iar pe fond redozarea pedepsei aplicate prin reținerea circumstanțelor judiciare atenuante prev. de art. 74-76 Cod penal, întrucât inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, a colaborat cu organele de urmărire penală, iar partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului declarat, ca fiind nefondat și menținerea hotărârilor atacate ca fiind legale și temeinice, apreciind pedeapsa aplicată ca fiind corect individualizată în raport de prevederile art. 72 Cod penal având în vedere atât modalitatea de săvârșire a infracțiunii de furt calificat avut privat cât și faptul că inculpatul este recidivist în varianta prev. de art. 37 lit.b Cod penal, din fișa acestuia de cazier rezultând că a mai suferit numeroase condamnări pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni. În baza art. 88 Cod penal, solicită deducerea arestării preventive la zi.

Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței.

CURTEA,

Asupra recursului penal de față.

Prinsentința penală nr.125 din 13.02.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1, conform art.208 alin.1,209 alin.1 lit.a,e,g, Cod penal inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

S-a făcut aplicarea art.71 alin.1, art.64 lit.a teza II și lit.b Cod penal.

Conform art.863alin.1 Cod penal, s-a stabilit că, pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

se va prezenta la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele fixate de acest serviciu;

va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

va comunica și justifica schimbarea locului de muncă;

va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

Conform art.71 alin.4 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale s- suspendat și executarea pedepsei accesorii.

Conform art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.864Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere și executarea în întregime a pedepsei dacă săvârșește altă infracțiune sau nu respectă obligațiile și măsurile stabilite în sarcina sa.

Conform art.88 Cod penal s-a dedus prevenția, de la 26.10.2008 la 15.12.2008.

II. S- constatat că nu sunt incidente disp.art.334 Cod procedură penală.

Conform art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, e, g, i, 37 lit.b Cod penal a fost condamnat inculpatul la 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă post-executorie.

S- făcut aplic.art.71 alin.1, 64 lit.a teza a II-a, lit. Cod penal.

Conform art.350 a C.P.P. fost menținută starea de arest a inculpatului.

Conform art.88 Cod penal, s-a dedus prevenția de la 26.10.2008 la zi.

Conform art.14, 346 Cod procedură penală s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Conf.art.191 C.P.P. fiecare inculpat a fost obligat la câte 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că a data de 26.10.2008, în jurul orei 05.00, inculpații au fost surprinși pe șos.- de organele de poliție din cadrul Secției 5 în timp ce transportau mai multe cutii de carton, sustrase dintr-un autoturism marca Ford Explorer de culoare vișinie, cu nr.de înmatriculare de proveniență din Anglia -, parcat în fața Hotelului de pe șos.-.

În urma cercetărilor efectuate a rezultat că în ziua de 26.10.2008, în jurul orei 1.00, inculpatul s-a întâlnit cu inculpatul, iar în jurul orei 3.00, la sugestia primului au hotărât să sustragă din autoturismul marca Ford Explorer de culoare vișinie, cu nr. de înmatriculare de proveniență Anglia, -, parcat în fața Hotelului de pe șos. -, mai multe bunuri. Inculpatul a spart cu ajutorul unei bujii, geamul lateral din dreapta spate al autoturismului și introducându-și mâna prin spărtură, a deschis portiera. Cei doi inculpați au luat cutiile și le-au transportat pe str.P, pe un teren viran, fiind surprinși de organele de poliție în timp ce efectuau cel de-al treilea transport.

Fiind audiați în cursul urmăririi penale, inculpații au recunoscut săvârșirea faptei, recunoașterea lor coroborându-se cu procesul-verbal de prindere în flagrant întocmit de lucrătorii de poliție din cadrul secției 5 și cu declarațiile martorului și ale părții vătămate.

Fapta inculpatului, de a pune în executare hotărârea de a sustrage prin efracție, în timpul nopții, împreună cu coinculpatul mai multe bunuri dintr-un autoturism parcat în loc public, întrunește elementele constitutive aleinfr.detentativă la furt calificatprev.deart.208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit.a, e, g, i Cod penal, cu aplic.art.37 lit.b Cod penal.

