Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 750/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 750
Ședința publică din data de 23 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 3: Elena Zăinescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul fiul lui și, născut la 04.12.1977, domiciliat în comuna G, sat G, județul D împotriva deciziei penale nr. 71 din 05.05.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de acesta împotriva sentinței penale nr. 184/02.10.2008 pronunțată de Judecătoria Găești.
Prin sentința penală nr. 184/02.10.2008 pronunțată de Judecătoria Găești în baza art. 78 alin.1 din nr.OUG195/2002, devenit art. 86 alin.1, după republicare, cu aplicarea art. 74-75 Cod Penal și art. 80 alin. 2 Cod penal, rap. la art. 37 lit. b Cod Penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 04.12.1977, în R, județul D, domiciliat în comuna G, județul D, CNP -, la pedeapsa de 2 ( doi) ani închisoare.
În baza art. 184 alin.1 și 3 Cod Penal, cu aplic. art. 74-75 Cod Penal și art. 80 alin. 2 Cod penal rap. la art. 37 lit. b Cod Penal, a fost condamnat inculpatul la 1 (un) an închisoare.
În baza art. 81 alin.1 din nr.OUG 195/2002, devenit art. 89 alin.1 după republicare, cu aplicarea art. 74-75 Cod Penal și art. 80 alin.2 Cod penal rap. la art.37 lit. b Cod Penal, a fost condamnat inculpatul, la 3(trei) ani închisoare.
În baza art. 82 alin.1 din nr.OUG 195/2002, devenit art. 90 alin.1 după republicare, cu aplicarea art. 74-75 Cod Penal și art. 80 alin.2 Cod penal rap. la art.37 lit. b Cod Penal, a fost condamnat inculpatul, la 2 (doi) ani închisoare, parte vătămată fiind, domiciliată în comuna G, sat G, nr. 360, județul
În baza art. 33 lit. a Cod Penal rap. la art. 34 alin.1 lit.b Cod Penal, s-a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 78 alin.1 din nr.OUG195/2002, devenit art. 86 alin.1, după republicare, pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 184 alin. 1 și 3 Cod Penal, pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 81 alin.1 din nr.OUG 195/2002, devenit art. 89 alin. 1 după republicare și pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 82 alin.1 din nr.OUG 195/2002, devenit art. 90 alin. 1 după republicare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a, teza II și lit. b Cod Penal, pe durata executării pedepsei principale.
Prin aceeași sentință s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a asiguratorului Reasigurare
Admițându-se acțiunea civilă formulată de partea civilă, Spitalul Județean Târgoviște a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2509,23 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare.
În baza art. 14 Cod proc. penală și art.998-999 Cod Civil, admite acțiunea civilă formulată de partea civilă și obligă inculpatul la plata sumei totale de 10.000 lei, din care suma de 1000 lei reprezintă despăgubiri materiale iar suma de 9000 lei reprezintă despăgubiri morale.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul inculpat reprezentat de apărătorul desemnat din oficiu din Baroul Prahova, conform delegației nr. 6096/2009, intimata parte vătămată, intimata parte civilă Spitalul Județean D și intimatul asigurător SC - Reasigurare SA.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul desemnat din oficiu și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de susținerile părților, în sensul că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că acesta a formulat recurs împotriva sentinței penale nr. 184 din 02.10.2008 pronunțată de Judecătoria Găești și a deciziei penale nr. 71/05.05.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, criticându-le ca netemeinice și nelegale.
În cauză, nu s-au aplicat în mod corect dispozițiile legale privind circumstanțele atenuante, neținându-se cont de faptul că recurentul inculpat a avut o atitudine sinceră și cooperantă pe tot parcursul procesului penal, a regretat faptele comise și a achitat prejudiciul produs părții vătămate.
Consideră de asemenea că trebuia să se aibă în vedere de instanțele de fond și de apel și circumstanța atenuantă a provocării, recurentul inculpat arătând că producerea accidentului a fost rezultatul unei stări de tulburare datorată atacării mașinii sale de acel grup de tineri, cu bâte și cu pietre.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și pe fond aplicarea unei pedepse orientată spre minimul prevăzut de lege.
