Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 748/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 748
Ședința publică din data de 23 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 3: Elena Zăinescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul fiul lui și, născut la 24 ianuarie 1990, deținut în Penitenciarul Mărgineni împotriva deciziei penale nr.160 din 05.08.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova prin care au fost respinse apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești și de către inculpat împotriva sentinței penale nr.894 din 07.05.2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca nefondate.
Prin sentința penală nr.894 din 07.05.2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești, n baza art.208 alin.1 - art.209 alin.1 lit.g, i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal, art. 74 al.1 lit.c și art. 76 al.1 lit.c Cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 24.01.1990 în municipiul P, județul P, cetățean român, necăsătorit, fără ocupație, studii 4 clase, domiciliat în municipiul P,-,. 53,. C,. 43, județul P și fără forme legale în municipiul P,-, județul P, CNP -, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Mărgineni, la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă din 26/27.11.2008.
În baza art.83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1440/18.07.2008 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin neapelare la data de 06.08.2008 și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse, alături de pedeapsa aplicată în cauza de față, inculpatul urmând să execute în total pedeapsa de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare.
Prin aceeași sentință s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.71 și art. 64 lit.a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege iar în baza disp. art.350 alin.1 Cod procedură penală a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului.
Totodată, conform art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și a arestării preventive de la 27.11.2008 la zi.
În soluționarea laturii civile, s-a luat act că partea vătămată SC Serv SRL P, reprezentată de administrator nu s- constituit parte civila în cauză, prejudiciul fiind recuperat prin restituire.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, din Baroul Prahova, conform delegației nr.5379/2009, lipsă fiind intimatul-parte vătămată.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu acordul instanței, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a luat legătura cu acesta și având cuvântul arată că nu sunt cereri prealabile de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul precizează că nu are cereri de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act că nu sunt cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că acesta a declarat recurs împotriva deciziei penale nr.160/05.08.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și sentinței penale nr.894/07.05.2009 a Judecătoriei Ploiești, prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare.
Critică hotărârile atacate sub aspectul cuantumului pedepsei, având în vedere circumstanțele atenuante cărora atât instanța de fond cât și instanța de apel nu le-a acordat eficiență, în sensul aplicării unei pedepse orientate spre minimul prevăzut de lege, arătând că nu s-au aplicat corespunzător disp. art.74 și 76 Cod penal.
Solicită a se avea în vedere vârsta recurentului la momentul comiterii faptelor, atitudinea sinceră pe care acesta a avut-o la urmărirea penală, în sensul recunoașterii faptei și împrejurarea că acesta are copii minori în întreținere.
Precizează că și apelul declarat de parchet este în favoarea inculpatului, dar instanțele nu au acordat eficiență circumstanțelor atenuante.
Pentru motivele invocate, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și pe fond redozarea pedepsei, în sensul aplicării unei pedepse orientată spre minimul special prevăzut de lege.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, menținerea hotărârilor pronunțate de instanța de fond și de apel ca legale și temeinice, apreciind că pedeapsa este corect individualizată iar instanța de fond deja a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante.
În raport de circumstanțele personale ale inculpatului, el aflându-se în stare de recidivă postcondamnatorie, se apreciază că s-a făcut o justă individualizare a pedepsei.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a se pronunța.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.894 din 7 mai 2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în baza disp. art.208 alin.1-art.209 alin.1 lit. g,i, cu aplicarea art.37 lit.a, art.74 al.1 lit.c și art.76 al.1 lit.c Cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 24.01.1990 în mun.P, jud.P, cetățean român, necăsătorit, fără ocupație, studii 4 clase, domiciliat în mun.P,-,. 53,.C,.43, jud.P și fără forme legale în mun.P,-, jud.P, CNP -, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Mărgineni, la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă din 26/27.11.2008.
În baza disp. art.83 Cod penal a fost revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1440 din 18.07.2008 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin neapelare la data de 06.08.2008 și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse, alături de pedeapsa aplicată în cauza de față, inculpatul urmând să execute în total pedeapsa de 4(patru) ani și 6 (șase) luni închisoare.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.71 și art.64 lit.a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
Conform art.350 alin.1 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului iar în baza art.88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive de la 27.11.2008 la zi.
