Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 819/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 819
Ședința publică de la 15 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 2: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 3: Daniela Dumitrescu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal, avand ca obiect "furtul calificat (art.209 Cod penal)", declarat deinculpatul, fiul lui si, nascut la 23.04.1960, domiciliat in sat, com., jud. V impotriva deciziei penale nr.125/A din 18.06.2009 pronuntata de Tribunalul Vaslui, in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta avocat - aparator desemnat din oficiu de catre Baroul d e Avocați I, cu delegatie la dosar, care raspunde pentru inculpatul recurent lipsă la termenul de azi.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, care invedereaza că, doamna avocat a depus, prin registratura, o cerere prin care solicită scutirea de plata amenzii judiciare in cuantum de 1000 lei aplicată de instanță prin incheierea de sedinta din data de 3 noiembrie 2009, cerere care este atasata la dosarul cauzei.
Luand cuvantul avocat cu privire la cererea de scutire de amendă, sustine că nu a primit delegație in acest dosar, delegațiile la Barou sunt puse pe birouri și nu a intrat in posesia acesteia și nu a fost informată că are calitate de apărător pentru acest inculpat. Pentru acest motiv lipsa ei nu este nejustificată și solicită a i se acorda scutirea de amendă.
Instanta admite cererea doamnei avocat și dispune scutirea acesteia de plata amenzii aplicate prin incheierea de sedinta din 3 noiembrie 2009. Nemaifiind alte cereri de formulat, apreciaza cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursului.
Avocat avand cuvantul, sustine că, inculpatul a formulat recurs cu privire doar la infractiunea de "port, fără drept" a cuțitului - prevăzută de art.1 ind.1 din Legea nr.61/1991.
Inculpatul sustine că nu este vinovat de savarsirea infractiunii de port ilegal de armă albă, intrucat briceagul se afla asupra sa ca urmare a savarsirii infractiunii de furt.
Consideră că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, deoarece, din interpretarea expresiei "portul, fără drept" rezultă că legiuitorul a avut in vedere situațiile, in care făptuitorul are asupra sa un cuțit sau obiect fabricat pentru tăiere sau impungere cu scopul de a-l utiliza in acest sens. Deci, are asupra sa, poartă, un timp rezonabil obiectul cu o anumită intenție.
Or, din situația de fapt reținută, apreciază prima instanță, rezultă clar că inculpatul nu și-a insușit cuțitul cu scopul de a-l purta la el și de a-l utiliza in savarsirea infractiunii de furt. Asadar, prima instanță reține că era o situație de moment și nu de lungă durată, cum a avut in vedere legiuitorul care a reglementat disp. art.1 ind.1 pct.1 din legea nr.61/1991, pronunțând o soluție de achitare.
In acest context, inculpatul nu poate fi de acord cu hotărârea pronunțată de Tribunalul Vaslui, solicită admiterea recursului, casarea hotararii și a se pronunța o soluție in cauză potrivit prevederilor legale. Depune la dosar motivele de recurs formulate in scris. Oficiu neachitat.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, solicită respingerea recursului ca nefondat, inculpatul a criticat reținerea și condamnarea sa pentru infractiunea la legea specială, portul de armă albă - potrivit art.1 ind.1 din Legea nr.61/1991, susținând o teză care nu afectează existența infractiunii, că acest briceag, acest cuțit, dumnealui il avea ca urmare a savarsirii infractiunii de furt. In tot răstimpul de la furtul din locuință, până la injunghierea victimei inculpatul se afla in postura de a purta o armă albă, și a folosit-
Argumentul că acel cuțit provenea din furtul consumat mai devreme, nu inlătură existența infractiunii. Apreciază că recursul este nefondat si solicită respingerea.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 89 din 17.02.2009 Judecătoria Bârlada condamnat pe inculpatul: la următoarele pedepse:
- 1 (unu) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt prev. De art. 208 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. "a" Cod penal, împotriva părții civile, cu un prejudiciu de 230 lei, recuperat parțial;
- 1 (unu) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev de art.180 al.2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. "a" Cod penal, împotriva aceleiași părți vătămate.
În baza art. 61 Cod penal s-a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 2071 zile închisoare rămase de executat din pedeapsa de 18 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 4/1994 a Tribunalului Vaslui, definitivă prin Decizia Penală nr. 53/1994 a Curții de APEL IAȘI.
S-au contopit pedepsele de câte 1 an închisoare cu restul de pedeapsă de 2071 zile închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de:
-2071 (două mii șaptezeci și una) zile închisoare.