În ce privește latura civilă, se solicită să se aibă în vedere că prejudiciul a fost achitat, să se micșoreze cuantumul daunelor morale, care sunt exagerat de mari, având în vedere împrejurarea în care a fost comisă infracțiunea.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor anterioare ca fiind legale și temeinice.
Se arată că pedeapsa aplicată recurentului inculpat este corect individualizată în raport de cele patru infracțiuni săvârșite de acesta, în concurs real. Instanța de fond în mod corect a dat eficiență prevederilor art. 180 al. 2 Cod penal având în vedere atât circumstanțele atenuante cât și circumstanțele agravante, respectiv starea de recidivă postexecutorie a acestuia, precum și concursul de infracțiuni, astfel încât s-a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 184/02.10.2008 Judecătoria Găești, a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 04.12.1977, în R, județul D, domiciliat în comuna G, județul D, CNP -, la pedepsele de 2 ( doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 78 alin.1 din nr.OUG195/2002, devenit art. 86 alin.1, după republicare, la 1 (un) an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 184 alin.1 și 3 Cod Penal, 3(trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 81 alin.1 din nr.OUG 195/2002, devenit art. 89 alin.1 după republicare și la 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de 82 alin.1 din nr.OUG 195/2002, devenit art. 90 alin.1 după republicare, toate cu aplicarea art. 74-75 Cod Penal și art. 80 alin.2 Cod penal rap. la art.37 lit. b Cod Penal.
În baza art. 33 lit. a Cod Penal rap. la art. 34 alin.1 lit.b Cod Penal, s-au contopit toate pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
Conform art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a, teza II și lit. b Cod Penal, pe durata executării pedepsei principale.
În latură civilă, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a asiguratorului Reasigurare A și inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2509,23 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, către partea civilă, Spitalul Județean Târgoviște.
De asemenea, în baza art. 14 Cod proc. penală și art.998-999 Cod Civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă și a fost obligat inculpatul la plata sumei totale de 10.000 lei, din care suma de 1000 lei reprezintă despăgubiri materiale iar suma de 9000 lei reprezintă despăgubiri morale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată: declarațiile învinuitului, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, a înscrisurilor depuse la dosar și declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, vinovăția acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor deduse judecății și următoarea situație de fapt:
În noaptea de 02/03.09.2006, un grup de tineri din care făcea parte și partea vătămată a participat la discoteca organizată în comuna G, județul D, unde se afla și inculpatul și la un moment dat, între aceștia a izbucnit un conflict aplanat de organele de poliție care se aflau în zonă. După terminarea programului de la discotecă, în jurul orelor 2.00, grupul de tineri împreună cu partea vătămată a plecat către casă, timp în care polițistul de serviciu s-a deplasat către autoturismul marca de culoare albastră cu nr. de înmatriculare B- 41- cu intenția de a identifica conducătorul auto, respectiv pe inculpatul care împreună cu mai multe persoane, începuseră să arunce pietre pe șosea.
participanților li s-a cerut să se prezinte la sediul Postului de Poliție G, pentru a da declarații referitor la conflictul izbucnit, dar inculpatul pentru a nu se prezenta la sediul poliției s-a urcat la volanul autoturismului, deși nu poseda permis de conducere și a condus pe DJ 721 pe raza comunei G, pe o stradă laterală.
Neavând experiența necesară pentru a șofa și necunoscând regulile de circulație, în momentul în care a pătruns în drumul principal, a intrat cu viteză în grupul de tineri care se deplasa regulamentar, accidentând-o pe partea vătămată, cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat 50-55 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
După ce partea vătămată a fost accidentată, inculpatul a părăsit locul săvârșirii faptei înainte de sosirea organelor de poliție, fără a opri pentru a da primul ajutor acesteia continuând deplasarea către domiciliul său, unde a consumat băuturi alcoolice înainte de a i se recolta probele biologice de laborator în vederea stabilirii alcoolemiei la momentul producerii accidentului.