În soluționarea laturii civile, s-a luat act că partea vătămată Serv SRL P, reprezentată de administrator nu s- constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat prin restituire.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut pe baza probelor administrate în cauză, următoarele:
În noaptea de 26/27.11.2008, prin folosirea unui levier, inculpatul, singur, a pătruns în incinta magazinului aparținând părții vătămate SC Serv SRL P cu sediul în P,-, -ioconda, de unde a sustras 148 de pachete de țigări.
A mai reținut instanța de fond ca în dimineața zilei de 27.11.2008 inculpatul fost surprins de către organele de poliție în timp ce se afla într-un autoturism taxi condus de către martorul C împreună cu martorii și, având asupra sa un rucsac în care se aflau pachetele de țigări sustrase de la partea vătămată.
Situația de fapt expusă anterior a fost reținută pe baza declarațiilor reprezentantului părții vătămate, declarațiile martorilor cât și cele ale inculpatului, acestea corobându-se și cu celelalte mijloace de probă administrate în timpul urmăririi penale.
În drept, s-a stabilit că fapta inculpatului, care în noaptea de 26/27 noiembrie 2008, prin efracție, a pătruns în incinta magazinului aparținând părții vătămate Serv SRL P de unde a sustras 148 pachete de țigări, fiind surprins a doua zi de către organele de poliție având asupra sa bunurile sustrase, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.g, i cod penal, cu aplic. art.37 lit.a cod penal.
Prima instanță a reținut forma calificată a infracțiunii săvârșită de inculpat, având în vedere că fapta a fost comisă în timpul nopții și prin efracție.
Sub aspectul alturii civile, s-a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, prevăzând și urmărind producerea rezultatului, respectiv trecerea în posesia sa a bunurilor aparținând părții vătămate.
Totodată, prima instanță a reținut starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art.37 lit.a cod penal, față de împrejurarea că infracțiunea dedusă judecății a fost săvârșită în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr.1440/18 iulie 2008 Judecătoriei Ploiești, definitivă prin neapelare la data de 6 august 2008.
La individualizarea pedepsei, judecătoria a avut în vedere criteriile generale prev. de art.72 cod penal, respectiv dispozițiile generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei, apreciat ca fiind mediu, împrejurările comiterii infracțiunii și circumstanțele inculpatului, care a avut o atitudine sinceră, recunoscând comiterea faptei, astfel că în favoarea acestuia a fost reținută circumstanța atenuantă prev. de art.74 alin.1 lit.c cod penal.
Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești și inculpatul, primul criticând-o sub aspectul greșitei rețineri în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante prev.de art.74 lit.c cod penal, iar acesta din urmă, sub aspectul individualizării pedepsei, susținând că aceasta este prea aspră în raport cu împrejurarea că a recunoscut fapta și că este infractor minor.
În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieștia susținut că aplicarea circumstanțelor atenuante prev.de art.74 lit.c cod penal, constând în atitudinea procesuală pozitivă, comportare sinceră și prezentarea în fața autorității nu se justifică și că instanța de fond trebuia să individualizeze pedeapsa raportându-se și la persoana inculpatului, care, în minoritate, a săvârșit mai multe fapte de același gen și nu a înțeles actele de clemență ale organelor judiciare, săvârșind infracțiunea dedusă judecății în termenul de încercare stabilit din sentința penală nr.1440/2008.
Prin decizia penale nr.160 din 05.08.2009, Tribunalul Prahovaa respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești și inculpat, dispunând totodată menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
La pronunțarea deciziei, prima instanță de control judiciar a reținut următoarele:
În exercitarea rolului activ, instanța de fond a administrat în totalitate probele necesare și utile soluționării cauzei, complet analizate, reținând situații de fapt confirmate de ansamblul probator administrat în cauză, respectiv sesizarea părții vătămate, procesul verbal de efectuare a percheziției domiciliare, planșele foto, procesul verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșele foto, declarațiile inculpatului, fișa de cazier judiciar a acestuia și declarațiile martorilor.
Pe baza acestora, în mod corect s-a reținut situația de fapt, împrejurările comiterii faptei și vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Referindu-se la critica inculpatului în sensul că pedeapsa aplicată este prea aspră în raport de recunoașterea comiterii acesteia și prezentarea sa în fața autorităților, tribunalul a apreciat că aceasta nu poate fi primită având în vedere că instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit.c cod penal, pedeapsa fiind coborâtă sub minimul special prevăzut de legea penala pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, respectiv 1 an și 6 luni închisoare.