S-au aplicat inculpatului dispozițiile art. 71 și 64 lit. "a", teza II și lit. "b" Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. "a" Cod procedură penală cu referire la art. 10 lit. "d" Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 1 ind. 1 pct. 1 din Legea 61/1991 cu aplicarea art. 37 lit. "a" Cod penal.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 1000 lei daune morale și 60 lei daune materiale.
S-a dispus scoaterea din cauză a părții vătămate.
S-a respins, ca tardivă, cererea de constituire parte civilă, formulată de Spitalul Municipal de Urgență " " Bârlad.
În temeiul disp. art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Pe data de 20.11.2007 inculpatul a mers în vizită la partea vătămată unde a consumat băuturi alcoolice împreună cu acesta și numitul.
După plecarea lui și profitând de faptul că partea vătămată ieșise afară din încăpere, a sustras de pe o sobă un telefon mobil marca "Siemens " iar de pe boxa unui casetofon un cuțit pentru rigips, tip, cu buton, lamă de 10 cm și din plastic de culoare maron precum și niște chei de la ușa locuinței.
Telefonul mobil era proprietatea numitului, dar în momentul sustragerii se afla în detenția părții vătămate.
După însușirea bunurilor, inculpatul a părăsit locul faptei și s-a deplasat la o rudă de a sa pe nume.
Între timp vătămatul a revenit în încăpere și a constatat atât lipsa inculpatului cât și bunurile menționate.
că inculpatul este autorul faptei, s-a deplasat la fam, unde l-a găsit pe inculpat și i-a cerut, în prezența martorilor și, bunurile sustrase.
Inculpatul a scos din buzunar, telefonul și cuțitul, dar a refuzat să le dea vătămatului și fiind supărat că era acuzat de faptul că luase și niște cizme i-a cerut acestuia să meargă împreună la pentru a-i arăta că acolo se află acele obiecte.
Pe drum vătămatul a insistat că îl va pentru că el este caratist, inculpatul l-a tăiat cu cuțitul în zona toracică, aruncând obiectul într-un șanț, după agresiune și mergând apoi la un bar unde a consumat băuturi alcoolice, în continuare.
s-a întors la familia și le-a arătat acestora urmele faptei inculpatului precizându-le că acesta este autorul.
S-a dezbrăcat de hainele murdare de sânge și pentru că se simțea rău, a apelat ambulanța care a sosit la fața locului și l-a transportat pe vătămat la Spitalul de Urgențe " "din Bârlad, unde a stat internat în perioada 20.11-24.11.2007 în secția Chirurgie Generală.
Leziunile produse de inculpat părții vătămate au necesitat pentru vindecare 12-14 zile îngrijiri medicale.
Ulterior inculpatul a revenit la familia și a recunoscut că el l-a tăiat pe vătămat.
A doua zi, inculpatul i-a predat martorei cheile părții vătămate.
La aproximativ două săptămâni de la cele întâmplate, inculpatul i-a restituit lui, telefonul marca Siemens A 50 de culoare alb cu albastru, proprietatea sa.
Cele ce preced s-au stabilit pe baza următoarelor mijloace de probă: procesul verbal de sesizare, plângerea și declarațiile părții vătămate, certificatul medico-legal, declarațiile martorilor audiați în cauză, procesul-verbal de confruntare, coroborate cu declarațiile inculpatului.
Fapta inculpatului de a-și însuși pe nedrept, în data de 20.11.2007, în timp ce se afla în locuința părții vătămate și profitând de lipsa, pe moment, a acestuia din încăpere, un telefon mobil marca Siemens A 50, un cuțit tip și niște chei ale ușii locuinței, bunuri în valoare de 230 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt prev de art. 208 al. 1 Cod penal.
Fapta aceluiași inculpat de a-i aplica vătămatului, la aceeași dată și în timp ce se aflau pe drumul sătesc o lovitură cu cuțitul sustras anterior provocându-i acestuia leziuni ce au necesitat îngrijiri medicale pentru vindecare de 12-14 zile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire prev. de art. 180 al. 2 cod penal.
Faptele au fost săvârșite în concurs real prev de art. 33 lit. a Cod penal.
Înlăturându-se prezumția de nevinovăție a inculpatului, în temeiul acestor texte de lege, instanța a aplicat inculpatului câte o pedeapsă, la individualizarea cărora a reținut disp.art.52 și 72 Cod penal.
Inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.4 /1994 a Tribunalului Vaslui la 18 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiunii de omor.
A fost arestat la 25.01.1993 și liberat condiționat pe data de 24.05.2005, cu un rest de executat de 2071 zile închisoare.
Față de acestea, s-a reținut că faptele au fost săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie prev de art.37 lit. "a" Cod penal, situație avută în vedere la dozarea cuantumului pedepselor.
Potrivit art.61 Cod penal instanța a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă neexecutat, contopind pedepsele aplicate pentru infracțiunile de furt și lovire cu restul de 2071 zile închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea potrivit art.34 lit. "b" Cod penal.
În temeiul art. 71 Cod penal, inculpatului i-au fost interzise, pe timpul executării pedepsei drepturile prev de art.64 lit. "a", teza II și lit. "b" Cod penal.
Referitor la infracțiunea prev de art. 1 ind.1 pct.1 din Legea nr. 61/1991 pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, instanța a reținut următoarele: dispozițiile textului de lege fac referire la: "portul, fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică a cuțitului. ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere.".
Prima instanță a reținut că, din interpretarea expresiei "portul, fără drept" rezultă că legiuitorul a avut în vedere situațiile când făptuitorul are asupra sa un cuțit sau obiect fabricat pentru tăiere sau împungere cu scopul de a-l utiliza în acest sens. Deci are asupra sa, poartă, un timp rezonabil obiectul cu o anumită intenție. Ori din situația de fapt reținută - apreciat prima instanță - rezultă clar că inculpatul nu și-a însușit cuțitul cu scopul de a-l purta la el și de a-l utiliza în săvârșirea de fapte nelegale.
Cuțitul se afla asupra sa ca urmare a săvârșirii infracțiunii de furt. Așadar, a reținut prima instanță, era o situație de moment nu de lungă durată cum a avut în vedere legiuitorul care a reglementat dispozițiile art.1 ind.1 pct.1 din Legea nr.61/1991.
Pe aceste considerente instanța a apreciat că infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul îi lipsește unul din elementele constitutive prevăzut de lege (în art.17 Cod penal) și anume vinovăția ( intenția) motiv pentru care în temeiul art.11 pct.2 lit. "a" raportat la art.10 lit. "d" Cod procedură penală a dispus achitarea inculpatului pentru această infracțiune.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă solicitând obligarea inculpatului la plata contravalorii cuțitului și la plata de daune morale în sumă de 1000 lei.
Instanța a apreciat că daunele morale solicitate sunt justificate de suferințele la care a fost supus prin fapta inculpatului.
Referitor la daunele materiale și anume contravaloarea cuțitului, instanța a apreciat că și acestea sunt justificate și dovedite, motiv pentru care au fost admise, ca și precedentele.
S-a reținut că în drept sunt aplicabile disp.art.14, 346 Cod procedură penală cu referire la art.998 și următoarele Cod civil.
Prin rechizitoriul procurorului s-a dispus ca parte în procesul penal să fie și numitul în calitate de parte vătămată, motivat de faptul că acesta era proprietarul telefonului mobil însușit de inculpat.
La momentul săvârșirii infracțiunii de furt, bunul menționat se afla în detenția părții civile.
Art.208 al.1 Cod penal definește clar subiectul pasiv al infracțiunii atunci când prevede posesia și detenția bunului sustras.
La momentul săvârșirii infracțiunii bunul (telefonul mobil) se afla în detenția părții vătămate, constituită ulterior parte civilă,.
Proprietarul bunului nu a formulat, în cursul urmăririi penale nici un moment vreo sesizare către poliție precum că ar fi fost păgubit, deci că este parte vătămată.
Pe aceste considerente instanța a constatat că numitul, nu are calitate de parte vătămată în proces și a dispus scoaterea din cauză a acestuia.
Spitalul Municipal de Urgență " " Bârlad a precizat în cursul urmăririi penale cuantumul cheltuielilor de spitalizare a părții vătămate fără însă a solicita constituirea de parte civilă.
La data de 02.02.2009, Spitalul Municipal de Urgență " " Bârlad s-a adresat instanței cu o astfel de cerere de constituire parte civilă.
Potrivit art. 15 al. 2 Cod procedură penală constituirea ca parte civilă a părții vătămate se poate face în cursul urmăririi penale, precum și în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare.
Această etapă procesuală a avut loc la data de 14.10.2008.