Dimineața, în jurul orelor 07,45 i s-au recoltat probe biologice la Spitalul din stabilindu-se o alcoolemie de 0,80 gr/l sânge.
Fapta inculpatului care în noaptea de 02/03.09.2006 a condus fără permis de conducere autoturismul cu nr. de înmatriculare B- 41- pe DJ 721, a vătămat din culpă pe numita, producându-i leziuni ce au necesitat spre vindecare un număr de 50-55 de zile de îngrijiri medicale, a părăsit locul săvârșirii faptei și a consumat băuturi alcoolice, după săvârșirea faptei, dar înainte de a i se recolta probe biologice de laborator în vederea stabilirii alcoolemiei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.184, alin.1 și 3 din codul penal, art.78 alin.1 devenit art.86 alin.1 din nr.OUG195/2002 după republicare, art. 81 alin.1 devenit art. 89 alin.1 după republicare din nr.OUG195/2002 și art.82 alin.1 devenit art.90 alin.1 după republicare din nr.OUG195/2002.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 din Codul penal, reținându-se în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante constând în recunoașterea săvârșirii faptelor, a interesului pe care l-a manifestat față de starea de sănătate a părții vătămate când aceasta a fost internată în spital, reținându-se totodată dar și starea de recidivă post executorie prev. de art. 37 lit. b Cod penal și în raport de disp. art. 80 al. 2 Cod penal potrivit cărora coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie, s-au aplicat inculpatului pedepse situate în apropierea minimului special, urmând ca după contopire, acesta să execute conform art. 34 al. 1 lit. b cod penal, pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani închisoare.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului, instanța a reținut că starea de recidivă postexecutorie a inculpatului este atrasă de condamnarea la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1388/23.11.1999 a Judecătoriei Târgoviște, executată în perioada 11.10.1999 și 24.10.2001 când a fost liberat condiționat rămânând un rest de 533 de zile închisoare, iar infracțiunile supuse judecății au fost comise înainte de expirarea termenului de reabilitare.
În rezolvarea laturii civile a cauzei, instanța verificând calitatea procesuală pasivă a asigurătorului Reasigurare Aaa dmis excepția invocată de asigurător, reținându-se că prima de asigurare fiind achitată la data de 02 septembrie 2006, cu chitanța nr. -/02.09.2006, potrivit art. 4 lit. b din Ordinul nr. 3108/2004, răspunderea asigurătorului intervine după 48 de ore de la expirarea zilei în care s-a plătit prima de asigurare și s-a eliberat documentul de asigurare, astfel că polița de asigurare intrând în vigoare la data de 05.09.2006, societatea de asigurare nu avea calitate de asigurător la data producerii evenimentului și deci nu poate fi obligată la despăgubiri civile.
Având în vedere că Spitalul Județean Târgoviște s-a constituit parte civilă cu suma de 2509, 23 lei reprezentând cheltuielile făcute cu spitalizarea părții vătămate, inculpatul a fost obligat la plata acestora precum și la plata despăgubirilor civile în sumă de 10.000 lei către partea vătămată, constituită parte civilă în cauză, reprezentând 1.000 lei despăgubiri materiale și 9.000 lei daune morale.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că deși s-au reținut circumstanțe atenuante în favoarea sa, instanța de fond nu a acordat eficiență acestora și nu a coborât cuantumul sub nivelul minimului special prevăzut de textele încriminatoare.
Apelantul a mai invocat și faptul că s-a aflat sub imperiul unei temeri, provocată de atacul ce a avut loc asupra sa, cu șipci și pietre, împrejurare în care parbrizul autoturismului și unul din geamurile laterale au fost sparte, solicitând admiterea apelului și reducerea pedepselor.
Tribunalul Dâmbovița, prin decizia penală nr. 71 din 05 mai 2009, respins apelul ca nefondat și l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În considerentele deciziei se reține că pedepsele aplicate sunt corect individualizate în raport de cele patru infracțiuni comise de inculpat, toate cu un grad ridicat de pericol social, cuantumul acestora și modalitatea de executare fiind apte să asigure scopul educativ prevăzut de disp. art. 52 Cod penal.