S-a motivat că pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6(șase) luni închisoare ce s-a dispus a fi executată este rezultatul aplicării disp.art.83 cod penal referitoare la revocarea beneficiului suspendării condiționate, deoarece infracțiunea dedusă judecății a fost comisă în cursul termenului de încercare de 5 ani stabilit prin sentința penală nr.1440 din 18.07.2008 a Judecătoriei Ploiești, definitivă, prin neapelare la data de 6.08.2008.
S-a concluzionat astfel că la aplicarea pedepsei pentru fapta comisă în data de 26/27 noiembrie 2008 instanța de fond a avut în vedere disp. art.72 cod penal, respectiv, dispozițiile părții generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei și persoana inculpatului, care are vârsta de numai 18 ani și a recunoscut săvârșirea infracțiunii.
Drept urmare, s-a apreciat că apelul declarat de inculpat este nefondat și a fost respins.
Referitor la apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, tribunalul a reținut că nu poate fi primită critica acestuia vizând individualizarea judiciară a pedepsei, având în vedere că inculpatul este un tânăr în vârsta de 18 ani iar după săvârșirea faptei a manifestat o atitudine procesuală corespunzătoare, recunoscând comiterea infracțiunii și prezentându-se în fața autorităților competente, împrejurări ce pot constitui circumstanțe atenuante.
Faptul ca inculpatul a săvârșit o nouă infracțiune înlăuntrul termenului de încercare nu conduce automat la neaplicarea disp.art.74 cod penal, acest aspect rămânând la latitudinea instanței de judecată în raport de toate celelalte probatorii administrate în cauză.
Motivează tribunalul că prin aplicarea de sancțiuni penale celor ce comit infracțiuni, societatea trebuie să-i pedepsească dar să nu se răzbune pe ei pentru faptele comise, considerente în raport de care s-a apreciat că susținerea parchetului în legătură cu greșita reținere a circumstanței atenuante prev. de art.74 lit.c cod penal față de pericolul concret pentru ordinea publică al faptei comise, nu poate fi primită.
În ceea ce privește starea de arest preventiv a inculpatului, s-a reținut că în continuare subzistă temeiurile care au condus la luarea acestei măsuri, motiv pentru care instanța de apel a menținut arestarea preventivă a inculpatului și a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestării acestuia, de la 27 noiembrie 2008 la zi.
Împotriva ambelor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, care a criticat soluțiile pronunțate de nelegalitate și netemeinicie, fără a arăta în scris motivele pentru care a promovat această cale de atac, astfel cum cer disp. art.38510alin.1 și 2 cod proc. penală.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat a criticat hotărârile pronunțate sub aspectul netemeiniciei acestora, susținându-se, în esență, că instanțele anterioare nu au dat eficiență corespunzătoare circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului, aplicând acestuia o pedeapsă prea aspră în raport de fapta comisă și circumstanțele sale personale, respectiv vârsta de numai 18 ani, atitudinea procesuală sinceră și situația socio-familială, inculpatul având în întreținere copii minori.
Curtea, examinând hotărârile recurate, în raport de critica invocată, circumscrisă cazului de casare prev. de art.3859pct.14 cod proc. penală, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, în limitele prev. de art.3859alin.2 și 3 cod proc. penală, constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Pe baza probelor și mijloacelor de probă administrate în timpul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv procesul verbal de constatare însoțit de planșele foto, fișa de custodie, procesul verbal de efectuare a percheziției, procesul verbal de reconstituire, declarațiile martorilor, alte înscrisuri, ambele instanțe au reținut în mod corect și complet situația de fapt, astfel cum a fost expusă anterior, din care rezultă că în noaptea de 26/27 noiembrie 2008, prin folosirea unui levier, inculpatul a distrus sistemul de închidere a ușii de acces în Serv SRL, a pătruns în incinta societății, de unde a sustras mai multe pachete de țigări în valoare de 800 lei, situație de fapt ce nu a fost contestată de către inculpat.
Probele la care s-a făcut referire anterior au fost complet analizate și just apreciate de instanțe, care, reținând vinovăția inculpatului, în forma prevăzută de lege, respectiv intenție directă, în mod temeinic și legal au dispus condamnarea acestuia pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev.de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.g și i cod penal.
Totodată, în mod just s-a reținut la încadrarea juridică a faptei starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art.37 alin.1 lit.a) cod penal, atrasă de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1440 din 18 iulie 2008 Judecătoriei Ploiești, definitivă prin neapelare la data de 6 august 2008, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar, fila 97, infracțiunea dedusă judecății fiind săvârșită înlăuntrul termenului de încercare stabilit prin sus-menționata hotărâre, așa încât în mod temeinic și legal în cauză s-a făcut aplicarea disp. art.83 cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare, dispunându-se, în final, executarea acestei pedepse alături de cea aplicată pentru infracțiunea comisă la data de 26/27 noiembrie 2008.