Față de această dată, instanța de fond a apreciat că cererea de constituire ca parte civilă a Spitalului de Urgență Bârlad apare tardivă, motiv pentru care, în baza art.15 al.2 Cod penal, a respins-
Împotriva acestei sentinței, În termenul prev. de art. 363 Cod procedură penală au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad și inculpatul.
În apelul procurorului hotărârea a fost criticată sub aspectul legalității în sensul că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 1 ind.1 pct.1 din Legea nr. 61/1991 întrucât din textul de lege rezultă că este sancționat portul cuțitului în anumite condiții, indiferent de modul de dobândire al acestuia și durata deținerii cuțitului. În cauză, în mod evident inculpatul a deținut cuțitul în scopul de a-l utiliza pentru lovire sau tăiere, scop ce rezultă din faptul că inculpatul chiar l-a și utilizat pentru aceasta.
Inculpatul nu și-a motivat apelul său însă în susținerea acestuia a solicitat redozarea pedepsei având în vedere atitudinea sinceră în timpul procesului și condițiile concrete în care a comis fapta.
A depus în susținerea apelului o serie de acte constând în caracterizări și acte medicale privind starea de sănătate a lui și a concubinei sale.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel formulate, precum și din oficiu, conform art. 371 alkin.2 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că apelurile sunt fondate sub aspectele ce vor fi arătate în continuare.
Situația de faptă reținută de instanță corespunde probelor din dosar care au fost corect apreciate. Pedepsele aplicate sunt legale și au fost judicios individualizate, instanța având în vedere atât pericolul social concret al faptelor comise, datele privind persoana inculpatului și conduita acestuia în timpul procesului penale.
În ceea ce privește infracțiunea de port fără drept al cuțitului, instanța a făcut o interpretare extensivă a dispozițiilor art. 1 ind.1 pct.1 din Legea nr. 61/1991. Rezultă din acest text de lege că portul fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului constituie infracțiune. Legiuitorul nu condiționează existența infracțiunii de modul în care autorul a dobândit acel obiect și durata cât l-a deținut.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul a avut asupra sa acel cuțit tip, l-a deținut în locuri și împrejurări în care putea să creeze pericol pentru viața și integritatea corporală a persoanelor și că scopul în care l-a deținut a fost acela de a-l utiliza în sensul arătat mai sus. Din faptul că a folosit acel cuțit pentru a lovi partea vătămată rezultă că este îndeplinită condiția scopului așa cum a fost avut în vedere de legiuitor. În lumina acestor considerente tribunalul a apreciat că soluția de achitare a inculpatului este nelegală și în baza art. 379 pct. 2 lit. "a" Cod procedură penală apelul parchetului a fost admis sub acest aspect și s- dispus condamnarea inculpatului și pentru infracțiunea prev. de art. 1 ind.1 pct.1 din Legea nr. 61/1991.
În ceea ce privește apelul inculpatului, acesta este fondat însă nu pentru motivele susținute de inculpat prin apărător, ci sub un aspect ce a fost avut în vedere de instanță din oficiu.
Așa cum s-a arătat, pedepsele aplicate sunt legale și temeinice. Avînd în vedere însă pericolul social concret al acestora, instanța putea să dispună menținerea liberării condiționate pentru restul de 2071 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 18 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 4/1994 a Tribunalului Vaslui. conform art. 61 alin.1 teza I Cod penal.
Pentru acest motiv și apelul inculpatului a fost admis.
Rejudecând cauza, a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2071 zile închisoare stabilită inculpatului în componentele de 1(un) an închisoare, pedeapsă aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. "a" Cod penal, 1 (un) an închisoare, pedeapsă aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. "a" Cod penal și restul de 2071 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 18 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 4/1994 a Tribunalului Vaslui;
S-a dispus condamnarea inculpatului și pentru săvârșirea infracțiunii de port ilegal de cuțit prev. de art. 1 ind.1 pct.1 din Legea nr. 61/1991 cu aplic. art. 37 lit. "a" Cod penal și s-a înlăturat din sentință mențiunile privind achitarea inculpatului pentru săvârșirea acestei infracțiuni în baza art. 11 pct.2 lit. "a" cu referire la art. 10 lit. "d". Cod procedură penală.
În baza art. 33 lit. "a" și 34 lit. "b" Cod penal s-au contopit pedepsele de 1 (un) an închisoare aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin.1 Cod penal, 1 (un) an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin.2 Cod penal și pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 1 ind.1 pct.1 din Legea nr. 61/1991, în pedeapsa cea mai grea pe care inculpatul o va executa.