De asemenea, instanța de apel reține că recunoașterea infracțiunilor săvârșite și ajutorul material oferit părții vătămate în perioada în care aceasta a fost spitalizată nu justifică coborârea pedepsei sub minimul special, întrucât inculpatul este recidivist iar cele patru infracțiuni comise au avut un impact deosebit în rândul comunității, fiind de o mare gravitate, îndeosebi părăsirea locul accidentului după lovirea victimei.
Cu privire la rezolvarea laturii civile a cauzei se arată că despăgubirile civile acordate sunt justificate întrucât partea vătămată a fost spitalizată și pentru vindecare au fost necesare 50-55 zile de îngrijiri medicale, fiind așadar îndreptățită la despăgubiri materiale și morale, acestea din urmă fiind o compensație rezonabilă și proporțională cu suferințele fizice și psihice pe care le-a suportat.
Împotriva ambelor hotărâri inculpatul a declarat recurs, în termen legal, reiterând critica din apel referitoare la netemeinicia pedepselor aplicate în sensul că acestea sunt stabilite într-un cuantum prea mare față de conduita sinceră și cooperantă pe care a avut-o în cursul procesului penal, de faptul că achitat prejudiciul cauzat părții vătămate, elemente care constituie circumstanțe atenuante reținute în favoarea sa însă instanțele nu au dat eficiența cuvenită acestora și nu au coborât pedepsele sub limita minimului special prevăzut de lege.
Recurentul a mai susținut că la data săvârșirii faptei s-a aflat într-o stare de tulburare, întrucât mașina sa a fost atacată de către un grup de tineri, cu bâte și cu pietre.
O altă critică se referă la rezolvarea laturii civile a cauzei, inculpatul susținând că cuantumul daunelor morale la care a fost obligat este prea mare în raport de consecințele produse părții vătămate.
Se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor, reindividualizarea pedepselor și reducerea daunelor morale.
Curtea, examinând hotărârile atacate, în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile invocate și din oficiu, în limitele prev. de art. 3859al. 3.C.P.P., constată că recursul inculpatului este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Situația de fapt, modalitățile și împrejurările concrete în care s-au comis faptele precum și vinovăția inculpatului au fost temeinic reținute de ambele instanțe, fiind confirmate de întregul material probator administrat în cauză, respectiv declarațiile martorilor, precum și înscrisurile aflate la dosar, așa cum s-a arătat mai sus, în sensul că în noaptea de 2/03.09.2006, inculpatul fără a avea permis de conducere s-a urcat la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare B 41 proprietatea tatălui său, pe care l-a condus pe raza comunei G - DJ 721 și datorită lipsei de experiență și necunoașterea regulilor de circulație, a pătruns de pe o uliță laterală pe drumul principal cu viteză și a lovit-o cu partea laterală a autoturismului pe partea vătămată, care se deplasa regulamentar, alături de alți tineri către sediul postului de poliției din comuna G.
După accidentarea părții vătămate inculpatul a părăsit locul săvârșirii faptei, fără încuviințarea organelor de poliție și ajungând la domiciliul său a consumat băuturi alcoolice înainte de a i se recolta probe biologice de laborator în vederea stabilirii alcoolemiei din momentul producerii accidentului.
După depistarea inculpatului, în jurul orelor 7.45, acesta a fost condus la Spitalul pentru recoltarea probelor biologice, stabilindu-se o alcoolemie de 0,80 gr. litru/sânge.
Conform raportului de constatare medico-legală nr. 499/V din 11.10.2006 emis de Serviciul Medico-Legal Târgoviște, leziunile traumatice cauzate părții vătămate au necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
. juridice stabilite sunt legale și corespund faptelor comise.