De asemenea, față de atitudinea procesuală corespunzătoare manifestată de inculpat pe tot parcursul procesului, vârsta acestuia și valoarea relativ redusă a prejudiciului, în mod corect au fost reținute în favoarea sa circumstanțele judiciare facultative prev. de art.74 alin.1 lit.c cod penal.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea reține, ca și prima instanță de control judiciar, că judecătoria a evaluat în mod corespunzător criteriile cuprinse în art.72 cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, apreciat corect ca fiind mediu, împrejurările comiterii faptei, prin efracție și pe timp de noapte, limitele de pedeapsă prevăzute de lege și persoana inculpatului, în favoarea căruia au fost reținute circumstanțe atenuante dar este recidivist, așa încât aplicarea unei sancțiuni de 1 an și 6 luni închisoare, situată cu mult sub minimul special prevăzut de lege, este o pedeapsă justă, aptă să răspundă cerințelor impuse de art.52 cod penal privind scopul pedepsei și nu se impune redozarea acesteia, în sensul reducerii ei.
Spre aceeași concluzie conduce și faptul că deși are o vârstă fragedă, apropiată de limita majoratului și anterior a fost sancționat cu pedeapsa de 3 ani închisoare în condițiile prev.de art.81 cod penal, inculpatul nu a înțeles clemența de care a beneficiat și în decursul termenului de încercare, la nici șase luni de la rămânerea definitivă a hotărârii anterioare a comis prezenta faptă, împrejurare ce conduce la concluzia că pedeapsa aplicată anterior, în cuantumul și modalitatea de executare nu și-au atins scopul preventiv-educativ și sancționator.
Drept urmare, aplicarea unei sancțiuni inferioară celei de 1 an și 6 luni închisoare stabilită de prima instanță și menținută în apel nu numai că este contrară probelor administrate în cauză și scopului pedepsei cerut de art.52 cod penal dar ar constitui o primă de încurajare pentru persoanele tentate să comită fapte de o gravitate asemănătoare, mai ales în condițiile actuale, când, pe fondul crizei economice și sociale, fenomenul infracțional a cunoscut o amploare îngrijorătoare.
Executarea de către inculpat a pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare în regim privativ de libertate nu este consecința unei individualizări greșite a pedepsei, așa cum acesta a susținut, ci reprezintă urmarea revocării beneficiului suspendării condiționate a pedepsei de 3 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 1140/2008, aplicarea de către instanțe a disp.art.83 Cod penal fiind pe deplin justificată.
Pentru considerentele expuse, Curtea, constatând că soluțiile pronunțate anterior sunt legale și temeinice sub toate aspectele iar critica invocată de inculpat vizând greșita individualizare a pedepsei nu se justifică, în baza disp. art.38515pct.1 lit.b cod proc. penală va respinge recursul declarat de inculpat ca nefondat.
Reținând că inculpatul a fost arestat preventiv în prezenta cauză, în temeiul disp. art.383 alin.2 cod proc. penală, combinat cu art.88 cod penal, va computa din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă de la 28 noiembrie 2008, la zi.
De asemenea, în baza disp.art.192 alin.2 cod proc. penală, se va dispune obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat, inclusiv în privința onorariului apărătorului desemnat din oficiu, având în vedere că acesta a beneficiat de asistență judiciară din oficiu prev. de art.171 alin.2 și 3 cod proc. penală, față de pedeapsa stabilită de lege pentru infracțiunea dedusă judecății și starea de detenție a inculpatului, onorariu stabilit în raport de disp. art.5 alin.1 lit.a din Protocolul comun încheiat între Ministerul Justiției sub nr.1139/2008 și Uniunea Națională a Barourilor din România sub nr.1693/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 24 ianuarie 1990, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva deciziei penale nr. 160/05.08.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și a sentinței penale nr. 894 din 07.05.2009 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 27 noiembrie 2008, la zi.
Obligă recurentul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților, în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 octombrie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. /Tehnored.
4 ex./4 noiembrie 2009
Dosar apel nr- Trib.
Judec. apel /
Dosar fond nr- Judec.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea, Elena Negulescu, Elena Zăinescu