In cazul inculpatului, primul termen al recidivei mari post executorii îl reprezintă pedeapsa rezultantă (stabilită în urma contopirii a două pedepse) de 2 an și 10 luni închisoare pronunțată prin sentința penală nr.2610/18.07.2006 a Judecătoriei Sectorului 5 B, definitivă prin neapelare. Din executarea acestei pedepse inculpatul a fost liberat condiționat la data de 27.09.2007, având un rest neexecutat de 324 zile, iar executarea integrală a pedepsei a expirat la 14.02.2008 (referat Biroul executări penale Judecătoria Sectorului 1 B - fila 98 dosar). După expirarea acestei pedepse inculpatul a săvârșit fapta dedusă prezentei judecăți.

În ceea ce privește incidența art.334 Cod procedură penală (în sensul de a se reține și disp.art.37 lit.a Cod penal, față de inculpatul, față de argumentele deja analizate, s-a constatat că nu se impune schimbarea încadrării juridice.

Infracțiunea săvârșită atrage răspunderea penală a inculpaților potrivit art. 17 Cod penal.

La individualizarea judiciară a pedepsei, s-au avut în vedere criteriile enumerate de art.72 Cod penal, circumstanțele reale, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, urmarea produsă și circumstanțele personale, sub acest ultim aspect urmând a se reține faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră, dar a dovedit perseverență infracțională, el fiind anterior condamnat la două pedepse privative de libertate pentru săvârșirea aceluiași tip de infracțiuni.

Punând în balanță ansamblul acestor considerente, instanța a apreciat că pentru această infracțiune o pedeapsă orientată spre prima Jai ntervalului prevăzut de lege, cu executarea în regim de detenție, este aptă să atingă scopul preventiv și educativ al sancțiunii.

In ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că această condamnare atrage existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electoralăprev.deart.64 lit.a teza a II-a, b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei.

Nu i s-a interzis inculpatului dreptul de a alege, ci doar pe cel de a fi ales, având în vedere exigențele CEDO, reflectate în Hotărârea din 06 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, în care Curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia și împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, acestea trebuind să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia.

Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotație electorală sau vreo gravitate specială, astfel că instanța apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege. Dreptul de a fi ales se impune însă a fi interzis deoarece din penitenciar condamnatul nu și-ar putea îndeplini funcțiile elective și nici nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru cetățeni.

In baza art.88 Cp. din pedeapsa rezultantă s-au dedus reținerea și arestul preventiv de la 26.10.2008 la zi.

In baza art.350 și 160.C.P.P. constatând că subzistă temeiurile ce au dus la luarea măsurii preventive față de inculpatul, instanța a menținut starea de arest.

Sub aspectul laturii civile instanța a reținut că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, deoarece prejudiciul a fost acoperit prin restituire.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel ambii inculpați, inculpatul retrăgându-și însă cererea în fața instanței. Inculpatul a criticat sentința atacată pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei principale, cerând reducerea acesteia.

Prindecizia penală nr.222A din 1.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul inculpat.

S- menținut starea de arest a inculpatului .

S-a dedus prevenția de la 26.10.2008 la zi.

S-a luat act că apelantul inculpat și-a retras apelul declarat împotriva aceleiași sentințe penale.

A fost obligat fiecare inculpat apelant la plata a câte 70 RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că în mod corect instanța de fond, în raport de materialul probator administrat în cauză, respectiv proces-verbal de prindere în flagrant, proces-verbal de consemnare a declarației orale, planșa fotografică, declarație parte vătămată, declarații inculpați, declarații martor, proces-verbal de cercetare la fața locului, a apreciat că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii puse pe seama lor și i-a condamnat conform dispozitivului sentinței penale, cuantumul pedepselor fiind judicios individualizat, iar modalitatea de executare a acestora fiind de asemenea temeinică și legală.