La individualizarea pedepselor, Curtea constată că s-au evaluat în mod just criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal ținându-se seama atât de gravitatea infracțiunilor comise, de numărul mare al acestora, de consecințele cauzate, de limitele de pedeapsă prevăzute de textul încriminator precum și de persoana inculpatului care inițial a încercat să se sustragă răspunderii penale, plecând din țară, deși cunoștea că împotriva sa se efectuează o cercetare penală, de atitudinea de recunoaștere a faptelor comise și de conduita pe care avut-o față de partea vătămată în timpul spitalizării.
Într-adevăr, în favoarea inculpatului s-au reținut circumstanțe atenuante personale prev. de art. 74 Cod penal însă gravitatea faptelor comise cu deosebire părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție și fără a-i acorda părții vătămate sprijin deși aceasta a suferit leziuni grave care impuneau intervenție medicală urgentă, circumstanțe agravante precum și starea de recidivă postexecutorie atrasă de condamnarea anterioară la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1388/23.11.1999 a Judecătoriei Târgoviște, curtea consideră că instanțele anterioare au apreciat corect existența concursului între circumstanțele agravate și atenuante și au interpretat în mod just prevederile art. 80 al. 2 Cod penal, atunci când la operația de individualizare judiciară a pedepselor au stabilit pedepse situate în apropierea minimului special, prevăzut de textele de lege încriminatoare, întrucât legiuitorul nu obligă în astfel de situații, coborârea pedepselor sub această limită.
Așa fiind, critica recurentului privind netemeinicia pedepselor aplicate pe motiv că nu s-a acordat eficiență circumstanțelor atenuante reținute în sarcina sa și nu s-au redus pedepsele sub minimul special, se privește ca neîntemeiată în raport de considerentele arătate.
Nu este fundamentată nici susținerea recurentului că s-a aflat într-o stare de tulburare determinată de acțiunea grupului de tineri care i-au atacat autoturismul cu bâte și pietre, martorii oculari audiați în cauză au infirmat această apărare.
Astfel, martorul a relatat că aflându-se la discoteca din comuna G, județul D, în noaptea de 2/3 septembrie 2009 împreună cu mai mulți prieteni printre care și partea vătămată, l-a văzut pe inculpatul, urcându-se la volanul autoturismului pe care îl avea și după ce a parcurs o anumită distanță s-a oprit și a început să arunce cu pietre, acțiunea sa fiind oprită de intervenția agentului de poliție.
Din nicio probă nu rezultă că tinerii care au ieșit din discotecă au atacat autoturismul inculpatului și nici că partea vătămată ar fi avut vreo manifestare agresivă, fizică sau verbală care să îi creeze acestuia o stare de tulburare, din contră martorii și au arătat în declarațiile date la urmărirea penală că inculpatul a demarat în trombă și a intrat cu viteză în grupul care se îndrepta către sediul poliției, fiind accidentată partea vătămată, care a fost transportată imediat la spital.
Referitor la cuantumul daunelor morale acordate, Curtea constată că acestea reprezintă o compensație rezonabilă și proporțională cu suferințele fizice și psihice pe care partea vătămată le-a suferit urmare acțiunii ilicite a inculpatului, astfel suma acordată de 9.000 lei nu este exagerată cum a susținut recurentul, aceasta fiind necesară pentru atenuarea prejudiciului moral suportat de aceasta, astfel că dispozițiile prev. de art. 998 și urm. cod civil au fost aplicate și interpretate corect, motiv pentru care critica inculpatului este neîntemeiată.
Ca atare, în raport de considerentele arătate, criticile inculpatului sunt neîntemeiate și pe cale de consecință hotărârile criticate fiind legale și temeinice, recursul declarat este nefondat și va fi respins, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b cu C.P.P. obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 al. 2 Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, domiciliat în comuna G, județul D, împotriva deciziei penale nr. 71/05.05.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și sentinței penale nr. 184 din 02.10.2008 pronunțată de Judecătoria Găești.
Obligă recurentul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților, în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 octombrie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. ZE
Tehnored. GM
2 ex./04.11.2009
Dosar apel nr- Trib.
Judec. apel Gheorghe D./
Dosar fond nr- Judec.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea, Elena Negulescu, Elena Zăinescu