S-a menținut liberarea condiționată pentru restul de 2071 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 18 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 4/1994 a Tribunalului Vaslui și s-au înlăturat din sentință mențiunile privind revocarea liberării condiționate pentru acest rest și contopirea lui cu pedepse aplicate în prezenta cauză.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate și au fost înlăturate dispozițiile contrare.
În termenul prev. de art. 3853alin. 1 Cod procedură penală decizia Tribunalului Vasluia fost recurată de inculpatul, fiind criticată pentru nelegalitate.
Motivându-și recursul, inculpatul a susținut că în mod greșit instanța de apel a reținut în sarcina sa și infracțiunea de port fără drept a cuțitului, prev. de art. 1 indice 1 din Legea nr. 61/1991, în condițiile în care, acel cuțit se afla asupra sa ca urmare a săvârșirii infracțiunii de furt.
A mai precizat inculpatul că, folosind expresia "portul fără drept a cuțitului", legiuitorul a avut în vedere situațiile în care făptuitorul are asupra sa un cuțit sau un obiect fabricat pentru tăiere sau împungere, cu scopul de a-l utiliza în acest sens. Deci făptuitorul ar trebui să poarte asupra sa acel cuțit, un timp rezonabil și cu o anumită intenție.
Or, în prezenta cauză, recurentul nu și-a însușit acel cuțit cu scopul de a-l purta asupra sa o perioadă de timp și de a-l utiliza la vătămarea unei persoane.
S-a solicitat reaprecierea materialului probator administrat, casarea deciziei pronunțate de Tribunalul Vaslui și menținerea dispoziției din sentința Judecătoriei Bârlad prin care fusese achitat cu privire la infracțiunea de port ilegal de cuțit, prev. l de art. 1 indice 1 din Legea nr. 61/1991.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, constată că decizia pronunțată de Tribunalul Vaslui este legală și temeinică.
Prin art. 1 indice 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 legiuitorul a incriminat portul fără drept a cuțitului în locuri și împrejurări în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor, ori ar putea tulbura ordinea și liniștea publică.
Inculpatul, în ziua de 20.11.2007 a mers în vizită la partea vătămată, unde a fost servit cu băuturi alcoolice și, profitând de faptul că la un moment dat partea vătămată a părăsit camera în care se aflau, i-a sustras mai multe bunuri, printre care și cuțitul.
Inculpatul a părăsit locuința părții vătămate, cu bunurile sustrase asupra sa; în cursul nopții, partea vătămată l-a căutat pe inculpat pentru a-și recupera bunurile. Inculpatul a recunoscut săvârșirea furtului, chiar i-a arătat părții vătămate parte din bunurile sustrase și indignat de împrejurarea că partea vătămată l-a înjurat, inculpatul a scos cuțitul sustras din locuința acesteia și i-a aplicat o lovitură în zona toracică, producându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 12-14 zile îngrijire medicală.
Așa fiind, în cauză este realizată latura obiectivă a infracțiunii prev. de art. 1 indice 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 în sensul că, inculpatul purtând fără drept cuțitul sustras din locuința părții vătămate, l-a și folosit împotriva acesteia, cauzându-i leziunile consemnate în actul medico-legal.
Față de această situație de fapt, în mod corect Tribunalul Vasluia apreciat că infracțiunea de port fără drept a cuțitului, prev. de art. 1 indice 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, nu se absoarbe în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal; cele două infracțiuni au caracteristici ale laturii obiective și subiective diferite, distincte, sunt reglementate ca infracțiuni de sine stătătoare și nu poate fi vorba de o absorbție a infracțiunii mai puțin grave în cea mai gravă, cele două infracțiuni aflându-se în concurs real.
Fiind verificată legalitatea și temeinicia deciziei pronunțate de Tribunalul Vaslui, urmează ca în baza art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală să fie respins ca nefondat recursul promovat de inculpatul.
Hotărârile recurate au fost verificate din oficiu și prin prisma dispozițiilor art. 3859alin. 3 Cod procedură penală constatându-se că nu sunt motive de casare.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 125/A din 18 iunie 2009 Tribunalului Vaslui, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei onorariu apărător din oficiu suportat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui: -,
-
06.01.2010
2 ex.
Președinte:Maria CenușăJudecători:Maria Cenușă, Otilia Susanu, Daniela Dumitrescu