Tribunalul nu poate primi cererea inculpatului de reducere a cuantumului pedepsei, în condițiile în care instanța de fond, oricum, a dat spre executare o pedeapsă orientată la minimul special prevăzut de lege, inculpatul a fost prins în flagrant delict, astfel că acoperirea prejudiciului nu s-a făcut prin voința inculpatului, infracțiunea fiind săvârșită în stare de recidivă postexecutorie, ceea ce dovedește perseverență infracțională.

Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs în scris inculpatul, fără însă a-l motiva în conformitate cu dispozițiile art.38510alin.1 și 2 Cod procedură penală.

Curtea a procedat la ascultarea recurentului inculpat, acesta arătând că recunoaște săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și nu are nimic de adăugat.

Cu ocazia dezbaterii recursului, recurentul a precizat că înțelege să critice decizia penală și sentința atacate în ceea ce privește individualizarea pedepsei, pe care o consideră prea mare, față de atitudinea sa procesuală sinceră, de recunoaștere și regret față de fapta comisă, dar și față de împrejurarea că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Examinând cauza în temeiul art.3856alin.1 și 2 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat.

În primul rând, trebuie menționat faptul că deși recursul nu a fost motivat în scris (prin cererea de recurs) sau printr-un memoriu separat depus la C cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, conform art.385/10 alin.2 Cod procedură penală, totuși cazul de casare invocat în dezbateri (art.385/9 pct.14 Cod procedură penală) se încadrează în cele care, potrivit art.38510alin.21Cod procedură penală, pot fi avute în vedere din oficiu.

Cât privește critica formulată de către recurentul inculpat, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, căci la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art.72 Cod penal și s-a orientat către minimul prevăzut de lege, fără să se impună reducerea acesteia.

Astfel, în raport de gradul de pericol social concret mediu al faptei comise (evidențiat de împrejurările și modalitățile săvârșirii, dar și de urmările produse), de antecedența penală a inculpatului (care a fost condamnat anterior de trei ori tot pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat, dovedind astfel perseverență pe calea infracțională), de împrejurarea că acesta nu s-a preocupat în sensul găsirii unui loc de muncă (în condițiile în care nu are altă sursă licită aducătoare de venituri), dar și de starea de recidivă post executorie reținută în sarcina inculpatului (ce constituie o cauză de agravare a pedepsei), Curtea constată că pedeapsa de 4 ani închisoare stabilită de prima instanță răspunde scopului preventiv educativ prevăzut de art.52 Cod penal.

Cât privește împrejurarea că inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii, aceasta trebuie privită și prin prisma faptului că acesta a fost surprins în flagrant delict de organele de poliție; tot astfel, recuperarea prejudiciului cauzat părții vătămate se datorează aceleiași împrejurări, respectiv intervenției organelor legii, nefiind nicidecum rezultatul vreunei "stăruințe a inculpatului în repararea pagubei". Pe de altă parte, aceste aspecte învederate de recurentul inculpat (atitudinea procesuală sinceră și acoperirea integrală a prejudiciului), nu pot fi avute în vedere în mod singular în procesul de individualizare a pedepsei, ci în coroborare cu celelalte criterii prevăzute de art.72 Cod penal.

Față de cele reținute, Curtea constată că nu este incident cazul de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.14 Cod procedură penală, așa încât recursul nu poate fi admis din acest motiv.

Mai mult, examinând cauza în temeiul art.3859alin.3 Cod procedură penală, nu se constată nici incidența vreunuia din celelalte cazuri de casare pe care instanța le poate lua în considerare din oficiu, așa încât, în temeiul art.38515alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge recursul ca nefondat.

În baza art.385/16 alin.2 Cod procedură penală rap. la art.381 Cod procedură penală, se va deduce prevenția de la 26.10.2008 la zi.

Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat deinculpatulîmpotriva sentinței penale nr.125 din 13.02.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B și a deciziei penale nr.222/A din 1.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală.

Deduce prevenția de la 26.10.2008 la zi.

Obligă inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 14 mai 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red. /15.06.2009

Dact. L:2 ex./17.06.2009

- II. - jud.;

Președinte:Elena Ursulescu
Judecători:Elena Ursulescu, Dumitru Mirancea, Andreea Cioată

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 721/2009. Curtea de Apel Bucuresti